Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 4875/121/2014
Dosarul nr._/233/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr._
Ședința publică din data de 20.11.2013
Președinte – E. P.
Grefier – G. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „contestație la executare” formulată de contestatorul M. P. prin avocat B. Didel, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat în G., ., în contradictoriu cu intimatul Cabinet I. de Avocat ”I. S.”, cu sediul profesional în G., ., nr. 79, prin Cabinet I. de avocat D. M., din G., ., nr. 45, ..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 18.09.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.06.2012, contestatorul M. P., prin avocat B. Didel, a formulat, în contradictoriu cu intimatul Cabinet I. de Avocat ”I. S.”, contestație împotriva executării la care este supus în dosarul execuțional nr. 97/2012 al B.E.J. C. C., solicitând anularea actelor de executare.
A solicitat și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că executarea silită este nelegală din următoarele motive:
- nu a semnat contractul de asistență juridică pus în executare silită și nu și-a dat niciodată
consimțământul pentru perceperea, de către avocatul intimat, a onorariului de succes în sumă de 150.000 euro pus în executare silită.
A precizat contestatorul că a încheiat cu intimatul un contract de asistență juridică cu mult înainte de data de 05.09.2006, altul decât cel pus în executare, care nu prevedea niciun onorariu de succes, contract în baza căruia avocatul P. (fostă I.) S. a acordat asistență juridică contestatorului în dosarul nr._ al Tribunalului G., având ca obiect revendicarea imobilului situat în G., ., imobil de care autorul contestatorului a fost deposedat abuziv de Statul român, respectiva cauză fiind suspendată.
A menționat contestatorul că, deoarece în cauza menționată, se contesta calitatea sa de moștenitor, avocatul P. S. a introdus o acțiune în numele lui M. P., înregistrată sub dosar nr. 3082/C/2005 la Judecătoria G., având ca obiect stabilirea calității de moștenitor a contestatorului, cauză care a fost înregistrată în apel sub dosar nr. 1047/C/2006 și în recurs sub dosar nr._ .
A mai arătat contestatorul că, la nivelul anului 2006, nu avea cunoștință de moneda euro care fusese introdusă ca mijloc de plată de aproximativ doi ani și că este inexplicabilă și data scadenței plății onorariului de succes, respectiv 05.09.2011, în raport de data încheierii contractului, respectiv 05.09.2006.
-nu poate fi pus în executare silită un contract care a încetat prin reziliere. În acest sens, a
arătat contestatorul că, prin declarația autentică unilaterală din data de 22.09.2007, a reziliat contractul de asistență juridică încheiat cu intimatul, întrucât avocatul I. S. a încălcat obligația profesională și, în înțelegere cu un fost nepot prin alianță, M. L., l-a indus în eroare și
l-a convins să înstrăineze către acesta drepturile litigioase a mai multor imobile revendicate, moment după care avocatul P. S. l-a reprezentat în instanță pe M. L. împotriva contestatorului.
-actul pus în executare silită nu poartă mențiunea ”bun și aprobat pentru suma de 150.000
euro”, obligația asumată de debitor de plată a onorariului de succes fiind o obligație unilaterală.
-clauza prevăzută la pct. 2.2 din contractul de asistență juridică este o clauză nulă, în baza art. 135 din Statutul profesiei de avocat, reprezentând un pact ”quata litis”.
În drept, a invocat prevederile art. 399 C.proc.civ. de la 1865.
În susținerea cererii, a depus la dosar înscrisuri în copie (f. 6-14).
La data de 06.07.2012, contestatorul M. P. a formulat cerere completatoare, prin care a solicitat anularea titlului executoriu și încetarea executării silite.
În susținerea în fapt a cererii, a mai arătat că titlul executoriu, respectiv Contractul de asistență juridică nr. 90/05.09.2006, nu este valabil, întrucât nu respectă prevederile art. 127 alin. 1 lit. e și alin. 2 din Statutul profesiei de avocat, nefiind atestată identitatea clientului.
A învederat contestatorul că a promovat în anul 2004, prin intermediul cabinetului de avocat ”R. Aluna”, o acțiune pentru restituirea în natură a imobilului situat în G., ., acțiune înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr. 2706/C/2004 și ulterior, în sistemul ECRIS sub nr._ și, după casarea cu trimitere în rejudecare, sub nr._, cauza fiind soluționată irevocabil la data de 31.03.2010 prin renunțarea la calea de atac.
