Evacuare. Decizia nr. 434/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 434/2015
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal:2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 434
Ședința publică de la 07.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – R. G. F.
Judecător - M. A.
Judecător – D. G. B.
Grefier – F. D.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către recurenții D. C. V., D. E., H. G., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. V., în G., ..41, ., jud. G., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul procesual ales în G., .. 132, jud. G., împotriva încheierii pronunțate la data de 22.12.2014 de către Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „evacuare”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 07.10.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.11.2014 sub nr._ 14 reclamanții D. C. V., D. E. și H. G. au chemat în judecată pe pârâta . solicitând evacuarea acesteia din imobilul situat în G., ..132, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii au arătat că la data de 30.06.2012 între H. G. și H. C. în calitate de închirietori și . în calitate de chiriaș, s-a încheiat contractul de închiriere al imobilului situat în G., ..132, pentru o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii în situația unui acord în acest sens, al părților.
Învederează că la data de 30.06.2013, H. G. (unic proprietar al imobilului urmare a decesului soțului acesteia) a solicitat chiriașului eliberarea imobilului întrucât nu dorește prelungirea duratei contractuale, respectiv nu dorește să vândă acestuia imobilul în cauză.
Arată că drept urmare, pârâta a promovat o acțiune pe rolul instanței – dosar nr._/233/2013 al Judecătoriei G., declinat spre soluționare la Tribunalul G. – având ca obiect „obligație de a face” în sensul obligării reclamantei a vinde imobilul în cauză.
Mai arată că la data de 30.01.2014 reclamanta H. G. a înstrăinat dreptul de proprietate asupra imobilului din G., ..132 către reclamanții D. C. V. și D. E., prin contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.15 de BNP I. P., iar în data de 06.03.2014 pârâta a fost notificată în sensul că nu este posibilă continuarea contractului de închiriere din 30.06.2012, astfel că i se solicită să evacueze spațiul.
Menționează că pe rolul Judecătoriei G. se află și dosarul nr.5112/233/_ având ca obiect evacuarea în procedură de drept comun a pârâtei, a cărui judecare a fost suspendată până la soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunului G. privind acțiunea pauliană promovată de către pârâtă.
Mai învederează că au notificat din nou societatea pârâtă în sensul de a evacua imobilul pe care îl ocupă, dar demersurile au rămas fără rezultat.
În drept au invocat disp. art.1033 – 1044 Cod proc.civ.
Legal informată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei H. G., motivat de faptul că aceasta nu mai are în patrimoniul său vreun drept asupra imobilului.
Cu privire la fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că imobilul din G., ..132 s-a aflat în posesia acestora din anul 2008, în temeiul contractului de închiriere încheiat cu reclamanta H. G., fiind folosit cu destinația birouri, depozite și showroom, astfel că a efectuat o . îmbunătățiri (în valoare de 257.607 lei) care i-au sporit foarte mult valoarea de circulație, cu intenția de a-l cumpăra.
Învederează că în contractul de închiriere din 30.06.2012 a fost stipulată o promisiune bilaterală de vânzare cumpărare a imobilului cu termen la data de 30.06.2013 pentru un preț care să nu depășească valoarea de circulație maximă pe piața imobiliară, la data scadenței obligației, părțile convenind și obligația proprietarilor de a achita daune interese de 50.000 de lei și contravaloarea îmbunătățirilor, în situația neexecutării obligației de a vinde.
În consecință, arată că a solicitat Judecătoriei G. obligarea reclamantei H. G. să încheie cu aceasta, în formă autentică, contractul de vânzare cumpărare al imobilului conform promisiunii de vânzare asumate prin contractul de închiriere – litigiul fiind notat în cartea funciară a imobilului la data de 25.11.2013.
Subliniază că, după înstrăinarea imobilului către reclamanții D. C. V. și D. E., a promovat o acțiune în revocarea pauliană a contractului de vânzare cumpărare încheiat în frauda intereselor sale legitime, aceasta făcând obiectul dosarului nr.3779/_ al Tribunalului G.. Totodată, arată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ a solicitat obligarea reclamanților la plata sumei de 307.607 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, iar ulterior s-a solicitat evacuarea acesteia din spațiu prin cererea ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei G..
