Obligaţie de a face. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul GALAŢI

Decizia nr. 128/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 7078/233/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949

SECTIE I CIVILA

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 128/2013

Ședința publică de la 15 Februarie 2013

Completul compus din:

Președinte – E. M.

Judecător – C.-R. M.

Judecător – D. B.

Grefier – L. N.

Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului formulat de reclamanta S. C., cu domiciliul în G., ., ..1, . cu intimații-pârâți I. L., cu domiciliul în G., .. LC.9, ., cu domiciliul în G., ., împotriva sentinței civile nr. 1438/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._, având ca obiect „obligație de a face”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 12.02.2013 care s-au consemnat în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 15.02.2013 când a pronunțat următoarea decizie:

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr._ /2011 pe rolul Judecătoriei G. – Secția I Civilă reclamanta S. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții I. L. și M. N. obligarea pârâților de a desființa construcția cu destinație „balcon” edificată de pârâți aferent apartamentului lor situat în G., .. LC.9, . sub apartamentul reclamantei aflat în G., .. LC.9, ., precum și obligarea pârâților la plata de daune ca urmare a prejudiciului material încercat de reclamantă prin fapta ilicită prejudiciabilă a pârâților și la plata de daune cominatorii în cuantum de 50 lei/zi cu începere din a treia zi de la data pronunțării hotărârii și până la desființarea construcțiilor.

În motivarea în fapt a acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în G., ., iar pârâții sunt proprietarii imobilului situat în G., . reclamantei fiind poziționat deasupra apartamentului pârâților.

A mai arătat că pârâții și-au construit abuziv, fără nicio autorizație de construire și fără acceptul reclamantei un balcon care depășește cu multe limitele blocului, ceea ce a condus la obstrucționarea vizibilității, i-a obturat scurgerile apelor fluviale de la balconul său și îi pune proprietatea în pericol prin aceea că infractorii pot escalada balconul pârâților și ajunge în balconul-apartamentul reclamantei.

În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat administrarea probelor cu acte, interogatoriu și expertiză tehnică în construcții.

În drept a invocat disp. art. 1075 Cod civil.

Legal citați, pârâții s-au prezentat în Instanță și nu au formulat întâmpinare, dar prin concluziile puse asupra fondului litigiului au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată având în vedere că balconul este edificat legal, cu respectarea tuturor condițiilor de fond și formă și din probele administrate în cauză la solicitarea reclamantei și a pârâților (chiar în lipsa unei întâmpinări și fără a face aplicarea disp. art. 138 al.1 C.pr.civilă) nu rezultă că s-ar crea vreun prejudiciu reclamantei, ci chiar reprezintă o sporire a confortului proprietății acesteia.

Prin sentința civilă nr. 1438/16.02.2012 Judecătoria G. a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pârâții au demarat construirea a două balcoane și reamenajări apartament în baza certificatului de urbanism nr. 1294/8.08.2008, care a avut la bază proiectul nr. 251/2007 elaborat de . G.. A mai reținut că ulterior a fost emis și certificatul de urbanism nr. 427/2010, procedurile de autorizare efectuări construcții nefiind finalizate și prin emiterea unei autorizații de construire.

A mai reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr._/2.12.2009 întocmit de Primăria Mun. G., ca și din recunoașterile pârâților, rezultă că edificarea balconului s-a făcut anterior eliberării vreunei autorizații de construire, care nici în prezent nu a fost emisă.

Judecătoria G. a mai arătat că sancțiunea faptei privind edificarea unor construcții fără a deține autorizație în acest sens poate fi aplicată doar de un organ administrativ, iar demolarea construcției nelegal edificată poate fi dispusă doar de o instanță de judecată.

Cu privire la necesitatea demolării balconului în discuție prima instanță a considerat că acest lucru nu se impune deoarece, deși s-a dovedit existența unei fapte ilicite săvârșită de pârâți, nu s-a dovedit că această faptă i-ar aduce reclamantei vreun prejudiciu ce nu poate fi reparat decât prin demolarea construcției.

Astfel, s-a reținut că șarpanta acoperișului balconului îmbracă marginea inferioară a parapeților balcoanelor reclamantei, dar nu s-a produs distrugerea acestora, iar orificiile de scurgere a apelor pluviale din balcon au fost obturate nu de către pârâți, ci chiar de către reclamantă prin pardosirea balconului cu gresie ceramică.

Împotriva acestei hotărâri a declarat și motivat recurs reclamanta S. C., care a apreciat soluția primei instanțe sub aspectul netemeiniciei ei, în sensul că materialul probator administrat în cauză a fost incorect interpretat de Judecătoria G. și s-a făcut o aplicare greșită a normei juridice, ceea ce a condus la provocarea de atingeri dreptului de proprietate al reclamantei.

Astfel, a apreciat că prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, contrar disp. art. 129 al.3 și 4 C.pr.civilă, și nu a cerut lămuriri reclamantei în condițiile în care avea nedumeriri cu privire la înțelesul sintagmei „până la limita prevăzută de lege” referitoare la solicitarea reclamantei de a se desființa balconul pârâților.

Totodată, a considerat că greșit s-a dispus respingerea acțiunii cu motivarea că nu s-a dovedit că ar fi încercat vreun prejudiciu prin fapta ilicită a pârâților de a edifica balconul chiar și peste limita proprietății părților și atașat balconului reclamantei, în condițiile în care în conformitate cu disp. art. 480 cod civil a încercat doar protejarea dreptului său de proprietate și nu era necesară dovedirea vreunui prejudiciu material suplimentar.