Pe parcursul litigiului menționat, a arătat contestatorul, a fost reprezentat de avocatul P. S., inițial în substituirea avocatului R. Aluna și, ulterior, în perioada 04.12.2006 – 26.09.2007, ca avocat titular.
În paralel cu această cauză, a mai arătat contestatorul, avocatul intimat l-a reprezentat în cauza civilă nr. 3082/C/2005 a Judecătoriei G., care a avut ca obiect stabilirea calității de moștenitor a acestuia, dosarul fiind înregistrat în apel la Tribunalul G. sub nr. 1047/C/2006 și în recurs la Curtea de Apel G. sub nr._, prin hotărârea pronunțată fiindu-i recunoscută calitatea de moștenitor, dar, în recurs, avocatul I. S. reprezentându-l fără împuternicire avocațială.
A precizat contestatorul că, după pronunțarea Deciziei civile nr. 820/R/07.11.2006 a Curții de Apel G., și-a asumat față de intimat obligația de plată a onorariului de succes constând în două camere la . revendicat, obligație afectată de o condiție și un termen incert, respectiv de obținerea în patrimoniu a imobilului revendicat, la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de retrocedare și nu sub formă bănească.
Deci obligația de plată pe care și-a asumat-o față de intimat, subliniază contestatorul, pe de o parte, nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă care să poată fi pusă în executare silită iar, pe de altă parte, nu poate fi pusă în executare întrucât contractul a fost reziliat prin încălcarea, de către intimat, a obligațiilor profesionale, în momentul în care l-a reprezentat în instanță de M. L. C..
Intimatul Cabinet I. de Avocat ”I. S.” a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite și obligarea contestatorului la plata unei amenzi pentru exercitarea cu rea credință a contestației și la plata despăgubirilor cauzate prin întârzierea executării. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În susținerea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că cererea formulată de contestator este introdusă cu rea credință, reprezentând o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale civile, întrucât Contractul de asistență juridică este rezultatul consimțământului părților, însușit prin semnătură olografă de către contestator.
A solicitat calificarea contestației la executare ca fiind o contestație la titlu, motivat de faptul că, prin cererea formulată, contestatorul nu aduce nicio critică actelor de executare silită.
Pe fondul cauzei, a arătat intimatul că, deși din susținerile contestatorului, a rezultat că acesta a încheiat cu intimata un alt contract de asistență juridică, pentru cauza înregistrată sub nr._ la Tribunalul G., contract care nu avea înserată clauza privind onorariul de succes, acesta nu a făcut dovada încheierii contractului menționat iar atacarea propriilor acte autentice de către contestator denotă predilecția acestuia pentru negarea propriilor acte și fapte, în scopul de a nu-și mai onora obligațiile asumate.
A precizat intimatul că, contractul de asistență juridică fiind un contract sinalagmatic bilateral, nu se impunea formula ”bun și aprobat” cerută de lege actelor sub semnătură privată unilaterale, fiind suficientă, pentru opozabilitatea contractului între părți, completarea rubricilor existente în contractul tipizat, în cauză contractul respectând forma modelului publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 45/13.01.2005.
A învederat intimatul că, în prima fază procesuală în dosarul nr. 3082/C/2005 al Judecătoriei G., nu a convenit onorariul de succes dar, ulterior, întrucât procesul a parcurs faza apelului și a recursului, s-a stabilit onorariul de succes și o scadență mai îndelungată, având în vedere cuantumul acestui onorariu, care s-a stabilit prin consimțământul liber al părților.
A subliniat intimatul că succesul a constat în depunerea diligențelor avocatului în dobândirea, de către contestator, a calității de moștenitor și, implicit, a calității de persoană îndreptățită la restituirea imobilului, în sensul Legii nr. 10/2001.
A mai arătat că onorariul de succes, prevăzut de pct. 2.2 din contract, nu reprezintă un pact ”de quota litis” întrucât este exprimat într-o sumă de bani, distinctă pe fiecare etapă procesuală iar nu o convenție care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului.
În susținerea întâmpinării, a depus la dosar înscrisuri în copie (f. 59-66).
La data de 24.08.2012, intimatul a depus la dosar precizări față de cererea completatoare a contestatorului, prin care a subliniat faptul că, deși prin cererea introductivă M. Pierrre a negat existența unui onorariu de succes, prin cererea completatoare acesta a recunoscut consimțământul dat pentru onorariul de succes, contestând numai forma acestuia.
