Contestaţie la executare. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 345/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 345/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILĂ NR.345
Ședința publică din 07.05.2015
Completul compus din:
Președinte: N. D. B.
Judecător: R. N.
Grefier: A. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul in G. . jud. G. împotriva sentinței civile nr.9502/2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata COȚAC D. C. (prin avocat SCA D. ȘI ASOCIAȚII) cu sediul in G. . ., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 18.04.2014, sub nr._, contestatorul COȚAC D. C. a formulat în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. contestație la executare împotriva executării silite însăși și a popririi înființate în dosar nr._/29.01.2014.
În motivarea de fapt a cererii, contestatorul a invocat că la data de 04.04.2014 i s-a comunicat înființarea măsurii popririi asupra conturilor sale ca urmare a declanșării executării silite în dosar execuțional nr._/29.01.2014 pentru suma de_ lei reprezentând contribuții de asigurări sociale, fără ca vreun act din această executare să-i fi fost în prealabil comunicat.
De asemenea, a invocat că nu i s-a comunicat nicio decizie privind contribuțiile datorate, cu încălcarea prevederilor art. 44 C. Pr. Fiscală, care să devină titlu executoriu în condițiile art. 141 alin. 1 C. Pr. Fiscală.
În drept, a invocat prevederile art. 44, 141, 145, 172 – 73 C pr. Fiscală, art. 711 și urm. NCPC.
A anexat prezentei contestații la executare înștiințarea de poprire și dovada comunicării acesteia (filele 7-8).
În procedura de regularizare prevăzută de art. 200 NCPC, contestatorul a făcut dovada achitării taxei de timbru de 1000 lei și a depus precizări cu privire la cadrul procesual arătând că înțelege să se judece atât cu AJFP G. cât și cu DGRFP G..
Legal informată cu privire la cererea contestatoarei, în procedura prealabilă prevăzută de art. 201 NCPC, intimata a formulat întâmpinare peste termenul prevăzut de lege prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, motivat de faptul că a fost contestată executarea silită însăși, care a fost demarată de Casa de Asigurări de Sănătate G. ca urmare a emiterii unei decizii de impunere din oficiu și care nu este act de executare ci act administrativ, pentru care trebuie urmată procedura prevăzută de art. 205 alin. 1 C Pr. Fiscală.
A arătat intimata că în fapt Casa de Asigurări de Sănătate G. a emis decizia de impunere din oficiu nr 8/12.08.2009, precum și somația și titlul executoriu nr._/15.10.2009, primite de debitor, precum și sentința civilă nr. 4662/2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/233/2009. La data de 30.06.2012 Casa de Asigurări de Sănătate a emis deciziile de impunere din oficiu_.1, 5060.3, 3418.1. 3418.2 și 3418.3, care au fost comunicate la 08.10.2012. Casa de Asigurări de Sănătate G. a emis decizia de corecție nr. 58/30-06-2012, comunicată debitorului a 30.04.2013. A invocat și faptul că a preluat dosarele de executare de la Casa de Asigurări de Sănătate G., pentru sumele datorate de contestator în baza deciziilor anterioare și a emis somația și titlul executoriu nr._/10.12.2013, comunicate contestatorului prin poștă cu mențiunea „avizat. Lipsă domiciliu”. A invocat că acestea au fost afișate pe portalul ANAF prin anunțul colectiv_/16.12.2013.
A solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 26-56).
La primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța a calificat excepția inadmisibilității ca o veritabilă apărare pe fondul contestației la executare.
La termenul din 16.09.2014, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP G., pe care a unit-o cu fondul.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 9502/30.09.2014 Judecătoria G. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE G., invocată din oficiu. A respins contestația la executare formulată de contestatorul COȚAC D. C., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă contestația la executare formulată de COȚAC D. C. în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și a fost anulată executarea silită însăși pornită de intimată în dosar execuțional nr._/29.01.2014, inclusiv poprirea înființată asupra conturilor contestatorului și comunicată acestuia la 04.04.2014.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut cu privire la excepția invocată că, în drept, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cea care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Instanța este obligată să verifice calitatea procesuală, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Din interpretarea prevederilor art. 172 și 174 C Pr. Fiscală, rezultă că o contestație la executare formulată împotriva unui act de executare fiscal se judecă în contradictoriu cu organul de executare emitent, or, în prezenta speță, organul emitent este AJFP G..
