Pretenţii. Decizia nr. 285/2013. Tribunalul GALAŢI

Tribunalul GALAŢI - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 285/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 10955/233/2006**

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

SECTIE I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR.285

Ședința Publică de la 20 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. R. M.

Judecător E. M.

Judecător D. B.

Grefier L. T.

La ordine fiind soluționarea recursului declarat de recurenții – pârâți P. V. și C. D. C., ambii cu domiciliul în G., ., ..44, în contradictoriu cu intimata – reclamantă ., cu sediul procesual ales la Cabinetul de Avocatură A. D. R., din G., ..12, ..42, și intimata – pârâtă . sediul în G., ..16, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 7295/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2013, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 20.03.2013, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre;

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2921/C/2006 (nr. nou_ ) pe rolul Judecătoriei G. reclamanta . G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. V., C. D. C. și . să dispună obligarea acestora să-i plătească suma de 60.000 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor nou executate și a îmbunătățirilor realizate la moara situată în ., instituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la plata sumei recunoscută de instanță, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că pârâții au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului-moară și teren aferent situat în ., iar prin sentința civilă nr. 155/13.02.2006 a Tribunalului G. s-a dispus restituirea imobilului.

Mai arată reclamanții că au făcut la imobil mai multe îmbunătățiri, atât anterior cumpărării morii, cât și ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 992 C.civ.

Pârâta ., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se constate că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât ceilalți pârâți, P. V. și C. D. C., profită de contravaloarea lucrărilor și a îmbunătățirilor executate de reclamantă, în cazul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pentru restituirea în natură a imobilului.

A mai arătat pârâta că între cele două societăți (cea reclamantă și cea pârâtă) a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5014/27.11.2000 cu privire la moara Tulucești, iar prin decizia nr. 155/R/15.02.2005 a Curții de Apel G. s-a constatat nulitatea absolută a acestuia, însă nu a întreprins măsuri pentru preluarea imobilului în proprietate, acesta fiind lăsat în continuare reclamantei. În aceste condiții, a apreciat că nu se justifică obligarea sa în solidar cu ceilalți pârâți la plata contravalorii noilor construcții executate și a îmbunătățirilor realizate la moară.

În drept, au fost invocate disp. art. 115-118 C.pr.civ.

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G. reclamanții-pârâți P. V. și C. D. C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele . G. și . ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul moară și teren, situate în ..

Aceștia susțin că imobilul, care a aparținut autoarei lor, C. E., a fost naționalizat în baza Legii nr. 119/1948 și a fost dat în administrare către fosta IJPIPS G. care, potrivit Legii nr. 15/1990 s-a transformat în ., aceasta devenind și proprietara morii și a terenului. Ulterior, . a vândut imobilul către . G. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5014/27.11.2000, însă prin decizia civilă nr. 155/R/15.02.2005 a Curții de Apel G. s-a constatat nulitatea absolută a acestuia, astfel că imobilul a revenit în patrimoniul ..

Mai arată reclamanții că imobilul le-a fost retrocedat prin sentința civilă nr. 693/31.05.2006 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 708/C/2006 și prin sentința civilă nr. 155/13.02.2006 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 3527/C/2001, precum și faptul că în prezent imobilul este deținut fără titlu de către . G., care refuză înapoierea întrucât . nu i-a restituit prețul.

Pârâta ., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât imobilul nu se află în posesia sa, ci în posesia pârâtei . G..

La termenul de judecată din data de 11.06.2008 instanța a admis excepția conexării și a dispus conexarea dosarului nr._ la Dosarul nr._ .

Instanța de fond a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiză tehnică în construcții și proba cu expertiză tehnică în specialitatea instalații.

Prin sentința civilă nr._/24.11.2010 a Judecătoriei G. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-reclamanți P. V. și C. D. C., admițându-se în parte cererea, și s-a dispus obligarea pârâților-reclamanți P. V. și C. D. C. să plătească reclamantei-pârâte . G. suma de 90.786 lei, reprezentând contravaloare construcții noi executate și a îmbunătățirilor realizate.

Totodată, a fost admisă cererea conexă formulată de pârâții-reclamanți P. V. și C. D. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă . și s-a dispus obligarea reclamantei-pârâte . să lase pârâților-reclamanți P. V. și C. D. C. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul-moară și teren în suprafață de 0,36 ha - situat în ..

Instanța a dispus și instituirea în favoarea reclamantei-pârâte a dreptului de retenție asupra imobilului-moară și teren situat în ., până la achitarea debitului în cuantum de 90.786 lei.

Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat și motivat recurs pârâții-reclamanți P. V. și C. D. C., iar prin decizia civilă nr. 207/11.03.2011 a Tribunalului G. s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinței civile nr._/2010 a Judecătoriei G. și trimiterea cauzei spre rejudecare.

S-a reținut că în cauză, după închiderea dezbaterilor, reclamanta-pârâtă a depus la dosar înscrisuri care nu au fost puse în discuția părților, dar care au fost avute în vedere de instanță la pronunțarea hotărârii, încălcându-se astfel principiul contradictorialității.

În rejudecare cauza a fost înregistrată la data de 18.04.2011 sub numărul_ ^*.

Prin sentința civilă 2312/30.06.2011 Judecătoria G. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-reclamanți P. V. și C. D. C., a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . de cererea principală, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă . în contradictoriu cu pârâta . obligat-o pe pârâta . să plătească reclamantei-pârâte . G. suma de 90.786 lei, reprezentând contravaloare construcții noi executate și a îmbunătățirilor realizate și a respins restul pretențiilor, ca neîntemeiate.

Totodată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . de cererea conexă, a admis cererea conexă formulată de pârâții-reclamanți P. V. și C. D. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă ., a obligat-o pe reclamanta-pârâtă . G. să lase pârâților-reclamanți P. V. și C. D. C. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul-moară și teren în suprafață de 0,36 ha situat în ., a obligat-o pe reclamanta-pârâtă . G. să plătească pârâților-reclamanți P. V. și C. D. C. suma de 3700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria G. a reținut că imobilul-moară și teren aferent situat în ., a aparținut autoarei pârâților-reclamanți P. V. și C. D. C., respectiv numita C. E., iar acest imobil a naționalizat în baza dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 119/1948 (fila 7 dosar nr._/2002) și a fost dat în administrare către IJPIPS G. care, potrivit Legii nr. 15/1990 s-a transformat în ., aceasta devenind și proprietara morii și a terenului.

A mai arătat că la data de 27.11.2000 . a vândut imobilul reclamantei . G. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5014/27.11.2000, fiind încheiat și un proces-verbal de predare-primire în acest sens la data de 27.10.2000 (filele 28, 29 dosar nr._ ).

Totodată, la data de 15.02.2005, Curtea de Apel G. a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5014/2000 (filele 26, 27 dosar nr._ ) prin decizia civilă nr. 155/R/2005.

Prin sentința civilă nr. 155/13.02.2006 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 3527/C/2001 s-a dispus anularea dispoziției nr. 1710/2001 emisă de către . și s-a dispus obligarea acestei societăți să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului. Prin sentința civilă nr. 693/31.05.2006 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 708/C/2006 s-a dispus anularea deciziei nr. 308/22.02.2006 emisă de către . s-a dispus restituirea în natură a imobilului către pârâții-reclamanți.

S-a reținut, în esență, că potrivit art. 9 și 11 din Legea 10/2001 imobilele preluate abuziv indiferent în posesia cui se află în prezent se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-reclamanți P. V. și C. D. C. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . de cererea principală, instanța de fond a reținut că există două categorii de norme juridice care reglementează raporturile generate de restituirea contravalorii îmbunătățirilor aduse unui imobil: normele juridice de drept comun, respectiv instituția îmbogățirii fără justă cauză și norma specială cuprinsă în Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în condițiile în care procedura restituirii imobilului s-a desfășurat în cadrul stabilit de Legea 10/2001, așa cum este situația și în prezenta cauză, regimul juridic al restituirii îmbunătățirilor aduse respectivului imobil este guvernat de normele legii speciale.

Astfel, potrivit art. 48 alin. 3 din Legea 10/2001, în varianta în vigoare la data promovării cererii – 13.12.2005, în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare.

Întrucât Imobilul la care reclamanta a adus îmbunătățiri a fost preluat de stat în temeiul legii 119/1948, adică în mod abuziv, fără titlu valabil, față de dispozițiile art. 48 alin. 3 din Legea 10/2001, instanța a apreciat că se impune a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-reclamanți P. V. și C. D. C. și a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . de cererea principală.

Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art. 992 Cod civil, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile plății nedatorate. Astfel, pentru a se naște raportul juridic în temeiul căruia accipiensul va fi obligat la restituirea a ceea ce a primit, trebuie ca prestația executată de solvens să fie făcută cu titlu de plată, neputând fi vorba de plată în condițiile executării unei obligații de a face.