A învederat intimatul că nu a încheiat cu contestatorul un contract de asistență juridică care să prevadă un onorariu de succes constând în două camere și sub condiția aducerii în patrimoniul acestuia a imobilului supus restituirii în dosarul nr._ al Tribunalului G. și că reprezentarea contestatorului de către intimat, în dosarul mai sus menționat, a început ulterior obținerii calității de moștenitor, deci ulterior obținerii succesului și ulterior încheierii Antecontractului de vânzare-cumpărare din data de 15.11.2006 încheiat cu M. L. C., act în care este trecută clauza vizând afectațiunea pentru garantarea unei plăți în bani, fapt care explică că titlul executoriu exista la acea dată, reprezentarea contestatorului în dosarul de restituire începând ulterior finalizării irevocabile a cauzei privind dobândirea calității de moștenitor.
A anexat înscrisuri în copie (f. 121-122).
La data de 24.08.2012, contestatorul a solicitat înaintarea Contractului de asistență juridică nr. 90/05.09.2006 către P. de pe lângă Curtea de Apel G. pentru cercetarea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și suspendarea cauzei până la soluționarea cauzei penale și a depus la dosar înscrisuri autentice originale (f.123-150).
Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 194 lei și 10 lei pentru cererea de suspendare a executării și timbru judiciar de 0,3 lei, conform dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 alin. 1 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar (f. 70).
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, în baza disp. art. 373 alin. 2 și art. 400 C.proc.civ.
P. Încheierea nr. 1185/18.06.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._/233/2012, s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare din cadrul contestației la executare care face obiectul dosarului nr._/233/2012 și a fost reținută cauțiunea în sumă de 66.000 lei, achitată cu recipisa de consemnare nr._/1/15.06.2012.
P. Încheierea din data de 24.08.2012, instanța a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, a dispus înaintarea titlului executoriu și a înscrisurilor depuse de contestator în original către P. de pe lângă Curtea de Apel G. pentru cercetarea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și a suspendat cauza până la pronunțarea unei soluții definitive în cadrul cercetării penale, pentru considerentele reținute în încheiere.
P. Rezoluția din data de 19.01.2013, pronunțată de P. de pe lângă Curtea de Apel G. în dosarul nr. 460/P/2012 (f. 165-167), s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei P. S. (fostă I.) pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de 290 alin. 1 C.pen.
P. Rezoluția de respingere a plângerii din data de 10.06.2013, pronunțată de P. de pe lângă Curtea de Apel G. în dosarul nr. 460/P/2012 (f.180-183), s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul M. P. împotriva rezoluției nr. 460/P/19.01.2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G..
P. Încheierea din data de 04.09.2013, cauza a fost repusă pe rol, în urma cererii formulate de intimat la data de 04.07.2013.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, proba verificării de scripte, proba cu interogatoriul intimatului și proba testimonială cu martorii M. L. C. și P. A. M. și s-a constatat că nu poate fi efectuată proba cu expertiză grafică.
A fost depus dosarul de executare nr. 97/2012 al B.E.J. C. C. în copie certificată pentru conformitate cu originalul și a fost atașat dosarul nr._/233/2012 având ca obiect suspendare provizorie.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 30.05.2012, intimatul creditor avocat P. (fostă I.) S. a formulat cerere de executare silită a contestatorului debitor M. P., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de asistență juridică nr. 90/05.09.2006, pentru suma de 150.000 euro cu titlu de onorariu de succes (f. 22,23).
P. Încheierea nr. 2904/08.06.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ (f. 31-32), astfel cum a fost îndreptată prin Încheierea din 18.06.2012 (f. 47), a fost încuviințată executarea silită a debitorului M. P., la cererea B. C. C., în dosarul de executare nr. 97/2012.
În dosarul de executare menționat, executorul a efectuat acte de executare prin poprire (f. 28,29, 33, 48) și acte de executare silită imobiliară (f.40-41,43,44).
P. contestația formulată, contestatorul M. P., prin avocat B. Didel, a solicitat anularea titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică, înscriindu-se în fals cu privire la semnătura aplicată pe contract și arătând că acesta este lovit de nulitate întrucât:
- nu poartă mențiunea ”bun și aprobat pentru suma de 150.000 euro”, obligația asumată de debitor de plată a onorariului de succes fiind o obligație unilaterală
- clauza prevăzută la pct. 2.2 din contractul de asistență juridică este o clauză nulă în baza art. 135 din Statutul profesiei de avocat, reprezentând un pact ”quata litis”
- Contractul de asistență juridică nr. 90/05.09.2006 nu este valabil, întrucât nu respectă prevederile art. 127 alin. 1 lit. e și alin. 2 din Statutul profesiei de avocat, nefiind atestată identitatea clientului
- nu poate fi pus în executare silită un contract care a încetat prin reziliere.
