Fond funciar. Sentința nr. 4601/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4601/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 520/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA NR.520
Ședința publică din 24.11.2015
Completul compus din:
Președinte: R. D.
Judecător: M. M.
Judecător: A. F.
Grefier: A. D.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta LELITU D. M. cu domiciliul in G. . . ., împotriva sentinței civile nr.4601/2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. S. D., cu domiciliul in G., . . . PRIN PRIMAR, cu sediul in G., . jud.G., P. M..G. cu sediul in G., . jud.G. si INSTITUTIA P. G. PRIN PREFECT, cu sediul in G., ., jud.G., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care invederează că intimata INSTITUTIA P. G. PRIN PREFECT a depus intâmpinare, s-a solicitat judecata cauzei in lipsă, după care;
Față de lipsa părților, tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, a răspuns avocat C. C. pentru recurentă, lipsind intimații.
Se comunică un exemplar al intâmpinarii depuse de intimata INSTITUTIA P. G. PRIN PREFECT avocatului recurentei, care solicită lasarea cauzei la a treia strigare pentru a studia întâmpinarea comunicată.
Tribunalul dispune lăsarea cauzei la a treia strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a treia strigare, a răspuns avocat C. C. pentru recurentă, lipsind intimații.
Întrebat fiind, avocatul recurentei arată că nu solicită acordarea unui termen pentru studiul întâmpinării.
Tribunalul nu apreciază necesar comunicarea întâmpinării intimatei INSTITUTIA P. G. PRIN PREFECT intimaților lipsă.
Tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și in rejudecare admiterea acțiunii. Apreciază că in cauza sunt incidente dispozițiile art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991, care prevăd că terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor. In condițiile in care s-a facut un raport de expertiza care a evidențiat suprafata de teren solicitată si modalitatea construirii clădirii care se află pe acest teren, apreciază că in mod gresit instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată. Solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne in pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata;
Examinând actele si lucrarile dosarului, constată:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului G. la data de 19.12.2012 sub nr_, reclamantii S. S. Dorusi Lelitu D.-M., au solicitat instantei, in contradictoriu cu parata Institutia P. Judetului G., pronuntarea unei hotarari judecatoresti prin care sa se dispuna obligarea paratei la emiterea unui Ordin prin care sa li se atribuie in proprietate reclamantilor suprafata de teren de 43,69 m2, situata in G., ., langa Leaganul de Copii, teren aferent constructiei realizata de catre reclamanti in baza autorizatiei de construire nr 7543/27.05.1992 si atribuita in proprietate . nr 21/11.01.2010 a Tribunalului G., definitiva si irevocabila la data de 28.04.2010.
Au solicitat reclamantii si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea de fapt a cererii au învederat reclamantii că sunt proprietarii constructiei situata in G., ., așa cum rezulta din cuprinsul sentintei comerciale nr. 21/11.01.2010 a Tribunalului G. și că terenul aferent constructiei este inchiriat de la Primaria Municipiului G..
Reclamantii au dorit să indeplineasca formalitatile de intabulare a constructiei, insă au intampinat probleme cu privire la terenul in suprafața de 43,69 m2 aferent construcției, fiind indrumati sa solicite emiterea Ordinului P..
Reclamanții au susținut că la data de 09.07.2012 reclamantul S. S. D. a depus o cerere la Primaria Municipiului G., prin care a solicitat atribuirea terenului prin Ordinul P. Judetului G. și că la cererea înregistrată sub nr._/09.07.2012 nu au primit nici un raspuns de la Institutia P. G., fapt ce îi indreptățește să solicite instantei de contencios administrativ și fiscal obligarea paratei la emiterea Ordinului P., avand in vedere ca lipsa unui răspuns echivalează cu lipsa răspunsului conform L 554/2004, iar solicitarea acestora este încă in termenul de 6 luni de la trecerea celor 30 de zile, timp in care parata ar fi trebuit sa răspundă solicitării reclamanților.
