Pretenţii. Decizia nr. 966/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 966/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 966/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 966
Ședința publică din data 03.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: D. G. N.
Judecător: L. B.
Grefier: B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil promovat de către apelanta-pârâtă L. M. împotriva sentinței civile nr.3894/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații L. O. și ASOCIAȚIA DE P._, având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 03.12.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta Asociația de P. nr. 105 bis a chemat în judecată pârâții L. M. și L. O., solicitând instanței obligarea acestora la plata sumei de 2.305,26 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate pentru perioada 07.04.2006 – 14.06.2014.
În fapt, reclamanta a arătat că pârâții sunt proprietarii apartamentului nr. 6, situat în mun. G., ., . ai asociației, și au beneficiat de furnizarea de utilități, însă, deși aveau obligația, nu au achitat serviciile aferente locuinței la scadență. La debitul restant s-au calculat majorări de întârziere conform dispozițiilor legale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 49 și art. 50 din Legea nr. 230-2007, art. 25, 32, 43, 48 și art. 25 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
În susținerea acțiunii, a solicitat proba înscrisuri.
Legal citata, pârâta L. M., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției extinctive.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând ca a achitat întreg debitul, rămânând doar penalitățile de întârziere.
În drept a invocat prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
În susținerea poziției sale, a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 05.02.2015 parata a precizat că numitul L. O. nu figurează ca proprietar al apartamentului în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 3894/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria G., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului L. O. și s-a respins acțiunea, formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasivă.
S-a respins excepția prescriptivei dreptului material la acțiune, ca nefondată.
S-a admis acțiunea în contradictoriu cu parata L. M., aceasta fiind obligată la plata către reclamantă, a sumei de 2.305,26 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 07.04.2006 – 14.06.2014.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Instanța este obligată să verifice calitatea procesuală, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 și art. 31 din Regulamentul cadru al Asociațiilor de P., asociația are dreptul de a acționa în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, a fondurilor stabilite de hotărârea Adunării generale, inclusiv cheltuielile neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile, de la termenul stabilit.
Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 2 din 25.06.2013 întocmit în dosarul succesoral nr. 49/2003 de către BNP C. I. D., reiese că dreptul de proprietate asupra apartamentului situat în G., ., . aparține numitei L. M. în calitate de legatara universală .
În consecință, față de mențiunile acestui înscris, instanța a concluzionat că proprietatea apartamentului situat în G., ., . aparține numitei L. M., motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului L. O. și a respins acțiunea în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În referire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta L. M., instanța a reținut că acesta a invocat excepția, prin întâmpinare, pentru penalitățile aferente perioadei 07.04.2006 – 14.06.2014.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În sensul art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani, iar, potrivit art. 7 din același act normativ, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În consecință, dreptul la acțiune al reclamantei împotriva pârâtului pentru neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari s-a născut, pentru fiecare cotă în parte, la 90 de zile de la scadența acesteia.
Din fișa de cont a pârâtei, depusă la dosar de reclamantă, instanța a reținut că aceasta, a efectuat în mod constant plăți, chiar dacă într-un cuantum mai mic decât cel al cheltuielilor de întreținere. Imputația acestor plăți a fost realizată de către creditoarea-reclamantă, care a stins debitele restante, în ordinea vechii lor.
În aceste condiții, instanța a apreciat că prescripția dreptului material la acțiune a fost întreruptă prin fiecare plată realizată, ulterior începând să curgă o nouă prescripție, motiv pentru care a respins și excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, a reținut următoarele:
Din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite si afișate lunar de către reclamantă, coroborate cu fișa de cont pentru parata L. M., rezultă că aceasta nu a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare, acumulând debit restant.
Ca urmare a neplății la termen a cheltuielilor de întreținere, reclamanta a calculat penalități de întârziere. Prin hotărârea Adunării Generale a Asociației de P. din 19.05.2011, s-a stabilit un cuantum de 0,10% pe zi de întârziere.
La stabilirea penalităților s-a ținut cont de faptul că datorită întârzierilor la plata cheltuielilor de întreținere s-au achitat cu întârziere facturile către toți furnizorii, care la rândul lor percep penalități.
În referire la legea aplicabilă prezentei cauze, instanța a reținut că se aplică V.C.civ.,deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. Potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 și art. 31 din Regulamentul cadru al Asociațiilor de P., asociația are dreptul de a acționa în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, a fondurilor stabilite de hotărârea Adunării generale, inclusiv cheltuielile neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile, de la termenul stabilit.
Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Din analiza probelor aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că cererea reclamantei este întemeiată pentru următoarele motive:
Referitor la penalitățile de întârziere calculate de reclamantă, instanța a reținut că prin hotărârea Adunării Generale a Asociației de P. din data de 19.05.2011 s-a stabilit un cuantum de 0,10% pe zi de întârziere. Cuantumul penalităților, calculate pentru perioada 07.04.2006 – 14.06.2014 este în sumă de 2.305,26 lei.
