Pretenţii. Decizia nr. 773/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-09-2013 în dosarul nr. 159/838/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR.773
Ședința publică de la 10.09.2013
Completul compus din:
Președinte: R. J.
Judecător: F. L. N.
Judecător:C. R. M.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurent-reclamant C. S. domiciliat în . împotriva sentinței civile nr.332/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. R. domiciliat în ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 04.09.2013, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 10.09.2013.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Liești sub nr._, la data de 23.01.2013, reclamantul C. S., cu domiciliul în comuna Umbrărești, ., în contradictoriu cu D. R., cu domiciliul în comuna Umbrărești, ., a solicitat obligarea pârâtului plata sumei de_ de lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale și a cheltuielilor ocazionate cu recuperarea medicală, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că, prin sentința penală nr. 80/2012 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._, a fost condamnat pârâtul la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, a fost admisă acțiunea civilă, formulată de reclamantul C. S., a fost obligat inculpatul (pârât) să achite părții civile C. S. suma de 1080,41 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, și suma de 3000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând despăgubirii pentru daune morale. Având în vedere că, în urma săvârșirii infracțiunii, reclamantul a suferit leziuni, este necesar un implant dentar, așa cum reiese din devizul medical. Precizează că instanța penală nu a obligat inculpatul, pârât în această cauză, la plata despăgubirilor pentru implantul dentar și contravaloarea medicamentelor. A fost nevoit să vândă o suprafață de teren.
Pârâtul, prin întâmpinare, a ridicat excepția autorității de lucru judecat, arătând că sentința penală nr. 80/2012 se bucură de autoritate de lucru judecat, reclamantul nu se poate îndrepta împotriva pârâtului cu o nouă cerere, separată, pentru obținerea diferenței de despăgubiri neacordate. Aceste pretenții au constituit motive de recurs promovat împotriva sentinței penale, însă tribunalul a respins recursurile formulate. A solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
A fost depusă la dosar sentința penală nr. 80/2012, însoțită de referatul grefierului, cu mențiunea că sentința penală este definitivă.
Prin sent. civ. nr. 332/03.04.2013, Judecătoria Liești a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, a respins cererea pentru autoritate de lucru judecat și a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 1240 de lei.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Liești a reținut că, prin sentința penală nr. 80/2012 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea civilă, formulată de partea civilă C. S., a obligat inculpatul să achite părții civile C. S. suma de 1080,41 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, și suma de 3000 euro, în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând despăgubirii pentru daune morale. A respins restul despăgubirilor solicitate de partea civilă, de obligare la plata a_ de euro daune morale, 1900 de euro daune materiale pentru implantul dentar, 5500 de lei tratament medical pe perioada de 55 zile de îngrijiri medicale, 1000 de lei contravaloarea medicamentelor. Recursurile declarate au fost respinse, prin decizia penală nr. 469/R/28.11.2012 a Tribunalului G..
Prin sentința pronunțată, instanța s-a referit și la pretențiile achitării contravalorii medicamentelor și a implantului dentar, reținând că reclamantul „nu l-a efectuat, ci doar a depus un deviz de cheltuieli”. A respins restul despăgubirilor solicitate de reclamant (parte civilă în dosarul penal), incluzând, așadar, pretențiile de achitare a contravalorii medicamentelor și a implantului dentar.
Potrivit art. 20 C.pr.pen., diferența poate fi cerută pe calea unei acțiuni la instanța civilă, numai în cazurile în care acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constată din probe noi că paguba și daunele morale nu au fost integral reparate. În speță, acțiunea civilă, alăturată laturii penale, a fost formulată de Cismigiu S., reclamant în cauză, nu din oficiu, astfel că nu mai poate fi solicitată o diferență de despăgubiri civile.
Din actele dosarului, nu a rezultat că, după pronunțarea hotărârii penale, s-au născut sau descoperit pagube materiale sau/și daune morale. După cum arată reclamantul, intervenția chirurgicală pentru implantul dentar nu a fost efectuată.
Apreciind că cele două reguli fundamentale, pe care se întemeiază puterea de lucru judecat, ce presupun ca o cerere nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată, când hotărârea pronunțată este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă printr-o altă hotărâre, se impun a fi respectate în cauză, instanța, constând întrunită tripla identitate de elemente ale cererii de chemare în judecată, prevăzută de art. 1201 Cod civil, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și a respins cererea pentru acest motiv.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a motivat și declarat recurs reclamantul C. S., care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei.
În motivare, a arătat că instanța de fond nu a observat că despăgubirile pentru implantul dentar și tratamentul aferent au strânsă legătură cu incidentul din 21.09.2011 și au fost constatate prin referatul medicului stomatolog din 07.02.2013.
În drept, a invocat disp. art. 304 C.pr.civ.
În susținerea recursului, recurentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul este întemeiat și se impune a fi admis, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Potrivit art. 20 C.pr.pen., în cazurile în care acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constată din probe noi că paguba și daunele morale nu au fost integral reparate, diferența poate fi cerută pe calea unei acțiuni la instanța civilă (alin. 2). De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanță (alin. 3).
În fața instanței penale, despăgubirile civile pentru implantul dentar și tratamentul aferent nu au fost acordate, deoarece lucrările nu fuseseră încă efectuate, recurentul – parte civilă în respectivul dosar - depunând doar un deviz estimativ.
Deoarece lucrările dentare nu fuseseră realizate, prejudiciul constând în sumele bănești cheltuite cu acest tratament nu era născut, astfel că solicitarea pe calea acțiunii separate din prezenta cauză se încadrează în disp. art. 20 alin. 3 C.pr.pen.
Respingerea solicitării de despăgubiri cu motivarea că este prematură, urmată de respingerea unei cereri ulterioare pe motivul că s-a pronunțat deja o instanță în această problemă este inechitabilă și contrară principiilor ce se degajă în materia dreptului de acces la instanță din jurisprudența CEDO.
În rejudecare, instanța de fond va administra probe pentru dovedirea îndeplinirii condițiilor de antrenare a răspunderii civile delictuale a pârâtului.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre netemeinică, care se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse, Tribunalul va admite recursul, va casa în totalitate sentința civilă nr. 332/03.04.2013 a Judecătoriei Liești și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Admite recursul declarat de recurent-reclamant C. S. domiciliat în . împotriva sentinței civile nr.332/03.04.2013 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. R. domiciliat în ., având ca obiect pretenții.
Casează în totalitate sentința civilă nr.332/03.04.2013 a Judecătoriei Liești și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.09.2013.
Președinte, Judecător, Pt.Judecător,
R. J. F. L. N. C. R. M.
Promovat la C..> Cf.art.261 C.P.C. semnează Președintele Tribunalului G.
Judecător A. P.
Grefier,
A. D.
Red.jud.CRM/20.09.2013
Tehnored.AD/2ex/20.09.2013
Fond O. S.
| ← Anulare act. Decizia nr. 359/2013. Tribunalul GALAŢI | Cereri. Decizia nr. 774/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
