Revendicare imobiliară. Încheierea nr. 11/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 11/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 54/324/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 11 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător R. J.
Judecător A. F.
Grefier N. J.
La ordine fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții - reclamanți C. S., cu domiciliul în com. Stoienești, ., și G. S., cu domiciliul în mun. G., ., jud. G., recurentul-pârât C. G., cu domiciliul în mun. T., .. 22, jud. G., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. Z. și D. I., ambii cu domiciliul în mun. T., ., nr. 22, jud. G., C. V., cu domiciliul în mun. T., .. T2, ., C. N., cu domiciliul în mun. T., .. 22, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2802/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „revendicare imobiliară”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă G. S., personal, legitimată cu CI . nr._, și asistată de avocat Doruș E., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar la fila 25 dosar, care răspunde și pentru recurenta-reclamantă C. S., recurentul-pârât C. G., personal, legitimat cu CI . nr._, și pentru intimații-pârâții D. Z. și D. I. – avocat B. P., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar la fila 30, intimatul-pârât C. N., personal, legitimat cu CI . nr._, fiind lipsă intimatul-pârât C. V..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință; în sensul că apărătorul recurenților-reclamanți, avocat Doruș E., a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 416 lei și timbru judiciar de 5 lei, după care:
Întrebat fiind, recurentul C. G. arată că proprietar al imobilului la început a fost C. G., iar acesta a avut ca moștenitori: V., N., G., V., S. și S.. Mai arată că fratele C. V. este cel care a încheiat această promisiune, care la rândul acestuia a avut un sigur fiu – C. C., decedat.
Apărătorul recurentelor, avocat Doruș E., arată că pentru partea pe care o reprezintă nu mai insistă în cererea de ajutor public judiciar.
Întrebat fiind, C. G. arată că nu știe să fi existat vreo înțelegere cu privire la vânzarea casei și a terenului.
C. G., prezentându-i-se înscrisul de la fila 128, precizează că scrisul îi aparține.
Întrebată fiind, G. S. arată că nu a știut să fi existat această înțelegere între C. V. și D. P. cu privire la casa și terenul în suprafață de 400 mp.
Întrebat fiind, C. N., arată că nu știa că C. V. a înstrăinat casa părintească, a bunicilor, deși locuia pe aceeași stradă. După vreo doi ani, când s-au mutat în casă atunci au aflat de această înstrăinare. În urmă cu aproximativ 5-10 ani a văzut că fam. D. era mutată în casa lui C. V., care a fost casa lui C. G..
Întrebat fiind, C. G. precizează că a aflat de existența acestei convenții în anul 1993.
Întrebată fiind, G. S. arată că a mers foarte rar la T., în vizită la mama acesteia, care a decedat în anul 1973, și nu a știut că în casa tatălui a locuit cineva. La momentul la care a efectuat partajul știa că în imobil locuiește altcineva.
Întrebat fiind, C. N. precizează că, observând faptul că imobilul părinților săi este locuit de fam. D., i s-a spus că aceștia au cumpărat casa de la C. V.. Precizează că C. G. a fost proprietarul, iar C. V. a stat în casa tatălui.
Nemaifiind alte cererii de formulat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Apărătorul recurenților arată că a criticat sentința civilă nr. 2210/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria T., în sensul de a admite acțiunea principală având ca obiect acțiune în revendicare și a respinge cererea reconvențională prin care s-a solicitat instanței să constate că pârâții au dobândit suprafața de 400 mp teren prin uzucapiune.
În sensul constatării uzucapiunii, principalul motiv de recurs este faptul că numitul C. V. nu a stăpânit în nume de proprietar casa și suprafața de 400 mp pe care a înstrăinat-o printr-un act sub semnătură privată, imobilul fiind proprietatea numitului C. G., decedat la 21.07.1977, ulterior fiind folosit în indiviziune de numitul C. V. și frații săi, motiv pentru care nu se poate bucura de prevederile art. 1847, 1853, posesia avută de acesta fiind precară.
