Contestaţie la executare. Sentința nr. 8059/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8059/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 7764/233/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL GALATI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 309
Ședința publică din 22.03.2013
P. – M. A.
Judecător – R. G. F.
Judecător – M. M.
Grefier – N. J.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurentul S. F. D. împotriva sentinței civile nr. 8059/27.08.2012, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei G., în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal a răspuns recurentul, personal, legitimat cu CI . nr._, CNP_, fiind lipsă intimata.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recursul este la primul termen de judecată și este motivat; recurentul nu a făcut dovada achitării taxelor de timbru; intimata a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare, un exemplar fiind comunicat recurentului; după care,
Apărătorul recurentului depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Întrebat fiind, recurentul arată că înțelege să-și însușească recursul formulat de dl. avocat I. C. D.. Solicită admiterea cererii de recurs așa cum a fost formulată, să se constate că nu a afirmat că nu are cunoștință de cele două înscrisuri, ci doar că procesul-verbal de majorări nr. 423/24.05.2012 nu îi este opozabil pentru că se referă la o altă declarație vamală și are cu totul alte termene scadente, anterioare datei achiziționării autoturismului. Solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 04.05.2012, contestatorul S. F. D. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR-DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea somației nr. 9967/SJ/11.04.2012 emisă în dosarul de executare nr. 9966/11.04.2012.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 15.08.1998 a introdus prin vama B., un autoturism marca Mercedes, achiziționat din Germania, pentru care s-a întocmit declarația vamală nr._/15.08.1998. Ulterior, s-a întocmit actul constatator nr. 539/24.05.2002, conform căruia avea de plătit suma de 3.404,45 lei(34.044.585 ROL), împreună cu un proces-verbal de majorări nr. 423/24.05.2002.
Contestatorul a invocat pe cale de excepție prescripția dreptului de a cere executarea silită, motivat de faptul că de la nașterea dreptului de creanță și până în prezent au trecut peste 5 ani.
Pe fondul cauzei, a arătat că, de bună voie, a achitat integral debitul din actul constatator, iar procesul-verbal de majorări îi este străin și inopozabil.
În drept, a invocat dispozițiile art. 172 și următoarele din C.pr.fisc.
Contestația a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 108 lei (f.72) și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Legal citată, intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat citarea în calitate de pârâtă a AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, întrucât potrivit HG nr. 110/2009, aceasta are personalitate juridică și reprezintă în fața instanțelor, direct sau prin organele teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, interesele statului în cazurile de încălcare a normelor vamale.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației formulate, întrucât în mod corect au fost încheiate actul constatator nr. 539/24.05.2002 și procesul-verbal de majorări nr. 423/24.05.2002, care au fost comunicate contestatorului în data de 31.05.2002, conform confirmării de primire anexată.
În anul 2003 DRAOV G. a început urmărirea silită prin emiterea somației nr. 1468/21.01.2003 pentru sumele prevăzute în dispoziția de urmărire emisă de Biroul Vamal B., respectiv 52.554.578 ROL reprezentând majorări și 1.532.006 ROL reprezentând penalități, care a fost comunicată la data de 24.01.2003.
În data de 01.07.2003 contestatorul a primit somația nr. 17.017/26.06.2003, iar în perioada 2003-2005 a achitat mai multe sume de bani în contul debitului.
A mai arătat intimata că în anul 2010 au fost emise procesul-verbal nr. 56/10.05.2010 privind calculul sumelor prevăzute în titlul executoriu și adresa de înființare a popririi nr._/10.05.2010, care au fost comunicate prin afișare pe site-ul instituției, întrucât plicul cu comunicarea prin poștă a fost restituit. Și somațiile ulterioare au fost afișate tot pe site-ul instituției. În anul 2012, ca urmare a reverificării dosarului de executare, s-a constatat că în mod eronat debitorul figura cu un debit de 5.348 lei, valoarea reală fiind de 1.209 lei, sumă care a fost comunicată prin somația nr. 9967/11.04.2012.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, intimata a solicitat respingerea acesteia, având în vedere prevederile art. 133 C.pr.fisc. potrivit cărora pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare, termenul de prescripție se întrerupe și a arătat că termenul s-a întrerupt prin adresele de înființare a popririlor.