In dovedire s-au folosit de dovada cu inscrisuri.
In drept si-au intemeiat cererea pe disp. art. 36 din Legea nr. 18/1991 si Legea nr. 554/2004.
Legal citata, parata a formulat intâmpinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului G., si a solicitat declinarea competentei de solutionarea a cauzei in favoarea Judecatoriei G., apreciind ca fiind incidente disp art 53 si 54 din L 18/1991.
Prin sentinta civila 648/08.03.2013, Tribunalul G. a admis excetpia necompetentei materiale si a dispus declinarea competetntei de solutionarea a cauzei in favoarea Judecatoriei G..
In fata instantei, partile au formulat aparari, dupa cum urmeaza:
Reclamantii si-au modificat cererea de chemare in judecata sub aspectul intinderii suprafetei ce o doresc in proprietate, de la suprafat de 43,69 m2 la suprafata de 69,78 m2.
De asemenea, au solicitat introducerea in cauza, in calitate de parati, a Municipiului G. prin Primar si a Primariei Municipiului G.. (f 33 dosar).
Au susținut reclamantii că, urmare a existentei dosarului nr._ al Tribunalului G., au descoperit existenta Certificatului de Urbanism 1708/07.09.2006 și că acest dosar a avut ca si obiect anularea certificatului de urbanism nr 306/25.02.2002 si a certificatului de urbanism 1708/07.09.2006.
Prin sentinta 845/22.12.1995 pronuntata in dosarul 1978/1994 al Tribunalului G., reclamantii au fost exclusi din ..
Reclamanții au susținut, de asemenea că, nefiind parte in dosarul_, nu au avut cunostinta de aceste înscrisuri, deci, nici nu au știut că întinderea suprafetei este mai mare și că, odată cu obținerea dreptului de proprietate asupra construcției, au solicitat Primariei Municipiului G., întocmirea contractelor de închiriere cu privire la suprafață de teren.
Suprafata de 24 m2 de teren a fost trecuta in noile contracte ca o continuare a vechilor contracte, desi, spre deosebire de reclamanti, Primaria Municipiului G. cunostea suprafata reala a terenului ocupat de constructia reclamantilor inca din anul 2006.
Parata Institutia P. G. a formulat intampinare ( f.182 dosar) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanti.
Pârâta a susținut că cererea de chemare în judecata nu face obiectul L 18/1991, nu a existat si nu exista o propunere a Primariei Municipiului G. facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenului, asa cum cer disp art 36 din L 18/1991 a fondului funciar.
De asemenea pârâta a susținut că nu a existat o propunere motivat de faptul ca terenului in discutie nu ii sunt aplicabile disp art 36 din L 18/1991, deoarece terenul nu este atribuit in folositnta ca efect al aplicarii disp art 30 din L 58/1974, ci, fiind teren inchiriat, asa cum reise din capitolul II al contractului de Inchiriere nr_/26.06.2012 autorizatia 7543/27.05.1992, îi sunt aplicabile alte dispozitii legale.
Pârâta a susținut de asemeni că din cuprinsul certificatului de urbanism 1708/07.09.2006 emis de Primarul Municipiului G., rezultă că terenul se află în intravilanul Municipiului G. si este proprietatea Municipiului, administrat de Consiliul Local, astfel că, regimul juridic al terenului nu se încadrează pe dispozițiile imperative prevăzute si cerute ca și condiții legale de Legea nr.18/1991, iar acțiunea este inadmisibilă.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecata din data de 19.08.2014 instanța a respins exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata ca nefondata.
Prin incheierea de sedinta de la termenul de judecata din data de 25.02.2014, instanta a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Institutia P. Judetului G. si a Municipiului G. prin Primar, a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a Primariei Municipiului G., si a respins cererea formulata in contradictoriu cu aceasta ultima parata ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosință. ( f .62 dosar).