Instanța a procedat la verificarea de scripte, însă nu a fost lămurită, întrucât semnătura contestatorului aplicată pe scriptele de comparație depuse la dosar nu este identică, semnătura aplicată pe înscrisul înregistrat sub nr. 4091/18.04.1994 (f. 149) și înscrisul din data de 22.11.2006 prin care a fost denunțat contractul de asistență juridică cu avocatul R. Aluna (f. 150), semănând cu semnătura aplicată pe Contractul de asistență juridică nr. 90/2006.
La solicitarea instanței, Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București a comunicat, cu adresa nr. 417/09.10.2013 (F.246), că nu poate fi efectuată expertiza grafică în lipsa primului exemplar al contractului ce se solicită a fi supus expertizării, astfel încât instanța a constatat că expertiză grafică nu poate fi realizată în cauză. Cu atât mai mult cu cât expertizele extrajudiciare depuse la dosar de părți sunt contradictorii.
Din proba testimonială administrată în cauză, nu a rezultat dacă M. P. a semnat sau nu contractul de a asistență juridică contestat.
Declarațiile martorilor M. L. C. și P. A. M. sunt contradictorii. Astfel, în timp ce martorul P. A. M. a declarat că are cunoștință de la fostul său soț (martorul M. L. C.) că între contestator și intimat s-a încheiat un contract de asistență juridică ce conține o clauză cu un onorariul de succes stabilit în bani (f. 258), martorul M. L. C. a declarat că nu are cunoștință despre încheierea unui contract de asistență juridică între părți (f. 257).
De altfel, martorului M. L. C. îi profită anularea Contractului de asistență juridică nr. 90/05.09.2006, întrucât, prin Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între M. P. și M. L. C. la data de 15.11.2006 (f. 90-92), martorul este ținut să garanteze restituirea onorariului de succes cu două camere situate la parterul imobilului din G., .,68,70, la intrarea principală din .).
Față de această situație de fapt și având în vedere și Rezoluția din data de 19.01.2013, pronunțată de P. de pe lângă Curtea de Apel G. în dosarul nr. 460/P/2012 (f. 165-167) și Rezoluția de respingere a plângerii din data de 10.06.2013, pronunțată de P. de pe lângă Curtea de Apel G. în dosarul nr. 460/P/2012 (f.180-183), instanța apreciază că nu s-a dovedit de către contestator falsul asupra titlului executoriu, motiv pentru care se apreciază că semnătura aplicată pe contract aparține lui M. P., urmând a fi analizate în continuare motivele de nulitate ale contractului invocate prin contestația la executare.
Contestatorul, prin apărările formulate (f. 76), a invocat faptul că a semnat un alt contract de asistență juridică cu avocatul intimat, la o dată ulterioară, care cuprindea un onorariu de succes sub forma a două camere la . revendicat, dar nu a pus la dispoziția instanței acest contract și nici un alt contract de asistență juridică încheiat cu avocatul care l-a reprezentat în mai multe cauze și în mai multe cicluri procesuale, motiv pentru care nu a fost răsturnată prezumția simplă că, pentru obținerea calității de moștenitor în faza procesuală a recursului, între părți a fost încheiat Contract de asistență juridică nr. 90/05.09.2006 contestat în cauză.
În drept, potrivit art. 399 alin. 3 C.proc.civ. de la 1865, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă prin lege nu se prevede o altă cale de atac în acest scop.
Titlul executoriu pus în executare silită în prezenta cauză este reprezentat de Contract de asistență juridică nr. 90/05.09.2006 încheiat între Cabinet I. de Avocatură ”I. S.” și clientul M. P., situație în care se pot invoca apărări împotriva acestuia în cadrul contestației la executare.
Conform art. 969 C.civ. de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Obiectul Contract de asistență juridică nr. 90/05.09.2006, conform art. 1 pct. 1.1 din contract, l-a reprezentat susținere recurs la Curtea de Apel în dosar nr._ .
La art. 2 - Onorariul - din contractul menționat, la punctul 2.1 este prevăzut un onorariu fix de 50 lei iar la punctul 2.2 se stipulează faptul că ”părțile convin de comun acord să stabilească onorariul de succes în cazul câștigării calității de moștenitor în sumă de 150.000 euro”.
