Pretenţii. Decizia nr. 1110/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1110/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 6385/233/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1110
Ședința publică de la 9 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. J.
Judecător F. L. N.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de chemata în garanție UNIQUA A. SA, cu sediul în București, sector 1, ., în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I., domiciliat în comuna Vlădești, . și intimatul-pârât G. N., domiciliat în G., .. 16, . civile nr. 4728/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect – „pretenții „
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2013, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 09.12.2013.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamantul B. I. a solicitat obligarea pârâtului G. N. la plata sumei de 3.000 lei, reprezentând despăgubiri pentru paguba produsa prin accident de autovehicule. Totodată a solicitat obligarea paratului la plata beneficiului nerealizat prin indisponibilizarea autoturismului, precum și la plata cheltuielilor de judecata.
Motivându-și în fapt cererea, reclamantul a arătat că la data de 14.12.2007 a fost implicat într-un accident de circulație, iar în urma cercetărilor efectuate de către poliția rutieră, consemnate în procesul-verbal . nr._, s-a stabilit că vinovat de producerea accidentului este pârâtul.
A mai precizat reclamantul că societatea de asigurări UNITA, la care pârâtul era asigurat de răspundere civila auto, a aprobat la plata doar suma de 1.100 lei, deși în urma constatării avariilor produse autoturismului pentru repararea acestuia ar fi fost necesară suma de 4.066,92 lei.
În drept, a invocat dispozițiile art. 998, 999 din Codul civil.
În susținerea acțiunii, au fost depuse, în copie, înscrisuri: procesul-verbal . nr._/14.12.2007, polița de asigurare, adresa nr. 004/2008 emisa de S.C. UNITA S.A., nota de constatare a avariilor, devizul estimativ (f. 2-7).
Prin sentința civila nr. 5841 pronunțată în data de 30.07.2008, Judecătoria G. a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de despăgubiri, și a sumei de 1754 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, din actele depuse la dosar rezultă că la data de 14.12.2007 pârâtul a produs o faptă prejudiciabilă, care constă în producerea unui accident rutier, a produs reclamantului un prejudiciu în valoare totală de 4066,92 lei, că există un raport de cauzalitate între fapta prejudiciabilă și prejudiciu și că există o vinovăție a pârâtului sub forma culpei.
În aceste condiții și având în vedere că reclamantului i se recunoscuse de către asigurătorul RCA al pârâtului dreptul de a primi suma de 1.100 lei, Judecătoria G. a făcut aplicarea dispozițiilor art. 998,999 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 88/11.02.2009 a Tribunalului G. a fost casată sentința civila nr. 5841/2008 a Judecătoriei G. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, apreciind că nu au fost respectate disp.art.129 alin.5 Cod procedură civilă, în sensul că nu a fost administrat un material probatoriu suficient pentru a stabili întinderea prejudiciului încercat de reclamant.
Instanța de control a considerat că în cauză se impunea administrarea probei cu expertiză tehnică auto, prin care să se stabilească cu exactitate, și ținând seama de Ordinul nr._/2006 al C.S.A, întinderea prejudiciul încercat de reclamant. Totodată, instanța de recurs a constatat că Judecătoria G. nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, respectiv cel privind beneficiul nerealizat de reclamant pe perioada în care autoturism a fost impropriu utilizării.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ .
La termenul de judecata din data de 28.10.2009, pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanție a S.C. UNITA S.A. București (în prezent U. A. S.A. BUCUREȘTI), solicitând obligarea acesteia să-i plătească suma de bani cu care ar putea fi eventual obligat față de reclamant în prezentul dosar, motivat de existența raportului de asigurare RCA dintre pârât și chemata în garanție.
La termenul de judecată din data de 09.12.2009 reclamantul a precizat că prejudiciul nerealizat are o valoare de 500 lei.
În temeiul art. 315 alin.1 C.pr.civ. și art. 167 C.pr.civ. instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, lucrare întocmită de expert G. I. (f. 34-45).
La termenul de judecată din data de 13.10.2010, instanța a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de părți, răspunsul la obiecțiuni fiind depus la filele 58,59.
La solicitarea instanței societatea de asigurare Unita S.A. a depus în copie dosarul de daune nr._ (f. 61-80).
La termenul de judecată din data de 09.03.2011 pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar instanța a invocat, din oficiu, excepția netimbrării capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata beneficiului nerealizat.