În ceea ce privește contravaloarea construcțiilor nou executate și a îmbunătățirilor realizate la imobilul în litigiu, Judecătoria a reținut că în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate, iar din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de expert D. A. (filele 194-200 dosar nr._ ), rezultă că valoarea actuală a îmbunătățirilor efectuate la moară sunt în cuantum de 84.510 lei, iar din concluziile raportului de expertiză și răspunsul la obiecțiuni întocmite în cauză de expert E. N. (filele 176-180, 210 dosar nr._ ) că valoarea lucrărilor de instalații realizate sunt în cuantum de 6.276 lei (3.100 lei-racordul de apă și 3.176 lei-racord instalație electrică). Instanța nu a luat în considerare suma de 11.553 lei stabilită inițial de expert, întrucât a fost avută în vedere un preț greșit la conductorul FY 2,5.

Cu privire la cererea reclamantei-pârâte . G. de a se institui în favoarea sa un drept de retenție asupra imobilului, instanța de fond a reținut că dreptul de retenție poate fi invocat atunci când debitorul unei obligații de predare a unui bun justifică față de creditorul acestei obligații un drept de creanță legat de bunul a cărui predare se solicită, astfel că acest capăt de cerere a fost apreciat ca fiind fondat.

Având în vedere că nu există identitate între creditorii obligației de restituire, pârâții-reclamanți P. V. și C. D. C., și debitoarea obligației de plată a contravalorii lucrărilor de îmbunătățire, instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . față de cererea conexă, instanța a constatat că societatea respectivă nu posedă imobilul, astfel încât aceasta nu justifică calitatea procesuală pasivă în cererea conexă având ca obiect revendicare, motiv pentru care instanța a admis excepția invocată.

Cu privire la cererea conexă, instanța de judecată a constatat că acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune în justiție prin intermediul căreia reclamantul, care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită instanței să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecința obligării pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, la restituirea acestuia.

Prin decizia civilă nr. 155/R/2005 a Curții de Apel G. s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5014/2000 încheiat între . și ., iar prin sentința civilă nr. 693/31.05.2006 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr. 708/C/2006 s-a dispus anularea deciziei nr. 308/22.02.2006 emisă de către . s-a dispus restituirea în natură a imobilului către pârâții-reclamanți.

Față de aceste aspecte, având în vedere și poziția procesuală a părților, instanța a admis cererea conexă având ca obiect revendicare și a obligat-o pe reclamanta-pârâtă . G. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință pârâților-reclamanți P. V. și C. D. C. imobilul-moară și teren în suprafață de 0,36 ha situat în ..

Conform art.274 C.pr.civ, în considerarea culpei procesuale a reclamantei-pârâte . declanșarea prezentului litigiu, instanța a admis capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte . G. să plătească pârâților-reclamanți P. V. și C. D. C. cheltuielile de judecată în cuantum de 3700 lei, reprezentând onorariu avocat, pretenții dovedite cu înscrisuri.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta-pârâtă . și pârâta ..

În recursul declarat, reclamanta-pârâtă . G. a criticat soluția instanței în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 cod de procedură civilă), în sensul că Instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 48 din legea 10/2001 și a încălcat dispozițiile art. 275 cod de procedură civilă, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, în situația în care poziția procesuală a fost aceea de a fi de acord cu acțiunea în revendicare.

Față de natura bunului imobil în litigiu, reclamanta a avut calitatea de proprietar, iar aplicarea legii 10/2001este greșită, întrucât art. 48 din Lege reglementează modalitatea de despăgubire a chiriașilor. Chiar și pârâții-reclamanți au susținut aplicarea prin similitudine a acestor dispoziții legale. În această situație, singurul temei legal aplicabil speței este acela prevăzut de art. 992 cod civil.

A solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale a pârâților-reclamanți.

Pârâta . a arătat, în esență, că în mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâților-reclamanți, întrucât, atât timp cât există o sentință de restituire în natură, nu se mai pune problema despăgubirilor, reclamanții-pârâți sunt proprietari și ei trebuie să plătească suma reprezentând despăgubiri.

Prin concluziile scrise intimații P. V. și C. D.-C. au solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate având în vedere că obligația de despăgubire aparține unității deținătoare a bunului, ., așa cum menționează art. 48 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, iar nu fostului proprietar deposedat abuziv de bun, fiind vorba de o situație similară cu cea a chiriașului. Au mai arătat că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 992 C.civ., având în vedere că nu s-a făcut nicio plată nedatorată, iar obligația . de restituire a sumelor de bani în discuție este generată de răspunderea de garanție a vânzătorului pentru evicțiune. Mai mult decât atât, au apreciat că s-a făcut dovada că toate îmbunătățirile au fost realizate de recurenta-reclamantă după cumpărarea bunului și chiar după ce se dispusese irevocabil sancționarea contractului translativ de proprietate prin decizia civilă nr. 155/R/2005 a Curții de Apel G.. În condițiile în care această instanță a constatat vânzarea cu rea-credință a bunului, rea-credință manifestată și de vânzător și de cumpărător, este exclusă buna-credință a constructorului la momentul edificării îmbunătățirilor, ceea ce poate conduce la neinvocarea accesiunii imobiliare și chiar solicitarea intimaților de obligare a reclamantei-recurente de a-și ridica acele construcții/îmbunătățiri pe cheltuiala ei. De asemenea, în condițiile în care reclamanta-recurentă a pierdut procesul în cererea inițiată de ea în contradictoriu cu intimații, ea trebuie a fi obligată să le plătească toate cheltuielile de judecată avansate de intimați în primă instanță.