La art. 5 se stipulează că ”părțile convin ca scadența plății onorariului de succes să fie data de 05.09.2011 (cinci ani de la încheiere).
Din susținerile celor două părți și din Decizia civilă nr. 820/R/07.11.2006, pronunțată de Curtea de Apel G. în dosarul nr._ (f. 115-116), a rezultat, fără dubiu, că dosarul nr._, înregistrat la Curtea de Apel G., a avut ca obiect recurs promovat împotriva Sentinței civile nr. 278/2006, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 1047/C/2006, având ca obiect acțiune în constatarea calității de moștenitor a contestatorului M. P., așa cum rezultă și din cuprinsul titlului executoriu.
Nu pot fi reținute apărările contestatorului conform cărora avocatul P. S. nu a fost mandatată să-l reprezinte în recurs, neavând împuternicire avocațială, atâta timp cât s-a făcut dovada (f. 115-116) că M. P. a fost reprezentat de avocatul intimat în recurs (nefiind contestat faptul că același avocat l-a reprezentat la fond și în apel) și hotărârea i-a fost favorabilă, profitându-i contestatorului.
Având în vedere faptul că dosarul nr._ a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel G. la data de 04.09.2006 (f. 250) și a fost soluționat, așa cum s-a arătat, la data de 07.11.2006 iar contractul prin care s-a stabilit onorariul de succes, contestat în cauză, a fost încheiat la data de 05.09.2006, deci imediat după momentul înregistrării cauzei pe rolul instanței de recurs, se prezumă că onorariul de succes a fost stabilit între părți pentru dobândirea calității de moștenitor de către contestator, așa cum s-a reținut în cuprinsul contractului.
Potrivit art. 1179 C.civ. de la 1864, actele sub semnătură privată, care cuprind convenții sinalagmatice, nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplare originale câte părți cu interese contrare sunt, fiecare exemplar trebuind să facă mențiunea de numărul originalelor ce s-au făcut.
În baza art. 1180 din același act normativ, actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie scris în întregime de cel care l-a semnat sau acesta să adauge la finele actului mențiunea ”bun și aprobat”, arătând în litere suma și apoi să iscălească.
În cauză, Contract de asistență juridică nr. 90/05.09.2006 este un înscris sub semnătură privată prin care se constată o convenție sinalagmatică, căreia nu-i sunt aplicabile prevederile art. 1180 C.civ. de la 1864, astfel încât nu poate fi reținută nici apărarea contestatorului potrivit căreia contractul de asistență juridică trebuia să poarte mențiunea ”bun și aprobat pentru suma de 150.000 euro”.
Pe de altă parte, în ceea ce privește condițiile de legalitate, contractul se supune Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, în forma în vigoare la momentul încheierii contractului și Statutului profesiei de avocat din 12.09.2004, publicat în Monitorul Oficial din 13.01.2005.
În conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 51/1995, avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândește dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență. Avocatul, precum și clientul au dreptul să renunțe la contractul de asistență juridică sau să îl modifice de comun acord, în condițiile prevăzute de statutul profesiei. Renunțarea unilaterală a clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocațiale prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.
Potrivit art. 30 alin. 3 din lege, contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu.
În baza art.113 din Statutul profesiei de avocat, dreptul avocatului de a asista, a reprezenta ori a exercita orice alte activități specifice profesiei se naște din contractul de asistență juridică, încheiat în formă scrisă, între avocat și client ori mandatarul acestuia, forma, conținutul și efectele contractului de asistență juridică fiind stabilite prin statut.
Potrivit art. 126 din Statut, contractul de asistență juridică se încheie în formă scrisă, cerută ad probaționem. Acesta trebuie să îndeplinească toate condițiile cerute de lege pentru încheierea valabilă a unei convenții și dobândește dată certă prin înregistrarea sa în registrul oficial de evidență al avocatului, indiferent de modalitatea în care a fost încheiat. Contractul de asistență juridică se încheie în atâtea exemplare câte părți sunt.
Conform art. 127 din Statut:
”(1) Contractul de asistență juridică trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele:
a) datele de identificare ale formei de exercitare a profesiei, denumirea, sediul profesional și reprezentantul acesteia;
b) datele de identificare ale clientului: se indică persoana reprezentantului legal precum și mandatarul clientului, dacă este cazul;
c) obiectul contractului, care poate fi limitat la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute de art. 3 din Lege sau poate avea caracter general, dând dreptul avocatului la acte de administrare și conservare a patrimoniului clientului;
d) onorariul;
e) atestarea identității clientului sau a reprezentantului acestuia;
f) modul de soluționare a litigiilor între avocat și client;
g) semnăturile părților.
