Cereri. Decizia nr. 453/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 453/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 453/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.453/2015
Ședința publică de la 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. F.
Judecător M. A.
Grefier V. T.
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de apelantele-reclamante A. C., A. M.-F. și de apelanta-pârâtă U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul_, având ca obiect alte cereri-suspendare demolare garaj.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta A. M.-F. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează instanței faptul că dosarul se află la primul termen de judecată apelantele-reclamante au depus o cerere de renunțare la apel și nu au depus taxa judiciară de timbru, după care:
Tribunalul procedează la identificarea apelantei A. M.-F. care se legitimează cu CI . nr._ și CNP-_.
Apelanta A. M.-F. arată că, la acest termen de judecată înțelege să nu achite taxa judiciară de timbru, solicitând anularea cererii de apel ca netimbrată.
La interpelarea instanței apelanta arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul în apel.
Apelanta A. M.-F., privitor la propriul apel solicită anularea acestuia ca netimbrat.
Cu privire la apelul formulat de U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR, apelanta solicită respingerea acestuia ca nefondat, arătând că acest apel vizează doar cheltuielile de judecată care nu au fost dovedite, la dosar s-a depus doar o factură și un înscris emis de o bancă. Mai opinează că, instanța de fond, în mod corect a aplicat dispozițiile art.451 alin.2 N.C.P.C., reducând motivat onorariul de avocat. Arată că valoarea litigiului din prezenta cauză este de aproximativ 8000 lei în comparație cu onorariul avocațial solicitat, care ar reprezenta 50% din valoarea litigiului iar la instanța de fond au fost acordate doar două termene de judecată pentru administrare probe, respectiv pentru dezbateri la care apărătorul pârâtei a depus întâmpinare și note scrise.
Totodată, apelanta A. M.-F. depune la dosar concluzii scrise.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 și art.395 NCPC, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, reclamantul A. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G., să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună suspendarea demolării garajului proprietatea sa situat în G., . . 31 decembrie 2014 și obligarea pârâtei să demoleze construcția pe cheltuiala sa. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că cu adresa nr._/13.03.2014 Primăria mun. G. i-a notificat încetarea contractului de închiriere nr. 5099 în termen de 20 de zile de la data primirii acesteia desființarea necondiționată a garajului amplasat pe terenul proprietatea pârâtei și aducerea la starea inițială.
Mai arată reclamanta că urmare a înștiințării de plată nr._/16.01.2014 pârâta a solicitat și încasat suma de 246 lei cu aviz de plată din data de 27.02.2014 cu titlu de chirie teren garaj, aferentă anului 2014 plată cu care a fost de acord, părțile îndeplinindu-și obligațiile reciproce și astfel având loc o tacită relocațiune, astfel încât garajul nu poate fi dărâmat până la data de 31.12.2014.
Susține reclamanta că garajul a fost construit în baza autorizației de construcție nr. 7939/21.05.1993 și a certificatului de urbanism cu același număr și aceeași dată și a documentației tehnice, avizate de Serviciul Urbanism al Primăriei. În niciunul dintre actele prin care s-a aprobat ridicarea construcției nu se face vreo referire că aceasta ar fi temporară, provizorie sau că ar urma să se desființeze ca urmare a rezilierii viitorului contract de închiriere, pentru caz de interes public.
În drept au invocat dispozițiile art. 555, art. 581 și art. 595 C.civ.
Ulterior, reclamantul și-a modificat cererea solicitând constatarea valabilității pe termen nelimitat a contractului de închiriere nr. 5099/01.01.2012 și obligarea pârâtei să-l execute în continuare. În subsidiar, a solicitat să i se plătească valoarea actuală de piață a construcției, să suspende demolarea garajului până la plata valorii acestuia, să nu demoleze construcția mai devreme de data de 31.12.2014 și să oblige pârâta să suporte cheltuielile aferente demolării și repunerii terenului în situația anterioară.