În condițiile în care a dovedit că balconul a fost edificat abuziv, în lipsa unei autorizații de construire, că acesta se suprapune parțial cu balconul reclamantei, că obturează curgerile apelor pluviale și accidentale practicate în balconul reclamantei și că există posibilitatea ca infractorii să urce pe balconul pârâților și să ajungă în apartamentul reclamantei, aceasta a considerat că acțiunea sa ar fi trebuit admisă în totalitate și în conformitate cu disp. art. 480 Cod civil.

În dovedirea recursului recurenta nu a solicitat administrarea de noi probatorii.

În drept a invocat disp. art. 480 și art. 1075 Cod civil.

Prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect prima instanță a considerat că fapta intimaților nu aduce atingere dreptului de proprietate al recurentei, ci doar poate fi considerată o exercitare normală a coproprietății, recurenta neîncercând niciun prejudiciu prin edificarea balconului realizată chiar și prin lipsa unei autorizații de construire.

În dovedirea acestei poziții intimații nu au solicitat administrarea de noi probatorii.

În drept au invocat disp. art. 480, art. 649 al.1 lit.d și art. 659-666 Noul Cod civil și art. 3 din Legea nr. 230/2007.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente:

În primul rând raportul juridic dedus judecății a intervenit între părți anterior datei de 1.10.2011, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, contrar aprecierilor apărătorului ales a intimaților, ci dispozițiile vechiului Cod civil.

Din înscrisurile depuse la dosar în primă instanță rezultă că în anul 2008 intimații au demarat procedurile necesare obținerii autorizației de construire privind respectivul balcon, în sensul că au întocmit un proiect și au început să obțină acordurile și avizele necesare construirii (inclusiv acordul recurentei în calitate de proprietar al imobilului poziționat deasupra apartamentului intimaților), dar nu s-a ajuns și la eliberarea unei astfel de autorizații de construire, ceea ce ar fi trebuit să determine intimații să continue procedurile de autorizare și să aștepte începerea edificării doar după acel moment. Contrar acestei obligații, intimații au construit balconul și nici în prezent nu au eliberat o astfel de autorizație (răspunsurile la întrebarea nr. 2 din interogatoriul luat pârâților – filele 44-47 dosar fond).

Pentru că balconul a fost construit fără autorizație de construire intimații au și fost sancționați contravențional și chiar au reluat procedura de autorizare, dar nu au mai finalizat-o pentru că nu aveau toate acordurile și avizele necesare.

Fără a insista asupra aspectului contravențional al edificării balconului, contrar poziției primei instanțe, Tribunalul apreciază că litigiul trebuie analizat nu atât printr-o raportare la o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii (art. 998-999 Cod civil), ci prin raportare la obligația generală de respectare a dreptului de proprietate prevăzut de art. 480 Cod civil, astfel că nu se impune analiza întinderii prejudiciului material cauzat de intimați, ci doar identificarea unei atingeri adusă proprietății recurentei.

Din actele depuse la dosar, inclusiv planșele foto ale blocului și balconului atașate, rezultă că balconul este mult ieșit în exteriorul verticalei blocului, poate constitui o rampă de acces pentru infractori la apartamentul proprietatea recurentei și (așa cum rezultă și din raportul de expertiză tehnică instrumentat în cauză) șarpanta acoperișului balconului îmbracă partea inferioară a balcoanelor apartamentului recurentei și obturează orificiile practicate la aceste balcoane special pentru a da voie apelor pluviale și accidentale să se scurgă din balcoane în exterior.

Chiar dacă la acest moment recurenta a îmbrăcat podeaua balcoanelor cu pardoseală ceramică și plinta interioară obturează orificiile respective, ele pot fi oricând redeschise, dar acoperișul balconului intimaților nu ar permite apelor accidentale și pluviale să se scurgă în exterior.

În aceste condiții apreciem că prin acțiunea de edificare a balconului peste limita proprietății intimaților și cu acoperirea parțială a balcoanelor proprietatea recurentei pârâții-intimați i-au adus atingere dreptului de proprietate al reclamantei-recurente, atingere ce se impune a fi înlăturată prin pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii.

Față de toate aceste motive și văzând disp. art. 312 al.1 în ref. la art. 304 pct.9 și art. 3041 C.pr.civilă Tribunalul consideră că se impune admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul obligării pârâților să desființeze construcția cu destinația „balcon”, .. 22, ..1, parter, . apartamentul proprietatea pârâților situat în mun. G., .. 22, ..1, parter, . limita apartamentului proprietatea reclamantei, apartament situat în mun. G..

În temeiul disp. art. 274 C.pr.civilă Tribunalul va obliga intimații să plătească recurentei cheltuielile de judecată avansate de aceasta pentru soluționarea recursului, cheltuieli constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul apărătorului ales.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta S. C., cu domiciliul în G., ., . cu intimații-pârâți I. L., cu domiciliul în G., .. LC.9, ., cu domiciliul în G., .. LC.9, ., împotriva sentinței civile nr. 1438/16.02.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .

Modifică în tot sentința recurată și, în consecință:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S. C..

Obligă pârâții să desființeze construcția cu destinația "balcon" edificată la apartamentul proprietatea pârâților situat în mun. G., .. 22, ..1, parter, . limita apartamentului proprietatea reclamantei, apartament situat în mun. G., .. 22, ..1, parter, .> Obligă pârâții-intimați să plătească reclamantei-recurente suma de 810,15 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2013.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

E. M. C.-R. MihăilăDoru B.

GREFIER,

L. N.

red. jud.DB

tehnodact.NL/ex.2/19.03.2013

fond: jud. D.-G. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 128/2013. Tribunalul GALAŢI