Contestaţie la executare. Decizia nr. 1033/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1033/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 5149/121/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR.1033
Ședința publică de la 27.11.2013
Completul compus din:
Președinte: D. G. N.
Judecător: F. L. N.
Judecător: E. M.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii-reclamanți V. E. și V. N., ambii cu domiciliul în G. ..4 . jud.G. împotriva deciziei civile nr. 59/2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât T. A., cu domiciliul în G. . ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.11.2013, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 20.11.2013 și ulterior la data de 27.11.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. - Secția I Civilă, sub nr._, din 27.06.2013, contestatorii V. E. și V. N. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.59/01.02.2013, pronunțate de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În motivare, au arătat că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale constând în aceea că s-a menționat că sentința civilă pronunțată în dosarul nr._/233/2007 al Judecătoriei G. se referă la alt titlu executoriu. Au precizat că radierea ipotecii din dosarul nr._/233/2007 privea aceeași creanță prevăzută în titlul executoriu, respectiv sentința penală nr.915/2003 a Judecătoriei Miercurea C.. Au susținut că în mod greșit s-a constatat că prin sentința civilă nr.8653/21.10.2009 au fost întocmite acte de executare, deoarece în acea cauză creditoare sunt alte părți, iar intimatul T. A. nu are efectuat niciun act de executare în favoarea sa de către B. M. C. și B. F..
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.318 - 321 C.proc.civ.
În apărare, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației, ca nefondată. În motivare, a arătat că Judecătoria și Tribunalul G. s-au referit numai la contractul nr.6327/1995 unde el a fost de acord cu radierea ipotecii și nu la noul titlu executoriu - sentința nr.915/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, contestatorii V. E. și V. N. au formulat în contradictoriu cu intimatul T. A., contestație la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului nr. 3191/2012 al B. M. C. și B. F., solicitând anularea executării silite.
În motivarea contestației au arătat că în cauză a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a sentinței penale nr. 915/2003 a Judecătoriei Miercurea C..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 405 C.proc.civ, art. 2501, 2512, 2517, 2523 Noul Cod Civil.
În dovedirea cererii contestatorii au depus la dosar înscrisuri (filele 3-5 ds. fond).
Intimatul, legal citat, s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
În motivare, intimatul a arătat că sentința penală nr.915/2003 a Judecătoriei Miercurea C. a rămas definitivă după exercitarea căilor de atac, în septembrie 2005.
A mai precizat intimatul că inițial s-a constituit dosarul de executare nr. 432/2006 la B. P. Ș., iar prin decizia nr. 99/2010 a Tribunalului G. s-a dispus ca executarea să fie efectuată de B. M. C. și B. F..
În temeiul art. 167 C.proc.civ. instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
La solicitarea instanței, a fost atașat în copie dosarul de executare nr. 8544/_ al B. M. F. (filele 32-177 ds. fond), dosarul de executare nr. 432/2006 al B. P. Ș. și dosarul de executare nr. 59/2012 al B. M. C. și B. F..
Prin sentința civilă nr. 8549/20.09. 2012, Judecătoria G. a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită si a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorii V. E. și V. N., în contradictoriu cu intimatul T. A., reținând următoarele:
Ca urmare a cererii creditorului T. A. din data de 22.02.2012, adresată B. M. C. și B. F., s-a trecut la executarea obligațiilor stabilite în sarcina debitorilor V. E. și V. N., prin titlu executoriu reprezentat de sentința penală nr. 915/16.10.2003 a Judecătoriei Miercurea C., prin care s-a dispus obligarea debitorilor la plata sumei de 1.024.000 lei actualizate începând cu data de 27.03.1995.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a obligațiilor cuprinse în titlu executoriu, instanța a reținut următoarele:
La data de 06.09.2006, intimatul creditor T. A. a formulat cerere adresată B. P. Ș., în vederea executării debitorilor V. E. și V. N., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 915/16.10.2003 a Judecătoriei Miercurea C..
În acest sens, s-a format dosarul de executare nr. 432/2006 al B. P. Ș..
Prin încheierea din data de 07.03.2008, pronunțată în dosarul nr._/233/2007 al Judecătoriei G. a fost admisă cererea formulată de petentul B. M. C. și s-a dispus reunirea dosarului de executare nr. 432/2006 aflat pe rolul B. P. Ș. cu dosarul nr._ aflat pe rolul B. M. C. (fila 20 ds. fond).
Cu toate acestea, executarea silită a continuat în cadrul dosarului de executare nr. 432/2006 al B. P. Ș., în acest sens fiind emise o . acte de executare, ulterior datei de 07.03.2008, respectiv proces-verbal de situație, somație de executare imobiliară.
Prin decizia civilă nr.99/10.02.2010 a Tribunalului G. a fost admis recursul formulat de reclamanții V. N. și V. E., împotriva sentinței civile nr. 4306/01.06.2009 pronunțate de Judecătoria G., sentință care a fost modificată, în sensul că s-a dispus admiterea contestației la executare și anularea somației de executare imobiliară nr. 432/09.02.2009 emise de B. P. Ș. în dosar de executare nr. 5970/_ .
Totodată, a fost respinsă, ca nefondată, excepția perimării executării silite ce a făcut obiectul dosarului nr. 5970/_ al B. P. Ș. G..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, că B. P. Ș. ar fi trebuit să înceteze întocmirea oricăror acte de executare silită cu privire la creanța creditorului T. A. și să înainteze formele de executare silită întocmite până la data de 07.03.2008 executorului judecătoresc M. C., iar nu să continue executarea silită și apoi să o constate ca fiind perimată în temeiul dispozițiilor art. 389 al.1 C.proc.civ.
La data de 03.02.2012, prin adresa nr.364 emisă de B. P. Ș., s-a dispus înaintarea dosarului de executare nr. 432/2006 către B. M. C. și B. F. pentru continuarea executării silite.