Atât timp cât obiectul prezentei cauze este contestație la executare și nu contestație în temeiul art. 205 – 206 C. Pr. Fiscală, instanța a apreciat că DGRFP G. nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul contestației la executare, a reținut că, în drept, potrivit art. 172 alin. 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Instanța a reținut că, potrivit art. 141 din OG nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar, potrivit art. 141 alin. 2, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
A remarcat că la momentul scadenței, organul de executare emite un „titlu executoriu” concretizat într-un formular tipizat care, însă constituie doar un act de executare ce se comunică debitorului odată cu somația, trebuie să cuprindă anumite mențiuni obligatorii și se contestă, ca act de executare, în cadrul contestației la executare. Acest act, indicat de art. 141 din OG nr. 92/2003, nu se confundă cu titlul de creanță.
În sensul art. 45 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Debitorului i-a fost comunicat titlul executoriu nr._/10.12.2013 pentru suma totală de 99.555 lei(fila 50), titlu care face vorbire de un număr de 7 decizii de impunere, ce nu au fost depuse de intimată la dosarul cauzei și cu privire la care nu s-a făcut dovada că au fost comunicate contestatorului.
A apreciat că atâta timp cât intimata nu a făcut dovada că actul administrativ fiscal, în speță cele 7 decizii de impunere menționate în conținutul acestui titlu executoriu, au fost comunicate în mod legal contribuabilului, în conformitate cu art. 44 din OG nr. 92/2003, astfel că acestea nu îi sunt opozabile și, în consecință, creanța constatată nu devine scadentă, titlul executoriu emis în aceste condiții fiind lovit de nulitate.
A reținut că, în sensul art. 44 alin. 4 C.proc.fisc., dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător precum și că, modalitățile de comunicare indicate de art. 44 din OG nr._ nu pot fi interpretate, prin prisma Codului de procedură civilă, decât ca fiind subsidiare una față de cea menționată înaintea sa.
Din înscrisurile depuse de intimată, instanța a constatat că nu se cunoaște conținutul celor 7 decizii de impunere și că nu s-a făcut dovada comunicării acestora către petent.
Mai mult, deși se afirmă că măsura popririi înființate asupra conturilor debitorului contestator se bazează pe titlul executoriu nr._/10.12.2013, se poate observa cu ușurință că în antet intimata a menționat un alt dosar execuțional, dosarul nr._/29.01.2014, care este ulterior emiterii acestui titlu executoriu.
În cadrul acestui dosar execuțional a fost înființată măsura popririi conturilor contestatorului pentru suma de_ lei, care nu este menționată în titlul executoriu, neputându-se stabili o legătură între cele două acte de executare emise de intimată.
Or, atât timp cât titlul executoriu mai sus menționat este nul pentru că nu s-a făcut dovada comunicării către debitor a deciziilor de impunere menționate în el, în mod evident, și actele de executare din dosarul execuțional nr._/29.01.2014, inclusiv măsura popririi din 04.04.2014 sunt întocmite fără respectarea prevederilor legale și se impune anularea lor.
Pentru aceste considerente prima instanță a admis contestația la executare formulată de Coțac D. C. și a anulat executarea silită însăși începută în dosarul execuțional nr._/29.01.2014, inclusiv poprirea înființată de intimată asupra conturilor contestatorului la 09.04.2014.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. solicitând respingerea contestației la executare ca inadmisibilă iar în subsidiar ca nefondată.
În motivarea apelului formulat a arătat că în mod greșit a calificat instanța de fond excepția inadmisibilității drept o apărare de fond și nu a procedat la soluționarea acesteia conform art. 248 NCPC.
A arătat că titlul executoriu contestat care a stat la baza declanșării procedurii executării silite a fost emis în temeiul deciziilor de impunere întocmite de Casa de Asigurări de Sănătate G. privind contribuțiile către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, așadar pe baza unor acte administrative fiscale iar debitorul nu a urmat procedura specială pentru contestarea actelor administrative fiscale, prev. de art. 205 – 218 C.pt. fisc., acestea fiind valabile.
A arătat că titlul executoriu emis în baza unor titluri de creanță constând în acte administrative fiscale necontestate legal este valabil și justifică executarea silită împotriva contestatorului.
A apreciat că soluția primei instanțe este vădit nelegală întrucât nu se aduce nici un fel de critică actelor sau formelor de executare, singurele care pot fi cercetate pe calea contestației la executare, fiind invocate doar aspecte ce țin de contestarea deciziilor, calea de atac fiind contestația administrativă, conform art. 205 al. coroborat cu art. 207 al. 1 C.pr.fisc., nu contestația la executare, în cadrul contestației la executare neputând fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia titlului de creanță. A apreciat că în mod greșit prima instanță nu a reținut inadmisibilitatea contestației, deși au fost contestate deciziile de impunere care nu sunt acte de executare ci acte administrative.
A apreciat că în mod greșit a reținut prima instanță că nu a făcut dovada comunicării celor 7 decizii de impunere menționate în titlul executoriu, acestea fiind comunicate iar dovada comunicării fiind depusă la dosar, fiind comunicate atât titlurile de creanță cât și actele emise de organul fiscal.