A invocat disp. art.2495 Cod civ., opunând reclamanților dreptul de retenție asupra imobilului până la recuperarea creanței cu titlu de contravaloare îmbunătățiri, apreciind că ocupă imobilul în baza legii, astfel că nu sunt incidente în cauză dispozițiile normei speciale privitoare la evacuarea din imobilele ocupate fără drept.
În drept a invocat art.205 Cod proc.civ.
La termenul de judecată din data de 12.12.2014 pârâta a invocat excepția litispendenței raportat la dosarul nr._ al Judecătoriei G., formulând și cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarelor nr._ și_ aflate pe rolul Tribunalului G..
P. încheierea de ședință din data de 22.12.2014 Judecătoria G. a respins ca neîntemeiată excepția litispendenței și a admis cererea de suspendare, sens în care a dispus în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 C.p.c. suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului G..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în ceea ce privește cererea de suspendare că, în cauză, pârâta a invocat dreptul său de retenție asupra imobilul din G., ..132, în temeiul art.2495 Cod civ., până la achitarea de către reclamanți a contravalorii îmbunătățirilor aduse la imobilul în cauză pe durata contractului de închiriere din 30.06.2012 și în perioada prealabilă, începând cu anul 2008.
Conform art. 2495 alin.1 Cod civ. (1) Cel care este dator să remită sau să restituie un bun poate să îl rețină cât timp creditorul nu își execută obligația sa izvorâtă din același raport de drept sau, după caz, atât timp cât creditorul nu îl despăgubește pentru cheltuielile necesare și utile pe care le-a făcut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.
Potrivit art. 2499 alin. (2) Cod civ., Deposedarea involuntară de bun nu stinge dreptul de retenție. Cel care exercită acest drept poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescripției extinctive a acțiunii principale și dobândirii bunurilor mobile de către posesorul de bună-credință.
Față de dispozițiile legale invocate anterior, instanța a reținut că exercitarea dreptului de retenție are o înrâurire asupra soluționării prezentei cereri de evacuare.
Dreptul de retenție invocat de pârâtă este un drept care operează ope legis, instanța având obligația de a-l recunoaște, odată invocat de titular, conferind acestuia din urmă dreptul de a refuza restituirea unui bun și de a-l păstra până la achitarea de către debitor a cheltuielilor legate de acel bun.
Recunoașterea dreptului este condiționată, însă, de întrunirea mai multor cerințe:
1. Calitatea pârâtei de creditor a sumelor cheltuite cu imobilul în cauză și, totodată, de debitor a obligației de restituire a bunului
2. Creanța pretinsă de către societatea pârâtă să fie certă, lichidă și exigibilă, în strânsă legătură cu imobilul și prilejuită de acesta
3. Existența unui raport juridic obligațional între părți, respectiv stabilirea calității de debitori a reclamanților din prezenta cauză
În ceea ce privește certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea, respectiv natura creanței retentorului ., cât și calitatea de debitori a reclamanților din prezenta cauză, instanța a reținut că acestea urmează a fi stabilite în cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului G., având ca obiect pretențiile cu titlul de contravaloare îmbunătățiri formulate de societatea pârâtă în contradictoriu cu reclamanții D. C. V., D. E. și H. G..
Sub acest aspect, s-a reținut că soluția ce se va pronunța în dosarul Tribunalului G. este de natură a influența recunoașterea dreptului de retenție invocat de către pârâtă și implicit, dezlegarea cererii de evacuare, astfel cum s-a învederat mai sus.
Apreciind incidente în cauză prevederile art.413 alin.1 pct.1 Cod proc.civ., instanța a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea, prin hotărâre definitivă, a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului G..
