Partaj judiciar. Decizia nr. 1229/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1229/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 524/233/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1229/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător R. G. F.
Judecător M. A.
Grefier G. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă F. M., cu domiciliul procesual ales la C. . Av. A. R., cu sediul în ., ., județul G., în contradictoriu cu intimatul - reclamant I. V., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 4237/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect "partaj judiciar" .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.12.2013, data la care a pronunțat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâta F. M. a solicitat partajarea averii succesorale rămase la decesul tatălui lor – defunctul I. G., solicitând să fie stabilite bunurile de împărțit și cotele ce revin moștenitorilor.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că defunctul I. G. a decedat la data de 9 februarie 2008, ultimul domiciliu fiind în G., ., .. 6. A arătat reclamantul că în anul 1985 a decedat și mama lor, I. Speranța.
A arătat reclamantul că în urma decesului părinților au rămas ca și moștenitori cu vocație la succesiune reclamantul și pârâta. A arătat că au rămas ca bunuri succesorale un apartament cu 2 camere situat în cartier micro 20, ., ., un loc de veci la cimitirul eternitatea din G., suprafața de 800 mp teren în cartierul Bădălani, mun. G., 10 arii teren pe Drumul Viilor, în mun. G..
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 728 cod civil cu ref. la art. 657 – 667 cod proc. civilă.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat să i se pună în vedere reclamantului să precizeze valoarea masei partajabile. A arătat că în condițiile în care prin cererea de chemare în judecată nu se solicita și constatarea calității de moștenitori, cererea de partajare a averii succesorale este inadmisibilă. A arătat că cererea de partaj este inadmisibilă în condițiile în care nu s-a solicitat și să se constate deschisă succesiunea mamei părților, bunurile fiind dobândite împreună de defuncții părinți, precizând în același timp că a fost dezbătută succesiunea defunctei I. Speranța. A arătat că din masa partajabilă nu face parte și apartamentul situat în G., ., acesta fiind înstrăinat la 30.10.1992, fiind de asemenea înstrăinat în anul 1992 și terenul arabil în suprafață de 10 ari, situat în Drumul Viilor.
La termenul de judecată din 12.11.2012 reclamantul a precizat valoarea bunurilor supuse partajării și a arătat că solicită ca pârâtă să fie obligată și la plata chiriei pentru apartamentul bun succesoral pentru ultimii 3 ani, în cuantum de 4.000 lei.
Față de valoarea bunurilor succesorale, valoare indicată de către reclamant, instanța a calculat taxa judiciară de timbru datorată de către reclamant ca fiind în cuantum de 5.040 lei, punându-i în sarcină și obligația de plată a timbrului judiciar de 5 lei.
Reclamantul a formulat cerere de ajutor public judiciar, cerere ce i-a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 16.01.2013, cererea de reexaminare fiind respinsă prin încheierea de ședință din data de 20.03.2013.
În ședința de judecată din data de 23.04.2013 instanța a pus în discuție excepția netimbrării cererii de chemare în judecată și a rămas in pronunțare cu privire la această excepție.
P. sentință civilă nr. 4237/23.04.2013 Judecătoria G. a admis excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, formulate de reclamantul I. V., în contradictoriu cu pârâta F. M., având ca obiect „partaj judiciar”, invocată de instanță din oficiu.
În temeiul disp. art. 20 al. 1 și 3 din legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a anulat cererea de chemare în judecată.
În temeiul disp. art. 274 cod procedură civilă a obligat reclamantul către pârâtă la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 1 din Legea nr. 146/1997 acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 lit. c din același act normativ cererile de partaj se timbrează cu o taxă de timbru egală cu 3% din valoarea masei partajabile.
Conform art. 20 alin. 1 si 3 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Reclamantul nu a formulat cerere de reexaminare împotriva modului în care a fost calculată taxa judiciară de timbru stabilită de către instanță potrivit normelor de drept mai sus iar cererea de ajutor public judiciar i-a fost respinsă în mod irevocabil.
Reclamantul nu a depus la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru stabilite de către instanță. Totuși,instanța a constatat că reclamantul a depus la dosar o taxa de timbru de 4 lei (f. 120 ds. fond), astfel încât a constatat că în parte cererea a fost timbrată.
Instanța a constatat că și în cazul insuficientei timbrări sancțiunea legală este tot anularea cererii astfel încât, având în vedere faptul că reclamantul nu a plătit taxa de timbru datorată pentru cererea formulată, a admis excepția insuficientei timbrări a cererii și a anulat cererea de chemare in judecata ca netimbrata.
