Legea 10/2001. Sentința nr. 708/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 708/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 708/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
SENTINȚA CIVILA Nr. 708/2015
Ședința publică de la 11 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D. B.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei Civile privind pe reclamant L. A., intervenient în nume propriu M. A. și pe pârât P. M.. G., pârât ., chemat în garanție H. S., chemat în garanție . ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2015 când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat succesiv pronunțarea la data de 11.06.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul tribunalului G. sub nr._ la data de 11.04.2012 reclamanta L. A., în contradictoriu cu pârâtul P. Municipiului G. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 550/SR/06.02.2004 emisă de P. Municipiului G., comunicată la14.03.2012, prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului din G., .. 11, formulată de reclamantă și de fiica sa C. L..
În motivarea cererii formulate a arătat că imobilul din G., .. 11 a aparținut defunctului L. Epaminonda, tatăl soțului său L. Vanghelia, imobilul, format din 9 apartamente și 2000 mp teren fiind preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, fiind trecut în anexa imobilelor naționalizate din jud. C., oraș G., la poziția 292.
A arătat că L. Epaminonda a avut un singur fiu, pe soțul reclamantei - L. V., cu care s-a căsătorit la 08.02.1941, soțul său decedând la 21.11.1986 în Brazilia.
A apreciat reclamanta că are calitatea de persoană îndreptățită, fiind soția supraviețuitoare a defunctului L. V., având această calitate și notificatoarea L. C., decedată la 23.10.2010, reclamanta fiind unica sa moștenitoare.
A precizat că împreună cu soțul și fiica sa au locuit în imobilul din .. 11, dar în anul 1951 au fost obligați ca în termen de 48 de ore să părăsească România, fără a mai putea să își ia actele de stare civilă, acte pe care le-au reconstituit ulterior, și nici actele de proprietate. Dreptul de proprietate fiind dovedit cu anexa la decretul nr. 92/1950, din care rezultă că de la autorul Epaminonda L., au fost trecute în proprietatea statului un număr de 7 apartamente situate în G., .. 11.
În drept au fost invocate disp. Legii nr. 10/2001.
A depus înscrisuri (f. 7 - 36 vol. 1 dosar).
Municipiul G. prin primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii, apreciind că reclamanta a formulat contestația cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicare.
A arătat că reclamanta nu este singura notificatoare care se pretinde persoană îndreptățită, fiind formulată o cerere și de un alt descendent al autorului, d-na V. Lorando S., a cărei notificare nu a fost încă soluționată.
Pe fondul cauzei a arătat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului iar la emiterea dispoziției erau incidente disp. OUG 10/2003, dispozițiile Legii nr. 247/2005 neputând retroactiva. Numai odată cu apariția Legii nr.247/2005, ale cărei dispoziții nu pot retroactiva, s-a prorogat termenul legal de depunere a actelor în completare și s-a instituit, în condițiile existenței actului de preluare, prezumția de proprietate prevăzută de noul art.24 din legea specială.
Pârâtul a concluzionat că reclamanta nu și-a putut proba calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în natură sau echivalent, în raport cu prevederile legale în vigoare la data soluționării cererii sale.
În drept au fost invocate disp. art. 115 - 118 CPCA ȘI LEGEA NR. 10/2001.
A solicitat judecata și în lipsă.
A depus înscrisuri (f. 43-45 vol. 1 dosar).
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, depunând înscrisuri (f. 50-66 vol. 1).
Prin încheierea de ședință din 22.06.2012 a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației.
La data de 08.03.2013 intervenienta M. A. a formulat cerere de intervenție în interes propriu arătând că este moștenitoarea mamei sale V. Lorando S., care a depus notificarea 359/2002, care are ca obiect imobilul din G., .. 11, actual .. 15 - 17, proprietatea bunicului său, Epaminonda Lorando.
A depus înscrisuri (f. 100 - 111 vol. 1 dosar).
La termenul de judecată din 21.05.2013 a fost admisă în principiu cererea de intervenție formulată.
La termenul de judecată din data de 25.10.2013 reclamanta a arătat că solicită introducerea în cauză în calitate de pârât a ., care este actualul deținător al construcției situate în G., .. 15.