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs reclamanții D. C. V., D. E. și H. G., arătând că în mod greșit s-a dispus suspendarea, întrucât acțiunea a avut ca temei de drept dispozițiile Titlului XI, procedură specială ce nu prevede posibilitatea suspendării cauzei.
Apreciază că instanța a încălcat dispozițiile art. 1042 NCPC care arată că pârâtul nu poate formula cerere reconvențională, recunoscând astfel că pârâtul are dreptul la aceste pretenții și că de acest drept depinde soluționarea prezentei cauze.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 414 NCPC.
Cererea de recurs a fost legal timbrată. (taxă timbru fila 14)
Legal citată, intimata . a formulat întâmpinare prin care a arătat că recursul este nul, întrucât motivele invocate de către reclamanți nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute, în mod expres de art. 488 alin. 1 NCPC, iar pe fondul criticilor reclamanților a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
În motivare a arătat că normele procesual civile generale, care reglementează cazurile și condițiile de suspendare facultativă ale unei judecăți sunt aplicabile și în cauză.
A mai precizat intimata că a efectuat îmbunătățiri substanțiale în timpul închirierii imobilului, iar legiuitorul a prevăzut posibilitatea locatarului de a refuza predarea imobilului până la plata acestor despăgubiri.
În continuare intimații au arătat că în dosarul nr._ al Tribunalului Galații recurenții au formulat cerere reconvențională solicitând evacuarea intimatei, aceeași cerere constituind și obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei G., suspendat până la soluționarea cauzei_ a Tribunalului G..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 NCPC.
În calea de atac a recursului nu s-a administrat nicio probă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Cu privire la excepția nulității recursului, instanța reține că potrivit art. 489 alin. 1 și 2 NCPC recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal și aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 NCPC.
În condițiile în care motivele invocate de către recurenți pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 NCPC – când prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității – instanța va respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului.
În continuare instanța reține că acțiunea reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1033-1048 NCPC – care reglementează o procedură specială de evacuare din imobilele folosite sau ocupate fără drept.
Această procedură este caracterizată în primul rând de celeritate. Astfel, în timp ce cererea de evacuare de drept comun nu implică o procedură de soluționare urgentă, nefiind astfel calificată legal, evacuarea în procedura specială se judecă de urgență, cu toate consecințele ce decurg din acest caracter.
În acest sens, spre deosebire de ipoteza promovării acțiunii în evacuare pe calea dreptului comun, în cadrul procedurii speciale, conform dispozițiilor art. 1042 alin. 1 NCPC, pârâtul nu are posibilitatea să formuleze cerere reconvențională, limitarea acestui drept având ca rațiune asigurarea urgenței soluționării cererii principale.
Așadar, potrivit dispozițiilor menționate este evitată situația în care pârâtul formulează cerere reconvențională cu privire la îmbunătățiri, reale ori pretinse, și solicită instituirea unui drept de retenție. Cererea de plată a îmbunătățirilor poate fi formulată numai pe cale separată.
Din scopul urmărit de legiuitor, acela de a evita temporizarea cererii de evacuare, rezultă în mod logic că, chiar dacă pârâtul cere pe cale separată instituirea unui drept de retenție, nu s-ar putea în niciun caz dispune suspendarea judecății potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, întrucât s-ar ajunge la situația contrară celei urmărite de legiuitor.
Pentru toate argumentele de mai sus, în temeiul art. 498 alin. 2 NCPC., va admite recursul formulat, va casa încheierea recurată și va trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul declarat de recurenții D. C. V., D. E., H. G., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. V., în G., ..41, ., jud. G., în contradictoriu cu intimata ., cu sediul procesual ales în G., .. 132, jud. G., împotriva încheierii pronunțate la data de 22.12.2014 de către Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Casează încheierea recurată și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, R. G. F. M. A. D. G. B. F. D.
Red. jud. D.G.B./07.10.2015
Tehnored. gref. F.D./12.10.2015/6 ex.
Jud. fond: E.L.D.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 708/2015. Tribunalul GALAŢI | Pretenţii. Decizia nr. 433/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
