Anulare act. Decizia nr. 63/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 172/838/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 63
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător L. B.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelant P. C., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat G. M., în mun.T., ., nr. 3, jud.G., în contradictoriu cu intimații P. E. C., domiciliat în ., P. M., domiciliat în G., .. 19, ., P. G. - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 și P. UMBRĂREȘTI - COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 265/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Liești în dosarul nr._, având ca obiect – „anulare act „.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 21.01.2015 și 28.01.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
P. cererea înregistrată, sub nr._, pe rolul Judecătoriei Liești, reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâții P. Z., P. M. și P. C. a solicitat anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 11/09.01.1986, emis de Fostul notariat de Stat Local, T., jud. G., în sensul de a fi trecut ca moștenitor al defunctului P. I., în calitate de fiu al acestuia din prima căsătorie. Totodată a solicitat și ieșirea din indiviziune asupra suprafeței totale de 5 ha și a cotei de 1/2 din casa de locuit, ce a aparținut defunctului P. I..
În fapt, a arătat că, la data de 09.01.1986 s-a dezbătut succesiunea tatălui său P. I., dar șotia supraviețuitoare, P. P. și fiul acesteia, P. N. nu au declarat faptul că și reclamantul are calitatea de moștenitor, deoarece este fiu din prima căsătorie.
La rândul său, pârâtul P. M. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a TP_-91/19.01.1995, în referire la suprafața de 3200 mp. situată în Tarlaua T 175, . la suprafața de 4500 mp. situată în tarlaua T 7, parcelele 89, 90, care potrivit art. 22 din Legea nr. 18/1991, în forma inițială, reprezintă curtea și grădina casei, ce constituia proprietatea bunicii sale P. P. și a tatălui lor P. N., ei fiind singurii dobânditori ai imobilului.
În susținerea cererii a solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul P. E. a fost de acord cu admiterea acțiunii.
P. încheierea din data de 19.02.2014, s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulate de pârâtul reclamant reconvențional P. M., cauza înregistrându-se sub nr._ .
P. sentința civilă nr. 265/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Liești, s-a admis în parte acțiunea. S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate TP_-91/19.01.1995 în ceea ce privește suprafața de 4500 mp situată în intravilanul localității Umbrărești, jud. G., tarlaua T 7, parcelele 89 și 90. S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate TP_-91/19.01.1995 în ceea ce privește suprafața de 1500/3200 mp din . în tarlaua T 175 din extravilanul localității Umbrărești, jud. G..
S-au respins celelalte pretenții.
S-a dispus obligarea pârâtului P. E. C. la plata onorariului de avocat de 400 de lei către apărătorul din oficiu av. R. Ș..
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit titlului de proprietate nr._-91/19.01.1995, a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 5 ha, inclusiv asupra suprafeței de teren agricol arabil, situat în Tarlaua T 175, . suprafața de 3200 mp și în tarlaua T 7, parcelele 89, 90, în suprafață totală de 4500 mp.
Reclamantul P. M. susține că aceste terenuri constituie curtea și grădina casei edificată de defunctul P. I., împreună cu defuncta P. P., bunicii reclamantului, casă moștenită prin certificatul de moștenitor nr. 11/09.01.1986 emis de Notariatul de Stat T..
Potrivit registrului agricol din anii 1986 – 1990, P. P. a deținut în anii 1986 – 1989, suprafața de 17,5 ari teren, din care 2,5 ari curți și construcții. În anul 1990, suprafața deținută a crescut la 60 de ari, din care 10 ari curți și construcții, iar 50 de ari arabil și vie.
Conform adresei nr. 1518/31.03.2014 emisă de P. Comunei Umbrărești, suprafața de teren situată în intravilanul localității, a fost de 4500 mp, având categoria de curți și construcții, vie și arabil.
Conform art. 8 din Legea nr. 18/1991, în forma inițială, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau construirea acestui drept. Ca urmare, nu fac obiectul legii terenurile ce nu s-au găsit în patrimoniul cooperativelor agricole de producție la data apariției legii.
Potrivit evidențelor din registrul agricol din anul 1990, defuncta P. P. deținea suprafața de 60 de ari de teren, situație recunoscută de autoritățile administrației publice locale, prin mențiunile operate în registrul agricol, din care suprafața de 4500 mp era situată în intravilanul localității.