În drept, a motivat acțiunea pe art. 111, 109, alin. 1 C.pr.civ., art. 562, alin. 3 și art. 595 C.civ., art. 1810 C.civ., art. 1350 C.civ.
În susținere a depus înscrisuri.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare invocând respingerea capătului de cerere privind constatarea valabilității pe termen nelimitat a contractului de închiriere nr. 5099/01.01.2012 ca inadmisibil iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 1270, art. 1271 C.civ.
La termenul din data de 13.10.2014 reclamantul și-a modificat din nou cererea de chemare în judecată precizând că solicită obligarea pârâtei să nu dărâme garajul până la data de 31.12.2014, dată până la care reclamantul a plătit chirie și să fie obligată pârâta să-i plătească despăgubiri reprezentând valoarea garajului și cheltuielile ce se vor efectua cu aducerea terenului la situația anterioară.
La același termen instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Prin sentință civilă nr._/24.11.2014, Judecatoria Galati a respins cererea ca nefondată si a obligat reclamantul la plata către pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 01.01.2012 s-a încheiat între MUNICIPIUL G., în calitate de proprietar, și A. P., în calitate de chiriaș, contractul de închiriere nr. 5099/01.01.2012 pentru terenul situat în cartier Mazepa II, . de 25,63 mp, valabil începând cu data de 01.01.2012 și până la data de 31.12.2012. La expirarea contractului a operat tacita relocațiune, ambele părți manifestându-și tacit, intenția de menținere a contractului, reclamantul achitându-și obligația de plată a chiriei și pentru anul 2014.
Pe acest spațiu este amplasată o construcție, ridicată conform autorizației de construire nr. 7939/21.05.1993, respectiv un garaj. Prin notificarea nr._/13.03.2014 pârâta a notificat reclamantul că în termen de 20 de zile va înceta contractul de închiriere, punându-i totodată în vedere să desființeze necondiționat garajul mai sus menționat și aducerea terenului la starea inițială.
Potrivit contractului de închiriere nr. 5099/01.01.2012, art. 9, act juridic însușit de părți, la data expirării contractului sau în situația prevăzută de Cap. V, art. 6, chiriașul are obligația de a aduce terenul în starea în care a fost predat.
Aceste dispoziții contractuale sunt în concordanță și cu cele prevăzute de art. 1821, alin. 1 NCC potrivit cărora la încetarea locațiunii, locatarul este obligat să restituie bunul luat în locațiune în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii.
Potrivit art. 1823 C.civ. locatorul are dreptul de a păstra lucrările adăugate și autonome efectuate asupra bunului pe durata locațiunii și nu poate fi obligat la despăgubiri decât dacă locatarul a efectuat lucrările cu acordul prealabil al locatorului. Se observă că legiuitorul nu reglementează și întinderea acestor despăgubiri, astfel încât în opinia instanței devin aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 597 NCC, care stipulează că lucrările făcute de un detentor precar sunt supuse, în mod corespunzător, regulilor aplicabile autorului de rea-credință.
Conform art. 582 NCC în cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de rea-credință, proprietarul imobilului are dreptul: a) să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, cu plata, la alegerea sa, către autorul lucrării, a jumătate din valoarea materialelor și a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului; sau b) să ceară obligarea autorului lucrării la desființarea acesteia; sau c) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat. A.. (2) prevede ca desființarea lucrării se face, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului acesteia, care este ținut totodată să repare orice prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință.
Chiriașului nu-i pot fi aplicabile dispozițiile privitoare la autorul de bună credință întrucât acesta este un detentor precar, iar art. 597 NCC reglementează expres situația acestuia, care este asimilată autorului de rea-credință.
Așadar, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâtul dorește înscrierea în cartea funciară ca proprietar al acestui imobil, instanța nu poate dispune obligarea acestuia la plata despăgubirilor care oricum nu poate depăși jumătate din valoarea materialelor și a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului.