(2) Lipsa elementelor prevăzute la lit. a), b), c) și d) e) și g) atrăgând nevalabilitatea contractului dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi altfel remediată.
(3) Modelul contractului de asistență juridică este cuprins în Anexa 1 la prezentul statut”.
În baza art. 129 alin. 1 din Statut, contractul de asistență juridică învestit cu formulă executorie, în condițiile legii, constituie titlu executoriu cu privire la restanțele din onorariu și alte cheltuieli efectuate de avocat în interesul clientului.
În cauză, contractul de asistență juridică a fost încheiat între părți în formă scrisă, în două exemplare și deci cu respectarea art. 28 din lege și a art. 113 și 126 din Statut, fiind menționat în cuprinsul său, la art. 6, că s-a încheiat ”în două exemplare, ambele părți atestând că exemplarul original a fost înmânat clientului iar copia a fost păstrată de forma de exercitare a profesiei..”.
Avocatul a păstrat în arhiva sa exemplarul doi, autoimprimant.
În urma interogatoriului intimatei P. S. (f.121) a rezultat că exemplarul 1 al contractului de asistență juridică a fost înmânat contestatorului, la momentul încheierii actului (f 239).
Nu poate fi reținută susținerea contestatorului potrivit căreia intimatul avocat este cel care trebuia să pună la dispoziția instanței contractul în original, atâta timp cât, în cuprinsul contractului, este stipulat faptul că exemplarul original (exemplarul 1) a fost înmânat contestatorului iar art. 126 din Statut prevedea, așa cum s-a arătat, încheierea contractului în două exemplare, exemplarul doi fiind autoimprimant.
Potrivit prevederilor art. 126 alin. 8 coroborat cu art. 226 alin. 2 din Statut,avocatul este obligat să țină o evidență strictă a contractelor încheiate într-un registru special și să păstreze în arhiva sa un exemplar al fiecărui contract și un duplicat sau o copie de pe orice împuternicire de reprezentare primită în executarea contractelor, dar încălcarea acestei obligații constituie, așa cum s-a arătat, abatere disciplinară și nicidecum motiv de nulitate a contractelor încheiate.
De asemenea, prin înregistrarea contractului de asistență juridică în registrul special de contracte, potrivit art. 226 alin. 2 din Statut, acesta dobândește dată certă, dată care este opozabilă terților. Față de părți, este opozabilă data încheierii contractului, astfel încât neînscrierea contractului în registrul menționat nu atrage nevalabilitatea acestuia, ci inopozabilitatea față de terți.
Așa cum s-a arătat, avocatul intimat a prezentat exemplarul contractului din arhiva sa, pe care
l-a învestit cu formulă executorie și l-a pus în executare silită.
Din analiza comparativă a exemplarului 2 a Contractului de asistență juridică nr. 90/05.09.2006 învestit cu formulă executorie (f. 146) și a Contratului cadru de asistență juridică cuprins în Anexa 1 la statut (f. 254-256) a rezultat că actul pus în executare silită cuprinde toate mențiunile tipizate cuprinse în contractul cadru, care sunt completate corespunzător. Deși art. 127 alin. 1 lit. e din Statut prevede atestarea identității clientului, sub sancțiunea nulității condiționată de producerea unei vătămări, contractul cadru publicat în Monitorul Oficial, anexă la Statut nu cuprinde o astfel de rubrică, astfel încât instanța nu poate lua în considerare apărarea contestatorului cu privire la nulitatea contractului motivat de faptul nu cuprinde atestarea identității clientului.
De altfel nu s-a dovedit vătămarea produsă prin neatestarea identității clientului, atâta timp cât actul cuprinde datele de identificare ale acestuia.
Conform alin. 6 al art. 134 din Statut, avocatul are dreptul ca, în completarea onorariului fixat, să solicite și să obțină și un onorariu de succes, cu titlu complementar, care constă într-o sumă fixă sau variabilă stabilită pentru atingerea de către avocat a unui anumit rezultat. Onorariul de succes poate fi convenit împreună cu onorariul orar sau fix.
În baza art. 135 din Statut, este interzis avocatului să-și fixeze onorariile în baza unui pact "de quota litis", pact care reprezintă o convenție încheiată între avocat și clientul său, înainte de soluționarea definitivă a unei cauze, convenție care fixează exclusiv totalitatea onorariilor avocatului în funcție de rezultatul judiciar al cauzei, indiferent dacă aceste onorarii constau într-o sumă de bani, un bun sau orice altă valoare.
