Pretenţii. Decizia nr. 1231/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1231/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 3322/233/2009
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1231/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător R. G. F.
Judecător M. A.
Grefier G. R.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil, având ca obiect „pretenții”, promovat de către recurentul L. C. (C.),cu domiciliul în G., ., ., județul G., împotriva Sentinței civile nr. 7163 pronunțată la data de 28.06.2011 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., în contradictoriu cu intimatul B. V., cu domiciliul în G., ., . județul G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.12.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.12.2013, data la care a pronunțat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, reclamantul B. V. a formulat o acțiune in pretenții împotriva paratului L. C. fost Capatana prin care solicita obligarea paratului la plata sumei de 14.800 Euro, echivalent in lei, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, reclamantul arata ca el si paratul erau prieteni buni de mai mulți ani, in perioada 2004-2006 ambii lucrând in Germania. La solicitarea paratului, reclamantul i-a împrumutat o suma de 16.000 euro pentru întreținerea sa si a familiei sale. La data de 29.05.2006, paratul a semnat un înscris la un avocat din Germania in care recunoștea primirea sumei de 16.000 Euro cu titlu de împrumut, angajându-se sa restituie eșalonat suma pana la data de 31.12.2007.
La data venirii in Germania, paratul se numea Capatana C., ulterior însă s-a căsătorit cu o persoana de cetățenie germana luând numele acesteia, pentru a obține drept de munca. La finalul anului 2006, paratul s-a întors in tara.
Reclamantul mai arata ca, pe parcursul anului 2007 paratul i-a restituit din împrumut numai suma de 1200 Euro si orice demers de a-si recupera suma de bani pe cale amiabila a eșuat.
La dosar au fost anexate copie după recunoașterea de datorie si angajamentul de plata asumat si traducerea in limba romana (filele 3-4 ds. fond), notificarea trimisa debitorului (f 7 ds. fond), alte înscrisuri.
Paratul L. (Capatana) C. a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii reclamantului ca fiind nefondata si obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.
Pârâtul susține in motivare ca presupusul înscris emis de un avocat din Germania prin care el ar fi recunoscut împrumutul este in realitate un fals, neavând nici o stampila sau o semnătura care sa arate ca provine de la un avocat. De asemenea, acest înscris este îndoielnic deoarece prezintă adăugiri, nu conține mențiunea “bun si aprobat” așa cum cere Codul Civil.
De asemenea, paratul mai arata ca el nu s-a întors niciodată in Romania, locuind in prezent in Spania. In acest caz, reclamantul a încercat sa inducă instanța in eroare inoculând ideea ca pârâtul nu dorește sa se prezinte in instanță deoarece nu-l interesează problema, aceasta deși reclamantul cunoștea faptul ca pârâtul are domiciliul in Spania.
La dosar au fost depuse împuternicirea cu reședința pârâtului (fila 30 ds. fond), alte înscrisuri.
Instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, verificare de scripte, martori si expertiza criminalistica.
Prin sentința civilă nr. 7163/28.06.2011, Judecătoria G. a admis cererea având ca obiect pretenții privind pe reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâtul L. C. (fost C. si a obligat paratul să plătească reclamantului echivalentul in lei a sumei de 14.800 euro si suma de 3495 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La începutul anului 2004, paratul a plecat in Germania si a lucrat fără forme legale la pentru dna Betty Thies, avocat cat si cu forme legale in mai si iunie 2006 pentru reclamant, astfel cum declara in răspunsurile la interogatoriu (f.83-84 ds. fond).
In mai 2006, paratul a fost împrumutat de către reclamant cu suma de 16.000 de euro, încheindu-se in acest scop un act sub semnătura privat. Înscrisul poarta antetul unui avocat si al unui notar, este tehnoredactat in limba germana si semnat de părți. Tot pe acesta este consemnat in limba romana “Cu aceasta, confirm, eu, C. L., născut Capatana, la data de 13.04.70, cu domiciliul in Bromberger Str.71 in_ Bremen, ca dl. V. B., Gerdstr.17,_ Bremen mi-a dat un împrumut de 16.000,00 EURO. Acest împrumut il voi plăti înapoi in rate, lunar cate 400 EURO ultimul termen de plata trebuie sa fie 31.12.2007.” La sfârșit este aplicata semnătura L. C..
Interpelat de către instanță, la termenul din 15.12.2009, reclamantul a arătat că scrisul in limba romana de pe contract aparține soției sale.
