Partaj judiciar. Decizia nr. 360/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 5358/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2949
DECIZIE CIVILA Nr. 360/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. F.
Judecător M. A.
Judecător M. M.
Grefier F. C. N.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului civil având ca obiect „partaj judiciar”, promovat de către apelanta – reclamantă M. D., cu domiciliul în mun. G., ., ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat L. Zîna în mun. G., .. 17, ., ., împotriva Sentinței civile nr._ pronunțată la data de 23.11.2012 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât Tălmășan V., cu domiciliul în mun. G., ., ., ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.11.2013, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 05.12.2013, 12.12.2013 și 19.12.2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, reclamanta M. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul T. V., să se constate calitatea de coproprietari a părților asupra imobilului situat în G., ., să se constate că la dobândirea acestuia reclamanta a avut o contribuție de 70 %, iar pârâtul o contribuție de 30%, să se dispună partajarea bunului prin atribuirea pârâtului și obligarea acestuia la plata unei sulte, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a conviețuit cu pârâtul în perioada 1991-2010, relație din care a rezultat minorul T. C. T., născut la data de 12.09.2001. Susține reclamanta că inițial relația lor a debutat ca o simplă prietenie, iar din luna octombrie 1991 au început să locuiască împreună în diverse cămine studențești din București și să se gospodărească ca o familie.
A precizat reclamanta că în anul 1993 a dobândit de la mătușa sa 1/2 dintr-un imobil situat G.. .. 370, iar ulterior, în anul 1995, a dobândit în aceleași condiții și cealaltă parte din imobil.
A mai menționat reclamanta că după terminarea studiilor a locuit împreună cu pârâtul la domiciliul mamei sale. În luna decembrie 2006 a înființat împreună cu pârâtul mai multe societăți comerciale, iar din anul 1998 s-a angajat ca referent la Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei mun. G..
A aratat reclamanta că în anul 2000, de comun acord cu pârâtul, a înstrăinat imobilul din . a stinge datoriile acumulate cu societățile comerciale și în vederea achiziționării unui imobil în care să locuiască împreună.
În anul 2005, a achiziționat imobilul supus partajului și date fiind relațiile ce existau între părți, nu a solicitat în mod expres să fie parte în contractul de vânzare-cumpărare, înțelegându-se de la sine că imobilul este cumpărat ca și bun comun. Ulterior, a contractat mai multe credite de consum în vederea amenajării și îmbunătățirii imobilului.
A susținut reclamanta că relația de concubinaj a avut un caracter de continuitate și a durat o perioadă îndelungată de timp (20 de ani), gospodărind ca soț și soție, existând astfel o convenție tacită ca toate bunurile să fie proprietatea lor indiviză.
A apreciat reclamanta că a avut o contribuție mai mare la achiziționarea imobilului, întrucât pârâtul nu a avut carte de muncă, singurele sale venituri fiind din cele realizate din societățile comerciale, care însă nu au realizat profit.
În drept, reclamanta a invocat art. 728-799 C-civ., art. 673 ind. 1 – 673 ind. 9 C.pr.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriu și expertiză imobiliară.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
A arătat pârâtul că din anul 1991 a început o relație de prietenie cu reclamanta. Până la terminarea studiilor veniturile lor se rezumau la bursele pe care le încasau de la facultate și la ajutoare modice din partea părinților.
A menționat pârâtul că în perioada 1996-2005 a obținut venituri din comercializarea de autoturisme, pe care le aducea din Germania sau pe care le cumpăra din România și apoi le revindea, fără a avea o societate prin care să deruleze aceste activități. În anul 1998, pârâta s-a angajat ca referent la Primăria G., având o retribuție modică.
A precizat pârâtul că deși a locuit împreună cu reclamanta, nu a existat vreo convenție cu privire la achiziționarea de bunuri, în sensul de a avea calitatea de bun comun dobândit în indiviziune. Fiecare dintre părți a dobândit bunuri mobile și imobile pe numele fiecăreia și făcut acte de dispoziție fără ca cealaltă parte să emită vreun drept.