În anul 1977, când a decedat C. G., C. V. știa că din suprafața totală i s-ar fi cuvenit suprafața de 264,5 mp teren și, totuși, a înstrăinat suprafața de 400 mp teren, sens în care consideră că posesia a suferit de precaritate.
Pe motiv că posesia suferă de precaritate, solicită admiterea recursului, în sensul admiterii cererii de revendicare și a respingerii cererii de reconvenționale.
Depune la dosar decizia Curții Supreme de Justiție din 27.09.1999.
Întrebat fiind, arată că suprafața de 400 mp ce formează obiectul dosarului este inclusă în suprafața de 635 mp, ce formează lotul 3 al pârâtelor C. S. și G. S..
Solicită cheltuieli de judecată.
Indică decizia pronunțată la data de 14.10.2011 dată de Tribunalul G. în dosarul_, cu aceeași situație în care nu s-a putut stabilit uzucapiunea.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Judecătoriei T. ca temeinică și legală. Apreciază că în mod corect instanța de fond a statuat că intimații au dobândit această suprafață ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, folosindu-se atât de joncțiunea posesiilor lor, cât și a autorului C. V.. În anul 1990, s-a încheiat acel act sub semnătură privat prin care C. V. a înstrăinat intimaților suprafața de 400 mp și o cameră situată pe acest termen. Acea cameră era distinctă de casa în care locuiau ceilalți membrii ai familiei C., C. V. stăpânind singur și exclusiv această suprafață de teren și construcția aflată pe aceasta, a înțeles să transforme posesia dintr-una comună într-una exclusivă. Recurenții au cunoscut acest aspect, iar intimații neputând să-și plătească impozitul pe numele lor, au dat bani mai întâi lui C. G. și apoi lui C. N. să plătească impozitul.
Din 1990 intimații au stăpânit în mod continuu și netulburat această suprafață de 396 mp, stăpânirea făcându-se pentru sine și nu pentru ceilalți moștenitori. Ca o dovadă, pe această suprafață de teren s-au construit de către intimați mai multe camere, în care locuiesc împreună cu familia lor. În registrele Primăriei T. aceștia figurează cu suprafața de 500 mp și apreciază că nu este vorba decât de rea-voință din partea recurenților, care spun că timp de 20 de ani nu au cunoscut despre această înstrăinare. Apreciază că posesia s-a făcut pentru sine și că nu este vorba de o detenție precară. În acest context, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Recurentul C. G. arată că impozitul, după ce a murit C. G., a fost plătit de C. S., iar, după ce a plecat sora la București, a plătit acesta până în 2011. Solicită admiterea recursului.
Întrebat fiind, C. N. solicită admiterea recursului.
Tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, văzând și disp. art. 260 Cod procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 18.06.2013.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. R. J. A. F. N. J.
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL GALATI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 636
Ședința publică din 18.06.2013
PREȘEDINTE L. B.
Judecător R. J.
Judecător A. F.
Grefier N. J.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea recursurilor declarate de recurenții - reclamanți C. S., cu domiciliul în com. Stoienești, ., și G. S., cu domiciliul în mun. G., ., jud. G., recurentul-pârât C. G., cu domiciliul în mun. T., .. 22, jud. G., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. Z. și D. I., ambii cu domiciliul în mun. T., ., nr. 22, jud. G., C. V., cu domiciliul în mun. T., .. T2, ., C. N., cu domiciliul în mun. T., .. 22, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2802/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „revendicare imobiliară”.
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea din data de 11.06.2013 care face parte integrantă din prezenta, instanța, în urma deliberării avute a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria T., sub nr._ din 09.01.2012, reclamantele C. S. și G. S. au chemat în judecată pe pârâții D. Z. și D. I. pentru revendicarea suprafeței de 635 m.p. teren intravilan, situat în T., ..2, lot 3.
În susținerea acțiunii, reclamantele au învederat că prin sentința civilă nr.2210 din 2011 au devenit proprietare în indiviziune a imobilului din T., ..22, lot 3, în suprafață de 635 m.p., imobil care este ocupat de către pârâți și care refuză să le lase folosința terenului .