Întrucât pârâtul a contestat semnăturile de pe contractul de împrumut, susținând că sunt false, in dosar a fost dispusa o expertiza grafologica criminalistica cu următoarele obiective: sa se precizeze daca semnătura de pe contractul original de împrumut scris in limba germană și in limba romana, fata si verso, aparține pârâtului L. C..
Din concluziile raportul de expertiza criminalistică nr. 104/30 martie 2011, anexat la dosar (filele 219- 234 ds. fond), rezulta ca semnăturile de pe originalul contractului de împrumut datat 29 mai 2006, scris in limba germana si in limba romana, fata si verso, aparțin titularului L. C..
Astfel, instanța retine că pârâtul, deși nu cunoștea limba germana, a avut posibilitatea de lua la cunoștință despre condițiile împrumutului in limba română, după care a semnat, însușindu-si astfel conținutul acestui înscris.
Aceasta proba se coroborează cu declarația dată de V. C. in fața notarului, prin care arata ca in perioada 2004-2006 pârâtul a așteptat autorizația de munca. In aceasta perioada el a împrumutat o suma de 16.000,oo euro de la dl. V. B.. Acești bani i-a folosit pentru întreținerea sa si pentru întreținerea soției sale de care era divorțat precum si a fiului său minor in Romania. In continuare se menționează “eu am fost martor când Dl L. C. a confirmat primirea sumei de 16.000 de euro in anul 2006.”
La termenul din 20.10.2009, verificând originalul declarației, instanța a constatat că este conforma cu copia de la dosar.
Prin răspunsul la interogatoriu (f. 83 ds. fond), pârâtul confirmă că a plecat in 2004 in Germania împreună cu C. V. si că au locuit foarte aproape.
Instanța a reținut că martorii B. I. si B. Natasa, nu au arătat aspecte relevante pentru speța de fața, întrucât ce a făcut pârâtul cu banii sau daca avea datorii in Romania este lipsit de importanta. De altfel, martorii nu sunt credibili in condițiile in care atât paratul cat si fosta soție au plecat in străinătate tocmai pentru a munci si a avea un viitor mai bun.
Potrivit art 1584 C.civ., “împrumutatul este dator sa restituie lucrurile împrumutate in aceeași calitate si cantitate si la timpul stipulat.
Contractul de împrumut sub semnătura privata, reprezintă in lipsa mențiunilor prevăzute de art. 1180 C.civ., un început de dovada scrisa, care se coroborează cu celelalte probe din dosar.
Reclamantul a arătat ca i-a fost restituită suma de 1200 de euro, care a fost trimisă de pârât fratelui sau, astfel cum reiese din înscrisurile de la filele 126-129 dosar fond. Deși pârâtul nu recunoaște plata parțială făcuta, atâta timp cat reclamantul, care este creditor al obligației de achitare a împrumutului, confirmă că banii i-au fost restituiți, instanța a admis acțiunea pentru suma de_ de euro.
Față de prevederile art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat paratul, ca parte căzuta in pretenții, la plata sumei de 3495 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, conform înscrisurilor aflate la dosar.
Împotriva acestei acțiuni a formulat recurs paratul L. C., arătând ca cele afirmate de către reclamant nu sunt conforme cu realitatea si ca la momentul introducerii acțiunii a fost de rea credința intrucât nu a indicat domiciliul real al paratului cu toate ca il cunoștea.
In continuare arată că înscrisul invocat de reclamant nu respecta forma impusa de lege, întrucât nu este scris de pârât si in aceste condiții nici nu are la final formula „bun si aprobat” cu menționarea câtimii împrumutului, iar in aceste condiții înscrisul este nul, nefiind o dovada completa.
Mai arată că instanța de fond nu si-a ridicat nici un semn de întrebare cu privire la înscrisul respectiv, cu toate ca datele din cuprinsul sau sunt contradictorii. Arata de asemenea ca reclamantul trebuia sa-si preconstituie proba împrumutului si nu a dovedit ca era in imposibilitate de a-si preconstitui acest înscris.
Pârâtul arată că nu știe să fi semnat acest înscris si e posibil să fi crezut ca semnează altceva. Arata de asemenea ca respectivul înscris nu a fost semnat in fata avocatului sau notarului din Germania.
Pârâtul precizează ca nu a dat niciodată reclamantului suma de 1200 euro si ca de fapt a trimis o suma de 300 euro fratelui reclamantului.
Pârâtul mai precizează ca instanța de fond ar fi trebuit sa aibă un dubiu in momentul in care reclamantul a precizat ca i-a împrumutat pârâtului respectiva suma de bani, cu toate ca paratul nu muncea de doi ani si nu se știa dacă poate returna respectiva suma.
