Pretenţii. Decizia nr. 882/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 882/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 5982/324/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 882
Ședința publică de la 07 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător F.-L. N.
Judecător D.-G. N.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul C. V., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. T., prin procurist N. Soltana, cu domiciliul în B., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2374/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2013, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 07.10.2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T., la data de 11.01.2012, sub nr._, reclamantul C. V. a chemat în judecată pe pârâta M. T., prin mandatar N. Soltana, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 6.600 lei, reprezentând preț nedatorat și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 1991 a încheiat un înscris sub semnătură privată cu pârâta, prin care aceasta a declarat că i-a înstrăinat suprafața de 1,5 ha, la prețul de 6.200 lei, pe care reclamantul a și achitat-o, însă când a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, acțiunea i-a fost respinsă prin sentința civilă nr. 3012/18.11.2010 deoarece pârâta îi donase fiicei sale, N. Soltana, dreptul de proprietate asupra suprafeței în litigiu.
A apreciat reclamantul că în această situație plata prețului nu se mai justifică, întrucât ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei, motiv pentru care a solicitat restituirea lui, actualizat din 1991 până la nivelul anului 2012.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 1345 cod civil și art. 274 C.pr.civ.
Pentru dovedirea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, sentința civilă nr. 3012/18.11.2010 a Judecătoriei T., act sub semnătură privată intitulat „chitanță”, datat 22.09.1991.
P. întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât prin sentința civilă nr. 3012/18.11.2010 s-a respins acțiunea reclamantului de perfectare a actului de vânzare-cumpărare, astfel încât prescripția dreptului de a cere restituirea prețului nu s-a întrerupt, după cum indică art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii deoarece antecontractul de vânzare-cumpărare nu a fost desființat.
Cu ocazia cercetării judecătorești s-au administrat probele cu înscrisuri și proba testimonială, declarația martorului P. I. fiind atașată la dosarul cauzei, fila 42 dosar fond.
P. sentința civilă nr. 2374/19.09.2012, Judecătoria T. a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului material la acțiune, a respins ca nefondată acțiune și l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 100 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că acțiunea a fost formulată în termenul legal, dar că nu poate fi invocată existența plății nedatorate, întrucât aceasta presupune executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria cuiva.
Nașterea raportului juridic în temeiul căruia pârâta poate fi obligată la restituirea către reclamant a ceea ce a primit presupune întrunirea mai multor condiții, respectiv prestația efectuată de către reclamant să aibă semnificația juridică a unei plăți, datoria în vederea căreia a fost efectuată plata să nu existe, iar plata să fi fost făcută din eroare.
Instanța de fond a reținut că aceste condiții nu sunt îndeplinite, plata fiind realizată în derularea unui contract, iar reclamantul a solicitat restituirea prețului achitat, deși nu solicitase rezoluțiunea contractului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. V., criticând soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 969 și următoarele din Codul civil. A învederat recurentul că din moment ce prin sentința civilă nr. 3012/18.11.2010 s-a respins acțiunea de perfectare act vânzare, această soluție produce efecte egale cu rezoluțiunea, ceea ce face ca plata prețului să nu mai aibă nicio justificare.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de 253,50 lei și timbre judiciare de 3 lei, fila 8 dosar recurs.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt, convenția încheiată de părți la data de 22.09.1991 are valoarea unui antecontract de vânzare cumpărare prin care intimata-pârâta M. T., în calitate de promitentă vânzătoare, iar recurentul-reclamant C. V., în calitate de promitent cumpărător, s-au obligat să vândă și respectiv să cumpere, suprafața de 1,0500 ha teren (1 ha și 5 arii ) și nu 1,50 ha teren așa cum pretinde reclamantul. Că aceasta a fost voința părților rezultă din faptul că în actul sub semnătură privată încheiat la 22.09.1991 intitulat „ chitanță”, părțile au convenit să se prezinte la notar sau la primar pentru perfectarea actului, prevăzând în același timp și o clauză de dezicere, potrivit căreia dacă vreuna dintre părți se va răzgândi va plăti celeilalte părți „de patru ori suma de 62.000 lei, adică 248.000 lei”.
