Anulare act. Sentința nr. 7401/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7401/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 915/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA NR.915
Ședința publică din 24.11.2015
Completul compus din:
Președinte: R. D.
Judecător: M. M.
Judecător: A. F.
Grefier: A. D.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta . cu sediul in Galati . . împotriva sentinței civile nr.7401/2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. G. PRIN PRIMAR cu sediul in Galati . jud.G. si N. V. cu domiciliul in Bucurest ..38 . sector 5, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat V. A. pentru recurenta si intimata N. V., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că este primul termen de judecata, recursul nu este timbrat si nu s-a solicitat judecata in lipsă, după care;
Tribunalul, față de obiectul cauzei, pune în discuție recalificarea căii de atac incidente în prezenta cauză.
Avocatul recurentului apreciază că în cauză calea de atac incidentă este apelul.
Intimata N. V. lasă la aprecierea instanței recalificarea căii de atac.
Având în vedere că obiectul cauzei este anularea protocolului de predare-primire nr._/03.02.2011, obiectul acțiunii fiind neevaluabil in bani, în conformitate cu dispozițiile art.282 indice 1 C., tribunalul apreciază că în cauză calea de atac incidentă este apelul, iar completul de judecată va fi compus din primii doi membri ai completului de recurs, conform R.O.I.I.J.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. D. M. M. A. F.
Tribunalul, în complet legal compus:
Președinte: R. D.
Judecător: M. M.
Tribunalul acordă cuvântul asupra probelor.
Avocatul apelantei solicită încuviințarea probei cu inscrisurile depuse la dosar.
Intimata N. V. nu se opune probei cu inscrisuri solicitata de apalentă.
Tribunalul încuviințează apelantei proba cu inscrisuri, ca fiind utilă si concludentă soluționării cauzei.
Tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul apelantei solicită admiterea apelului, iar in rejudecare admiterea acțiunii in despăgubiri in cuantumul stabilit de expertiza instrumentata, cu cheltuieli de judecata. Motivul pentru care s-a cerut anularea protocolului de predare-primire nr._/03.02.2011 este acela ca Primăria Galati a reziliat contractele de inchiriere in mod unilateral, fără să consulte proprietarii garajelor, iar retrocedarea nu s-a făcut pe amplasamentul corect din Galati . ci pe amplasamentul din .. Intrucât pe rolul Tribunalului G. se afla o cerere de retrocedare formulata de proprietarul altui garaj, prezenta cauza a fost suspendată până la solutionarea acelei cauze. In acel dosar s-a facut o expertiza ce a stabilit că amplasamentul a fost gresit dat reclamantei N. V., pentru autoritate de lucru judecat cererea a fost respinsă. Separat, reclamanta N. a formulat o cerere de desființare a garajului si de evacuare a apelantei din garajul respectiv. Apelanta a formulat cerere reconventionala prin care solicita, in ipoteza admiterii actiunii in evacuare, despăgubiri la care sa fie obligate N. V. si Primăria Mun.G.. In susținerea cererii reconventionale apelanta a depus certificat de urbanism si autorizatie de construire a garajului. Apelanta nu a construit garajul, ci l-a cumpărat, in favocarea ei operând si prezumția de cumpărător de bună credință. Mun.G. nu a verificat dacă garajul este legal construit si a incheiat contracte de inchiriere. Terenul retrocedat d-nei N. V. se suprapune pe o suprafață de 12,60 metri pătrati pe proprietatea apelantei, restul de 8 metri pătrați fiind in proprietatea Mun.G.. Astfel garajul se gaseste pe un teren ce apartine la doi proprietari. Expertiza instrumentata a stabilit o valoare a construcției de 18.000 lei, iar instanța de fond a respins cererea reconventionala pe motivul că construcția s-a ridicat in mod nelegal. Expertul fondului a apreciat că nu poate evalua subsolul construit, pe motiv că este nelegal construit. In privința caracterului provizoriu al garajului, acest fapt nu se regăseste nicăieri, garajul fiind construit cu respectarea dispozițiilor legale. Legea prevede că contractele de închiriere incheiate pentru garaje se vor rezilia doar pentru cauze de utilitate publică. Art.494 din Vechiul cod civil nu face diferenta intre caracterul permanent sau provizoriu al construcției in cazul acordarii de despăgubiri. A depus la dosar practica judiciară relevantă în astfel de cauze. In zona Ancora Mun.Galati urmează să plătească despăgubiri pentru garajele demolate, mai arată avocatul apelantei.