Prin sentința civilă nr. 2388 pronunțată de Judecătoria G. în data de 17.03.2011, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul G. N. și a admis, în parte, acțiunea obligând pârâtul să plătească reclamantului suma de 2.966,82 lei cu titlu de despăgubiri. Totodată, instanța a admis excepția de netimbrare, invocată din oficiu, și a anulat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata beneficiului nerealizat, ca netimbrat. A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.473 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin aceeași hotărâre, instanța a admis, în parte, cererea de chemare în garanție, și a obligat chemata în garanței să plătească pârâtului suma de 1.284,41 lei și suma de 754 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 883 din data de 03.11.2011, Tribunalul G. a admis recursurile formulate de pârât și de chemata în garanție, a casat, în parte, sentința recurată, numai în ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului la repararea prejudiciului constând în distrugerea autoturismului reclamantului și cererea de chemare în garanție și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Judecătoria G..
Pe rolul Judecătoriei G. cauza a fost reînregistrată la data de 11.01.2012, sub dosar nr._ .
În ședința publică din data de 14.06.2012, instanța a dispus readministrarea probei cu expertiză tehnică auto, conform celor dispuse de Tribunalul G., în decizia de casare.
La data de 29.08.2012, a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert auto D. D. (f. 26-34), care a fost comunicat spre studiu părților.
Reclamantul și chemata în garanție au formulat obiecțiuni, admise în parte de instanță la termenul din 16.01.2013. la data de 15.02.2013 expertul a depus răspunsul la obiecțiuni, care a fost comunicat părților (f. 55-57).
La ultimul termen de judecată, din data de 10.04.2013, reclamantul a formulat și depus la dosar precizări, prin care a solicitat actualizarea sumei datorate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale, calculate de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective și totale a obligației.
Pârâtul a invocat excepția tardivității modificării cererii de către reclamant.
Instanța a pus excepția invocată în discuția contradictorie a părților și a rămas în pronunțare asupra acesteia, alături de fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 4728/18.05.2013, pronunțată de judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a admis, în parte, excepția tardivității formulării cererii completatoare, a constatat că reclamantul este decăzut din dreptul de a formula cerere de completare a acțiunii, în ceea ce privește capătul de cerere privind actualizarea sumei datorate cu dobânda legală, a luat act de majorarea câtimii obiectului cererii, cu indicele de inflație, a admis, în parte, acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul B. I. ,în contradictoriu cu paratul G. N. și chemata în garanție S.C. U. ASIGUĂRI S.A., l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 310,356 lei, cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație, a compensat cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariul de avocat, a admis cererea de chemare în garanție, a obligat-o pe chemata în garanție S.C. U. ASIGUĂRI S.A. să plătească pârâtului G. N. 310,356 lei, cu titlu de despăgubiri, actualizată cu indicele de inflație și a obligat-o pe chemata în garanție să plătească pârâtului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, după compensare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în fapt, în data de 14.12.2007, pârâtul G. N. a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în mun. G., pe . întrucât nu a acordat prioritate autoturismului cu număr de înmatriculare_, condus de reclamantul B. I., a intrat în coliziune cu acesta (proces - verbal . nr._ încheiat de I.P.J. G. – f. 76 – dosar_ ).
A mai reținut instanța că răspunzător de producerea accidentului a fost pârâtul G. N., iar autoturismul acestuia era asigurat RCA la Societatea de Asigurare UNITA SA, conform poliței nr._ (f. 75 – dosar_ ), astfel încât reclamantul s-a adresat societății de asigurare cu o cerere de despăgubiri, întocmindu-se dosarul de dauna nr._, în cadrul căruia s-a stabilit valoarea finala a despăgubirii ca fiind 1.100 lei, iar, cu ocazia prezentării autoturismului în service, s-a întocmit un deviz estimativ la cererea societății de asigurare pe baza notei de constatare a avariilor (f. 64-66 – dosar_ ), stabilindu-se valoarea despăgubirii la suma de 4.066,82 lei.
Au fost invocate dispozițiile art. 42 din Legea 136/1995, iar, în ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 52 din Ordinul_/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, sunt prevăzute trei valori maxime alternative, care limitează valoarea despăgubirilor in cazul avarierii autovehiculelor.
A constatat instanța, din analiza hotărârilor pronunțate în ciclul procesual anterior, că este ținută a se pronunța doar asupra valorii despăgubirilor, respectându-se raționamentul juridic privind raporturile dintre reclamant și pârât, pe de o parte, și dintre pârât și chemata în garanție, pe de altă parte, care au intrat în puterea de lucru judecat.
Instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză tehnică auto, care a fost întocmit de expert D. D. (f. 26-29), valoarea autoturismul proprietatea reclamantului, cu nr. de înmatriculare_, la data accidentului produs la data de 14.12.2007, era de 1.880,474 lei, iar valoarea rămasă a autoturismului în urma accidentului este de 25%, respectiv 470,118 lei, dauna fiind totală (f. 28).
A constatat instanța că, pentru a ajunge la aceste valori, expertul a pornit de la prețul unui autoturism Dacia Break CLI, nou, car este de 3.533 euro, cu TVA, astfel încât la data producerii accidentului ar rezulta o valoare de 12.536,497 lei, iar prin răspunsurile la obiecțiuni expertul a explicat că a avut în vedere această valoare, prin raportare la Buletinul Corpului Experților tehnici din România nr. 66/noiembrie 2000 (anexat la raport), prețurile publicate în acest buletin fiind în conformitate cu cele comunicate de producători. Expertul a menționat că nu s-a putut raporta la Ordinul nr._/2006, întrucât la data producerii accidentului nu era comunicat prețul de vânzare de către fabricant, deoarece tipul de autoturism în discuție – Dacia 1310 nu se mai fabrica în 2007 (anul accidentului), mai mult, nicăieri în lume nu se mai fabricau la acel moment autovehicule cu aspect și caracteristici similare.
De asemenea, față de obiecțiunile formulate de chemata în garanție, care preciza că stabilirea valorii de nou a autoturismului s-a făcut în mod greșit, prin raportare la un autoturism Dacia break CLI, respectiv un autoturism Dacia modern, cu motor dotat cu injecție de benzină, în timp ce autoturismul reclamantului era de tip Dacia 1310 L, an fabricație 1995, deci fără sistem de injecție, instanța a reținut precizările expertului care a arătat că trecerea de la carburație la injecție nu a produs modificarea prețului de nou al autoturismului Dacia 1310, EURO 2 însemnând de altfel injecție monopunct, fiind cea mai simplistă formă de injecție de combustibil, astfel încât înlocuirea carburatorului cu sistemul cel mai simplu de injecție nu a dus la majorarea prețului de nou a automobilului, neimpunându-se efectuarea de corecții asupra prețului de nou al unui autoturism Dacia 1310 break nou, față de soluția constructivă Euro 2.
Față de aceste aspecte menționate, instanța a reținut că valoarea de nou a autoturismului proprietatea reclamantului era de 3.533 euro, respectiv 12.536,497 lei, la data producerii accidentului.
În ceea ce privește valoarea reală a autoturismului stabilită conform Ordinului nr._/2006 al CSA la 1.880,474 lei, s-a subliniat că, potrivit raportului de expertiză, autoturismul avea o vechime de 12 ani și 7 luni, și a fost aplicat coeficientul de uzură de 85%, echivalent pentru un autoturism cu o vechime mai mare de 10 ani și o stare de întreținere satisfăcătoare.
Cu privire la reținerea unei stări tehnice satisfăcătoare, expertul a precizat că a reținut acest aspect, având în vedere că autoturismul era la al cincilea proprietar în cartea de identitate, iar parcursul era de 226.146 km. A mai precizat expertul, prin răspunsul la obiecțiuni, că viața medie a unui autoturism este de 10 ani, iar numărul de kilometri mediu parcurs până la casare este de 300.000 km, iar faptul că autoturismul avea ITP valabil nu determină schimbarea stării de întreținere din satisfăcătoare în medie, întrucât și astfel de autoturisme au ITP valabil pentru a circula pe drumurile publice.
În ceea ce privește îmbunătățirile la care reclamantul a făcut referire că au fost efectuate autoturismului său, expertul a menționat că reclamantul, deși a fost solicitat în acest sens, nu a prezentat nicio dovadă a efectuării lor.
În ceea ce privește valoarea epavei rămasă în patrimoniul reclamantului, instanța a reținut, concluziile raportului de expertiză potrivit cărora, în sensul art. 52 alin. 2 din Ordinul CSA nr._/2006 și date fiind înscrisurile, respectiv planșele foto de la dosar, valoarea rămasă din autoturism este de 25% din valoarea autoturismului la data accidentului, rezultând astfel suma de 470,118 lei.
De asemenea, au fost reținute concluziile expertului referitoare la faptul că dauna produsă este totală, având în vedere că potrivit devizului de reparații, valoarea reparațiilor este de 4.066,82 lei, depășind cu mult valoarea autoturismului la data producerii accidentului.