Pârâta . G. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că obiectul cererii deduse judecății este contestație împotriva dispoziției nr. 550/SR/06.02.2004 emisă de primarul mun. G. prin care a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului din G., .. 11, arătând că nu este parte a raportului juridic determinat de răspunsul Primarului M.. G., invocând de asemenea și excepția inadmisibilității oricărei cereri formulate în contradictoriu cu această societate, având în vedere că anterior nu s-a parcurs procedura prevăzută de disp. art. 25 din Legea 10/2001.
La termenul de judecată din 08.12.2014 intervenienta M. A. a formulat precizări privind obiectul cererii sale, arătând că solicită măsuri reparatorii pentru teren și construcții, ce nu pot fi retrocedate în natură, construcția fiind demolată iar terenul este ocupat de construcția proprietatea . Iași.
Reclamanta L. A. a formulat precizări privind obiectul cererii formulate, arătând că în contradictoriu cu pârâtul primarul mun. G. solicită să fie despăgubită cu contravaloarea terenului, restituirea în natură nemaifiind posibilă, iar în contradictoriu cu pârâta . Iași a arătat că aceasta este succesorul . și respectiv a Societății Cooperatiste pe acțiuni Muncă și Artă G., care a deținut inițial construcția formată din 7 camere și care a fost demolată, în calitate de entitate competentă a soluționa notificarea, solicitând obligarea acesteia la plata despăgubirilor în sumă de 50.000 lei reprezentând contravaloarea imobilului demolat.
În motivarea cererii a arătat că acesta este proprietara construcției și are doar un drept de folosință asupra terenului care este proprietatea Municipiului G..
Prin încheierea de ședință din 05.05.2014 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . Iași, fiind respins capătul de cerere formulat în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
In fața instanței a fost administrată proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiza tehnică de identificare a imobilului (f. 244-252 dosar, vol. 1).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin notificarea adresată la data de 7.11.2001 reclamanta A. L. și C. L. au solicitat restituirea în natură a imobilelor compuse din teren în suprafață de 2.000 mp și construcții, situate în G., . că imobilele au fost dobândite de către tatăl soțului reclamantei, respectiv bunicul notificatoarei, Epaminonda L., acestea fiind moștenitoarele fiului autorului, V. L. (f. 7 dos. fond, vol. 1).
Potrivit anexei la Decretul nr. 92/1950, au fost naționalizate de la Lorando Epaminonda un număr de 7 apartamente din G., .. 11 (f. 9, dosar, vol.1).
Mama intervenientei, autoarea V. Lorando S. a formulat notificare la data de 31 ianuarie 2002, solicitând restituirea în natură a imobilului și a terenului aferent, în calitate de moștenitor al bunicului său Epaminonda Lorando, și a tatălui său, V. Lorando, imobil situat în G., .. 11. A arătat că imobilul a fost proprietatea bunicului său, Epaminonda Lorando, acesta a având în acel spațiu o fabrică de tâmplărie(f. 170 dosar, vol 1).
În dovedirea susținerilor, reclamanta a depus anexa la decretul nr. 92/1950 din care rezultă naționalizarea unui număr de 7 apartamente din G., .. 11 de la Epaminonda Lorando precum și acte de stare civilă, reconstituite de organizația Internațională a refugiaților, Misiunea din G..
Potrivit acestor acte de stare civilă (f.21 - 34 dosar, vol. 1), reclamanta L. A. s-a căsătorit la 08.02.1941 în G. cu V. L., acesta din urmă fiind născut la G., România la 16.06.1908 (f. 21, vol.1). V. L. a decedat la 21 noiembrie 1986, fiind menționat în certificatul de deces că este fiul lui Epaminondas Lorendos și al Carolinei L., decedați (f. 23, vol. 1). C. L., fiica reclamantei, care a formulat notificare alături de reclamantă, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, s-a născut la Isaccea, România, pe 22 noiembrie 1946, fiind fiica lui V. L., născut în G., Romania, pe 16.06.1908, și a Angelei L., născută în G., România, pe 08.07.1924, menționându-se că părinții s-au căsătorit la 18.08.1941 (f. 25 vol. 1). C. L. a decedat la 23.10.2010 în Porto Alegre, Statul Rio Grande do Sul, Republica Federală a Braziliei (f. 29).
