Pretenţii. Decizia nr. 433/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 433/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 07-10-2015 în dosarul nr. 433/2015
Dosar nr._ Operator de date cu caracter personal-2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Decizia civilă nr. 433
Ședința publică de la 07.10.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: R. G. F.
Judecător: M. A.
Judecător: D. G. B.
Grefier: F. D.
La ordine fiind judecarea recursurilor formulate de recurenții N. V., domiciliat în G., ., nr. 10, ., M. S., domiciliată în G., ., nr. 10, ., T. D., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr._ din 03.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. 787, cu sediul ales la sediul C.. av. T. I. M., în G., ., ., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 30.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta când instanța pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 07.10.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, la data de 04.10.2011, reclamanta Asociația de proprietari nr. 787 a solicitat obligarea pârâților N. V., M. S. și T. D. la plata sumei de 15.855,18 lei reprezentând cheltuieli de întreținere neachitate în perioada 2007-septembrie 2011 în cuantum de 8.143,68 lei și penalități de întârziere aferente sumei restante în cuantum de 7.711,50 lei.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul N. V. nu a achitat cheltuielile de întreținere aferente imobilului în care domiciliază, evidențiate în fișa individuală de calcul, pentru neplata în termen a acestor cheltuieli, fiind calculate penalități de întârziere. Precizează că, deși pârâtul, este cel ce a locuit în imobil, totuși acesta s-a sustras de la plata cheltuielilor susținând că nu mai este proprietar, ci l-a vândut pârâților M. S. și T. D..
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 114/1996 și a OG nr. 85/2001.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.
În dovedirea acțiunii, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Pârâții M. S. și T. D., legal citați, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii având în vedere faptul că pârâtul N. V. este cel ce locuiește în imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2420 în data de 30.07.2003. Pentru acest motiv au înțeles să formuleze cerere de chemare în garanție a acestuia, anexată întâmpinării.
Pârâtul N. V., legal citat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivată de lipsa calității de proprietar precum și excepția autorității de lucru judecat, raportat la soluția pronunțată în dosarul nr._, pe fond solicitând respingerea acțiunii.
Prin încheierea de ședință din data de 15.11.2012 instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul N. V. pentru sumele pretinse de reclamantă în contradictoriu cu acesta pentru perioada iunie 2005 - februarie 2008, cu privire la care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1279/15.02.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._, irevocabilă prin nerecurare și a respins cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 787, în contradictoriu cu pârâtul N. V., pentru sumele scadente solicitate de reclamantă în perioada iunie 2005 – februarie 2008, pentru autoritate de lucru judecat.
De asemenea, în urma admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului N. V. pentru sumele solicitate de reclamantă cu titlu de pretenții scadente ulterior datei de 01.03.2008, instanța a respins cererea având ca obiect pretenții formulată de reclamanta Asociația de proprietari nr. 787, în contradictoriu cu pârâtul N. V., pentru sumele scadente solicitate de reclamantă ulterior datei de 01.03.2008, ca fiind formulată împotriva unei persoanei fără calitate procesuală pasivă.
Pentru termenul din data de 29.05.2012, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul majorării pretențiilor, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 17.325,50 lei reprezentând cheltuieli de întreținere neachitate în perioada iunie 2006-aprilie 2012 în cuantum de 9.614 lei și penalități de întârziere aferente sumei restante în cuantum de 7.711,50 lei.
La termenul din data de 06.11.2012, interpelat fiind de instanță, apărătorul reclamantei a arătat că solicită atât sumele scadente la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1279/15.02.2010 în dosarul nr._ cât și sumele acumulate ulterior.
Față de aceste precizări, apărătorul pârâților M. S. și T. D. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele anterioare datei de 04.10.2008, unită cu fondul la termenul din data de 11.12.2012.
La termenul din data de 18.02.2013, instanța a constatat calitatea de chemat în garanție a numitului N. V., având în vedere faptul că i-a fost comunicată cererea de chemare în garanție.
În cauză, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr._/03.11.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, instanța a admis, în parte, cererea modificată, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. NR. 787 G. în contradictoriu cu pârâții M. S. și T. D. și chematul în garanție N. V.. A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți, în ceea ce privește debitul aferent perioadei 01.06._08 și a constatat prescris dreptul reclamantei de a solicita obligarea pârâților la plata debitului aferent perioadei 01.06._08, în sumă de 2.028,64 lei cheltuieli de întreținere și 474,21 lei penalități.