In continuare pârâtul face aprecieri privind admisibilitatea probelor administrate de instanța de fond, in sensul ca înscrisul prezentat de reclamant nu este un început de dovada scrisa si ca in atare situație nu era admisibila proba cu martori cu atât mai mult cu cat unii martori cunoșteau cele relatate de la reclamant.
Arata de asemenea ca înscrisul invocat de reclamant este nul, consimțământul pârâtului fiind viciat iar cauza actului este imorala si ilicita, întrucât a fost încheiat pentru ca paratul sa rămână in Germania să muncească pentru reclamant.
Legal citat, reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
Arată reclamantul ca pârâtul a contestat semnătura de pe înscris însă s-a dovedit in urma expertizei ca această semnătură aparține paratului si ca aspectele legate de nulitatea actului invocate de parat nu pot fi invocate in recurs, atât timp cat nu au fost invocate in fata instanței de fond.
Prin încheierea din data de 07.02.2012, tribunalul a suspendat judecarea recursului, in baza disp. art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabila a dosarului nr._/233/2010 al Judecătoriei G., prin care paratul L. C. a cerut constatarea nulității absolute a înscrisului reprezentând contractul de împrumut.
Prin sentința civilă nr._/28.11.2012, Judecătoria G. a respins acțiunea lui L. C., soluția rămânând irevocabila in urma respingerii recursului prin decizia civila nr. 816/19.09.2013 a Tribunalului G..
La data de 27.09.2013, intimatul-reclamant a solicitat repunerea cauzei pe rol, cauza fiind repusa pe rol prin încheierea din data de 28.11.2013.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constata următoarele:
In ceea ce privește motivele de recurs care fac referire la nulitatea înscrisului sub semnătura privata, tribunalul nu le va analiza întrucât, pe de o parte, acestea nu au fost invocate in fața instanței de fond, iar pe de alta parte acestea au format obiectul dosarului nr._/233/2010 al Judecătoriei G., acțiunea pârâtului din prezentul dosar fiind respinsa in mod irevocabil si intrând in puterea lucrului judecat.
In ceea ce privește forma actului sub semnătura privata, este adevărat ca acesta este redactat in limba germana (limba pe care paratul nu o cunoaște) dar conține toate elementele obligaționale si in limba romana. De asemenea este adevărat ca nu este scris de către pârât si nici nu conține formula „bun si aprobat” cu menționarea câtimii împrumutului, însă dacă acest înscris conținea cele doua mențiuni ar fi reprezentat un contract si nu doar un început de dovada scrisa, așa cum corect a interpretat actul instanța de fond.
Tocmai pentru că înscrisul respectiv nu conține cele doua mențiuni instanța de fond nu l-a considerat un contract încheiat in forma scrisa „ad probationem” ci doar un început de dovada scrisa, fiind astfel admisibile probatoriile admise de instanța de fond. Probele propuse de reclamant, coroborate cu începutul de dovada scrisa, care in mod indubitabil este semnata de către parat, așa cum s-a stabilit prin expertiza grafologica administrata in cauza, conduc la concluzia ca paratul a împrumutat de la reclamant suma respectiva de bani.
Tribunalul constată ca nu are relevanta in cauza faptul ca paratul a achitat sau nu vreo suma de bani, sau dacă chitanțele prezentate de către reclamant sunt sau nu reale. Aceasta deoarece obligația paratului deriva din contractul de împrumut si nu din recunoașterea prin plata. Paratul, deși face o . afirmații legate de faptul ca nu ar fi împrumutat suma respectiva nu dovedește in nici un fel aceste afirmații, astfel încât tribunalul considera ca nu a răsturnat probele reclamantului.
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinica si pe cale de consecință urmează sa respingă recursul ca nefondat, cu consecința obligării recurentului, ca parte căzută in pretenții, la plata cheltuielilor de judecata către intimatul - reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de către recurentul L. C. (C.),cu domiciliul în G., ., ., județul G., împotriva Sentinței civile nr. 7163 pronunțată la data de 28.06.2011 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G., în contradictoriu cu intimatul B. V., cu domiciliul în G., ., . județul G., ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimat a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Decembrie 2013.
Președinte, M. M. | Judecător, R. G. F. | Judecător, M. A. |
Grefier, G. R. |
Red .RGF/Tehn.RG/2ex/28.03.2014
Jud. fond OanaC.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 299/2013. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 405/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