Întrucât a fost înregistrată încă din anul 1990 la poziția defunctei P. P., în registrul agricol, această suprafață de 6000 mp nu a fost la dispoziția comisiei de fond funciar și nu putea face obiectul titlului de proprietate emis în soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind dat cu încălcarea legii.
Potrivit art. 22 din Legea nr.18/1991 (în forma inițială), sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexele gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. Dispozițiile se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator.
Art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990, prevede că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor, acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire. Terenul prevăzut la alin. 1, împreună cu lotul care poate fi atribuit în folosință membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu poate depăși suprafața de 6.000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit.
În speță, terenul declarat ca fiind deținut de defuncta P. P., de 6000 de mp., se încadrează în limitele stabilite prin actul normativ citat. Ca urmare, la reconstituire, comisia de fond funciar trebuia să excludă această suprafață, deținută de proprietarul gospodăriei edificată pe teren.
În consecință, prin modul în care a procedat, comisia de fond funciar a atribuit terenul unei alte persoane decât deținătorul construcțiilor edificate pe terenul având categoria curți – construcții, motiv pentru care s-a apreciat că titlul de proprietate astfel emis este lovit de nulitate absolută parțială.
Împotriva sentinței civile nr. 265/09.04.2014 pronunțată de Judecătoria Liești, a declarat apel, pârâtul P. C..
P. motivele de apel a susținut că instanța a pronunțat o soluție nelegală, deoarece nu a avut în vedere că este fiul lui P. I., dintr-o primă căsătorie. La momentul la care s-a dezbătut succesiunea tatălui său, soția supraviețuitoare și fiul acesteia au omis să declare că are calitatea de moștenitor, motiv pentru care în certificatul de moștenitor nr. 11/1986, nu apare ca succesor. Acesta a fost motivul pentru care a promovat o cerere de anulare a acestui certificat, dar instanța în mod greșit a disjuns cererea și a dispus judecarea separată a acesteia.
A contestat aprecierea instanței de fond potrivit cu care P. P. este singura deținătoare a terenului aferent casei, pe motiv că este proprietar al imobilului construcție alături de P. N..
A solicitat să se constate că mențiunile din registrele agricole nu pot fi luate în seamă, deoarece au fost efectuate pe baza mențiunilor din certificatul de moștenitor, mențiuni care nu corespund realității.
A cerut admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate și în rejudecare respingerea acțiunii, ca nefondată.
În apărare, prin întâmpinare, intimatul P. M. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că apelantul nu a acceptat în termen moștenirea tatălui său. În consecință, după apariția Decretului-Lege nr. 42/1990, în baza art.8, terenul aferent casei de locuit a devenit proprietatea deținătorilor casei de locuit, respectiv P. P. și P. N.. În aceste condiții, suprafața de teren intravilan trebuia exclusă de la reconstituirea dreptului de proprietate, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Nu a negat faptul că P. P. și apelantul au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, dar a solicitat să se constate că autoarea sa a fost în eroare, având vârsta de 84 ani.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că apelul este fondat, pentru următoarele motive:
a) Acțiunea în constatare nulitate a fost promovată la data de 30.04.2013, ulterior intrării în vigoare a N.C.proc.civ.
Ca urmare, potrivit dispozițiilor din Legea 76/2012, calea de atac din prezenta cauză este apelul.
b) Soluția de disjungere a cererii de anulare certificat de moștenitor, face parte din categoria măsurilor judiciare ce pot fi dispuse de instanță.
Potrivit art. 465 N.C.proc.civ., aceste măsuri nu pot face obiectul niciunei căi de atac. Ca urmare, măsura judecării separate a celor două cereri, nu poate fi reformată în calea de atac a apelului.
c) Pe fondul cauzei, se rețin următoarele:
Părțile au ca autor comun pe defunctul P. I.. Aceasta a fost căsătorit cu P. P. și a avut doi copii: P. C., fiu dintr-o căsătorie anterioară și P. N.. Acesta din urmă a decedat și are ca moștenitori pe intimații P. M. și P. E., în calitate de descendenți.
Autorul P. I. a decedat la data de 01.10.1985. Moștenirea acestuia a fost dezbătută prin certificatul de moștenitor nr. 11/09.01.1986.
Potrivit mențiunilor din acest certificat rezultă că defunctul are doi moștenitori și anume: P. P. în calitate de soție supraviețuitoare și P. N., în calitate de descendent.