Prin decizia civilă nr. 884/3.11.2011 Tribunalul G. a admis recursul reclamantei . G. promovat în contradictoriu cu intimații P. V. și C. D.-C., a casat în parte sentința civilă nr. 7312/30.06.2011 a Judecătoriei G., numai în ceea ce privește acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanta . G. în contradictoriu cu intimații P. V. și C. D.-C., și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Totodată, a menținut dispozițiile sentinței recurate cu privire la cererea conexa în revendicare și a anulat ca netimbrat recursul promovat de pârâta-recurentă ..

Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul G. a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta ., s-a constatat că această recurentă a fost citată cu mențiunea de a timbra recursul cu taxa judiciară de timbru de 1713,36 lei și timbru judiciar de 5 lei, iar la termenul de judecată partea, reprezentată de avocat, nu a depus taxa judiciară de timbru. Potrivit art. 20 din legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar nedepunerea taxei la termenul fixat se sancționează cu anularea cererii. Depunerea ulterioară a taxei judiciare de timbru nu este de natură să înlăture sancțiunea anulării, cât timp la momentul dezbaterilor, partea a fost prezentă prin reprezentant și s-au formulat concluzii cu privire la excepția netimbrării. A proceda altfel, chiar și prin repunerea cauzei pe rol pentru a pune în discuție fondul recursului, înseamnă a încălca principiul unui proces echitabil: părțile prezente au interesul soluționării cauzei, au formulat concluzii cu privire la excepție și atitudinea neprocedurală a recurentei nu trebuie să aducă atingere drepturilor procesuale ale celorlalte părți.

În ceea ce privește recursul declarat de ., instanța constată că acesta este fondat.

În primul rând, acțiunea formulată de reclamanta . a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 992 cod civil, dar nu pe instituția plății nedatorate, ci pe aceea a îmbogățirii fără justă cauză. Având în vedere că instituția îmbogățirii fără justă cauză nu este reglementată legal, ci numai aplicații ale acesteia în diverse domenii, în doctrină s-a admis că temeiul juridic generic ce poate fi invocat este art. 992 cod civil.

Instanța a apreciat că în cauză există și o reglementare specială, în art. 48 din Legea 10/2001. tribunalul a considerat că această susținere nu are suport legal în prezenta cauză, întrucât, așa cum în mod corect s-a arătat în motivele de recurs, domeniul de aplicare al art. 48 din legea 10/2001 (în vigoare la data promovării acțiunii) îl constituie îmbunătățirile aduse de chiriași. În cauză, situația de fapt și de drept este diferită, reclamanții pretind contravaloarea îmbunătățirilor efectuate în calitate de proprietari, nefiind incidentă reglementarea Legii 10/2001. Acest text nu poate fi aplicat nici prin „ similitudine”, interpretarea prin analogie nefiind permisă în dreptul român.

În ceea ce privește persoana obligată a restitui contravaloarea îmbunătățirilor, tribunalul a reținut că această obligație revine celui care beneficiază de respectivele îmbunătățiri/construcții, respectiv pârâții P. V. și C. D. C., cărora li s-a restituit imobilul, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora este neîntemeiată.

Întrucât instanța nu a analizat fondul cauzei, în baza art. 312 alin. a și 3 C. proc. civ. s-a impus casarea sentinței, în ceea ce privește cererea principală, cu trimiterea cererii spre rejudecare.

S-a dispus ca în rejudecare să se analizeze, raportat la temeiul juridic reținut, apărările pârâților-reclamanți referitoare la admisibilitatea acțiunii, la buna sau reaua-credință a reclamantei și în funcție de soluția pronunțată în cererea principală să se stabilească și cheltuielile de judecată ce trebuie suportate de părți.

În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr._ și nu au mai fost administrate noi probatorii.