În ceea ce privește dosarul de executare nr.8544/_ al B. M. C., actele de executare întocmite ulterior datei de 07.03.2008 nu au fost efectuate și în contradictoriu cu intimatul creditor T. A., iar la data de 20.04.2010, urmare a procesului-verbal de licitație din 25.03.2010, s-a constatat încheiată executarea silită în dosarul de executare nr. 8544/_ al B. M. C..
Instanța a reținut că potrivit art.405 alin. 1 și 2 C.proc.civ. dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Potrivit art. 405 ind. 2 alin. 1 lit. b și d C.proc.civ. cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare sau pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare.
Față de aceste prevederi, instanța a reținut că cererea de executare formulată de intimatul creditor la data de 06.09.2006, precum și actele de executare îndeplinite în cadrul dosarului nr. 432/2006 al B. P. Ș., au întrerupt cursul prescripției dreptului de a cere executarea silită a sentinței penale nr. 915/2003 a Judecătoriei Miercurea C..
Așadar, sancțiunea prescripției nu intervine în condițiile în care intimatul creditor, în calitate de titular al dreptului de a cere executarea silită, a manifestat diligență și nu a lăsat din proprie inițiativă să expire termenul de prescripție, inacțiunea nefiindu-i, așadar, imputabilă.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs contestatorii V. E. și V. N., arătând că termenul de prescripție pentru a cere executarea silita a sentinței penale nr. 915/2006 a Judecătoriei Miercurea C. este de trei ani și că cererea de executare silită a fost făcută de creditor la data de 06.09.2006, astfel încât termenul de prescripție s-a împlinit la data de 06.09.2009. Au arătat că creditorul, ulterior acestei cereri, nu a mai făcut o nouă cerere de executare silită, astfel încât cursul prescripției nu s-a întrerupt.
Au mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere sentința civilă pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2007, prin care s-a constat intervenită prescripția, astfel încât creanța creditorului nu mai putea fi pusă în executare.
Au menționat că în urma conexării dosarelor de executare prin încheierea din data de 07.03.2008, executorul judecătoresc trebuia să continue actele de executare însă nu a făcut-o, iar creditorul nu a formulat o nouă cerere de executare.
Legal citat, intimatul T. A., nu a formulat întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin decizia civilă nr.59/01.02.2013, Tribunalul G., Secția I Civilă, a respins, ca nefondat, recursul promovat de contestatorii V. E. și V. N., în contradictoriu cu intimatul T. A., împotriva sentinței civile nr.8549/20.09.2012 a Judecătoriei G., reținând următoarele:
Sentința civilă pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2007 a constatat intervenită prescripția dreptului de a mai cere executarea silită a unui contract de ipotecă și nu a creanței pe care T. A. o are asupra contestatorilor, deci nu are relevanță în cauză. Respectivul contract de ipotecă a fost încheiat în anul 1995, iar titlul executoriu din prezenta cauză îl reprezintă sentința penală nr. 915/2006 a Judecătoriei Miercurea C., deci în mod indubitabil este vorba de un al titlu executoriu.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, tribunalul a apreciat că instanța de fond, în mod corect a reținut că aceasta nu a intervenit, deoarece nu numai cererea de executare silită întrerupe prescripția, ci orice act de executare. Or, în dosarele de executare conexate au fost întocmite acte de executare, acte care au întrerupt de fiecare dată prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Acest fapt a mai fost constatat și prin sentința civilă nr. 8653/21.10.2009 a Judecătoriei Galati (f. 149 ds. fond), precum și prin sentința civilă nr. 9651/17.10.2011.
Astfel, creditorul a continuat executarea silită și în mod corect instanța de fond a reținut că nu a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, toate executările pornite de diverșii creditori împotriva contestatorilor din prezenta cauză în baza aceluiași titlu executoriu, fiind reunite la B. M. C. și B. F. sub nr.3191/2012.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legala și temeinică și, în consecință, a respins recursul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, V. E. și V. N. au formulat contestație în anulare.
Cauza contestației în anulare este nelegalitatea hotărârii care se atacă, nelegalitate constând într-una din deficiențele indicate limitativ de art.317 și de art.318 C.proc.civ. sub denumirea de motive, care reprezintă aspecte diferite ale aceleiași cauze.
Potrivit art.318 alin.1 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Prin greșeală materială, în sensul articolului invocat, se înțelege acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale, care ar determina soluția pronunțată. Greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Textul se referă la greșeli materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs
Se constată că prevederile acestui articol nu sunt incidente în speță, întrucât soluția instanței este corectă în raport de elementele existente la dosar la data pronunțării ei. Contestatorii nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică modul în care instanța a soluționat problema prescripției dreptului de a cere executarea silită, stabilind că titlul executoriu îl reprezintă sentința penală nr.915/2006 a Judecătoriei Miercurea C. și nu contractul de ipotecă încheiat în anul 1995. De asemenea, instanța a analizat toate motivele de recurs invocate și le-a respins, arătând pentru fiecare considerentele avute în vedere, așa încât nu este incident nici motivul de contestație în anulare specială prevăzut de art.318 teza a II-a Cod procedură civilă.
De aceea, instanța apreciază contestația în anulare drept neîntemeiată și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii-reclamanți V. E. și V. N., ambii cu domiciliul în G. ..4 . jud.G. împotriva deciziei civile nr. 59/2013 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât T. A., cu domiciliul în G. . ..54 jud.G., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. G. N. F. L. N. E. M. A. D.
Red.jud.FLN/18.03.2014
Tehn.AD/2ex/18.03.2014
Fond D. G. B.
| ← Cereri. Decizia nr. 658/2013. Tribunalul GALAŢI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