In drept și-au întemeiat acțiunea pe disp.art.563 C.civ.
In susținerea cererii, reclamantele au depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie: sentința civilă nr.2210/2011 a Judecătoriei T., raportul de expertiză aferent sentinței civile 2210/2011 a Judecătoriei T. .
Pârâții au formulat întâmpinare – reconvențională (filele 30-32 dosar) .
Prin întâmpinare au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe cale de cerere reconvențională în contradictoriu și cu pârâții C. G., C. V., C. N. au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 400 m.p. teren ca efect al uzucapiunii de 30 de ani, invocând și joncțiunea posesiilor, precum și a casei de locuit pe care au construit-o pe acest teren.
Au susținut în cuprinsul cererii reconvenționale că în anul 1990, soțul și respectiv tatăl pârâților și anume D. P., a cumpărat cu act sub semnătură privată o casă și terenul aferent în suprafață de 400 m.p. de la vânzătorul, în prezent decedat, C. V..
Începând cu anul 1989, timp de 5 ani, împreună cu soțul său au locuit în acest imobil, pe care practic l-au reconstruit .
In anul 1994 a decedat soțul său D. P..
După acest moment, ea D. Z. a continuat să îl stăpânească împreună cu fiul său care locuiește și în prezent în acest imobil.
In anul 1991, când s-a încheiat această chitanță, C. G. era în viață, iar vânzătorul, C. V. locuia în acest imobil.
În anul 2001 a decedat și vânzătorul C. V. .
Potrivit acestei chitanțe prețul a fost stabilit în sumă de 15.000 lei, fiind achitat în întregime.
Din anul 1990 și până în prezent au avut în posesie acest imobil, fără a fi stingheriți de nimeni .
Pârâții au susținut că sunt vecini cu frații reclamantelor care nu i-au atenționat niciodată asupra faptului că proprietari sunt alte persoane și că și reclamantele au recunoscut că acest imobil a fost vândut, având cunoștință și de faptul că ei locuiesc acolo și cu toate acestea, nimeni niciodată nu le-a cerut să părăsească imobilul invocând că ar fi al cuiva.
Au precizat pârâții că figurează înscriși cu suprafața de 500 m.p. în registrele Primăriei T. și că imobilul de la adresa situată în T., ., nr.22 bis s-a întocmit carte de imobil, unde titulara este ea, D. Z..
Pârâții au susținut că înainte de a se muta în acest imobil, vânzătorul C. V. a locuit timp de peste 15 ani, folosind terenul și casa ca un adevărat proprietar și că nici acesta nu a fost niciodată tulburat în posesia sa de alte persoane.
Pârâții au susținut că din momentul în care s-au mutat în imobil, au încheiat cu Electrica un contract de furnizare energie ca și adevărați proprietari, cât și cu Regia de apă și canal, unde figurează ca proprietari, precizând că au cumpărat o construcție formată dintr-o singură cameră, însă ulterior au construit încă trei camere și o sală, o bucătărie separată, un coteț pentru porci și magazii, toate făcute cu credința că sunt adevărați proprietari.
În drept, au invocat disp.art.1890 C.civ. și următoarele.
Pârâții – reconvenienți au depus la dosar următoarele înscrisuri în fotocopie: înscrisul sub semnătură privată datat 1990, carte de imobil - ., nr.22 bis, certificat deces D. P..
La propunerea reconvenienților au fost audiați martorii T. D. și S. E., iar la propunerea reclamantelor - pârâte au fost audiați martorii D. T. și S. E..
La propunerea reconvenienților a fost administrată și proba cu expertiză m tehnică în specialitatea topografie având ca obiective: identificarea suprafeței de teren deținută de către reconvenienții D. Z. și D. I., să se constate dacă această suprafață de teren este împrejmuită, iar în caz afirmativ să se precizeze vechimea gardului împrejmuitor; identificarea suprafeței de teren construite ( filele 119 – 122 dosar) .
Prin sentința civilă nr. 2802/2012, Judecătoria T. a respins ca nefondată cererea principală având ca obiect – revendicare formulată de reclamantele C. S. și G. S., în contradictoriu cu pârâții D. Z., D. I. .