La stabilirea valorii despăgubirii instanța a avut în vedere că valoare autoturismului proprietatea reclamantului la data producerii accidentului era de 1.880,474 lei, iar valoarea epavei (respectiv valoarea rămasă a autoturismului în urma accidentului, valoarea pieselor și subansamblurilor neavariate și care se pot comercializa, cât și valoarea pieselor avariate și care se pot comercializa sub forma deșeurilor metalice) era de 470,118 lei. Cum epava a rămas în proprietatea reclamantului, acesta având posibilitatea să o valorifice la acest preț, a constatat instanța că reclamantul este îndreptățit doar la diferența până la valoarea autoturismului la momentul producerii daunei, respectiv la suma de 1.410,356 lei din care reclamantul a primit de la asigurator suma de 1.100 lei, rezultând o diferență de 310,356 lei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a reținut, prin prisma dispozițiilor art. 52 din Ordinul_/2006 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule și date fiind concluziile raportului de expertiză, că valoarea maximă pe care chemata în garanție o putea acorda reclamantului era de 1.410,356 lei din care a fost plătită suma de 1100 lei, calculată în etapa necontencioasă.
Referitor la cererea reclamantului, depusă la ultimul termen de judecată, prin care a solicitat atât actualizarea sumei datorate pentru acoperirea prejudiciului, conform indicelui de inflație cât și obligarea pârâtului la dobânzii legale, calculată de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective și totale a obligației, instanța a apreciat că, deși reclamantul a intitulat-o precizări, în fapt reprezintă, cel puțin în parte, o cerere de modificare/completare a acțiunii introductive în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata dobânzii legale.
Prin prisma dispozițiilor art. 132 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, instanța a apreciat că actualizarea cu indicele de inflație reprezintă o majorare a câtimii obiectului cererii care ar putea fi formulată și după prima zi de înfățișare.
Pe fondul cererii de obligare a pârâtului la actualizarea cu indicele de inflație, instanța a reținut că aceasta este întemeiată raportat la dispozițiile art. 1084 cod civil și în baza acestui text normativ, creditorul este îndreptățit la repararea pierderii suferite, cât și beneficiul de care a fost lipsit, plata sumei reprezentând indicele de inflație constituind echivalentul daunei rezultate din plata cu întârziere.
Împotriva sentinței civile nr. 4728/18.05.2013, pronunțate de judecătoria G. în dosarul nr._ , a declarat recurs chemata în garanție Uniqua A. SA. A solicitat recurenta admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru efectuarea unei noi expertize tehnice.
În motivarea recursului formulat, recurenta a arătat că a avut obiecțiuni față de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză în ceea ce privește valoarea de nou a autoturismului de la care a pornit calculul expertului. A apreciat recurenta că această valoare a fost nelegal stabilită fără a se avea în vedere faptul că autoturismul este unul fără sistem de injecție, dotat cu un carburator și pentru care, la data efectuării expertizei, nu mai exista o listă de prețuri.
A apreciat recurenta că, în aceste condiții, în speță, erau aplicabile dispozițiile art. 54 lit. c din Ordinul CSA nr._/2006 care indică o valoare stabilită prin asimilare cu prețul de vânzare practicat la data producerii accidentului, al unor vehicule care au aspect și caracteristici tehnice similare în producția internă sau externă sau, în lipsa acestor prețuri, prețurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate.
Recurenta a arătat că expertul ar fi trebuit ca, în baza comparației dintre cele două tipuri de autovehicule Dacia să ajusteze valoarea de nou a autoturismului Dacia 1310, an fabricație 1995, raportat la dotările și performanțele tehnice, în comparație cu modelul Dacia 1310, an fabricație 2000, cu motor dotat cu injecție. În opinia recurentei, noțiunea de „asimilare” indicată de legiuitor nu face referire la stabilirea egalității de preț, întrucât, în această situație, nu s-ar mai justifica investigația expertului.
A învederat recurenta că instalarea sistemului de injecție a necesitat folosirea unor piese și subansambluri suplimentare care au determinat creșterea prețului autoturismului, modificarea sistemului nefiind rezumată la înlocuirea carburatorului. A mai subliniat recurenta că autoturismul Dacia 1310, an fabricație 2000, folosit pentru comparație, a beneficiat de mai multe dotări care au crescut, de asemenea, prețul vehiculului.