Parata M. G. prin Primar si-a exprimat pozitia procesuala, prin notele de sedinta aflate la fila 192 dosar, invederand instantei ca terenul in suprafata de 24 m2 ocupat de constructia reclamantilor, partial cu forme legale, este proprietatea municipiului, motiv pentru care cererea reclamantilor este inadmisibila.
In cauza a fost efectuat raportul de expertiza topografie cadastru de catre expert C. Noni M..
Prin sentinta civila nr.4601/2015 Judecatoria G. a respins ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Institutia P. Judetului G. si a Municipiului G. prin Primar.
A admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a Primariei Municipiului G., cu sediul in G., ., jud G..
A respins actiunea formulata de reclamantii S. S. D. si Lelitu D.-M. in contradictoriu cu Primaria Municipiului G. ca fiind formulata impotriva unei persoane fara capacitate procesuala de folosinta.
A respins actiunea formulata de reclamantii S. S. D. si Lelitu D.-M., in contradictoriu cu paratele M. G. prin Primar si Institutia P. G., ca nefondată.
Pentru a pronunta această hotarare instanta de fond a retinut, in principal, că din cuprinsul inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, reclamantii nu se incadreaza in ipoteza reglementata de disp art 30 al 2 si 3 al L 58/1974, asa incat nu le sunt aplicabile nici disp art 36 al 2-4 din Legea nr. 18/1991.
Reclamantii nu au dobandit dreptul de proprietate asupra unei o locuinte ci asupra unui spatiu comercial, iar dobandirea dreptului de proprietate nu s-a facut prin contract de vanzare cumparare, asa cum reglementeaza textul de lege anterior citat, ci prin construire, potrivit autorizatiei de construire nr.7543/27.05.1992.( f 12 dosar).
Din cuprinsul raportului de expertiza topo cadastrala instanta a reținut că acesta constructie are regim de inaltime D+P+E+M destinația unui spatiu comercial cu rol multiplu, cu o amprenta la sol de 70 mp (69,78 mp) si o suprafata utila de 119 mp, constructie care are si alee de acces care reprezinta in acelasi timp si trotuar de protectie a constructiei, in suprafata de 33 mp, suprafata totala a terenului fiind de 146 mp, cu mult peste suprafețele ce fac obiectul contractelor de inchiriere_/01.01.2013 si_/26.06.2012.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta Lelitu M. D., invocand nelegalitatea si netemeinicia solutiei, intrucat reclamantii au facut dovada ca sunt titularii dreptului de proprietate recunoscut prin sentința civilă nr.21/2010 a Tribunalului G., respectiv a faptului că recurenta foloseste terenul care face obiectul contractului de închiriere nr._ din 2013, dar în mod gresit instanța de fond a apreciat că nu le sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin. (2) si (3) din Legea nr.58/1974 si art.36 alin.(2) si (4) din Legea nr.18/1991.
Apelanta a susținut că dispozițiile art.36 din Legea nr.18/1991 nu exclud posibilitatea celor interesați de a se adresa instanței pentru a recunoaște pe calea acțiunii în constatare calitatea acestora de proprietari, pentru această categorie de persoane nefiind necesară procedura reconstituirii dreptului de proprietate.
Legal citată, intimata Instituția P. G. a formulat întâmpinare, prin care a reiterat punctul de vedere exprimat în fața instanței de fond, a cărei soluție a apreciat-o ca legală și temeinică, solicitând respingerea recursului declarat de reclamantă.
Legal citați, intimatul reclamant S. S. D. si intimata pârâtă M. G. prin Primar, nu au formulat întâmpinare.
În fața instanței de control judiciar, părțile nu au solicitat probe.
Verificând legalitatea si temeinicia sentinței recurate si având în vedere dispozițiile art.304 indice 1 Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat si va fi respins ca atare, pentru considerentele care vor fi expuse.
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, dispozițiile legale aplicabile speței, pe care le-a interpretat si coroborat cu probatoriul administrat.