Pârâții-reclamanți P. V. și C. D.-C. au invocat excepția inadmisibilității acțiunii principale, având în vedere caracterul subsidiar al cererii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, având în vedere că reclamanta-pârâtă are la îndemână un alt mijloc de recuperare a valorii patrimoniale, respectiv chemarea în garanție a vânzătoarei . întemeiată pe răspunderea pentru evicțiune. După antrenarea răspunderii vânzătorului se poate promova și o acțiune împotriva proprietarilor imobilului pentru a plăti sporul de valoare a bunului și, implicit mărire patrimoniului lor în detrimentul reclamantei.

Cu privire la fondul cauzei pârâții-reclamanți au reiterat apărările și concluziile formulate în celelalte cicluri procesuale, solicitând respingerea cererii principale ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 7295/29.06.2012 Judecătoria G. a respins excepția inadmisibilității cererii principale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . și a respins cererea principală formulată în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive, a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților-reclamanți P. V. și C. D.-C., a admis în parte cererea principală, i-a obligat pe pârâții-reclamanți P. V. și C. D.-C. să plătească reclamantei-pârâte suma de 90.786 lei, cu titlu de contravaloare construcții noi și îmbunătățiri aduse imobilului în discuție, a instituit în favoarea reclamantei-pârâte un drept de retenție asupra imobilului până la achitarea sumei respective și i-a obligat pe pârți să plătească reclamantei suma de 19.801,96 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria G. a adus următoarele argumente, în raport de limitele casării stabilite de Tribunal în Dosarul nr._:

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii instanța a respins-o reținând că îmbogățirea fara justa cauza este un fapt juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic și din acest fapt juridic se naste obligatia, pentru cel care isi vede marit patrimoniul sau, de a restitui, in limita maririi, catre cel care si-a diminuat patrimoniul. În aceset condiții acestuia din urma i se recunoaste posibilitatea intentarii unei actiuni in jusitite, action de in rem verso, prin care sa pretinda restituirea.

S-a arătat că este reală susținerea pârâților-reclamanți ca cel saracit are dreptul la action de in rem verso doar in ipoteza in care acesta nu are si nu a avut o alta cale de drept, nici o alta actiune in justitie pentru valorificarea dreptului său la reparațiune, însa, fata de temeiul juridic invocat de catre reclamanta ., respectiv disp art 922 c.civ, si fata de persoanele pe care a inteles sa le cheme in judecata, respectiv parata . paratii Plesu V. si C. D. C., instanta nu a putut aprecia ca actiunea ce se dorea a fi promovata ar fi trebuit intemeiata pe disp art 1344 c.civ, privind garantia pentru evictiune.

In aceasta situatie, actiunea derivata din contractul de vanzare cumparare s-ar fi impus a fi promovata doar impotriva paratei ., nu si impotriva celorlalti parati.

Acesta fiind temeiul juridic ales de reclamanta, instanta nu l-a putut schimba, în caz contrar încălcând principiul disponibilității părților în procesul civil.

Instanta de fond a mai arătat că, sub aspectul exceptiei inadmisibilitatii actiunii, ca aceasta este nefondata și atat timp cat o actiune este inadmisibila atunci cand ea nu ar putea fi promovata, este inacceptabila, neputand fi analizata de catre instanta. Notiunea de inadmisibilitate vizeaza nu exceptia, ci efectul spre care tine aceasta, respectiv o anumita modalitate de respingere a cererii.

Astfel, instanta a considerat că a aprecia că demersul judiciar al reclamantei este admisibil sau nu, constituie o ingerință în dreptul său de a beneficia de un proces echitabil, drept recunoscut acestuia prin art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în considerarea căruia este necesar să i se asigure accesul deplin la justiție, în scopul de a avea exercițiul dreptului la actiune, pentru ca o instanta sa analizeze pe fond cererea de chemare in judecata promovata..

Limitarea impusă reclamantei, în sensul de a utiliza exclusiv procedura reglementată de institutia chemarii in garantie pentru evictiune, a fost interpretată ca având natura unei ingerințe în dreptul acesteia, ingerință permisă numai în condițiile în care este prevăzută de lege, are un scop legitim și respectă principiul proporționalității.

Referitor la fondul cererii în pretenții și instituire drept de retenție s-au arătat următoarele:

Cu privire la reaua credinta a reclamantei, instanta a retinut că nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 5014/27.11.2000 a fost constatată prin decizia 155/R/15.02.2005 a Curții de Apel G. și a avut in vedere nerespectarea disp art 24 din OUG 88/1997, ce stabilea obligativitatea vanzarii bunului imobil in legatura cu care exista un contract de leasing cu clauza vanzarii prin licitatie publica, iar nu prin negociere directa, asa cum s-a desfasurat operatiunea in privinta acestei mori din ..