Intimata N. V. arată că pe terenul sau se află construite șapte garaje. Solicită respingerea apelului, desființarea garajului si lăsarea terenului in posesie, liber de sarcini. Depune la dosar concluzii scrise.
Tribunalul rămâne in pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G. – Secția C. sub nr._ la data de 31.01.2012, reclamanta . a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții N. V. și M. G. – prin Primar ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea protocolului de predare – preluare_/3.02.2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea de fapt a cererii, reclamanta a arătat că în anul 1992 cu autorizația de construire_/21.08.1992 și certificatul de urbanism cu același număr s-a edificat pe terenul proprietatea Primăriei G. un garaj construit din beton și cărămidă . În autorizația de construire s-a menționat că aceasta își pierde valabilitatea în caz de restructurare urbană.
În anul 2006 pârâta N. V. a promovat o acțiune la Tribunalul G. ce a făcut obiectul dosarului_ solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 118,6 mp situat în G., ., jud. G.. În acest dosar s-a pronunțat sentința civilă nr. 279/5.02.2007 a Tribunalului G. prin care s-a admis acțiunea reclamantei, terenul fiindu-i restituit acesteia în natură.
Reclamanta a subliniat faptul că nu a fost parte în acest proces și hotărârea nu îi este opozabilă. La pronunțarea acestei sentințe s-a avut în vedere un raport de expertiză topometrică întocmit de expert B. V. care propune o variantă prin luarea de la 7 garaje a unor suprafețe diferite de teren și din ocuparea părții de acces spre spatele blocului P. 2. A afirmat că la data de 3.02.2011 Primăria G. a preluat din garajul reclamantei suprafața de 12,60 metri (ca și de la ceilalți 6 proprietari de garaj) pentru a satisface pretențiile pârâtei N. V.. Despre acest lucru reclamanta a luat cunoștință la data de 17.06.2011 prin notificarea făcută de B. M. din București, protocolul fiind anexat notificării.
Reclamanta a invocat că sub aceste garaje se află rețeaua de canalizare a orașului, că restituirea în natură a terenului la Legea nr. 10/2001 nu echivalează cu restructurarea urbană și că garajul este edificat din ciment și cărămidă, nefiind o construcție provizorie. A menționat și faptul că prin modalitatea în care s-a făcut restituirea, s-au tăiat pur și simplu garajele în 2 și s-a ocupat și calea de acces în spatele blocului P. 2.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr. 554/2004.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri și a solicitat interogatoriul pârâtei N. V. și efectuarea unei expertize imobiliare.
Prin sentința civilă nr. 457/27.02.2012 Tribunalului G. s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Judecătoriei G..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei G. la data de 02.04.2012 sub nr._ .
Legal citată pentru termenul din 09.10.2012, pârâta M. G. a depus la dosar copie după dosarul întocmit în baza Legii nr. 10/2001 la notificarea formulată de pârâta N. V.(filele 8-14).
Legal citată, pârâta N. V. a formulat întâmpinare pentru termenul din 27.11.2012, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. A arătat că reclamanta este subdobânditoarea constructorului garajului în discuție și că în 1992, constructorul inițial nu a respectat autorizația de construire care prevedea construirea unui garaj provizoriu din panouri prefabricate și regim de înălțime parter. A invocat că în realitate s-a construit un garaj de cărămidă și beton cu regim de înălțime de parter și subsol, nerespectarea autorizației atrăgând caracterul ilegal al construcției.
A mai arătat pârâta că restituirea terenului din . din G. s-a făcut prin protocolul atacat dar în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, aspect ce a fost adus la cunoștința reclamantei de către Primăria mun. G. prin adresa nr._/_/12.12.2011.