A arătat că suma de 26.456 lei pentru care a fost înființată măsura popririi reprezintă totalul debitelor restante aflate în evidența organului fiscal, prima instanță ignorând și faptul că debitorul a efectuat plăți, ultima plată fiind în aceeași zi cu data primirii somației.
A depus înscrisuri (f. 9-15 dosar).
Intimatul contestator Coțac D. C., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării formulate a arătat că a înțeles să conteste executarea silită însăși, prima instanță apreciind corect că nu i s-au comunicat niciodată deciziile de impunere ce au stat la baza emiterii titlului executoriu, încălcându-se art. 44 din OG 92/2003, precizând că i s-a comunicat doar înștiințarea privind înființarea popririi pentru suma de 26.456 lei reprezentând contribuții de asigurări de sănătate. A menționat că nu i s-a comunicat nici o decizie privind contribuțiile precizând că potrivit art. 44.1 din Normele metodologice de aplicare a codului de procedură fiscală nu se poate pretinde executarea obligației stabilite printr-un act administrativ dacă actul nu a fost comunicat potrivit legii, dreptul de a cere executarea născându-se în urma comunicării actului ce a stat la baza constatării creanței.
A arătat că se invocă o decizie de impunere din 30.06.2013 aparent publicată pe site-ul ANAF, dar care cuprinde o altă sumă și un alt număr decât cele înscrise în adresa de înființare a popririi.
A mai arătat cu privire la neatacarea deciziei pe calea contenciosului administrativ că nu putea contesta un act necomunicat și că pe calea contestației a invocat nulitatea actelor de executare ca efect al necomunicării actului administrativ.
În drept au fost invocate disp. art. 44, 141, 145 și 172 din OG nr. 92/2003.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare, arătând că au fost comunicate în mod legal deciziile de impunere.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:
Cu privire la excepția inadmisibilității formulării contestației la executare, calificată de către prima instanță drept o apărare de fond, prin încheierea de ședință din 24.07.2014, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect a reținut prima instanță asupra acestui aspect.
Astfel așa cum rezultă din cererea formulată de către intimatul contestator, acesta a înțeles să conteste atât executarea silită cât și actele de executare, indicând ca principal motiv al contestației necomunicarea deciziilor de impunere și neformulând alte critici . În întâmpinarea formulată apelanta a invocat inadmisibilitatea arătând că pentru contestarea deciziilor există o cale specială, afirmând că deciziile de impunere au fost comunicate.
Pentru a analiza asupra contestației formulate instanța trebuia să aprecieze dacă deciziile de impunere, titlurile de creanță ce au stat la baza începerii executării silite pornite împotriva intimatului contestator, au fost legal comunicate, prima instanță trebuia să analizeze fondul litigiului, astfel încât în mod corect a apreciat această excepție drept o apărare de fond, având în vedere și faptul că intimatul contestator nu invoca nelegalitatea sumelor reținute în titlurile de creanță ci nelegalitatea executării silite pentru necomunicare titlurilor de creanță.
Având în vedere și temeiurile legale invocate de către intimatul contestator, respectiv disp. art. 44.1 din Normele metodologice de aplicare a C.pr. fiscală, în mod corect a apreciat prima instanță că excepția inadmisibilității reprezintă o apărare de fond, analizând-o ca atare.
Cu privire la soluția de admitere a contestației criticată pe calea prezentului apel, instanța de control judiciar reține că în dosarul de executare silită nr._ din 29.01.2014 s-a emis înștiințarea de poprire către intimatul contestator Coțac D. C., fiind indicat ca și titlu executoriu titlul executoriu nr. _/10.12.2013, cuantumul sumei datorate fiind indicat ca fiind de 26.456 lei (f. 7 dos. Judecătorie).
Titlul executoriu nr._ din 10.12.2013 indică drept documente prin care s-a evidențiat suma de plată un număr de 7 decizii, într-un cuantum total de 99.555 lei (f. 50)
– Decizia de calcul accesorii nr. _ din 31.12.2012;
– Decizia _ din 28.02.2013;
– Decizia _ din 02.07.2013;
– Decizia calcul accesorii _ din 30.06.2013;
– Decizie calcul accesorii_ din 30.06.2013;
– Decizie calcul accesorii_ din 30.06.2013;
– Decizie calcul accesorii_ din 30.06.2013.
Deciziile de impunere și dovezile de comunicare depuse de către apelanta intimată în fața instanței de fond vizează sume stabilite în titluri de creanță emise cel mai târziu în data de 30.06.2012 iar nu deciziile de impunere indicate în titlul executoriu în baza căruia s-a înființat poprirea, care sunt din decembrie 2012 și din anul 2013 (f. 26 - 48).