Referitor la solicitarea reclamantului de a nu i se dărâma garajul până la data de 31.12.2014, instanța a reținut că nici aceasta nu este întemeiată întrucât această obligație de desființare a garajului era scadentă de la data încetării contractului, respectiv de la data expirării celor douăzeci de zile, ca urmare a notificării făcute de pârâtă. A amâna îndeplinirea obligației de demolare a garajului înseamnă a prelungi efectele contractului de închiriere peste durata pusă la dispoziție. Față de împrejurarea că reclamantul a achitat chiria aferentă întregului an 2014, instanța a apreciat că acesta poate solicita restituirea acestei sume invocând plata nedatorată.
În baza art. 451 C.pr.civ. instanța a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată efectuată de pârâtă. În ceea ce privește întinderea acestor cheltuieli, prin raportare la valoarea pricinii, volumul de muncă al apărătorului și complexitatea dosarului, instanța a apreciat că suma de 1000 lei reflectă cel mai bine aceste aspecte.
Impotriva acestei hotarari au formulat apel A. C. si A. M.-F., succesoarele reclamantului A. P., decedat la data de 11.12.2014, dupa pronuntarea hotararii recurate. Arata ca rezilierea unilaterala a contractului de inchiriere este nelegala deoarece chiria a fost platita pana la sfarsitul anului 2014 iar pe de alta parte zona in care se afla garajul nu este afectata de lucrari de restructurare urbana, aprobate prin Hotarare a Consiliului Local.
De asemenea, a formulat apel si parata UAT Galati, doar in ceea ce priveste cheltuielile de judecata, aratand ca instanta de fond, in mod nelegal a diminuat onorariul de avocat.
Apelantele A. C. si A. M.-F. au fost citate, pentru termenul din data de 10.06.2015 cu mentiunea de a achita taxa judiciara de timbru in valoare de 458,50 lei, dar acestea nu s-au conformat dispozitiei instantei, apelanta A. M.-F. aratand in fata tribunalului ca nu intelege sa achite aceasta taxa.
Față de aceste considerente si vazand disp. art. 470 alin. 3 C. proc. civ., tribunalul urmeaza sa admita exceptia netimbrarii apelului formulat de apelantele A. C. si A. M.-F. si sa il anuleze ca netimbrat.
In ceea ce priveste apelul formulat de UAT Galati, tribunalul apreciaza ca instanta de fond in mod corect a diminuat onorariul de avocat, aceasta decizie avand influenta numai in cea ce priveste obligarea partii adverse la plata cheltuielilor de judecata, fara a avea vreo influenta in raportul juridic dintre parte si aparatorul sau. Tribunalul apreciaza ca atat timp cat la instanta de fond cauza a fost judecata in doua termene si raportat la valoarea litigiului, suma de 1000 lei la care a fost obligat reclamantul cu titlu de cheltuieli de judecata este corecta si prin urmare va respinge apelul paratei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării apelului promovat de reclamantele A. C. domiciliată în G., ..16, ., jud.G. și A. M.-F. domiciliată în G., ..2, ., jud.G. împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. și îl anulează ca fiind netimbrat.
Respinge apelul promovat de pârâta U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR cu sediul în G., ., jud.G. împotriva sentinței civile nr._/24.11.2014 pronunțată de Judecătoria G., ca fiind nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015.
Președinte, pt. Judecător, pt.Grefier,
R. G. F. M. A. V. Ț.
Aflat în C.O. aflat în C.O.
Conf.art.426 C.pr.civ., Conf.art.426 C.pr.civ.,
Semnează, Semnează,
Președinte complet, P.-Grefier cu delegație,
Judecător R. G. F. M. M.
Red.R.G.F./tehnored.CB
5ex/09.07.2015.
Jud.Fond-A.T.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 918/2015. Tribunalul GALAŢI | Legea 10/2001. Sentința nr. 708/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