A invocat că nu este real că sub aceste garaje s-ar afla rețeaua de canalizare a orașului și nici că terenul restituit acoperă calea de acces spre curtea interioară, iar reclamanta are în proprietate o construcție ilegală pe un teren pentru care nu deține niciun titlu.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
A solicitat în probațiune proba cu înscrisuri (filele 26-28) și cu interogatoriul reclamantei.
La termenul din 27.11.2012, instanța de fond a dispus conexarea dosarului nr._ la dosar nr._ .
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 26.03.2012, sub dosar nr._, reclamanta N. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta ., desființarea garajului și a oricăror alte lucrări efectuate pe terenul proprietatea sa, iar în caz de refuz, să fie autorizată să procedeze la desființarea lor pe cheltuiala pârâtei.
De asemenea, reclamanta a mai solicitat evacuarea necondiționată a pârâtei din garaj, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 279/2007 a Tribunalului G. i s-a restituit în natură terenul în suprafață de 118,60 mp. A precizat reclamanta că a fost pusă în posesie prin Protocolul de predare-primire nr._/03.02.2011, în cadrul căruia s-a menționat că contractele de închiriere dintre chiriași și Primăria G. încheiate pentru suprafețele de teren aferente imobilelor cu destinația de garaj auto încetează de drept.
Menționează reclamanta că a notificat pârâta să elibereze terenul însă aceasta a refuzat.
A precizat reclamanta că pârâta este doar un detentor precar care, prin neeliberarea terenului, săvârșește o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii pentru reclamantă, aceasta fiind în imposibilitatea de a-și folosi terenul și de a dispune de el.
În drept, reclamanta a invocat art. 1340 Cod Civil 1864, 274 C..
În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată. În primul rând a invocat necesitatea suspendării prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._ al Tribunalului G..
Pe fondul cererii reclamantei, a invocat faptul că acest garaj nu este o construcție provizorie, fiind construit din beton, iar pe de altă parte acesta ocupă doar 12,60 mp din suprafața de 118 mp retrocedată reclamantei, restul până la 21 mp fiind situați pe terenul mun. G..
A menționat faptul că în opinia sa, prezenta acțiune este o acțiune în revendicare, reclamanta neposedând nicio clipă terenul retrocedat, astfel că se impune și respingerea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanta N. V. și cu pârâta M. G., solicitând ca, în măsura în care s-ar admite cererea reclamantei, să se constate că are calitatea de constructor de bună credință și să fie obligați cei doi să-i achite contravaloarea garajului.
În motivarea cererii reconvenționale, a arătat că a ridicat garajul în discuție în baza autorizației de construire nr._/21.08.1992, autorizația pierzându-și valabilitatea în caz de restructurare urbană.
A menționat că hotărârea prin care lui N. V. i s-a retrocedat terenul nu îi este opozabilă întrucât nu a fost parte în acel litigiu. Ulterior, prin protocolul de predare preluare nr._/03.02.2011, din garajul pârâtei s-a dispus luarea suprafeței de 12,60 mp pentru a se satisface pretențiile reclamantei. A invocat că are calitatea de constructor de bună credință și că se impune stabilirea valorii garajului pentru a fi despăgubită de pârâți dacă se va admite acțiune de desființare a garajului și de evacuare.
În drept, a invocat art. 119 C..
În probațiune, a solicitat înscrisuri, interogatoriul părților și expertiza tehnică construcții.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea și cererea reconvențională formulată de ., prin care a solicitat respingerea apărărilor din întâmpinare și a cererii reconvenționale. A arătat că situația juridică a garajului pârâtei este ilegală, întrucât nu a respectat autorizația de construire. Pârâta nu este constructor de bună credință pentru că nu a respectat documentația de construire.
Nu a motivat în drept răspunsul și a arătat că în probațiune folosește aceleași înscrisuri ca și pentru întâmpinarea inițială.
După conexare, instanța de fond a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică specialitatea imobiliară, raportul de expertiză întocmit de d-na B. C. fiind depus la dosar la filele 54-80), cu privire la care părțile au formulat obiecțiuni.