Astfel, corect instanța de fond a retinut că reclamantii sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului constructie situat in G., ., in indiviziune fiecare cu o cota de 50% potrivit Sentintei Comerciale nr 21/11.01.2010 pronuntata de Tribunalul G. in dosarul_ (f.16 dosar).
Reclamantul S. S. D. foloseste terenul in baza contractului de inchiriere nr_/26.06.2012, pentru suprafata totala de 12 mp situati in cartier Tiglina II, ., zona leaganul de copii, chiria percepandu-se pentru activitatea de alimentatie publica, de comercializare a altor produse nenominalizate si turism.
Reclamanta Lelitu D. M. foloseste terenul in baza contractului de inchiriere_/01._, pentru suprafata totala de 12 mp situati in cartier Tiglina II, ., zona leaganul de copii, chiria percepandu-se pentru activitatea de alimentatie publica, de comercializare a altor produse nenominalizate si turism.
Reclamantul S. S. a formulat o cerere catre M. G., inregistrata sub nr._/09.07.2012 (f.68 dosar), prin care a solicitat atribuirea terenului in proprietate prin Ordinul P., cerere căreia i-a fost formulat un răspuns de catre parata M. G. prin Primar - inregistrat sub nr._/19.07.2012 (f 69 dosar) - prin care i se aduce la cunostinta care sunt neconcordantele care necesita a fi clarificate, invitandu-l pe reclamant la sediul Primariei Muicipiului G., Biroul Cadastru, invitație căreia petentul reclamant nu i-a dat curs.
Calitatea de proprietari a reclamanților, respectiv titlul cu care acestia folosesc in calitate de chiriași suprafețele indicate, nu au fost contestate prin hotărârea instanței de fond, dar în mod corect instanța de fond a reținut că dispozițiile art.36 din Legea nr.18/1991 nu le sunt aplicabile.
Textul indicat prevede expres:
(2) Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.
(3) Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
(4) Dispozițiile art. 23 rămân aplicabile.
Potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974:
Dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri.
În caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973.
Dobânditorul construcției va primi din partea statului în folosință terenul necesar în limitele prevăzute de art. 8 și 17 din prezenta lege. Atribuirea se face pe durata existenței construcției, cu plata unei taxe anuale, potrivit Legii nr. 3.
Coroborând dispozițiile legale enunțate corect instanța de fond a reținut că reclamanții nu folosesc imobilul in temeiul art.30 din Legea nr.58/1974, ci in baza contractului de închiriere nr._ din 26.06.2012, respectiv autorizației nr.7543 din 27.05.2012.
Mai mult decât atât, corect instanța de fond a reținut că terenul – situat în intravilanul Munucipiului G. – este proprietatea M..G., este administrat de Consiliul Local G., situația juridică a terenului rezultând și din Certificatul de urbanism nr.1708/07.09.2006 emis de M. G..
Cum dispozițiile art.36 alin.(3) din Legea nr.18/1991 stipulează expres că legiuitorul i-a vizat exclusiv pe „proprietarii locuințelor”, titulari ai dreptului de folosință a terenurilor aferente construcțiilor dobândite în condițiile Legii nr.58/1974, susținerea recurentei că hotărârea instanței de fond se impune a fi desființată întrucât eronat a făcut distincție intre „locuință” si „spațiu comercial”, va fi respinsă.
Dispoziția legală invocată este de strictă interpretare și a fost corect aplicată de instanța de fond, motiv pentru care recursul declarat de reclamantă, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta LELITU D. M. cu domiciliul in G. . . ., împotriva sentinței civile nr.4601/2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. S. D., cu domiciliul in G., . . . PRIN PRIMAR, cu sediul in G., . jud.G., P. M..G. cu sediul in G., . jud.G. si INSTITUTIA P. G. PRIN PREFECT, cu sediul in G., ., jud.G., ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronuntata in sedinta publica azi 24.11.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
R. D. M. M. A. F. A. D.
Red.AF/21.01.2016
Tehn.AD/21.01.2016
Fond C. F. M.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 515/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1090/2015. Tribunalul... → |
|---|
