Pretenţii. Decizia nr. 1097/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1097/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1097/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR.1097/2015
Ședința publică de la 18 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. G. B.
Judecător – M. A.
Grefier - V. Ț.
Pentru astăzi fiind amânată judecarea apelului formulat de către apelanta P. M. G. PRIN PRIMAR în contradictoriu cu intimata ALIANȚA E. DIN ROMÂNIA, împotriva sentinței civile nr.4090/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 15.12.2014, reclamantul ALIANȚA E. DIN ROMÂNIA, prin reprezentant legal, a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta P. municipiului G., să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta să le plătească suma de 2283,26 lei reprezentând contravaloare lucrări de racordare la rețeaua de energie electrică.
În motivarea cererii, a arătat că societatea are calitatea de chiriașă pentru spațiul de 57,65 mp situat la adresa din ., localitatea G., adresă la care își desfășoară activitatea.
Mai arată reclamanta că deși pârâtei îi revenea conform contractului obligația de a furniza energie electrică, în realitate acest serviciu a fost îndeplinit în mod defectuos în sensul că datorită vechimii instalației din clădire aceasta nu făcea față consumului general, cedând în repetate rânduri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270,1350 C.civ.
Legal citată, pârâta P. municipiului G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată, invocând totodată și excepția lipsei capacității procesuale de folosință.
La termenul de judecată din data de 06.04.2014 instanța a pus în discuție excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului G..
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 4090/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria G. a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului și în consecință a fost respinsă cererea întrucât a fost formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
De asemenea, a fost obligat reclamantul ca parte căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 248 alin.1 C.pr.civ., … instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, precum și faptul că dreptul părților de a determina limitele procesului este, în principiu, neîngrădit. Potrivit principiului disponibilității, părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului și de mijloacele procesuale acordate de lege în acest scop. Deși la termenul din data de 06.04.2014 instanța a pus în vedere reclamantului să precizeze cu cine înțelege să se judece, acesta a afirmat că cererea este formulată în contradictoriu cu P. municipiului G..
S-a reținut că potrivit art. 56 alin. 1 C.pr.civ., orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Din aceasta dispoziție legală a rezultat că o persoana fizică sau juridică poate deveni parte în judecată în calitate de reclamant, pârât, intervenient. Pentru a fi parte în proces, legea nu pretinde condiția capacității procesuale de exercițiu. Capacitatea procesuală de folosință nu este altceva decât un aspect al capacității civile, un reflex pe plan procesual al capacității de folosință.
S-au reținut dispozițiile art. 21 alin.1,2 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, potrivit cărora…unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, iar potrivit art.1 alin.2 lit. i din Legea nr. 215/2001 rep., unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele și județele.
Prin urmare, în prezenta cauză, MUNICIPIUL G. prin primar, ar fi avut capacitate procesuală. În schimb, reclamantul a înțeles să se judece numai cu P. municipiului G., persoană care, potrivit dispozițiilor Legii nr. 215/2001 rep., nu are capacitate procesuală de folosință.
S-a reținut că în cauză codul de procedură civilă nu prevede expressis verbis (în termeni expliciți) sancțiunea lipsei capacității procesuale de folosință, dar consecința lipsei acestei capacități nu poate fi alta decât respingerea acțiunii întrucât persoana în cauză nu are folosința unui drept.
Față de cele mentionațe, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei P. municipiului G. și, în consecință, a respins acțiunea față de aceasta, iar în baza art. 453 C.pr.civ., instanța a obligat reclamantul ca parte căzută în pretenții să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată(onorariu avocat).
Împotriva sentinței civile a declarat apel pârâtul Municipiul G. prin primar, solicitând acordarea cheltuielilor de judecată în totalitate.
În motivarea cererii a arătat că instanța de fond a redus nejustificat cheltuielile de judecată la suma de 200 lei, fără a justifica în nici un fel de ce activitatea desfășurată de avocat valorează doar 200 lei.