Totodată a obligat pârâții la plata sumei de 6.689,03 lei reprezentând cheltuieli de întreținere scadente și neachitate în perioada 01.10._12 și a sumei de 5.549,46 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade. A obligat pârâții la plata sumei de 1.676,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A admis în parte cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție N. V. la plata către pârâții M. S. și T. D. a sumei de 6.689,03 lei reprezentând cheltuieli de întreținere scadente și neachitate în perioada 01.10._12 și a sumei de 5.549,46 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
Totodată a obligat chematul în garanție N. V. la plata către pârâții M. S. și T. D. a sumei de 1.676,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A obligat pârâtul la plata diferenței de onorariu expert în sumă de 375 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în drept, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se prescrie dacă nu a fost exercitat în termenul legal de 3 ani.
Prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Cererea Asociației de proprietari nr. 367 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 04.10.2011. Față de prevederile anterior amintite instanța a constatat că pretențiile reclamantei având ca obiect debitul nerecuperat aferent perioadei anterioare acestei date nu mai pot fi valorificate pe cale judiciară, dreptul material la acțiune fiind prescris.
Având în vedere faptul că reclamanta cunoștea situația juridică a imobilului, promovând acțiuni având ca obiect obligarea numitului N. V. la plata cheltuielilor aferente apartamentului în care locuia, respinse pentru lipsa calității procesuale pasive derivate din lipsa calității de proprietar, instanța a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora instanța, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, poate să dispună, chiar din oficiu, judecarea sau rezolvarea acțiunii.
Pentru aceste motive instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți și a constatat prescris dreptul reclamantei de a solicita obligarea pârâților la plata debitului aferent perioadei anterioarei introducerii acțiunii, în sumă de 2.028,64 lei cheltuieli de întreținere și 474,21 lei penalități.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2420 în data de 30.07.2003, chematul în garanție N. V., în calitate de vânzător, a transmis pârâților M. S. și T. D., în calitate de cumpărători, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în G., ., nr. 10, ., .> De la data încheierii contractului, cu nerespectarea dispozițiilor contractuale potrivit cărora cumpărătorii urmau să intre în stăpânirea de fapt a imobilului începând cu data de 30.07.2004, vânzătorul a locuit în apartament, exercitând prin aceasta prerogativa folosinței asupra imobilului.
În baza dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
De asemenea, în temeiul art. 49 din aceeași lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată.
Conform dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Penalizările nu vor fi mai mari de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată. În prezenta cauză, cuantumul penalităților solicitat de reclamantă se înscrie în prevederile legale, fiind de 0,1 % pe zi, aceasta fiind îndreptățită a le calcula și percepe.
Potrivit dispozițiilor art. 1073 C.civ. de la 1864 creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.
În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, legea instituind în favoarea creditorului un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația de a dovedi existența acesteia iar debitorul de a dovedi executarea obligației sale.
Instanța a constatat că pârâții nu și-au îndeplinit integral obligațiile legale, motiv pentru care a admis, în parte, acțiunea astfel cum a fost precizată și, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, a obligat pârâții la plata sumei de 6.689,03 lei reprezentând cheltuieli de întreținere scadente și neachitate în perioada 01.10._12 și a sumei de 5.549,46 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.proc.civ. de la 1865, constatând culpa procesuală, a obligat pârâții la plata sumei de 1.676,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că aceasta apare ca fiind fondată, motiv pentru care a admis-o, în parte, fiind îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 60 alin. 1 C.proc.civ. de la 1865 și a obligat chematul în garanție N. V. la plata către pârâții M. S. și T. D. a sumei de 6.689,03 lei reprezentând cheltuieli de întreținere scadente și neachitate în perioada 01.10._12 și a sumei de 5.549,46 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade precum și la plata sumei de 1.676,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/03.11.2014, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._, au declarat recurs pârâții M. S. și T. D., precum și chematul în garanție N. V..
În motivare recurenții pârâții M. S. și T. D. au arătat că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză cuantumul cheltuielilor de întreținere și al penalităților de întârziere era de 9667,58 lei și nu_,49 lei, astfel cum în mod neîntemeiat a reținut instanța.