A admis cererea reconvențională având ca obiect – uzucapiune, formulată de către reconvenienții D. Z. și D. I. în contradictoriu cu pârâtele –reclamante C. S., G. S. și pârâții C. G., C. N., C. V., și în consecință:
S-a constatat că pârâții-reconvenienți sunt proprietari asupra unui imobil - casă și teren în suprafață de 391 m.p. situat în T. ..22, cu următoarele vecinătăți: N- C. G., E- G. D., S- T. D., V- . determinat conform raportului de expertiză efectuat de către exp. A. F., ca urmare a uzucapiunii.
S-a stabilit că raportul de expertiză întocmit de către expertul A. F. aflat la filele 119-122 în dosar face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri ,upă rămânerea irevocabilă la Biroul de Carte Funciară T..
Cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă totală de 1662 lei(cf.încheierii de ședință din 29.03.2012, respectiv 12 iunie 2012) vor fi suportate de către pârâții C. S., G. S., C. G., C. V. și C. N., ca părți căzute în pretenții, cf.art.18 din OUG 51/2008 M.
A obligat pe fiecare dintre pârâții C. S., G. S., C. G., C. V. și C. N. să plătească statului câte 332,4 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea definitivă la organul competent în vederea executării creanței bugetare.
A obligat pe fiecare dintre pârâții C. S., G. S., C. G., C. V. și C. N. să plătească fiecare câte 200 lei către reconvenienți cu titlul de cheltuieli de judecată - onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în principal, că reclamantele și pârâții sunt moștenitorii legali ai defunctului C. G. – decedat la data de 21.07.1977, în calitate de descendenți, respectiv ai defunctului C. V. - decedat la data de 7.09.2001, în calitate de colaterali privilegiați.
Prin sentința civilă nr.2210/2011 a Judecătoriei T. s-a dispus ieșirea din indiviziune privind averile succesorale ale defuncților C. G., respectiv C. V..
În urma partajului succesoral, reclamantelor C. S. și G. S. li s-a atribuit lotul nr.3 din raportul de expertiză întocmit de experta B. M. D., lot constând din suprafața de 635 m.p. teren - contur 5-6-7-8-9-10-5, având ca vecini: nord - C. G. și V., la est – G. M., sud - T. D., vest – ..
Prin sentința civilă nr.3077/26.11.2010 a Judecătoriei T. s-a admis cererea având ca obiect – uzucapiune formulată de către reclamanții C. V., C. G., C. N., G. S. și C. S. în contradictoriu cu pârâta Primăria mun.T., jud.G. .
S-a constatat că reclamanții au un drept de proprietate asupra suprafeței de 1592 m.p. teren situat în intravilanul mun.T., ., nr.22, având ca vecini: nord C. C., est - G., vest – . și sud – Alee.
Pârâții–reconvenienți au început să locuiască în imobilul situat în ., nr.22, încă din anul 1990, cumpărând cu act sub semnătură privată o suprafață de 400 m.p. teren pe care se afla o construcție formată dintr-o încăpere, de la C. V., fiul lui C. G., conform actului sub semnătură privată de la fila 80 dosar și conform declarațiilor martorilor T. D., D. T., S. E..
Anterior acestui antecontract de vânzare - cumpărare constatat printr-un înscris sub semnătură privată, C. V. a stăpânit casa și terenul aferent, distinct de casa bătrânească, în mod separat.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că moștenitorul C. V. - decedat în anul 2001 a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă, adică s-a produs o intervertire de fapt a posesiei, deoarece și-a construit separat o casă, separat de casa bătrânească, unde a locuit el și familia sa până când i-au murit soția și copilul, apoi plecând la Bârlad.
Faptul că nu a existat niciodată gard despărțitor între proprietatea C. pe de o parte și casa locuită de D., nu are relevanță sub aspectul considerării posesiei invocate ca fiind utilă, atâta timp cât martorii au arătat că mai întâi C. V., apoi familia D. au locuit în casa din ., timp de 30 d e ani ( 22 ani - familia D. și 8 ani C. G.). Mai mult, familia D. și-a extins casa prin adăugarea altor construcții, întemeind o adevărată gospodărie.