La termenul din 09.05.2013, instanța a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ al Tribunalului G. în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C., fiind repusă pe rol la solicitarea pârâtei reclamante N. V., la data de 26.05.2015.
Pentru termenul din 07.07.2015, experta a răspuns la obiecțiunile formulate de părți, iar instanța a respins ca tardiv formulată cererea reclamantei . de completare a probațiunii cu un supliment la raportul de expertiză.
La acest termen de judecată, . și-a completat cererea reconvențională din dosar nr._ în sensul că, și în situația în care s-ar constata că are calitatea de constructor de rea credință, să fie obligați cei doi pârâți reconvenționali să-i achite contravaloarea manoperei și materialelor din garaj.
Prin sentința civilă nr. 7401/17.07.2015 a fost respinsă excepția rămânerii fără obiect a cererii principale, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea principală, a fost admisă în parte cererea conexă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată în dosarul conex și s-a dispus obligarea pârâtei . la ridicarea construcției cu destinația garaj auto edificată pe terenul situat în G., . (fostă Deșteptării nr. 10) proprietatea reclamantei N. V., iar în caz de refuz a fost autorizară reclamanta să efectueze aceste lucrări în numele și pe cheltuiala pârâtei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, cu privire la cererea principală ce face obiectul dosarului nr._, că aceasta nu a rămas fără obiect ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1269/30.06.2014 a Tribunalului G., irevocabilă, întrucât prin această hotărâre judecătorească a fost respinsă cererea de anulare a protocolului nr._/03.02.2011.
Atât timp cât actul atacat este în continuare în ființă, prezenta cauză are un obiect clar determinat și se impune analiza fondului cererii.
Astfel, în drept, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 25 alin. 4 și 5 din Legea nr. 10/2001, în forma în vigoare la momentul emiterii protocolului nr._/03.02.2011, decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.
Ca atare, protocolul de predare preluare este în esență o măsură tehnică administrativă de predare a posesiei imobilului retrocedat de la deținătorul actual al acestuia la proprietarul recunoscut, titlul proprietarului fiind dispoziția de restituire sau hotărârea judecătorească irevocabilă care o înlocuiește.
În prezenta cauză, N. V. a devenit proprietară a suprafeței de teren de 118,60 mp prin sentința civilă nr. 279/05.02.2007 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea căilor de atac prin deciziile civile nr. 237/A/12.06.2007 a Curții de Apel G. și 458/29.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 9-12 dosar nr._, 46-49 dosar nr._ ).
Este real că reclamanta nu a fost parte în acest litigiu pentru a putea formula eventuale apărări, însă ea trebuie să respecte cele statuate de instanță prin hotărârile judecătorești pronunțate, în baza respectului datorat elementului nou apărut în viața juridică si inserat ca atare în ordinea socială.
Hotărârile judecătorești mai sus menționate se bucură de forța obligatorie, mai ales în condițiile în care prin ele s-a statuat asupra dreptului de proprietate asupra imobilului din G., ., dreptul real astfel recunoscut fiind opozabil erga omnes, deci și față de reclamantă.
De altfel, reclamanta nici măcar nu a contestat dreptul de proprietate al pârâtei N. V. asupra terenului, apărările sale vizând mai mult caracterul neprovizoriu al garajului și faptul că sub acest teren se află rețeaua de canalizare a orașului.
Protocolul de predare preluare respectând dispozițiilor sentinței civile nr. 279/05.02.2007 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, este valabil din acest punct de vedere și nu se impune a fi anulat.
Totodată, protocolul a stabilit și o măsură care o afectează direct pe reclamantă, respectiv încetarea de drept a contractelor de închiriere dintre chiriași și Primăria mun. G. încheiate pentru suprafețele de teren aferente imobilelor cu destinația de garaj, de la data încheierii prezentului protocol de predare primire.
Cu privire la această măsură, reclamanta a invocat faptul că restituirea terenului în baza Legii nr. 10/2001 nu poate echivala cu o restructurare urbană și că în mod nelegal s-a considerat că toate contractele de închiriere, inclusiv al său, au încetat de drept.