P. sentința civilă nr. 3012/18.11.2010 a Judecătoriei T., irevocabilă prin decizia civilă nr. 472/08.06.2011 a Tribunalului G., s-a respins ca nefondată acțiunea prin care recurentul din prezenta cauză solicitase pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate perfectată vânzarea-cumpărarea terenului mai sus indicat.
S-a reținut că promitenta-vânzătoare s-a răzgândit cu privire la încheierea cu contractului de vânzare-cumpărare, prin care să se realizeze din punct de vedere juridic transferul dreptului de proprietate, dovadă fiind faptul că a transmis fiicei sale, N. Soltana, dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de 3,24 ha teren din titlul de proprietate nr. 1766/20.02.2003 eliberat pe numele pârâtei, în care era inclusă și suprafața ce a format obiectul convenției încheiate cu recurentul-reclamant.
Totodată, având în vedere prevederea unei clauze de dezicere, în mod legal intimata-pârâtă a dispus prin donație de suprafața ce a format obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, iar pârâta nemaifiind proprietara terenului, nu se mai poate obține perfectarea antecontractului de vânzare-cumpărare.
P. acțiunea introdusă la instanța de fond, recurentul-reclamant a pretins restituirea prețului achitat, actualizat la data cererii, invocând ca temei juridic art. 1345 din Noul cod civil și indicând că reținerea prețului de către pârâtă ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.
Deși recurentul-reclamant a invocat prevederile Noului Cod civil, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului Cod civil (din 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), tribunalul reține că sunt aplicabile prevederile Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 și 4 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea si încetarea sa.
Cu toate acestea principiul îmbogățirii fără justă cauză era recunoscut și sub imperiul vechiului Cod civil, însă el nu justifică admiterea acțiunii.
Astfel, pentru a exista o îmbogățire fără justă cauză trebuie îndeplinite mai multe condiții cumulative, și anume să existe o mărire a patrimoniului pârâtului și o scădere a patrimoniului reclamantului, între sporirea patrimoniului pârâtului și diminuarea patrimoniului reclamantului să existe o legătură, îmbogățirea și sărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice, cel căruia i-a sporit patrimoniul să fie de bună-credință, iar cel căruia i s-a diminuat să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtului.
P. urmare, acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză are caracter subsidiar și, în consecință, poate fi exercitată numai în absența oricărui alt mijloc juridic de recuperare a pierderii suferite. În cazul în care cel căruia i s-a diminuat patrimoniul are la dispoziție acțiunea bazată pe contract, delict sau alt izvor de obligații, nu poate fi promovată o acțiune întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Or, în speță, recurentul-reclamant putea fie solicita obligarea intimatei-pârâte la plata despăgubirilor în temeiul clauzei de dezicere, fie rezoluțiunea antecontractului și obligarea părților să își restituie prestațiile executate în temeiul acestuia.
Hotărârea prin care a fost respinsă acțiunea având ca obiect perfectarea vânzării-cumpărării nu are ca efect și rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare, act juridic nedesființat, astfel încât nu se poate cere restituirea prețului atât timp cât actul nu a fost desființat.
Acțiunea în restituirea prestațiilor executate în baza unui act juridic civil desființat, desfăcut sau ale cărui obligații au devenit imposibil de executat este accesorie acțiunii în rezoluțiune, astfel încât se constată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, urmând ca, în temeiul art. 312 C.pr.civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. V., domiciliat în ., în contradictoriu cu intimata-pârâtă M. T., prin procurist N. Soltana, cu domiciliul în B., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2374/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria T..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 07.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. BenescuFlorin-L. NiculițăDaniel-G. N. C. B.
Red.DGN/tehn.CB
Ex. 2/18.11.2013
Fond – I. C.
| ← Evacuare. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul GALAŢI | Anulare act. Decizia nr. 359/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