În opinia recurenților, nu s-a ținut seama că numitul N. V. a locuit efectiv în imobilul în cauză, astfel cum rezultă și din procesul verbal încheiat de B. T. Ș. la data de 27.06.2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 6 C.p.c.
Cererea de recurs formulată de pârâții M. S. și T. D. a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 287 lei.
În motivarea recursului declarat de chematul în garanție N. V. s-a arătat că în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că nu are calitatea de proprietar, și excepția autorității de lucru judecat față de hotărârea pronunțată în dosarul nr._ .
A mai precizat recurentul că nu a avut relații contractuale cu pârâții, că nu au fost avute în vedere facilitățile de care beneficiază în calitate de persoană cu handicap, iar calculul cheltuielilor de întreținere și al penalităților, este eronat, deși în cauză a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu atât mai mult cu cât . în insolvență, beneficiind de anularea penalităților către creditorii săi.
În opinia recurentului, calculul zilelor de întârziere este eronat, iar partea nu a beneficiat de o expertiză corectă, cu atât mai mult cu cât obiectivele propuse de către recurent nu au fost analizate de expert.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 C.p.c..
Cererea de recurs formulată de chematul în garanție N. V. a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 146 lei.
Prin Încheierea din data de 30.09.2015 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de recurentul N. V. și s-a dispus scutirea acestuia de la plata taxei de timbru în cuantum de 282 lei.
Legal citată, intimata Asociația de P. nr. 787 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate.
În motivare a arătat că prin raportul de expertiză s-a stabilit cuantumul creanței datorate de către pârâți respectiv 8717,67 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și 6023,67 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada 01.06._12. Instanța de fond a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 6689,03 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și 5549,46 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada 01.10._12, astfel încât în mod eronat susțin recurenții că s-a dat mai mult decât s-a cerut.
A mai precizat intimata că excepțiile invocate de către chematul în garanție au fost admise de către instanța de fond prin Încheierea din data de 15.11.2012.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 230/2007.
În recurs nu a fost administrată nicio probă.
Analizând legalitatea sentinței civile nr._/03.11.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurenții pârâți M. S. și T. D., instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2420 în data de 30.07.2003, chematul în garanție N. V., în calitate de vânzător, a transmis pârâților M. S. și T. D., în calitate de cumpărători, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în G., ., nr. 10, ., .> În baza dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
De asemenea, în temeiul art. 49 din aceeași lege, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată.
Conform dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Penalizările nu vor fi mai mari de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată.
În mod corect instanța de fond a constatat că pârâții, în calitate de proprietari ai imobilului ce face parte din Asociația reclamantă, nu și-au îndeplinit integral obligațiile legale, motiv pentru care a admis, în parte, acțiunea astfel cum a fost precizată și, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, a obligat pârâții la plata sumei de 6.689,03 lei reprezentând cheltuieli de întreținere scadente și neachitate în perioada 01.10._12 și a sumei de 5.549,46 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
Referitor la susținerea recurenților conform căreia, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză cuantumul cheltuielilor de întreținere și al penalităților de întârziere era de 9667,58 lei și nu_,49 lei, Tribunalul reține următoarele.
Prin Raportul de expertiză întocmit de expert C. I. C., inițial, s-a stabilit un cuantum de 4940,69 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și 2224,73 lei, reprezentând penalități de întârziere, sumele fiind aferente perioadei 01.10._11. (f.266 dosar fond)
În condițiile în care la termenul din data de 29.05.2012, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul majorării pretențiilor, solicitând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere calculate până în luna aprilie 2012 în cauză au fost încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză, expertul stabilind că pentru perioada iunie 2006-aprilie 2012 cheltuielile de întreținere sunt în cuantum de 8717,67 lei, iar penalitățile sunt de 6023,67 lei. (f.8 dosar fond)
Prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâți, în ceea ce privește debitul aferent perioadei 01.06._08, în mod corect instanța de fond a stabilit cuantumul final al cheltuielilor de întreținere respectiv al penalităților de întârziere, scăzând din suma de 8717,67 lei, respectiv din suma de 6023,67 lei, 2028,64 lei, respectiv 474,21 lei aceste din urmă valori fiind stabilite de către expert ca fiind cheltuieli de întreținere și penalități aferente perioadei 01.06._08.(f.20)
Referitor la motivul de recurs conform căruia nu s-a ținut seama că numitul N. V. a locuit efectiv în imobilul în cauză, astfel cum rezultă și din procesul verbal încheiat de B. T. Ș. la data de 27.06.2013, Tribunalul reține că acesta este nefondat.