Din cuprinsul sentintei civile 155/13.02.2006 a Tribunalului Galati a constatat ca pana la incheierea contractului de vanzare cumparare intre vanzatoarea . . exista un contract de asociere in participatiune, care oferea reclamantei un drept de preemptiune si posibilitatea de a incheia contractul de vanzare-cumparare prin negociere directa, in temeiul art 27 din OUG 88/1997, in ipoteza in care cumparatoarea realizase investitii la active reprezentand 15 % din valoarea acestora.

F. de aceasta situatie, nu se putut considera că reclamanta, la momentul realizarii imbunatatirilor, ar fi fost de rea-credinta.

Ca urmare a crearii dezechilibrului patrimonial, s-a născut un raport juridic obligational, prin care cel al carui patrimoniu s-a marit este obligat la restituire care cel care, in mod corespunzator, si-a micsorat patrimoniul.

Cum notificarea s-a facut la data de 29.11.2000, ulterior incheierii contractului de vanzare-cumparare in data de 27.11.2000, si cum nulitatea contractului s-a constatat abia in anul 2005, instanta a considerat ca reclamanta era proprietara imobilului la momentul efectuarii imbunatatirilor, avand si autorizatia de construire 47.11.12.2001 si procesul-verbal de receptie nr 1/10.01.2002, astfel incat nu s-a putut aprecia ca ar fi avut doar calitatea de tert ce a construit pe terenul altuia.

Din raportul de exepertiza intocmit (filele 194-200 dosar fond) intocmit de expert D. A. si raspunsul la obiectiunile formulate, intocmite de expertul E. N., s-a reținut ca valoarea imbunatatirilor aduse morii se ridica la suma de_ lei si valoarea lucrarilor de instalatii se ridica la valoarea de 6267 lei.

Cu privire la cererea reclamantei de instituire in favoarea sa a unui drept de retentie asupra imobilului s-a apreciat că acesta este, ca natura juridica, un drept real de garantie imperfect, conditia esentiala pentru invocarea acestuia fiind ca datoria pe care detinatorul lucrului o pretinde de la creditorul restituirii sa se afle in conexiune, sa aiba legatura cu lucrul, sa fie prilejuita de acesta, sa fie un debitum cum re iunctum.

Astfel, fata de situatia anterior descrisa, instanta a admis și acest capat de cerere, apreciindu-l ca fiind fondat, si a dispus instituirea unui drept de retentie in favoarea reclamantei asupra imobilului moara si teren, pana la achitarea debitului de catre paratii Plesu V. si C. D. C., carora le profita aceste imbunatatiri si care beneficiaza de acestea.

In baza disp art 274 c.p.c, paratii, fiind parti cazute in pretentii, au fost obligati să plătească reclamantei suma de 19 801, 96 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru acordata proportional valorilor recunoscute judiciar, onorariu expert, onorarii avocat, toate acestea privind toate stadiile procesuale parcurse.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat și motivat recurs pârâții-reclamanți P. V. și C. D.-C., care au criticat soluția primei instanțe sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia, motivând, în esență,astfel:

- în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de principiul subsidiarității acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, având în vedere că reclamanta avea la îndemână o acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea pentru evicțiune; totodată, motivele primei instanțe sunt străine de argumentele aduse de recurenți la invocarea excepției; de asemenea, efectul esențial al constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare este acela al repunerii părților în situația anterioară încheierii lui, respectiv restituirea contraprestațiilor reciproce și garantarea pentru evicțiune; au mai arătat că invocarea excepției inadmisibilității nu reprezintă o încălcare a liberului acces la o instanță de judecată, atât timp cât norma juridică indică o altă cale, prioritară;

- soluția adoptată este greșită și pentru că încalcă efectele autorității de lucru judecat în raport de decizia civilă nr. 155/R/2005 a Curții de Apel G. în ceea ce privește constatarea relei-credințe la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, ceea ce conduce și la ideea de rea-credință la momentul edificării noilor construcții și aducerii de îmbunătățiri vechilor construcții; mai mult decât atât, în mod eronat nu s-a constatat că unele lucrări au fost realizate fără a exista vreo autorizație de construire, iar cu privire la celelalte lucrări constructorul nu avea calitatea de proprietar, ci de detentor precar, cu consecința asumării unui risc de a nu-și recupera investiția dacă va intra într-o dispută juridică cu adevăratul proprietar; chiar dacă notificările adresate de recurenți intimatei-reclamantei au fost începând cu data de 27.11.2000, reclamanta-cumpărătoare și pârâta-vânzătoare au avut cunoștință de calitatea de proprietari a recurenților, de viciile actului lor translativ de proprietate și în aceste condiții nu se mai pot solicita respectivele îmbunătățiri de la proprietarii care s-au opus constant construirii; mai mult decât atât, îmbunătățirile/noile construcții au folosit exclusiv reclamantei-intimate pentru desfășurarea activității ei comerciale, astfel că nu pot fi solicitate de la recurenți.