În temeiul disp. art. 274 cod procedură civilă, văzând că reclamantul este parte căzută în pretenții instanța l-a obligat, la cererea pârâtei, la plata cheltuielilor de judecată către aceasta, respectiv la plata sumei 500 de reprezentând onorariu de avocat. Instanța a avut în vedere și disp. art. 274 al. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”.
În temeiul acestui text legal instanța a apreciat că se impune reducerea onorariului apărătorului ales al pârâtei de la suma de 2.500 lei (chitanță f. 128 ds. fond) la suma de 500 lei, având în vedere că prezenta cauză a fost soluționată prin excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată. Instanța a constatat ca nu intervine în contractul de asistență juridică dintre pârâtă și apărătorul său ci doar limitează suma la care urmează să fie obligat reclamantul, ca parte căzută în pretenții, către pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs parata F. M., arătând că instanța de fond in mod nelegal a diminuat onorariul apărătorului ales si l-a obligat pe reclamant la plata a doar 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Arata recurenta ca dosarul de fond s-a soluționat in 11 termene de judecata la care avocatul paratei a fost prezent si de asemenea a fost nevoita a pune concluzii referitoare la diferitele cereri ale reclamantului (ajutor public judiciar, recuzare, etc.).
Mai arata recurenta ca onorariul achitat către avocatul ales a fost stabilit inter partes, conform art. 127 di Statutul profesiei de avocat, ținându-se seama de timpul si volumul de munca, natura, noutatea si dificultatea cazului, importanta intereselor clientului, notorietatea, titlurile, vechimea in munca, experiența, reputația si specializarea avocatului, conlucrarea cu experții sau specialiștii, avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului, situația financiara a clientului, constrângerile de timp la care avocatul este obligat de împrejurările cauzei.
Legal citat intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constata următoarele:
Cauza a fost soluționată de către instanța de fond in 6 termene de judecata si nu in 11 așa cum susține recurenta. Apărătorul ales al paratei a fost prezent la doar 3 termene de judecata. Restul termenelor acordate in dosarul cauzei s-au soluționat in camera de consiliu, fără citarea părților, apărătorul ales nepunând concluzii pe cererea de ajutor public judiciar, pe cererea de reexaminare sau pe cererea de recuzare, așa cum susține in mod greșit parata.
Apărătorul pârâtei a depus o întâmpinare prin care a solicitat ca reclamantul sa facă anumite precizări, a invocat excepția inadmisibilității si a făcut la rândul său anumite precizări legate de bunurile care s-au solicitat a fi partajate. In întâmpinarea depusa nu se face referire la fondul cauzei.
La termenele la care a fost prezent apărătorul ales al paratei nu s-au pus in discuție nici excepții si nici probe. Astfel la termenul din data de 12.11.2012 doar s-a pus in vedere reclamantului sa achite taxa de timbru, la termenul din data de 22.01.2013 s-a pus in vedere același lucru in urma respingerii cererii de ajutor public judiciar iar la termenul din data de 12.03.2013 s-a acordat un nou termen pentru soluționarea cererii de reexaminare ajutor public judiciar. La termenul in care s-a pus in discuție excepția insuficientei timbrări si s-a pronunțat sentința civila recurată, apărătorul pârâtei nu a fost prezent.
F. de cele arătate, tribunalul apreciază ca instanța de fond a apreciat in mod just faptul ca a-l obliga pe reclamant la plata sumei de 2.500 lei pe care parata a achitat-o apărătorului ales este exagerat fata de munca efectiva prestata de avocat si de soluția data de către instanța de fond. Considerațiile din motivele de recurs privitoare la criteriile stabilirii onorariului de avocat devin astfel pur teoretice si au importanta doar intre pârtile semnatare a contractului de asistenta juridica, in cauza de fata având relevanta doar disp. art. 274 al. 3 din Codul de procedură civilă, care prevede doar doua criterii in ceea ce privește cheltuielile de judecata si anume munca avocatului si valoarea pricinii. Cum in cauza de fata valoarea pricinii nu mai are relevanta, cererea fiind anulata ca insuficient timbrata, relevanta fiind doar munca avocatului, care așa cum s-a arătat mai sus nu a fost nici laborioasa si nici îndelungata.
Pentru aceste considerente tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legala si temeinica si pe cale de consecința urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă F. M., cu domiciliul procesual ales la C. . Av. A. R., cu sediul în ., ., județul G., în contradictoriu cu intimatul - reclamant I. V., cu domiciliul în com. Poiana, ., împotriva sentinței civile nr. 4237/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Decembrie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, R. G. F. | Judecător, M. A. |
Grefier, G. R. |
Red.RGF/Tehn.RG/2ex/31.03.2014
Jud.fond N. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 116/2013. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1139/2013. Tribunalul... → |
|---|