În cauză, se constată că onorariul prevăzut în contractul de asistență juridică a constat într-un onorariul fixat în sumă fixă de 50 lei și un onorariu de succes în completarea onorariului fixat, stabilit în euro, cu respectarea prevederilor art. 134 și 135 din Statut, clauza nereprezentând un pact ”de quota litis”, astfel încât nici această apărare a contestatorului nu poate fi reținută.
Potrivit art. 152 din Statut, în afara cazurilor prevăzute de lege sau de părți, contractul de asistență juridică încetează prin renunțarea unilaterală a clientului sau, după caz, a avocatului, încetarea contractului prin renunțarea unilaterală a clientului neexonerându-l pe client de plata onorariului cuvenit pentru serviciile prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul clientului.
Conform art. 1553 C.civ. de la 1864, mandatarul poate revoca oricând mandatul, revocarea operând pentru viitor.
În cauză, contestatorul a făcut dovada că, la data de 25.09.2007, prin declarație unilaterală notarială (f. 9), a denunțat unilateral contractul de asistență juridică pe care l-a încheiat cu avocatul I. S..
Având în vedere, pe de o parte, faptul că dosarul nr._, pentru care s-a dat mandat, a fost soluționat, așa cum s-a arătat, la data de 07.11.2006 (deci anterior denunțării) și, pe de altă parte, că declarația de denunțare nu cuprinde numărul contractului de asistență juridică care este denunțat, declarația de denunțare nu produce efecte asupra contractului pus în executare silită. Mai mult, așa cum s-a arătat, în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 51/1995, renunțarea unilaterală a clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocațiale prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.
Nici susținerea contestatorului conform căreia contractul de asistență juridică a încetat prin reziliere, motivat de faptul că executarea obligațiilor avocatului, după pronunțarea Deciziei civile nr. 820/R/07.11.2006 a Curții de Apel G., s-a realizat în mod defectuos, cu încălcarea prevederilor legii speciale și a Statutului, avocatul P. S. reprezentând un alt client în contra intereselor contestatorului, nu poate fi reținută.
Astfel, deși, în conformitate cu art. 44 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, avocatul nu poate asista sau reprezenta părți cu interese contrare în aceeași cauză sau în cauze conexe și nu poate pleda împotriva părții care l-a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii, potrivit art. 70 alin. 1 din lege, avocatul răspunde disciplinar pentru nerespectarea prevederilor legii sau ale statutului pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia.
Din declarația martorului M. L. C. (f. 257) a rezultat că și acesta a fost reprezentat de avocatul P. S., însă această situație nu este de natură să atragă rezilierea contractului de asistență judiciară pus în executare silită ci, eventual, o răspundere disciplinară a avocatului.
Cu privire la forma onorariului de succes prevăzută în contract, prin susținerile făcute, contestatorul a arătat că, după pronunțarea Deciziei civile nr. 820/R/07.11.2006 a Curții de Apel G., și-a asumat față de intimat obligația de plată a onorariului de succes constând în două camere la . revendicat, dar nu a pus la dispoziția instanței un contract de asistență juridică care să prevadă această clauză.
Din Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între M. P. și M. L. C. la data de 15.11.2006 (f. 90-92) a rezultat că cele două camere situate la parterul imobilului din G., .,68,70, la intrarea principală din . afectate de contestator „pentru garantarea plății onorariului de succes convenit cu avocat I. S. – Baroul G.” (f. 91).
Această situație de fapt a fost confirmată și de martorul P. A. M. audiat în cauză (f. 258).
Rezultă deci că, anterior încheierii acestui antecontract, contestatorul promisese avocatului un onorariu de succes, onorariu a cărui plata a fost garantată cu afectațiunea asupra celor două camere de la parterul imobilului.
Având în vedere că, așa cum s-a arătat, contractul de asistență juridică a fost încheiat la data de 05.09.2006 iar antecontractul de vânzare – cumpărare menționat la data de 15.11.2006, cauza pentru care s-a promis onorariul de succes fiind soluționată la data de 07.11.2006, se prezumă, încă odată, că onorariul de succes a fost cel stipulat în titlul executoriu.
Instanța apreciază subiectivă declarația martorului M. L. C. care, așa cum s-a mai arătat, este interesat în anularea clauzei privind onorariul de succes, prin anularea acestei clauze nemaifiind ținut sa garanteze plata onorariu de succes.