Instanța de fond a reținut că contractul de închiriere încheiat de reclamantă cu M. G. reprezenta o sarcină în sensul art. 9 din Legea nr. 10/2001 astfel că acest contract a încetat la data pierderii de către M. G. a posesiei terenului, ca efect al Legii nr. 10/2001, care a prevalat față de prevederile contractuale. Pe de altă parte, contractul nu mai putea continua și pentru că locatorul, M. G. nu mai avea posesia acestui teren, ca atare, nu mai avea ce să dea în locațiune reclamantei.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut că în mod legal, odată cu predarea posesiei imobilului către N. V., M. G. a constatat încetate de drept contractele de închiriere încheiate asupra acestui teren, inclusiv cel încheiat cu reclamanta, astfel că nu se impune anularea protocolului de predare preluare nici cu privire la acest aspect.
Cu privire la cererea conexă formulată de N. V., instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 01 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
În explicarea acestor dispoziții, prin prevederile art. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr. HG 250/2007, s-a arătat că "Norma cuprinsă la alin.3 al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile", precum și că "se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe durată determinată, adică autorizația era temporară)."
Aceste prevederi ale Normelor metodologice lămuresc, așadar, limitele și condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, ele impunând, între altele, și concluzia potrivit căreia garajele sunt socotite, după caz, construcții demontabile (anume atunci când demolarea lor este posibilă) și, în toate situațiile, ușoare.
A mai reținut instanța de fond că evocatele prevederi fac vorbire despre garaje în mod generic, fără a distinge în funcție de materialele din care sunt construite și nici după cum sunt sau nu încorporate, (fixate) în sol, legea calificându-le întotdeauna drept construcții ușoare, a căror existență nu este de natură a împiedica restituirea în natură conform Legii nr. 10/2001, către foștii proprietari sau antecesorii lor, a terenului pe care garajele s-ar găsi edificate.
Față de prevederile legale mai sus menționate, împrejurarea că cel care a construit garajul ar fi fost de bună-credință la momentul construirii devenind, sub acțiunea Legii nr. 10/2001, este nerelevantă sub aspectul vocației la restituire în natură a terenului.
Edificarea acestui garaj s-a făcut pe un teren care, la data emiterii autorizației de construire, se afla în proprietatea statului, autorul . având doar calitatea de chiriaș asupra terenului aferent.
Contractele de închiriere cu privire la teren nu au fost încheiate pe o durată nedeterminată sau pe durata existenței construcției, ca atare, la expirarea duratei închirierii se năștea, în mod implicit, dar neîndoielnic, și obligația de ridicare a garajelor, dacă proprietarul terenului și chiriașul nu ar fi convenit altfel.
Așadar, nu elementul bunei-credințe la momentul construirii este cel determinant în cauza de față, ci cunoașterea împrejurării că durata de amplasare a garajului era, în lipsă de convenție contrară, provizorie, rezultând din caracterul temporar al contractelor de închiriere asupra terenului pe care garajele au fost edificate și din mențiunea de pe autorizația de construire, în sensul că aceasta își pierde valabilitatea în caz de restructurare urbană.
Mai mult, prin Protocolul de predare primire nr._/03.02.2011, apreciat de instanță ca fiind valabil întocmit, M. G. a menționat că toate contractele de închiriere cu chiriașii, deci și cu pârâta, încetează de drept, în acest caz locatorul manifestându-și în mod expres voința în sensul denunțării contractelor de închiriere ca urmare a pierderii calității de posesor al terenului, aspect care a dat naștere obligației pârâtei de desființare a construcției edificate pe acest teren.
Referitor la capătul de cererea privind evacuarea pârâtei din garaj, instanța de fond a reținut că atât timp cât pârâta este obligată la ridicarea construcției nu mai poate fi evacuată din construcția pe care a fost obligată să o ridice.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de . prin care a solicitat să i se achite despăgubiri pentru pierderea dreptului de proprietate asupra garajului, instanța de fond a reținut că aceasta a invocat ca și temei al cererii sale, buna sa credință la edificarea garajului pe terenul municipiului G..