Se observă că în acest certificat nu se face nicio referire la apelantul P. C., în sensul că acesta nu este menționat ca fiind străin sau renunțător la moștenire.
Problema moștenitorului străin de moștenire prin neacceptare sau prin renunțare a fost rezolvată prin decizia nr. XI/2007 pronunțată de ICCJ.
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, forma în vigoare la data emiterii titlului de proprietate, în cadrul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ca urmare, acești moștenitori sunt repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. În consecință, pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii doar moștenitorii care nu au acceptat-o, în termenul și condițiile prevăzute de art. 700 din C.civ., iar nu și cei care au renunțat la succesiune, în condițiile art. 696 din același Cod. De aceea, cel care renunță expres la succesiune nu intră în categoria persoanelor care pot beneficia de repunerea în termenul de acceptare a moștenirii, deoarece prin efectul renunțării, moștenitorul este socotit că nu a fost niciodată moștenitor, iar vocația sa succesorală este retroactiv desființată. Această concluzie este întărită de caracterul indivizibil al opțiunii succesorale care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunțarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât și cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectivă.
În cauză nu s-a dovedit că apelantul P. C. ar fi renunțător față de moștenirea tatălui său. Ca urmare, nu i se poate nega dreptul de a obține reconstituirea integrală dreptului de proprietate pentru terenul deținut de autorul său, P. I..
În aceste condiții, efectele art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, se extind asupra tuturor moștenitorilor lui P. I., inclusiv asupra apelantului P. C..
Din acest punct de vedere titlul de proprietate nr._-91/1995, nu se impune a fi anulat.
c) Din certificatul de moștenitor nr. 11/1986 rezultă că autorul P. I. și soția acestuia au edificat o casă de locuit.
Ca urmare, în sensul art.8 din Decretul-Lege 42/1990 și 13 din Legea 1/1991, vocație la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan aferent casei de locuit aveau P. P. și moștenitorii lui P. I., inclusiv apelantul P. C., descendent al lui P. I..
Din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate rezultă că numai P. P. și P. C. au uzat de dispozițiile Legii fondului funciar.
d) Intimații P. M. și P. E., în calitate de descendenții lui P. N. nu au dovedit faptul că tatăl lor ar fi avut în proprietate vreun imobil construcție, cu destinație de casă de locuit, care să atragă aplicarea efectelor art. 8 din Decretul-Lege 42/1990, în favoarea autorului lor.
Pe de altă parte, din actele și lucrările dosarului, rezultă că P. N. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
e) Pentru considerentele arătate, susținerea că defuncta P. P. a fost în eroare la momentul la care a formulat cererea de reconstituire, nu conduce la menținerea sentinței apelate, deoarece chiar dacă eroarea ar fi reală, aceasta nu avea dreptul la reconstituirea exclusivă a dreptului de proprietate din intravilan.
f)Concluzionând, intimații nu se pot prevala de mențiunile certificatului de moștenitor nr. 11/1986 pentru a obține anularea titlului de proprietate și a-l îndepărta pe apelantul P. C. de la dreptul de proprietate asupra terenului intravilan.
Ca urmare, se constată că soluția instanței de fond este supusă reformării, motiv pentru care în baza art. 696 și 700 V.C.civ. în ref. la art. 13 din legea 18/1991, art.8 din Decretul-Lege 42/1990 și la art. 480alin.1 N.C.proc.civ., va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată și în rejudecare va respinge cererea de anulare a titlului de proprietate, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul P. C., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat G. M., în mun.T., ., nr. 3, jud.G., în contradictoriu cu intimații P. E. C., domiciliat în ., P. M., domiciliat în G., .. 19, ., ., P. G. - COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 și P. UMBRĂREȘTI - COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 265/09.04.2014, pronunțate de Judecătoria Liești, pe care o schimbă în tot și în consecință:
Respinge acțiunea în anulare titlu de proprietate ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28.01.2015.
Președinte, D. G. N. | Judecător, L. B. | |
Grefier, C. B. |
Red. Jud.LB/tehn.gr.CB
Ex. 9/26.02.2015
Fond- Jud.O. S.
| ← Cereri. Decizia nr. 72/2015. Tribunalul GALAŢI | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 75/2015. Tribunalul... → |
|---|