În fața instanței de apel apelanta a depus adresa cu nr._/15.10.2014 în care se menționa că decizia de calcul accesorii nr._/30.06.2013 a fost comunicată la 07.09.2013, plicul fiind restituit și afișat pe portalul ANAF la 22.08.2013 (f. 9).
Instanța de apel a solicitat apelantei să depună la dosar dovezi din care să rezulte comunicarea acestei decizii de calcul accesorii, fiind depuse în acest sens dovezile de comunicare (f. 44 - 47) din care rezultă că această decizie a fost restituită întrucât scrisoarea recomandată nu a fost ridicată.
În aprecierea instanței nu s-a realizat dovada publicării acestei decizii pe portalul ANAF, nefiind depuse dovezi în acest sens.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță potrivit disp. art. 45 al. 1 și 2 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii iar actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Art. 44 prevede o anumită procedură de comunicare, în principal comunicarea realizându-se prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. D. dacă nu este posibilă comunicarea prin aceste modalități, aceasta se realizează prin publicitate, comunicarea prin publicitate realizându-se prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.
Textul legal actual reglementează o anumită ordine de preferință, așa cum a fost stabilită prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 536/2011 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala. În această Decizie s-a arătat că actele administrative fiscale pot fi comunicate prin publicitate si in cazul in care domiciliul contribuabilului este cunoscut, însă, anterior recurgerii la aceasta modalitate, trebuie sa fi fost respectata cu strictețe ordinea prevăzută în art. 44 alin. (2) lit. a)-c) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, astfel încât comunicarea prin publicitate sa reprezinte doar o modalitate ultima si subsidiara.
S-a susținut de către apelantă că s-a realizat comunicarea prin publicitate după ce a încercat comunicarea prin poștă, cu scrisoare recomandată, dar, instanța de apel constată că nu s-a făcut dovada în acest sens.
Astfel, dispozițiile legal arată în mod clar că se realizează comunicarea prin publicitate, ulterior constatării faptului că nu a fost posibilă comunicarea directă a actului administrativ fiscal (pentru că așa cum a reținut curtea constituțională aceasta reprezintă o modalitate ultimă și subsidiară) și că această comunicare trebuie realizată concomitent, prin afișarea la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului.
Este de observat că potrivit precizărilor depuse chiar de către apelantă (f. 9,41) deși a fost constatată imposibilitatea comunicării prin scrisoare recomandată la data de 07.09.2013, comunicarea prin publicitate s-a realizat la o dată anterioară, la 22.08.2013, dată la care nu se știa care va fi modalitatea de realizare a comunicării prin poștă.
De asemenea, mai reține instanța de apel că nu numai că nu s-a făcut dovada comunicării concomitente și la sediul organului fiscal, dar această modalitate, obligatorie, nu a fost nici măcar invocată de către apelantă.
Având în vedere aceste elemente instanța de apel reține că în mod corect a apreciat prima instanță faptul că niciuna din deciziile de impunere invocate în titlul executoriu nu a fost legal comunicată.
Mai reține instanța de apel faptul că din dispozițiile art. 21 din Codul de procedură fiscală, reiese ca titlul de creanță fiscală este actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, iar din aceste raporturi rezultă conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, atât pentru creanțele fiscale principale cât și pentru creanțele fiscale accesorii.
P. art. 141 alin.1 și 2 din Codul de procedură fiscală se prevede executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu precum și faptul că titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Conform disp. art. 141 al. 1 1 cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Din coroborarea acestor disp. cu disp. art. 44 mai sus analizate, rezultă că titlul de creanță nu poate deveni titlu executoriu decât dacă a fost legal comunicat iar titlul executoriu nu poate fi emis în absența unui titlu de creanță legal comunicat.
Ca atare, executarea silită demarată împotriva intimatului contestator, în absența comunicării legale a titlurilor de creanță reprezintă o executare silită nelegală.
Având în vedere aceste considerente, văzând și disp. art. 480 C., urmează să fie respins ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. - DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. cu sediul in G. . jud. G. împotriva sentinței civile nr.9502/2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata COȚAC D. C. (prin avocat SCA D. ȘI ASOCIAȚII) cu sediul in G. . ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.05.2015.
Președinte, pt. Judecător,
N. D. B. R. N.
Aflat în CO cf. art. 426 alin 4 NCPC
Semnează
Președintele completului
Judecător N. D. B.
pt. Grefier,
A. D.
Aflat în CO cf. art. 426 alin. 4 NCPC
Semnează
P.-grefier cu delegație
M. M.
Red.NDB/24.07.2015
Tehn.PA/24.07.2015
Fond: O. B.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 342/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 243/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