A susținut pârâtul că prin contribuție exclusivă a dobândit mai multe autoturisme pe care le-a revândut și a cumpărat imobilul situat în ..
La rândul său reclamanta a dobândit de la mătușa acesteia imobilul din .. 370, pe care l-a vândut în anul 2000, iar din prețul obținut a făcut îmbunătățiri substanțiale la apartamentul mamei sale, iar după aceste investiții nu a mai rămas cu nici un ban. Precizează pârâtul că în anul 2000-2001, cu sprijinul său, reclamanta a cumpărat un apartament la care a făcut lucrări de îmbunătățire. Întrucât la acest apartament s-au acumulat datorii foarte mari la întreținere, reclamanta l-a vândut pentru a acoperi debitele.
A precizat pârâtul că veniturile reclamantei nu i-au permis să contribuie la achiziționarea imobilului din ..
În drept, pârâtul a invocat art. 115 C.pr.civ.
În contradovadă, pârâtul a propus proba cu înscrisuri, proba testimonială și proba cu interogatoriul reclamantei.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba cu martori.
După administrarea probelor, la termenul din 16.11.2012, instanța a dat cuvântul părților pe încheierea de admitere în principiu.
P. sentința civilă nr._/23.11.2012 a Judecătoriei G. a fost respinsă acțiunea civilă de partaj, formulată de reclamanta M. D. în contradictoriu cu pârâtul T. V.. A fost obligată reclamanta la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut în motivarea hotărârii că reclamanta a solicitat să se constate că imobilul situat în G., . este bun comun.
Părțile din prezenta cauză nu au fost căsătorite, ci au avut o relație de concubinaj.
Concubinii nu pot beneficia de prezumția de comunitate de bunuri prevăzută de art. 30 din C. fam, aplicabilă numai soților.
Însă, nimic nu se opune ca pe baza convenției concubinilor, expresă sau tacită, să se constate că bunurile dobândite de ei sunt proprietate comună pe cote-părți, în raport de contribuția fiecăruia, indiferent pe numele căruia au fost achiziționate.
Așadar, în raporturile dintre concubini sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun care reglementează coproprietatea în indiviziune.
În cauză, reclamanta trebuia să probeze intenția părților de a dobândi imobilul ca un bun în comun, în calitate de coproprietari.
Din probele administrate în cauză, instanța a constatat că reclamanta nu a dovedit nici contribuția sa la achiziționarea imobilului și nici existența unei eventuale convenții de a dobândi în comun acest imobil.
Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2038/12.09.2005 pârâtul a cumpărat imobilul situat în G., . cu prețul de 65.000 lei (filele 72-73).
Este adevărat că între părți a existat o relație de concubinaj, care a debutat în perioada studenției (1991) și a durat până în anul 2010. Din această relație a rezultat minorul T. C. T., născut la data de 12.09.2001.
În această perioadă, părțile au locuit atât împreună, la mama reclamantei, cât și separat. Totodată, relația dintre părți a avut fluctuații, fiind perioade în care acestea erau certate, după care se împăcau. Această situație de fapt a fost relatată de martorii U. M. (fila 221) și D. C. T. (fila 225), martori propuși de pârât, dar și de un martor propus de reclamantă, respectiv L. Deomid D. (fila 226).
În timpul relației de concubinaj, părțile nu au achiziționat nici un bun imobil căruia să îi dea destinația de bun comun.
Astfel, reclamanta a devenit, în anul 1995, proprietarul imobilului din G., .. 370 (fila 7). Acest imobil a fost vândut de reclamantă în anul 2000 (filele 47-48).
De asemenea, reclamanta a cumpărat în anul 2001 apartamentul situat în G., ., ., .-56). Acestui apartament reclamanta i-a adus îmbunătățiri (filele 59-71). Ulterior, în anul 2010, reclamanta vinde acest apartament (filele 78-80), din cauza restanțelor financiare acumulate la întreținere (filele 166-168).