Din înscrisurile depuse depuse de către intervenienta M. A., care susține că este descendenta aceluiași autor ca și reclamanta (f. 109 - 111 dosar, vol. 1), rezultă că aceasta este fiica lui V. LORANDO S. (f. 111).LORANDO S. s-a născut la 04.08.1939, fiind menționați ca și părinți LORANDO V., de 38 de ani, și Lorando E., de 32 de ani, mama sa V. Lorando S. decedând la 27.03.2004.
Intervenienta a depus la dosar aceeași copie a anexei la Decretul nr. 92/1950 prin care se menționează naționalizarea unui imobil, 7 apartamente din G., .. 11, de la Lorando Epaminonda (f. 100), depusă și de către reclamantă. De asemenea, a depus o cerere de înmatriculare din 28 octombrie 1931 prin care Epaminonda Lorando solicita înmatricularea în Registrul de Comerț al Camerei de Comerț și Industrie G. a unei fabrici de tâmplărie în G., .. 9 (f. 101, 102), cu precizarea că în cererea de înmatriculare este menționată data nașterii acestuia ca fiind 23.09.1877 (în Varna, Bulgaria) și ca procurist fiul acestuia V. Lorando, ordonanța de radiere nr. 235 din 5 iunie 1946 a firmei, Epaminonda Lorando, pentru neprezentare la revizuire (f. 103), precum și înscrisuri privind istoricul numerotării poștale a străzii Grădina V. (f. 106).
Este de observat că nici reclamanta, nici intervenienta nu au depus înscrisuri din care să rezulte dobândirea dreptului de proprietate al autorului Epaminonda Lorando sau EPAMINONDAS L., în varianta reclamantei.
Este de observat, sub un prim aspect, că deși atât reclamanta cât și intervenienta susțin că sunt moștenitoarele autorului Epaminonda Lorando/Epaminondas L. și respectiv Lorando V./L. V., din actele depuse de către reclamantă rezultă că L. V. este născut la data de 16.06.1908, în timp ce în actul de naștere al mamei intervenientei se menționează că, în anul 1939, tatăl său, menționat ca fiind Lorando V., era în vârstă de 38 de ani, ceea ce înseamnă că anul nașterii acestei persoane era anul 1901, fiind în mod evident vorba de o altă persoană decât cel despre care susține că era soțul reclamantei, fiind vorba de o coincidență de nume. De asemenea, se mai poate observa că, deși atât reclamanta cât și intervenienta își întemeiază cererea pe anexa Decretului de naționalizare nr. 92/1950, din conținutul căruia rezultă că au fost naționalizate 7 apartamente de la Epaminonda Lorando, pe .. 11, din G., reclamanta afirmă în cererea formulată în fața instanței că a locuit în imobil (fiind deci vorba de o locuință) iar intervenienta susține că era vorba de o fabrică de tămplărie.
Potrivit înscrisurilor existente la dosar, fabrica de tâmplărie invocată de intervenientă a fost declarată cu sediul în .. 9, nerezultând din nici un înscris depus la dosar că ar fi fost naționalizat și acest imobil.
Nici reclamanta, nici intervenienta nu au depus la dosar înscrisuri din care să rezulte dreptul de proprietate al autorului invocat asupra imobilelor din .. 11 sau .. 9, din G. (în numerotarea stradală anterioară).
În sensul art. 3 al. 1 lit. a și a art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001 au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, precum și moștenitorii acestora.
Cu privire la calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, instanța reține că presupusa persoană îndreptățită a fost tatăl soțului reclamantei, reclamanta neputând avea, în sensul dispozițiilor art. 659 și urm. ale Codului civil de la 1864 calitatea de moștenitor al socrului său.
Soțul său, L. V. a decedat în anul 1986. Deși reclamanta are vocație succesorală generală la moștenirea acestuia, la momentul decesului dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii nu exista în patrimoniul acestuia astfel că nu îl putea transmite către reclamantă.
Chiar în ipoteza de lucru, nereală, în care soțul reclamantei ar fi decedat ulterior nașterii dreptului în patrimoniul său, în certificatul de deces nr._ (f. 23 dosar, vol. 1) se consemnează că V. L. a lăsat un testament, a lăsat avere și doi copii: C. L. și A.. Ipotetic, vocația succesorală generală nu determină automat calitatea de moștenitor, reclamanta nedepunând la dosar testamentul și nici alte înscrisuri din care să rezulte calitatea de moștenitor.