Astfel, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Așadar, obligația de plată a contribuțiilor lunare, în raport cu Asociația de proprietari, revine proprietarului apartamentului, or, așa cum menționam anterior, proprietari ai acestui imobil sunt în prezent recurenții-pârâții M. S. și T. D..
În consecință, se constată că recursul promovat de pârâții M. S. și T. D. este nefondat.
Analizând legalitatea sentinței civile nr._/03.11.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurentul-chemat în garanție N. V., instanța de control judiciar reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentului, Tribunalul reține că instanța de fond a admis excepțiile invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția autorității de lucru judecat față de hotărârea pronunțată în dosarul nr._, prin Încheierea din 15 ianuarie 2012.
În ceea ce privește susținerea recurentului conform căreia nu a avut relații contractuale cu pârâții, instanța reține că acest aspect este lipsit de relevanță, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 998 C.civ. „ orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar, în sensul art. 999 C.civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Din interpretarea dispozițiilor mai sus menționate, rezultă că, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, este necesar să constate îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: săvârșirea unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, vinovăția în săvârșirea faptei ilicite și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptei ilicite și prejudiciu.
În cauză, prin sentința recurată pârâții M. S. și T. D. au fost obligați la plata sumei totale de_,49 lei, astfel încât rezultă existența unui prejudiciu în dauna acestora.
Totodată se reține existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate și vinovăția chematului în garanție, în condițiile în care acesta a locuit efectiv în imobil fără a deține un titlu locativ și nu a achitat integral cheltuielile de întreținere.
În consecință, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale astfel încât, în mod corect instanța de fond a obligat chematul în garanție la plata sumei va obliga pârâții la plata sumei totale de_,49 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și penalități de întârziere, aferente perioadei 01.10._12.
Tribunalul va respinge ca neîntemeiat motivul de recurs potrivit căruia au fost ignorate facilitățile de care beneficiază chematul în garanție în calitate de persoană cu handicap, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 31 din Legea 448/2006 dreptul la asistență socială sub forma facilităților sociale se acordă la cerere, or în cauză recurentul nu a dovedit că a formulat o astfel de cerere.
În ceea ce privește calculul cheltuielilor de întreținere și al penalităților, așa cum s-a argumentat anterior acesta a fost efectuat în mod corect de către instanță având în vedere raportul de expertiză întocmit, răspunsul la obiecțiuni și prescripția dreptului material la acțiune cu privire la o parte din debit.
Totodată instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile potrivit cărora . în insolvență, beneficiind de anularea penalităților către creditorii săi, având în vedere că nu există raporturi contractuale între societatea menționată și recurentul chemat în garanție.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că sentința pronunțată în cauză este legal și temeinică, în baza art. 312 C.proc.civ., va respinge recursurile formulate, ca nefondate.
Cum recurenții-pârâți sunt părți căzute în pretenții, îi va obliga la cererea intimatei-reclamante, în condițiile art. 274 C.pr.civ., la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariul apărătorului său ales (conform chitanței nr. 22/19.03.2015 f.64 dosar).
În temeiul dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 51/2008 ajutorul public judiciar de care a beneficiat recurentul - chemat în garanție N. V. în cuantum de 282 lei rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți M. S., domiciliată în G., ., nr. 10, . și T. D., domiciliat în . și de recurentul-chemat în garanție N. V., domiciliat în G., ., nr. 10, ., împotriva sentinței civile nr._ din 03.11.2014 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. 787 G., cu sediul ales la sediul C.. av. T. I. M., în G., ., ., ca fiind nefondate.
Obligă recurenții-pârâți M. S. și T. D. să plătească intimatei-reclamante Asociația de P. nr. 787 suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 51/2008 ajutorul public judiciar de care a beneficiat recurentul - chemat în garanție N. V. în cuantum de 282 lei rămâne în sarcina statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 07.10.2015.
Președinte Judecător Judecător
R. G. F. M. A. D. G. B.
Grefier;
F. D.
Red. jud. D.G.B./13.11.2015
Tehnored. gref. F.D/13.11.2015
Jud. fond: A. B.
| ← Evacuare. Decizia nr. 434/2015. Tribunalul GALAŢI | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 405/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