La rândul lui, pârâtul a cumpărat, în anul 2005, imobilul în litigiu situat în G., . (filele 72-73).
Toate aceste acte juridice încheiate doar pe numele uneia dintre părți dovedesc că între părți nu a existat nici o convenție, expresă sau tacită, potrivit căreia aceste bunuri să fie achiziționate în coproprietate.
Părțile au înființat mai multe societăți comerciale, unele radiate, iar altele care funcționează, însă din actele contabile depuse la dosar rezultă că aceste societăți nu au avut profit.
Reclamanta a lucrat, din anul 1995, ca referent în cadrul Autorității Tutelare din cadrul Primăriei mun. G., având un salariu modest.
Pârâtul a avut calitatea de administrator la societățile comerciale înființate de părți. Pe lângă această activitate, pârâtul se ocupa și cu comercializarea de autoturisme. Această situație de fapt rezultă atât din depozițiile martorilor audiați în cauză, cât și din înscrisurile depuse de pârât, constând în contracte de vânzare-cumpărare (filele 189-203).
În ceea ce privește achiziționarea imobilului în litigiu, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada contribuției la achiziționarea acestuia și nici a posibilităților financiare de a contribui la cumpărarea imobilului.
Astfel, reclamanta a vândut imobilul din G., . anul 2000, iar la puțin timp, în anul 2001, a achiziționat apartamentul din . l-a vândut în anul 2010. Așadar, față de data cumpărării imobilului din . nu poate reține că reclamanta a putut folosi veniturile obținute din tranzacțiile imobiliare menționate.
Este adevărat că reclamanta a contractat mai multe împrumuturi bancare (filele 112-126), însă acestea au fost încheiate în anul 2009, neputând fi folosite pentru cumpărarea imobilului achiziționat în anul 2005.
De asemenea, reclamanta a contractat împrumuturi și de la Case de Ajutor Reciproc (CAR), unul în februarie 2005 (filele 98-100) și unul în octombrie 2006 (filele 101-103). D. împrumutul din februarie 2005 putea eventual să constituie contribuție la achiziționarea imobilului în litigiu, însă valoarea acestuia, 1.500 lei, este mult prea mică față de valoarea imobilului. Mai mult, aceste împrumuturi se folosesc de obicei pentru cheltuielile din gospodărie.
Este posibil ca unele din aceste împrumuturi să fi fost folosite pentru efectuarea îmbunătățirilor la imobilul din .. Însă, această contribuție nu îi conferă reclamantei calitatea de coproprietar, ci eventual reclamanta poate invoca un drept de creanță, pe care însă nu l-a solicitat prin cererea introductivă.
În ceea ce îl privește pe pârât, acesta a făcut dovada obținerii unor venituri în urma comercializării mai multor autoturisme. Mai mult, potrivit declarației martorului D. C., a rezultat că aceasta i-a acordat pârâtului un împrumut în valoare de 20.000 lei, tocmai în vederea achiziționării imobilului din .. (fila 225).
Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că reclamanta nu a dovedit nici contribuția sa la achiziționarea imobilului și nici existența unei eventuale convenții de a dobândi în comun acest imobil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta M. D., considerând că instanța de fond nu a stabilit corect situația de fapt și aplicat dispozițiile legale.
P. întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr._ din 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria G. prin prisma motivelor invocate, dar și a celor de ordine publică, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
. de judecata din data de 16.11.2012, instanța de fond, după administrarea probatoriilor, a pus în discuția parților necesitatea pronunțării unei încheieri de admitere în principiu, prin care să se dispună cu privire la dreptul de coproprietate al parților asupra unor bunuri dobândite în timpul relației de concubinaj. Părțile și-au expus punctele de vedere cu privire la acțiunea formulată, pronunțarea amânându-se la data de 23.11.2012, când s-a pronunțat sentința civila nr._/2012, ce face obiectul prezentului apel.