In consecință, instanța a apreciat că în privința reconvenienților sunt întrunite condițiile uzucapiunii de 30 de ani, adică: a) reconvenienții și autorul lor au stăpânit bunul tot timpul prevăzut de lege; b) posesia exercitată a fost utilă, adică neafectată de vreun viciu .
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții C. S., G. S. și C. G..
Recurentele C. S. și G. S. au susținut că nu au cunoscut cu ce titlu pretind pârâții că ocupă imobilul din T. – întrucât nu locuiesc în mun.T. – motiv pentru care au formulat acțiunea în revendicare de față.
Recurentele au susținut că posesia lui C. V. nu a fost o posesie exclusivă ci una comună, că nu sunt aplicabile disp.art. 1890 Cod civil, întrucât posesia invocată drept temei al uzucapiunii nu a fost continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar, posesia intimatelor fiind precară.
În drept, recurentele au invocat disp.art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Recurentul Crămidaru G. a susținut că nu este de acord cu hotărârea instanței de fond întrucât acțiunea formulată a fost făcută exclusiv în contradictoriu cu pârâtele-intimate nu și cu D. Z..
A precizat recurentul că domiciliază în imobil de când s-a născut, precizând că, recursul depus drept dovadă a uzucapiunii imobilului stipulează ca martor pe „C. I.”, ori această persoană nu există, după cum nereală este și susținerea că defunctul C. G. este în viață, acesta decedând în 1977, ori că nu au existat certuri cu privire la imobilul în litigiu.
Legal citați, intimații D. Z. și D. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Au susținut că posesia lor întrunește condițiile impuse de art. 1890 cod civil – fapt dovedit cu probatoriul administrat – că au posedat imobilul ca adevărați proprietari construindu-și o casă și stăpânind imobilul neîntrerupt 22 ani, fapt recunoscut și cunoscut de toți reclamanții.
Intimații au depus la dosar concluzii scrise.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate din prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform art. 3041 C.pr.civ. constată că recursurile sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, pentru considerentele care vor fi expuse:
Prescripția achizitivă sau uzucapiunea, astfel cum este prevăzută de art.1837 Cod civil, este mijloc de a dobândi proprietatea, prin posesia acelui lucru în tot timpul fixat de lege posesia impunându-se a fi potrivit disp.art.1847 Cod civil continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Deci dispozițiile art. 1847 Cod civil, impune ca posesia să se execute sub nume de proprietar, adică să nu fie precară, posesorul trebuind să posede animo donimi deci să nu dețină lucrul în baza unui titlu netranslativ care instituie obligația restituirii, posesorul comportându-se ca un proprietar.
Dispozițiile art. 1850 Cod civil stabilesc în favoarea posesorului o prezumție de neîntrerupere și de continuitate, disp.art.1853 al.2 Cod civil stabilind că posesia exercitată prin toleranța proprietarului este o posesie precară.
Disp.art.1858 al.4 C.pr.civ. indică printre modurile de intervertire a posesiei din precare în utilă transmisiunea cu titlu universal, dispoziții care în cazul uzucapiunii prescurtate implică un intermediar între adevăratul proprietar și posesor, deci un intermediar non dominus care a înstrăinat lucrul sau l-a transmis posesorului, efectul uzucapiunii fiind de a consolida titlul nevalabil.
În speță, instanța de fond a reținut corect situația de fapt, respectiv că pârâții-intimați au făcut dovada că au început să locuiască în imobilul din mun.T., . nr. 22 din 1990 cumpărând cu act sub semnătură privată imobilul compus din suprafață de 400 m.p. teren și o construcție reprezentată de o încăpere de la numitul C. V., decedat în 2001.