În dovedirea recursului recurenții nu au solicitat administrarea de noi probatorii.

În drept au invocat disp. art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304¹ C. proc. civ.

Prin întâmpinare intimata . a solicitat anularea recursului ca nesemnat sau respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esență, că reclamanta-intimată poate obține contravaloarea construcțiilor și îmbunătățirilor aduse imobilului doar de la proprietarul imobilului, respectiv de la recurenți, iar respingerea excepției inadmisibilității acțiunii este corectă și judicios argumentată.

Reclamanta-intimată nu a formulat întâmpinare, dar prin concluziile orale formulate prin intermediul apărătorului ales a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că soluția primei instanțe este temeinică și legală, iar răspunderea pentru evicțiune se poate institui doar pentru prețul și spezele vânzării.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

În mod corect în rejudecare prima instanță a dat eficiență disp. art. 315 alin. 1 C. proc. civ., dispunând doar asupra cererii principale și ținând cont de aspectele de drept dezlegate de instanța de recurs prin decizia civilă nr. 884/3.11.2011.

Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii și Tribunalul consideră că aceasta este nefondată, chiar dacă trimiterea făcută la echivalența inadmisibilitate-îngrădirea liberului acces la justiție nu este corectă; spunem acest lucru întrucât, prin eventuala adoptare a soluției inadmisibilității cererii de față, reclamantei nu i se interzice de plano accesul la o instanță de judecată, ci se indică existența unei alte acțiuni (aceea a răspunderii vânzătorului pentru evicțiune – temei al recuperării unor sume de bani ieșite din patrimoniul cumpărătorului). Este adevărat că instanța de judecată nu poate schimba cadrul procesual stabilit de reclamant, în caz contrar încălcându-se principiul disponibilității părților în procesul civil, dar prin admiterea excepției nu s-ar fi schimbat cauzat acțiunii.

Așa cum și Judecătoria G. a reținut, așa cum și Tribunalul a arătat indirect prin decizia de casare parțială și așa cum și reclamanta-intimată a arătat în recurs, cererea în pretenții de față poate fi analizată pe fondul ei deoarece valorile patrimoniale respective nu pot fi cerute pe calea instituirii răspunderii vânzătorului pentru evicțiune, indiferent dacă părțile contractante au fost de bună sau de rea-credință la încheierea vânzării, evicțiunea privind doar vânzătorul și cumpărătorul pentru prețul vânzării și spezele ei. În cauza de față se solicită reechilibrarea patrimoniului intimatei-reclamante, căreia i-au ieșit anumite valori patrimoniale constând în c/val. noilor construcții și a îmbunătățirilor aduse vechilor construcții, cu consecința măririi patrimoniului proprietarilor bunului îmbunătățit, iar nu restituirea prețului vânzării și a spezelor acesteia în situația în care s-a pierdut proprietatea în detrimentul actualilor proprietari (pârâții-recurenți).

Hotărârea recurată nu încalcă efectele lucrului judecat în raport de decizia civilă nr. 155/R/2005 a Curții de Apel G. referitoare la buna sau reaua-credință a reclamantei-intimate la momentul realizării edificiilor noi sau a îmbunătățirilor aduse celor vechi pentru că prin această hotărâre nu se repun în discuție aspecte irevocabil soluționate. Chiar și în situația în care un detentor precar realizează aceste investiții, cu scop sau nu comercial, el are dreptul de a i se restitui c/val. lor de către persoana-proprietară care beneficiază de ele (căreia i s-a mărit patrimoniul cu ele).

Existența sau inexistența autorizației de construire nu mărește și nici nu diminuează valoarea investițiilor și, respectiv a celor două patrimonii, trebuind a avea în vedere doar faptul că prin pierderea calității de proprietar s-a pierdut și calitatea de beneficiar al investițiilor, cu consecința micșorării patrimoniului reclamantei și mărirea corespunzătoare a patrimoniului recurenților. Această situație poate fi remediată, la cererea persoanei interesate – reclamanta, prin obligarea proprietarului – beneficiar al noilor construcții/vechilor construcții îmbunătățite la c/val. lor în baza actio de in rem verso.

Față de toate aceste aspecte Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, care nu se impune a fi reformată, cu consecința respingerii recursului ca nefondat, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții - reclamanți P. V. și C. D. - C., ambii cu domiciliul în G., ., ..44, în contradictoriu cu intimata – reclamantă ., cu sediul procesual ales la Cabinetul de Avocatură A. D. R., din G., ..12, . – pârâtă . sediul în G., ..16, jud. G., împotriva sentinței civile nr. 7295/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.03.2013.