S-a precizat că, în aceeași cauză, într-un alt ciclu procesual, expertul G. I. a apreciat în mod corect valoarea de nou a autoturismului indicând o depreciere de aproximativ 1577 Euro față de valoarea de nou existentă pe listele de prețuri pentru un autoturism Dacia, an fabricație 2010.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă, Legea nr. 136/1995 și Ordinul CSA nr._/2006.
Recurenta a solicitat judecata în lipsă.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 125 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 4728/18.05.2013, pronunțate de judecătoria G. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs, tribunalul reține că recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
În sensul art. 54 lit. c din Ordinul CSA nr._/2006, prin valoarea de nou a autovehiculelor avariate pentru care nu există prețuri stabilite sau a tipurilor ori modelelor care nu se mai fabrică se înțelege valoare stabilită prin asimilare cu prețul de vânzare practicat la data producerii accidentului, al unor vehicule care au aspect și caracteristici tehnice similare în producția internă sau externă sau, în lipsa acestor prețuri, prețurile corespunzătoare din cataloagele de specialitate.
Date fiind normele citate mai sus, expertul desemnat în cauză a luat, drept criteriu de referință, valoarea unui autoturism Dacia Break CLI, nou, respectiv o valoare de 3.533 euro, cu TVA, - 12.536,497 lei la data producerii accidentului, iar, prin răspunsurile la obiecțiuni expertul a explicat că a avut în vedere această valoare, prin raportare la Buletinul Corpului Expeților tehnici din România nr. 66/noiembrie 2000 (anexat la raport), prețurile publicate în acest buletin fiind în conformitate cu cele comunicate de producători. Expertul a menționat că nu s-a putut raporta la Ordinul nr._/2006, întrucât la data producerii accidentului nu era comunicat prețul de vânzare de către fabricant, deoarece tipul de autoturism în discuție – Dacia 1310 nu se mai fabrica în 2007 (anul accidentului) și, mai mult, nicăieri în lume nu se mai fabricau la acel moment autovehicule cu aspect și caracteristici similare.
De asemenea, fașă de obiecțiunile formulate de chemata în garanție, reiterate în recursul formulat, expertul a precizat că trecerea de la carburație la injecție nu a produs modificarea prețului de nou al autoturismului Dacia 1310, EURO 2 însemnând de altfel injecție monopunct, respectiv cea mai simplistă formă de injecție de combustibil, astfel încât înlocuirea carburatorului cu sistemul cel mai simplu de injecție nu a dus la majorarea prețului de nou a automobilului, neimpunându-se efectuarea de corecții asupra prețului de nou al unui autoturism Dacia 1310 break nou, față de soluția constructivă Euro 2.
Contrar susținerilor recurentei, tribunalul reține că dispozițiile normative incidente în cauză, respectiv cele cuprinse în art. 54 lit. c din Ordinul CSA nr._/2006 nu impun o ajustare a valorii de nou a autoturismului Dacia 1310, an fabricație 1995, prin raportare la dotările și performanțele tehnice, în comparație cu modelul Dacia 1310, an fabricație 2000, cu motor dotat cu injecție. Astfel, noțiunea de „asimilare” folosită de legiuitor nu exclude o egalitate de preț cu modelele de referință indicate și, mai mult, sugerează o astfel de egalitate în împrejurarea în care nu sunt indicate criterii suplimentare de evaluare.
De altfel, prima instanță a încuviințat obiecțiunile formulate e chemata în garanție, iar expertul desemnat și-a menținut punctul de vedere argumentat arătând că trecerea de la carburație la injecție nu a produs modificarea prețului de nou al autoturismului Dacia 1310.
Pentru argumentele de mai sus și constatând că proba cu expertiza tehnică este utilă soluționării cauzei tocmai pentru că este obținută părerea unui specialist asupra unor împrejurări de fapt într-un domeniu ce depășește cunoștințele de specialitate ale celor învestiți cu soluționarea cauzei, tribunalul reține că, în fapt și în drept, concluziile primei instanțe asupra valorii de nou a autoturismului au fost corecte.
În consecință, în temeiul art. 312 C.proc.civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – chemată în garanție UNIQUA A. SA, cu sediul în București, sector 1, ., în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. I., domiciliat în comuna Vlădești, . și intimatul-pârât G. N., domiciliat în G., .. 16, ., împotriva sentinței civile nr. 4728/08.05.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013.
Președinte, A. P. | Judecător, R. J. | Judecător, F. L. N. |
Grefier, C. B. |
Red.RJ/tehn.CB
Ex.2/05.02.2014
Fond –G.N.C.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 474/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 20/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