Instanța de fond a reținut corect din materialul probator administrat – dispozițiile martorului – că în timpul vieții, C. V. – descendent al defunctului C. G., decedat în 1977 – a înțeles să transforme posesia comună a imobilului bun succesoral în posesie exclusivă și în acest sens și-a construit separat de casa bătrânească o altă casă pe care a stăpânit-o ca un adevărat proprietar, împreună cu familia sa până în 1990 când a încheiat un act sub semnătură privată familiei intimaților.
Intimații D. au preluat imobilul în calitate de proprietari și-au extins încăperea cumpărată prin adăugarea altor construcții, imobilul reprezentând gospodărirea acestora fiind reprezentată de suprafața de 400 m.p. teren în construcție edificată de intimații reconvenienți.
Joncțiunea sau accesiunea posesiilor este adăugirea la termenul posesiei actuale a posesorului, a termenului de posesie a autorului său, respectiv a posesorului anterior.
Cum în speță ambii posesori a suprafeței de 400 m.p. teren revendicată de recurenți au fost de bună-credință și au primit titlu – defunctul C. V. a transformat public și netulburat posesia comună a imobilului bun succesoral în posesie exclusivă stăpânind sub nume proprietar 8 ani imobilul înstrăinat ulterior intimaților D., iar aceștia la rândul lor au dobândit prin cumpărare suprafața de 400 m.p. teren și construcție edificată și au stăpânit continuu, public, neîntrerupt, netulburați și sub nume de proprietar imobilul cumpărat timp de 22 ani – corect instanța de fond a reținut ca împlinit termenul de 30 de ani prev.de art. 1890 Cod civil.
Susținerea recurenților, potrivit căreia posesia intimaților a fost precară va fi înlăturată, întrucât ambii posesori – defunctul C. V. și intimații D. – au exercitat posesia imobilului sub nume de proprietar în sensul art. 1847 Cod civil, nu au avut niciodată obligația restituirii imobilului și nici nu au fost tolerați în sensul art. 1853 al. 2 Cod civil. Astfel, nu se poate reține că ridicarea unei încăperi separat de casa părintească și folosirea exclusivă a terenului aferent de către C. V. și ulterior înstrăinarea gospodăriei familiei D. care a locuit în imobil 22 ani și l-a extins prin noi construcții au fost posibile prin toleranța proprietarilor sau că „tulburarea” produsă acestora ar fi fost insesizabilă sau fără importanță.
Susținerile recurentului Cărămidarul G. – că nu este de acord cu hotărârea instanței de fond, că nu a dat-o în judecată pe pârâta D. Z., că nu există o persoană numită C. I., că au existat în familie discuții contradictorii privitoare la imobil – nu reprezintă motive de recurs în sensul art. 304 C.pr.civ., și cum recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs, potrivit art. 303 C.pr.civ., Tribunalul va constata că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică nefiind incidente disp.art. 306 (2) C.pr.civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul disp.art. 312 C.pr.civ., va respinge recursurile ca nefondate.
În temeiul disp.art. 274 C.pr.civ., urmează a obliga recurenții către intimați la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantele C. S., cu domiciliul în com. Stoienești, ., și G. S., cu domiciliul în mun. G., ., jud. G., și de către pârâtul Cămidaru G., cu domiciliul în mun. T., .>P., nr. 22, jud. G., în contradictoriu cu intimații-pârâți D. Z. și D. I., ambii cu domiciliul în mun. T., ., nr. 22, jud. G., C. V., domiciliat în mun. T., .. T2, ., și C. N., cu domiciliul în mun. T., .. 22, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 2210/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria T..
Obligă pe recurenții C. S., G. S. și Cămidaru G. să plătească intimatei D. Z. suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. B. R. J. A. F.
aflată în CO, semnează, aflată în CO, semnează,
potrivit disp. art. 261 C. pr. Civ., potrivit disp. art. 261 C. pr. Civ.,
Președintele Tribunalului G. Președintele Tribunalului G.,
Judecător A. P. Judecător A. P.
Grefier,
N. J.
Red. AF
Tehnored. NJ/2ex./25.07.2013
Fond – Judecător C. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 975/2013. Tribunalul GALAŢI | Partaj judiciar. Decizia nr. 360/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