In condițiile în care instanța de fond a constatat, urmare probelor administrate, că părțile din prezenta cauza nu au dobândit bunuri în coproprietate în timpul relației de concubinaj, în mod corect nu s-a mai pronunțat o încheiere de admitere în principiu și a dispus cu privire la fondul cauzei.
Apreciază reclamanta că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capot de cerere, respectiv constatarea unui drept de creanța asupra unei parți de 7/10 din îmbunătățirile aduse imobilului. Insă, aceste susțineri sunt nefondate. Este adevărat că prin cererea de chemare în judecata, reclamanta invocă faptul că l-a imobilul supus partajării au fost aduse îmbunătățiri, însa aceasta a solicitat partajarea în totalitate a bunului, astfel cum era la momentul încetării relației de concubinaj. Nu rezultă din lecturarea acțiunii că reclamanta a solicitat constatarea unui drept de creanța raportat la aceste îmbunătățiri. Nici, ulterior, pe parcursul soluționării cauzei, reclamanta nu și-a modificat obiectul acțiunii.
O referire la aceste îmbunătățiri și eventualitatea existenței unui drept de creanța s-a făcut doar la momentul încheierii dezbaterilor. Insă, solicitarea reclamantei nu a fost corect luata în considerare de către instanța de fond. Ea nu a îndeplinit condițiile prevăzute de art. 132 c. proc civ, raportat la art 112 c. proc civ, nu a constituit obiectul unei dezbateri contradictorii, nu au fost administrate probe în acest sens, iar reținerea acestei cereri în condițiile mai sus arătate ar fi încălcat dreptul paratului la apărare, precum și cel referitor la un proces echitabil.
In ceea ce privește existența unei convenții tacite a parților referitoare la dobândirea de bunuri în coproprietate, apreciem că, în mod corect, instanța de fond a reținut inexistența ei.
Perioada lungă de conviețuire a părților și realizarea de venituri mai mari de către reclamant - nu constituie argumente suficiente pentru a reține caracterul de bun coachizit al imobilului și că aceste împrejurări nu pot înfrânge dispozițiile comune privitoare la regimul juridic al bunurilor dobândite în afara căsătoriei
Reclamanta a invocat o relație de concubinaj cu paratul în perioada anilor 1991-2010, interval în care a fost dobândit imobilul situat în G., ..
Din copia contractului de vânzare autentificate sub nr. 2038/12.09.2005, rezulta că pârâtul figurează în calitate de cumpărător al imobilului situat în G., .. Reclamanta apelanta nu are calitatea de cumpărător în acest act juridic.
Concubinajul sau uniunea consensuală a doua persoane nu este reglementată ca atare în dreptul civil roman, nici cu privire la relațiile nepatrimoniale personale, și nici relativ la relațiile patrimoniale dintre concubini.
D. urmare, regimul juridic al bunurilor dobândite de către soți, anume proprietatea în devălmășie, nu este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata conviețuirii acestora.
Prezumția comunității de bunuri prevăzuta de art. 30 Codul familiei nu se aplica decât soților, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia. Astfel, în situația concubinilor, în ceea ce privește relațiile patrimoniale dintre aceștia, avem de-a face cu situația eventuală a coproprietății relativ la fiecare bun dobândit împreună, fiind necesar a se demonstra, în cadrul unui partaj, contribuția fiecăruia pentru fiecare bun individual și nu contribuția la universalitatea patrimoniului, așa cum este reglementat în cazul soților.
Specifica relațiilor patrimoniale dintre concubini este proba contribuției pentru fiecare bun în parte și, cumulativ, intenția acestora de a dobândi în comun bunurile. per a contrario, avem de-a face doar cu un drept de creanța supus prescripției, potrivit regulilor generale aplicabile oricăror pretenții bănești.
In speță, din conținutul contractului prin care s-a dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu rezultă că doar pârâtul intimat figurează ca și proprietar exclusiv.