Pe fondul cauzei, intimata a mai învederat că contestatorul nu a invocat nici un act de executare care să se fi realizat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală, ci s-a limitat la formularea criticilor privind actul administrativ fiscal, actul constatator nr. 539/24.05.2002 emis de Biroul Vamal B..
În drept au fost invocate, în cuprinsul întâmpinării, dispozițiile HG 110/2009, ordinul ANAF nr. 1806/2009, art. 133 și art. 172 C.pr.fisc.
Intimata a solicitat, în baza art. 242 alin. 2 C.pr.civ., judecarea cauzei și în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 8059/27.08.2012 Judecătoria G. a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că în fapt, contestatorul S. F. D. a introdus la data de 15.08.1998 în România, prin vama B., un autoturism marca Mercedes, ocazie cu care s-a întocmit declarația vamală nr._/15.08.1198 și întrucât nu s-a prezentat la biroul vamal de destinație, Vama G., a emis la data de 24.05.2002, actul constatator nr. 539 împreună cu procesul-verbal de majorări nr. 423, ambele comunicate acestuia la data de 31.05.2002.
Prin dispoziția nr. 430/14.01.2003, s-a trimis spre executare dosarul contestatorului-debitor pentru suma de 52.554.578 ROL reprezentând majorări și 1.532.006 ROL reprezentând penalități și s-a reținut că s-a achitat debitul principal, în cuantum de 34.044.585 ROL, prin mandat poștal.
Executarea silită a debitorului a început prin emiterea somației nr. 1468/21.01.2003, pentru sumele menționate în dispoziția de urmărire, care i-a fost comunicată la data de 24.01.2003.
La data de 01.07.2003, debitorului i-a fost comunicată somația nr._ din 26.06.2003 care cuprindea un debit de 54.086.584 ROL, iar în perioada următoare, debitorul a achitat parțial acest debit, prin mai multe plăți în cuantum total de 4.200 lei.
În anul 2010 a fost emis procesul-verbal nr. 54 din data de 10.05.2010 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu și adresa de înființare a popririi nr._ din aceeași dată și întrucât nu s-a reușit comunicarea celor două acte prin poștă (plicul fiind returnat), s-a emis anunțul individual nr._ din data de 02.06.2010, comunicarea realizându-se pe site-ul instituției la data de 03.06.2010.
S-a mai reținut că și somațiile ulteriore au fost comunicate tot prin afișare pe site-ul instituției, ca urmare a returnării plicurilor trimise prin poștă, respectiv somația nr._/30.06.2010, procesul-verbal nr. 96/30.06.2010, anunț individual nr._/05.08.2010 și nr._/11.05.2011, procesul-verbal nr. 60/11.05.2011, anunț colectiv nr._/09.06.2011.
În anul 2012, după verificarea dosarului de executare, s-a constatat că în mod eronat debitorul figura cu un debit restant de 15.348 lei, debitul real fiind în cuantum de 1.209 lei. Acest debit i-a fost comunicat debitorului cu somația nr. 9967/11.04.2012 la data de 17.04.2012.
În drept, s-au reținut dispozițiile art. 172 C.pr.fiscală.
Cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, instanța a respins-o, întrucât a reținut că potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar termenul de prescripție se întrerupe potrivit art. 11 din același act normativ.
În speță, s-a avut în vedere că executarea silită a început, potrivit dispozițiilor art. 145 C.pr.civ., prin emiterea somației nr. somației nr. 1468/21.01.2003, care a fost comunicată debitorului la data de 24.01.2003, pentru sumele menționate în dispoziția de urmărire, iar începerea executării silite s-a situat în interiorul termenului de prescripție a executării silite, care pentru debitele cuprinse în actul constatator nr. 539/24.05.2002 și procesul-verbal de majorări nr. 423/24.05.2002 a început să curgă la data de 1 ianuarie 2003, urmând a se împlini, conform modului de calcul prevăzut de art. 101 alin. 3 C.pr.civ. la data de 01.01.2008.