Astfel, apreciază că instanța de fond nu a ținut cont de situația de fapt de ansamblu, întrucât respingerea acțiunii prin admiterea excepției nu a influențat complexitatea cauzei și nu a redus substanțial activitatea depusă de apărător, care a întreprins activități de cercetare și documentare juridică, de redactare a întâmpinării prin care a invocat excepții și apărări de fond, de reprezentare în fața instanței de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 451, 453, 483 și urm. C.pr.civ.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.
În calea de atac a apelului nu s-a administrat nicio probă.
Verificând legalitatea sentinței civile prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă și cele ale noului Cod de procedură civilă(Legea nr. 134/2010 republicată), se reține că în mod corect au fost aplicate normele Codului de procedură civilă nou, deoarece, potrivit art. 25 din noul Cod de procedură civilă, doar procesele în curs de judecată și executările civile începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, iar în prezenta cauză cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 15.12.2014, ulterior intrării în vigoare a noului cod.
În mod corect a reținut instanța de fond și faptul că potrivit dispozițiilor art. 453 C.pr.civ. partea căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, ca o sancțiune a culpei procesuale a acesteia. Pentru a fi acordate trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv să fie făcută o cerere în acest sens(condiție îndeplinită în speță, fiind solicitate cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei), partea să fi căzut în pretenții(condiție îndeplinită, întrucât cererea a fost respinsă) și să se facă dovada unor astfel de cheltuieli, condiție care a fost apreciată de instanța de fond ca fiind îndeplinită(în acest sens a fost depusă factura fiscală și ordinul de plată aferent privind plata onorariului apărătorului ales-file 58, 59 dosar fond).
Deși cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate a fost de 5208 lei, instanța de fond apreciind că sunt îndeplinite condițiile acordării acestora, în temeiul dispozițiilor legale menționate a obligat reclamanta ca parte căzută în pretenții să plătească pârâtului doar cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, se reține în lumina jurisprudenței CEDO și a dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., că partea care a avut câștig de cauză este îndreptățită doar la recuperarea acelor cheltuieli de judecată în care se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care solicită acordarea lor.
Astfel, în Hotărârea din 19 octombrie 2006, în cauza R. împotriva României (cererea nr._/03), publicată în Monitorul Oficial nr. 597/29.08.2007, Curtea a statuat în sensul că un „reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care li s-au stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului”.
O asemenea prerogativă a instanței este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este un terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cer, lichid și exigibil.
Față de cele menționate, față de obiectul procesului, față de complexitatea redusă a cauzei, față de faptul că dosarul s-a soluționat la primul termen de judecată, fără administrarea unui probatoriu complex, se reține că în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune reducerea cuantumului onorariului apărătorului ales, însă cu toate acestea se reține că suma de 200 lei nu este rezonabilă, având în vedere munca apărătorului depusă în desfășurarea procesului și prin urmare, tribunalul majorează cuantumul cheltuielilor de judecată acordate la suma de 600 lei.
În aceste împrejurări nu are relevanță în cauză faptul că apelantul-pârât are încheiat contract de colaborare cu societatea civilă de avocați, întrucât părțile contractante pot negocia clauzele contractuale, iar faptul că intimata-reclamantă a fost obligată să achite doar o parte din onorariul convenit nu împiedică executarea contractului dintre părți. Dacă apelantul-pârât înțelege să achite astfel de onorarii care nu sunt rezonabile raportat la criteriile de apreciere reținute anterior, aceasta nu înseamnă că trebuie suportate de partea adversă, chiar și în situația în care a căzut în pretenții.
Față de toate acestea, având în vedere și dispozițiile art. 480 al. 2 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința civilă atacată, și în rejudecare va dispune obligarea reclamantului la plata către pârât a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către apelanta P. M. G. PRIN PRIMAR cu sediul în G., ., jud.G. în contradictoriu cu intimata ALIANȚA E. DIN ROMÂNIA cu sediul în G., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr. 4090/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria G., pe care o schimbă în parte, și în rejudecare:
Dispune obligarea reclamantului la plata către pârât a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în loc de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier, D. G. B. M. A. V. Ț.
Red.M.A..Tehnored.V.Ț.
4ex./24.12.2015
Jud. fond – A.T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1090/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 565/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