Președinte,

C. R. M.

Judecător,

E. M.

Judecător,

D. B.

Grefier,

L. Talpes

Red. Jud. D.B./19.04.2013

Tehnored. Gref.L.T./19.04.2013

Fond judecător C. F. M.

Ex.2

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

SECTIE I CIVILA

ÎNCHEIERE

Ședința Publică de la 12 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. R. M.

Judecător E. M.

Judecător D. B.

Grefier L. Talpes

La apelul nominal au răspuns pentru recurenții – pârâți avocat N. M., prezentă recurenta – pârâtă P. V., prezent pentru intimata – reclamantă avocat A. D. R., prezent pentru intimata – pârâtă avocat M. M..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Apărătorul intimatei – pârâte . la dosar întâmpinare care se comunică apărătorilor prezenți. Prin întâmpinare se invocă nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii, pe cererea de recurs fiind o singură semnătură fără a se distinge cui aparține.

Tribunalul constată că pentru recurenții – reclamanți răspunde cu împuternicire avocațială de reprezentare avocat N. M.. La termenul anterior fiind depusă la dosar o copie lizibilă a motivelor de recurs.

Apărătorul intimatei . să nu mai susțină excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, invocată prin întâmpinare.

Tribunalul, în temeiul art.167 C.pr.civ,. încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:

Apărătorul recurenților solicită să se constate faptul că instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, solicită să se constate că acțiunea este întemeiată pe disp.art.992 cod civil – instituirea îmbogățirii fără justă cauză - capitolul Cvasicontracte. În anul 2005 între . . s-a încheiat un contract de vânzare – cumpărare. Acțiunea cumpărătorului îndreptată împotriva cumpărătorului este derivată din contract. Apreciază că se încearcă bagatelizarea mecanismului de angajare a răspunderii civile delictuale. Instanța de fond a ignorat efectul repunerii părților în situația anterioară ca efect al nulității contractului. Anterior contractului de vânzare cumpărare între societăți a existat un contract de asociere în participațiune. Curtea de Apel G. a statuat faptul că nu se putea cumpăra prin negociere directă. Instanța de fond nu face distincție cu privire la momentul efectuării îmbunătățirilor, anterior și ulterior contractului de vânzare – cumpărare. Solicită să se rețină faptul că prezumția de bună credință a reclamantei a fost răsturnată. Depune la dosar concluzii scrise. Solicită admiterea recursului, iar pe fond admiterea excepției ca inadmisibilității și respingerea acțiunii ca inadmisibilă. În subsidiar solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatei – reclamante . solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că se critică sentința instanței de fond pentru că nu s-a dat eficiență răspunderii vânzătorului pentru evicțiune. Evicțiunea se limitează la restituirea prețului și la cheltuieli când cumpărătorul e evins de bun prin revendicare de adevăratul proprietar. Apreciază că în mod corect s-a stabilit faptul că a operat o majorare a patrimoniului adevăratului proprietar, respectiv a persoanelor fizice din cauză. Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată pentru celelalte faze procesuale, în recursul de față nu solicită cheltuieli.

Apărătorul intimatei - . că excepția inadmisibilității acțiunii a fost soluționată în mod corect. Evicțiunea poate opera doar pentru preț nu și pentru îmbunătățiri. Solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților din proces să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, potrivit disp. art. 146 C.pr.civilă;

Văzând și disp. art. 260 al.1 C.pr.civilă;

DISPUNE

Amână pronunțarea cauzei la data de 15.03.2013.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2013.

Președinte,

C. R. M.

Judecător,

E. M.

Judecător,

D. B.

Grefier,

L. Talpes

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

SECTIE I CIVILA

ÎNCHEIERE

Ședința Publică de la 15 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. R. M.

Judecător E. M.

Judecător D. B.

Grefier L. Talpes

TRIBUNALUL

Având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților din proces să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, potrivit disp. art. 146 C.pr.civilă;

Văzând și disp. art. 260 al.1 C.pr.civilă;

DISPUNE

Amână pronunțarea cauzei la data de 20.03.2013.

Pronunțată în ședința publică de la 15 Martie 2013.

Președinte,

C. R. M.

Judecător,

E. M.

Judecător,

D. B.

Grefier,

L. Talpes

← Anulare act. Decizia nr. 781/2013. Tribunalul GALAŢI		Validare poprire. Decizia nr. 155/2013. Tribunalul GALAŢI →

Pretenţii. Decizia nr. 285/2013. Tribunalul GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 285/2013. Tribunalul GALAŢI