S-a constatat că acest termen de prescripție a fost însă întrerupt, potrivit dispozițiilor art. 133 lit. b) C.pr.fisc., prin efectuarea de către debitor a unui act voluntar de plată a obligației prevăzută în titlul executoriu. Astfel, instanța a reținut că prin plățile efectuate în perioada iulie 2003-iunie 2005, în cuantum total de 4.200 lei, debitorul a achitat parțial debitul, acțiunea sa reprezentând o recunoaștere, în sensul art. 131 C.pr.fisc. a acestuia. Ca urmare, întreruperea a șters prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
S-a reținut că din data de 07.06.2005, data efectuării ultimei plăți, a început să curgă un nou termen de prescripție a executării silite. Acest termen a început să curgă din ziua următoare actului întreruptiv, respectiv 08.06.2005, și nu de la data de 1 ianuarie a anului următor, întrucât dispozițiile art. 131 alin. 1 C.pr.fisc., care reprezintă o prevedere specială, care trebuie interpretată restrictiv, se aplică numai în situația începutului termenului de prescripție, nu și în situația în care noul termen de prescripție începe să curgă după întrerupere.
Noul termen de prescripție a executării silite se împlinea la data de 08.06.2010, iar instanța a reținut că la data de 10.05.2010, deci în interiorul termenului de prescripție, a fost emisă adresa de înființare a popririi nr._ și procesul-verbal nr. 56 privind calculul sumelor prevăzute prin titlul executoriu.
De la data de 11.05.2010 a început să curgă un nou termen de prescripție, care se va împlini la data de 11.05.2015.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că titlul executoriu este reprezentat de actul constatator nr. nr. 539/24.05.2002 și procesul-verbal de majorări nr. 423/24.05.2002. Deși contestatorul a afirmat că cel de-al doilea act îi este străin, întrucât nu are cunoștință de el, instanța a reținut că procesul-verbal de majorări i-a fost comunicat la data de 31.05.2002, potrivit dovezii aflate la fila 15, fiind semnat de primire de destinatar.
De altfel, acest debit a fost menționat și în somația nr. 1468 din data de 21.01.2003, comunicată contestatorului la data de 24.01.2003 și care cuprindea suma totală de 5.409 lei, iar prin plățile efectuate în perioada iulie 2003-iunie 2005, contestatorul a recunoscut acest debit, suma de 4.200 lei achitată, scăzându-se din debit.
S-a constatat că executarea silită a respectat dispozițiile legale în materie, au fost publicate pe site-ul intimatei anunțurile individuale și colective privindu-l pe contestator, în condițiile în care plicurile trimise prin poștă cu somații și înștiințări au fost returnate întrucât nu au fost ridicate de acesta.
În anul 2012, ca urmare a verificărilor realizate de intimată, aceasta a descoperit că, la momentul preluării debitului în anul 2007 de la DJAOV Bihor la DJAOV G. a fost înregistrată în mod eronat suma de 14.052 lei, care a generat accesorii, și, din oficiu a procedat la rectificarea sumei, în prezent debitul restant fiind în cuantum de 1.209 lei, reprezentând majorări și penalități, la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantum de 108,45 lei.