Or, potrivit art. 1294, art. 1295 coroborate cu art. 1171-1173 Cod civil, bunurile sunt proprietatea cumpărătorului, dovedită cu actul de dobândire, în cauză contractele de vânzare-cumpărare. De la această regulă este consacrată legal doar excepția prevăzuta de art. 30 Codul familiei privind dobândirea în comun a bunurilor în timpul căsătoriei, care, fiind o excepție este de strictă interpretare.
Înscrisul depus la dosar ca probă a convenției translative de proprietate face dovada conform art. 1173 cod civil asupra mențiunilor cuprinse în acest înscris în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată. Or, în contract figurând o singura persoană în calitate de cumpărător, înscrisul autentic face dovada proprietății exclusive.
In situația reclamantei, era necesar a se stabili pe baza probelor administrate de instanța de fond a intenției dobândirii în comun a bunurilor, grefată pe proba relației de concubinaj.
Perioada lungă de conviețuire a părților și realizarea de venituri mai mari de către reclamanta - nu constituie argumente suficiente pentru a reține caracterul de bun coachizit al imobilului și aceste împrejurări nu pot înfrânge dispozițiile comune privitoare la regimul juridic al bunurilor dobândite în afara căsătoriei
Inexistența unei convenții de dobândire în comun a bunurilor enunțate în acțiune de către părțile în proces nu este demonstrată, în principal, de absența instrumentului probator în acest sens, respectiv a unui înscris (presupunându-se, în mod justificat, că relația apropiată dintre ele a împiedicat, din punct de vedere moral, preconstituirea unor acte), ci de faptul că nu s-a făcut acea dovadă certă și de netăgăduit că părțile au intenționat să achiziționeze în proprietate comună aceste bunuri.
Depozițiile martorilor audiați în cauză, oricât de numeroși ar fi, nu sunt de natură a conduce la concluzia că bunurile în litigiu au fost dobândite de părți în calitate de coproprietari ori că reclamanta a contribuit efectiv la dobândirea acestor bunuri.
Reclamanta nici nu a invocat că s-ar fi implicat în vreun fel în achiziționarea acestor apartamente, respectiv căutarea împreună cu pârâtul a imobilului în vederea achiziționării, participarea la discuții cu vânzătorii, participarea la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare, etc., elemente care să conducă la concluzia că părțile împreună ar fi acționat în scopul dobândirii acestor bunuri în coproprietare.
Nici un martorul audiat nu a fost în măsură să arate exact care anume bunuri le-au dobândit cei doi concubini împreună și cu cât a contribuit efectiv reclamanta la dobândirea lor. Nu are nici o relevanță faptul că reclamanta realiza venituri mai mari decât paratul.
Contractele de vânzare- cumpărare depuse la dosar atestă încheierea lor doar de către unul dintre concubini. Dacă intenția lor a fost alta, nu se justifică absența celuilalt concubin din conținutul actelor.
Constatând că instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și aplicat dispozițiile legale, în temeiul art. 296 c. pro civ, va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca fiind nefondat apelul civil având ca obiect „partaj judiciar”, declarat de către apelanta – reclamantă M. D., cu domiciliul în mun. G., ., ., . și domiciliul procesual ales la Cabinet avocat L. Zîna în mun. G., .. 17, ., jud. G., împotriva Sentinței civile nr._ pronunțată la data de 23.11.2012 de Judecătoria G. în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât T. V., cu domiciliul în mun. G., ., ., ..
Obligă pe apelantă către intimat la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.12.2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,
M. AlexaMagdalena M.
Pt.grefier
N. F. C.
Promovat la Curtea de Apel G., cf.art.261 C. semnează
P. GREFIER,
C. I.
Red. M.M.
CL/4 ex.
18.04.2014
Fond: R.J.
| ← Revendicare imobiliară. Încheierea nr. 11/2013. Tribunalul GALAŢI | Anulare act. Decizia nr. 118/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