Fiica reclamantei, C. L., a decedat ulterior formulării notificării. Aceasta avea calitatea de persoană îndreptățită, având calitatea de succesibil al bunicului său, ipotetica persoană îndreptățită Epaminondas L., în sensul art. 665 cod civil anterior, putând veni la succesiunea bunicului său prin reprezentarea tatălui său.
Reclamanta avea vocație succesorală generală la moștenirea fiicei sale, dar nu a realizat nici o dovadă din care să rezulte că are calitatea de moștenitor al fiicei sale, că a acceptat această moștenire, pentru a beneficia de dreptul acesteia la moștenirea bunicului, prin retransmiterea dreptului.
Cu privire la intervenientă, instanța reține că autorul acesteia, tatăl mamei sale, este o altă persoană decât soțul reclamantei, având în vedere faptul că anul nașterii acestuia, așa cum rezultă din certificatul de naștere al defunctei V. Lorando S., este anul 1901, având 38 de ani în anul 1939.
În absența unor alte înscrisuri, care nu au fost depuse de către părți, deși reclamanta și intervenienta aveau această obligație, conform art. 129 al. 1 Cod procedură civilă, instanța nu poate cu certitudine stabili dacă Lorando V. este aceeași persoană cu L. V. și dacă acesta este fiul persoanei de la care au fost naționalizate cele 7 apartamente din G., .. 11.
Mai reține instanță că, și în ipoteza în care reclamanta și intervenienta ar fi avut calitatea de moștenitori ai persoanei îndreptățite, potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea 10/2001 (varianta în vigoare la momentul formulării celor două notificări, respectiv art. 23 la momentul sesizării instanței) pentru a beneficia de dispozițiile acestui act normativ, persoana care se consideră îndreptățită trebuie să depună înscrisuri din care să rezulte dreptul de proprietate asupra imobilului iar în cazul moștenitorilor dovezi privind această calitate.
Din Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 (HG 250/2007), rezultă că prin acte doveditoare se înțelege (cu referire la dreptul de proprietate):
- orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea);
- orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);
- în cazul în care construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie construcția demolată.
Este adevărat că art. 24 din Legea nr. 10/2001 în varianta de la data sesizării instanței, dispune că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Este de observat însă că atât reclamanta cât și intervenienta au ales să solicite despăgubiri privind construcțiile de la ., față de care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.
În anexa de la Decretul nr. 92/1950 se face referire la naționalizarea unor apartamente, nu a unor fabrici sau a unor terenuri, astfel încât cu privire la terenuri, nici reclamanta, nici intervenienta, chiar dacă ar fi fost clară situația calității lor de moștenitori, nu beneficiază de prezumția instituită de aceste norme legale.
Având în vedere toate aceste considerente, apreciind că nici reclamanta și nici intervenienta nu au calitatea de persoane îndreptățite, în sensul mai sus menționat, nedovedind nici calitatea lor de moștenitori ai persoanei de la care au fost naționalizate bunurile, nici dreptul de proprietate al acestuia asupra terenurilor, urmează să respingă atât cererea principală, formulată de către reclamantă, cât și cererea de intervenție în interes propriu, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată cererea formulată de către reclamanta L. A., cu sediul procesual ales în G.-LA C.. AV. D.&CO, ., ., J. G. în contradictoriu cu pârâții P. M.. G. cu sediul în G., ., ., cu sediul în Iași, C. I, nr. 4, .. Parter, . și chemații în garanție H. S.,domiciliat în BÂRLAD, .. 35, J. V. și .>, cu sediul în BÂRLAD, REPUBLICII, nr. 3, J. V. având ca obiect legea 10/2001.
Respinge ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta M. A., cu domiciliul în FOCȘANI, ., ..
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iunie 2015.
Președinte, N. D. B. | ||
Grefier, L. C. |
Red. N.D.B.
Tehn. L.C. 24.09. 2015/ 6 ex.
| ← Cereri. Decizia nr. 453/2015. Tribunalul GALAŢI | Evacuare. Decizia nr. 434/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