Pentru noua sumă s-a emis titlul executoriu nr. 69(nr. intern 9966/SJ/11.04.2012) și somația nr. 9967/11.04.2012, care a fost comunicată contestatorului la data de 17.04.2012.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs contestatorul S. F. D., care a apreciat hotărârea primei instanței nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii, a arătat că în mod greșit s-a respins excepția prescripției de a cere executarea silită, iar în ceea ce privește procesul verbal de majorări nr. 423/24.05.2002, acesta nu îi este opozabil întrucât se referă la o altă declarație vamală, respectiv nr._/15.08.1998 și are alte termene scadente, anterioare achiziționării autoturismului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 C.pr.civ. și art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
A fost achitată taxa de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea cererii, s-a arătat în ceea ce privește susținerea că procesul verbal de majorări nr. 423/24.05.2002, acesta nu îi este opozabil întrucât re referă la o altă declarație vamală, nu este reală, întrucât se referă la declarația vamală de tranzit nr._/15.08.1998, cifrele 289 reprezentând o codificare a Biroului Vamal B..
Împotriva actelor fiscale întocmite de Biroul Vamal B. și comunicate recurentului la data de 31.02.2002, acesta avea deschisă calea unei acțiuni împotriva actelor administrative fiscale, posibilitate de care recurentul nu a uzat.
Pe de altă parte, în cadrul contestației la executare se pot invoca doar neregularități privind actele de executare întocmite, nu și în ceea ce privește titlul executoriu pus în executare, potrivit art. 172 alin. 1 C.pr.fiscală.
În temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., intimata solicită judecarea cauzei în lipsă.
În calea de atac a recursului s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul promovat nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
În mod corect a reținut prima instanță că împotriva contestatorului S. F. D. s-a pornit executarea silită de către intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., pentru suma de 1.209 lei, în baza titlului executoriu nr. 69/11.04.2012, fiind emisă în acest sens somația nr. 9967/11.04.2012(file 64, 65 dosar fond).
În cauză, titlul executoriu pus în executare este emis în baza unor titlu de creanță, respectiv actul constatator privind taxele vamale nr. 539/24.05.2002 și procesul verbal de majorări nr. 423/25.04.2002, acte emise de Biroul Vamal B.(file 15,16 dosar fond), și potrivit dispozițiile art. 205 și 207 C.pr.fiscală împotriva acestor acte administrative fiscale se poate formula o contestație pe cale administrativă în termen de 30 zile de la data comunicării actului administrativ, iar decizia pronunțată poate fi atacată la tribunal în termen de 6 luni de la data luării la cunoștință.
Însă, în cauză nu s-a urmat o astfel de cale administrativă, iar pe calea contestației la executare nu pot fi analizate pe fond, având în vedere dispozițiile art. 172 C.pr.fiscală raportate la art. 399 alin. 3 C.p.civ.
În ceea ce privește motivul de recurs, în sensul că s-a împlinit termenul de prescripție a executării silite, se reține că în mod corect a apreciat prima instanță că potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 C.pr.fiscală, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar termenul de prescripție se întrerupe potrivit art. 11 din același act normativ, precum și faptul că prin plățile efectuate de către recurentul-contestator în perioada 2003-2005 cursul prescripției s-a întrerupt și astfel, de la ultima plată a început să curgă un nou termen de prescripție(de la data de 07.06.2005).
Referitor la faptul că procesul verbal de majorări nr. 423/24.05.2002 nu îi este opozabil, întrucât se referă la o altă declarație vamală, respectiv nr._/15.08.1998 și are alte termene scadente, anterioare achiziționării autoturismului, se reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că îl vizează pe contestator, întrucât se referă la declarația vamală de tranzit nr._/15.08.1998, cifrele 289 reprezentând doar o codificare a Biroului Vamal B.(file 17, 18 dosar fond).
Față de toate aceste aspecte, tribunalul apreciază că recursul nu este fondat, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ. îl va respinge, cu consecința menținerii sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursului declarat de recurentul S. F. D., cu domiciliul în mun. G., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 8059/27.08.2012, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei G., în contradictoriu cu intimatele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G., cu sediul în București, Sector 1, . ca obiect „contestație la executare”, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. A. R. G. F. M. M. N. J.
Red. MA
Tehnored. NJ/2ex./03.06.2013
| ← Cereri. Încheierea nr. 28/2013. Tribunalul GALAŢI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