Cu privire la susținerile contestatorului privind scadența prea îndelungată a onorariului de succes prevăzut în contract, din declarațiile martorilor audiați în cauză și din răspunsul intimatului la întrebarea nr. 12 din interogatoriu (f. 128), a rezultat că părțile se aflau în relații de prietenie, că contestatorul avea pe rolul instanței mai multe litigii având ca obiect bunuri revendicate de la stat, astfel încât apare obiectivă stabilirea scadenței la un interval de cinci ani de la încheierea contractului.
Din coroborarea probelor administrate în cauză, a rezultat că Contractul de asistență juridică nr. 90/05.09.2006 a fost în mod legal încheiat și constituie titlu executoriu ce poate fi pus în executare silită, astfel încât contestația la executare prin care se invocă nelegalitatea titlului executoriu este nefondată.
P. contestația formulată, astfel cum a fost completată, s-a solicitat anularea actelor de executare și încetarea executării, însă nu au fost arătate motivele de nelegalitate ale actelor de executare, astfel încât și acest capăt de cerere este nefondat.
P. întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat obligarea contestatorului la plata despăgubirilor cauzate prin întârzierea executării, însă nu a cuantificat despăgubirile solicitate și nu le-a dovedit și nu a mai susținut acest capăt de cerere nici prin concluziile orale puse în fața instanței și nici prin concluziile scrise depuse la dosar, astfel încât cererea intimatului este nefondată.
Intimatul a solicitat și obligarea contestatorului la plata unei amenzi pentru exercitarea cu rea credință a contestației la executare, cerere apreciată de instanță ca nefondată.
Astfel, potrivit art. 21 alin. 1 din Constituție, orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
Conform art. 723 C.proc.civ. de la 1865, drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună- credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunzând pentru pagubele pricinuite.
Deci partea care deturnează dreptul procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut de lege și îl exercită cu rea-credință săvârșește un abuz de drept procedural.
Abuzul de drept procedural presupune două elemente: un element subiectiv, constând în exercitarea, cu rea-credință, a dreptului procedural, fără justificarea unui interes special și legitim, numai cu intenția de a vătăma adversarul și un element obiectiv, constând în deturnarea dreptului procedural de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală, actul săvârșit neputând fi explicat printr-un motiv legitim.
Exercițiul unei acțiuni în justiție nu poate fi considerat abuziv și să dea loc la condamnarea reclamantului la plata unei amenzi, câtă vreme exercițiul acțiunii nu depășește limitele normale ale acestui drept și nu servește la satisfacerea unui interes neserios și nelegitim și nici nu constituie un act de răutate sau de rea credință sau cel puțin o greșeală grosieră care echivalează în drept cu dolul și care cauzează intimatului un prejudiciu.
P. acțiunea promovată, contestatorul nu a depășit limitele normale ale dreptului de a se adresa justiției și de a contesta actele de executare la care este supus. Interesul contestatorului a fost acela de a obține exonerarea sa de plata creanței puse în executare.
De aceea nu poate fi dispusă condamnarea contestatorului la plata unei amenzi pentru exercitarea abuzivă a dreptului de a contesta.
P. concluziile scrise depuse, intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În concluzie, pentru considerentele expuse, instanța va respinge, ca nefondată, contestația la executare și va menține actele de executare încheiate de B.E.J. C. C. în dosarul execuțional nr. 97/2012.
De asemenea, va respinge, ca nefondată, cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata despăgubirilor cauzate prin întârzierea executării și cererea de obligare a contestatorului la plata unei amenzi pentru exercitarea cu rea credință a contestației la executare.
Va lua totodată act că intimatul și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul M. P., prin avocat B. Didel cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat în G., ., în contradictoriu cu intimatul Cabinet I. de Avocat ”I. S.” cu sediul profesional în G., ., nr. 79, prin Cabinet I. de avocat D. M., din G., ., nr. 45, ..
Menține actele de executare încheiate de B.E.J. C. C. în dosarul execuțional nr. 97/2012.
Respinge, ca nefondată, cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata despăgubirilor cauzate prin întârzierea executării.
Respinge, ca nefondată, cererea intimatului de obligare a contestatorului la plata unei amenzi pentru exercitarea cu rea credință a contestației la executare.
Ia act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2013.
Președinte Grefier
Red.E.P./ Dact.GO /4 ex //21.11.2013
.>
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1110/2013. Tribunalul GALAŢI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Încheierea nr.... → |
|---|