Instanța de fond a apreciat că reclamanta reconvențională este proprietară asupra garajului ca urmare a dobândirii acestuia potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 680/18.06.2008 la BNP C. O.. Rezultă deci că pârâta a devenit succesoarea în drepturi a persoanei care a edificat garajul, iar particularitatea modului de dobândire și anume prin contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică, nu schimbă calitatea acesteia de succesoare al numitului M. C., care fusese autorizat la ridicarea unui garaj construcție provizorie.
În calitate de succesoare în drepturi, pârâta reclamantă reconvențională nu putea dobândi mai mult decât ceea ce avea numitul M. C., respectiv dreptul de a edifica o construcție provizorie și nu o construcție definitivă, conform principiului de drept potrivit căruia nimeni nu poate transmite ceea ce nu are sau mai mult decât ceea ce are.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de d-na expert B. C., garajul reclamantei nu a fost edificat cu respectarea autorizației de construire ci a unui proiect separat elaborat de ICMRGS G. la nivelul 1992.
Or, dacă fostul proprietar al garajului nu a respectat autorizația de construire și a edificat o construcție care nu mai este provizorie, pârâta nu se poate prevala de această încălcare a legii a autorului său, sancționată contravențional conform dispozițiilor Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, pentru a invoca bună credință.
Faptul că garajul a fost edificat pe terenul proprietatea Statului Român la momentul construirii nu este de natură să consolideze dreptul pârâtei reclamante reconvenționale, ci dimpotrivă, atrage o sancțiune mai aspră, astfel de construcții putând fi desființate pe cale administrativă, fără sesizarea instanței de judecată și pe cheltuiala contravenientului în condițiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 care stipulează că prin derogare de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de către autoritatea administrației publice locale competentă, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
În același sens, instanța de fond a mai reținut că potrivit dispozițiile art. 63 alin. 2 din Ordinul nr. 839/12.10.2009 al Ministrului dezvoltării regionale și locuinței pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, lucrările de desființare a unor construcții/lucrări executate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia, dispuse de organele de control abilitate sau de instanță, se pot executa fără a fi necesară emiterea unei autorizații de desființare.
Pe cale de consecință, instanța de fond a reținut că M. G. nu poate fi obligat să achite vreo despăgubire reclamantei reconvenționale pentru pierderea de către aceasta a dreptului de proprietate asupra garajului, atât timp cât autorizația de construire nu a fost respectată.
Împotriva acestei soluții, . a formulat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtelor la plata despăgubirilor pentru construcție.
În motivare, recurenta a arătat că garajul a fost construit cu respectarea autorizației de construcție și a certificatului de urbanism. Nicăieri în aceste înscrisuri nu se face mențiunea că această construcție este provizorie.
A mai precizat recurenta că chiar dacă în unele interpretări ale legii garajele sunt considerate construcții provizorii, nicăieri nu se condiționează acordarea despăgubirilor în funcție de caracterul provizoriu sau permanent al construcției.
A mai susținut recurenta că dacă garajul ar fi fost construit ilegal, M. G. nu ar mai fi încheiat la momentul cumpărării un nou contract de închiriere.
În drept, recurenta a invocat art. 304 ind. 1 C.pr.civ.
În dovedire, recurenta a depus înscrisuri.
Intimata nu a depus întâmpinare, însă a formulat concluzii scrise.
La termenul din 24.11.2015, instanța, față de obiectul cauzei, a pus în discuția părților recalificarea căii de atac, calificând calea de atac ca fiind apel.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 7401/17.07.2015, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ , prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține următoarele:
În fapt, N. V. este proprietarul terenului în suprafață de 118,60 mp situat în G., ., potrivit sentinței civile nr. 279/05.02.2007 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, irevocabilă prin respingerea căilor de atac prin deciziile civile nr. 237/A/12.06.2007 a Curții de Apel G. și 458/29.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 9-12 dosar nr._, 46-49 dosar nr._ ).
În baza acestei hotărâri, prin Protocolul de predare-primire nr._/03.02.2011 (fila 11 dosar nr._ Trib), M. G. a predat reclamantei terenul în suprafață de 118,60 mp situat în G., ., iar prin dispoziția nr. 3386/21.04.2010, acestui teren i s-a atribuit adresa .. (filele 40-42 dosar nr._ ).
Reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate asupra acestui teren în careta funciară, potrivit extras CF nr._ G., nr cad_ (fila 14 dosar nr._ Jud).
Pe terenul retrocedat reclamantei, în 1992 s-au edificat un număr de 7 garaje, printre care și cel deținut în prezent de ., în baza autorizației de construire nr._/2/21.08.1992 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 680/18.06.2008 la BNP C. O. (filele 4-15 dosar_ Tribunal).
Așa cum rezultă din autorizația de construire nr._/2/21.08.1992 (fila 12 dosar_ Trib) și certificatul de urbanism nr._/3/21.08.1992 ( fila 13 dosar_ Trib), numitul M. C. a fost autorizat să construiască un garaj în suprafață de 21 mp, construcție provizorie, făcându-se mențiunea că în caz de restructurare urbană, autorizația de construire își pierde valabilitatea.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 680/18.06.2008 la BNP C. O., reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra garajului de la numiții M. C. și M. E., constructorii acestuia (filele 14-15 dosar_ Trib).
Prin protocolul de predare-primire nr._/03.02.2011, Primăria mun. G. a denunțat unilateral contractele de închiriere dintre chiriași și Primăria Mun. G. încheiate pentru suprafețele de teren aferente imobilelor cu destinația de garaj auto.
În drept, potrivit art. 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Față de aceste prevederi legale, în mod corect a apreciat instanța de fond că contractul de închiriere încheiat de reclamantă cu M. G. reprezenta o sarcină în sensul art. 9 din Legea nr. 10/2001 astfel că acest contract a încetat la data pierderii de către M. G. a posesiei terenului, ca efect al Legii nr. 10/2001. Odată cu predarea posesiei imobilului către N. V., M. G. a constatat încetate de drept contractele de închiriere încheiate asupra acestui teren, inclusiv cel încheiat cu reclamanta.
Cu privire la caracterul provizoriu al construcției reprezentate de garaj, în mod corect a reținut instanța de fond aplicabilitatea dispozițiilor art. 10.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr. HG 250/2007, potrivit cărora "Norma cuprinsă la alin.3 al art. 10 din lege instituie obligativitatea restituirii în natură a terenurilor, în ipoteza în care pe acestea se află edificate ilegal fie construcții, indiferent de destinația acestora, fie construcții ușoare sau demontabile", precum și că "se vor restitui în natură terenurile pe care au fost amplasate construcții ușoare sau demontabile (garaje, chioșcuri și altele asemenea), chiar dacă amplasarea acestora a fost autorizată (construcțiile care au acest regim se amplasau, potrivit legii, numai pe durată determinată, adică autorizația era temporară)."
Referitor la legalitatea construcției, potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză, instanța constată că garajul nu a respectat autorizația de construcție.
În aceste condiții, în mod corect a apreciat instanța de fond că apelanta nu poate primi despăgubiri pentru o construcție ridicată fără respectarea autorizației de construcție.
Mai mult, apelanta era conștientă la momentul cumpărării garajului, că această construcție nu este una definitivă, existând riscul ca în cazul unei restructurări urbane sau a pierderii dreptului de proprietate asupra terenului de către M. G. această construcție să fie desființată.
Astfel, nu se poate pune nici în sarcina Municipiului G. și nici în sarcina intimatei N. V., care primește terenul liber de orice sarcini, obligativitatea de a achita despăgubiri pentru o construcția provizorie existentă pe teren.
Pentru aceste motive, instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de formulat de apelanta . cu sediul in Galati . ..32 jud.G. împotriva sentinței civile nr.7401/2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații M. G. PRIN PRIMAR cu sediul in Galati . jud.G. si N. V. cu domiciliul in Bucuresti ..38 . sector 5, ca fiind nefondat.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi 24.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. D. M. M. A. D.
Red.RD/16.12.2015
Tehn.AD/16.12.2015
Fond O. B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 931/2015. Tribunalul GALAŢI | Validare poprire. Decizia nr. 913/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