Având în vedere că întârzierile la plata cotelor de întreținere din partea proprietarilor de apartamente determină obligarea Asociației de proprietari la plata unor penalități în favoarea furnizorilor de servicii, instanța a apreciat că, în ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate de către reclamantă sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale așa cum sunt reglementate de art. 998 – art. 999 C.civ. Astfel, fapta ilicită săvârșită cu vinovăție este reprezentată de fapta pârâtei de a nu plăti, din culpă, cotele de întreținere ce îi revin, iar între această faptă și prejudiciul suferit de către reclamantă prin obligarea sa la plata penalităților de întârziere către furnizori există un raport de cauzalitate direct.
În consecință, având în vedere obligația constatată în sarcina pârâtei și dispozițiile Legii nr. 230/2007, mai sus menționate, instanța a admis acțiunea și a a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.305,26 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru perioada 07.04.2006 – 14.06.2014.
Împotriva sentinței civile nr. 3894/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria G. a declarat apel pârâta L. M..
Prin motivele de apel, depuse la data de 28.04.2015, s-a declarat nemulțumită de faptul că instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei.
La data de 30.09.2015, a completat motivele de apel, sens în care a reiterat excepția prescripției dreptului material la acțiune și a contestat modalitatea de calcul a penalităților de întârziere.
Intimata-reclamantă Asociația de P. nr. 105 bis G., nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 470 alin. 1 lit. c C.proc.civ., cererea de apel va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul.
Conform art. 468 alin.1 coroborat cu art. 470 alin.5 C.proc.civ., motivarea apelului se va face într-un termen de aceiași durată cu termenul de exercitare a apelului.
În consecință, instanța de apel este îndreptățită să analizeze numai acele motive care au fost formulate și depuse în conformitate cu art. 470 alin.5 C.proc.civ.
În speță, potrivit dovezii de comunicare(f.67 fond) apelanta a primit sentința ce face obiectul prezentei căi de atac, la data de 18.05.2015. Ca urmare, aceasta avea posibilitatea să exercite apelul și să depună motivele de apel, până la data de 19.06.2015. În consecință, motivele de apel, completate și depuse la data de 30.09.2015, sunt tardiv depuse. Având în vedere că tardivitatea echivalează cu inexistența, văzând și disp. art. 185 C.proc.civ., motivele de apel completate, nu vor fi analizate, instanța urmând să examineze cauza numai în referire la excepția prescripției dreptului la acțiune, în ceea ce privește penalitățile de întârziere.
În referire la acest motiv de apel, se rețin următoarele:
Reclamanta pretinde plata sumei de 2.305,26 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate pentru perioada 07.04.2006 – 14.06.2014.
Obligația de plată a cheltuielilor de întreținere, este succesivă, iar pentru fiecare lună curge câte un termen de prescripție de 3 ani.
Potrivit art. 16 alin.1 lit.a din Decretul 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Din fișa de cont a pârâtei, depusă la dosar de reclamantă, rezultă că aceasta a efectuat în mod constant plăți, chiar dacă într-un cuantum mai mic decât cel al cheltuielilor de întreținere. Imputația acestor plăți a fost realizată de către creditoarea-reclamantă, care a stins debitele restante, în ordinea vechii lor.
Prin aceste plăți, pârâta a întrerupt prescripția.
Potrivit art. 17 din Decretul 167/1958, după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.
În consecință, prin plățile lunare efectuate, apelanta a întrerupt lunar termenul general de prescripție, lunar a început să curgă o nouă prescripție, motiv pentru care dreptul reclamantei de a pretinde aceste penalități(accesorii dreptului principal, de a obține încasarea cheltuielilor de întreținere) nu s-a prescris.
Pentru aceste considerente, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, motiv pentru care nu este supusă reformării, iar potrivit art. 480 alin.1 N.C.proc.civ., o va menține, cu consecința respingerii apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de către apelanta-pârâtă L. M., cu domiciliul în G., ., ., . civile nr.3894/03.04.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații L. O., domiciliat în G., ., ., . DE P._, cu sediul procesual ales la CIA Gafituc A. M., situat în G., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2015.
pentru Președinte, Judecător, Grefier,
D. G. N. L. B. V. B.
aflat în C.O., semnează, potrivit. disp.art. 426 alin. 4 C.p.c.,
Președintele instanței, A. P.
Red. Jud. LB/23.12.2015
Tehnored. B.V./ 23.12.2015 /5ex
Comunicat 3ex..
Jud. Fond: I. D. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 956/2015. Tribunalul GALAŢI | Partaj judiciar. Decizia nr. 541/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
