Partaj judiciar. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 92/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 92/2015
Ședința publică din data de 26.02.2015
Completul constituit din:
Președinte: L. B.
Judecător: D. G. N.
Judecător:N. D. B.
Grefier: I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de recurenții – pârâți P. I., P. R. A., cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., în contradictoriu cu intervenient G. M., cu domiciliul în Timișoara, .. 3, jud. T. și cu intimații P. G. F., cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., B. R. E., cu domiciliul în Huși, . nr. 15, ., ., împotriva sentinței civile nr. 404/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. B., în dosarul nr._ .
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2015, respectiv la data de 26.02.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu B., sub nr._, la data de 24.05.2012, reclamantele B. R. E. și G. M. au chemat în judecată pe pârâții P. I., P. G. F., P. R. A., solicitând instanței ca prin hotărârea judecătorească ce o va pronunța să constate deschisă succesiunea defunctei P. E., decedată la data de 09.11.2003, cu stabilirea masei succesorale, a moștenitorilor și a cotelor legale, să constate existența unui pasiv succesoral în sumă de 30.000 lei, din care 7.000 lei reprezentând cheltuieli cu înmormântarea,_ lei reprezentând cheltuieli cu toate pomenirile, inclusiv cea de 7 ani și 2.000 lei impozitul pe casă, suportate în întregime de G. M., să constate că la imobilul casă de locuit, ce face parte din masa succesorală a defunctei, au fost efectuate îmbunătățiri în valoare de 4.000 de lei de către G. M., care constau în reparat acoperișul, vopsit tabla de pe casă, realizarea a două uși și două ferestre noi, cimentuit și tencuit interiorul anexei renovate și acoperirea cu tablă, turnat ciment în anexa renovată, să dispună ieșirea din indiviziune a părților potrivit cotelor legale.
A depus în copie la dosar: acte deces, certificat moștenitor nr. 1357/20 august 1992 privind pe defunctul P. Ș., adeverința nr. 2373/25._ eliberată de Primăria Berești – Meria, titlul de proprietate nr._-28, adeverința nr. 2168/25.04.2012 eliberată de Primăria Berești, certificate de atestare fiscală, anexa 24, acte de stare civilă.
La data de 29.08.2012, reclamanta G. M. a depus la dosarul cauzei declarație de renunțare la acțiunea formulată în calitate de reclamantă, precizând că la data de 15.03.2004, prin declarația înregistrată sub nr. 1560 la Biroul Notarilor Publici B. – D. – C. a renunțat la succesiunea defunctei P. E..
Totodată, numita G. M. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat instanței să dispună obligarea succesorilor la plata sumei de 34.000 lei, sumă ce reprezintă un drept de creanță pe care îl are împotriva moștenirii și care constă în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul ce face parte din moștenire, în sumă de 4.000 lei, cheltuieli cu plata impozitului pe locuință în sumă de 2.000 lei, cheltuieli făcute cu înmormântarea și pomenirile defunctei P. E. în sumă de 30.000 lei.
De asemenea, a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei B. E., solicitând ca prin hotărâre judecătorească să-i fie atribuit acesteia imobilul succesoral, casa de locuit și terenul aferent, în suprafață de 1755 m.p. aflat în T 15, P 11, 12 și 13.
A arătat intervenienta că aceste cheltuieli le-a făcut ca urmare a unei înțelegeri cu moștenitorii, în sensul că renunță la moștenire și la cheltuielile efectuate, cu condiția ca imobilul succesoral casă de locuit să fie atribuit în natură surorii sale, B. R. E..
În drept, și-a întemeiat cererile pe disp. art. 49 – 56 Cod pr. civilă.
În dovedirea cererilor a solicitat probele cu acte, martori, expertiză, interogatoriu.
Pârâții, prin întâmpinare, au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei G. M., motivat de faptul că aceasta, la data deschiderii succesiunii în anul 2003, a declarat că renunță la moștenirea de pe urma defunctei P. E..
Pe fondul cauzei, au arătat că sunt de acord cu partajul averii succesorale.
Cu privire la cererea referitoare la pasivul succesoral au solicitat respingerea acesteia pentru următoarele motive:
Referitor la cheltuielile de înmormântare, au arătat că defuncta a avut toate lucrurile cumpărate și pregătite pentru a fi respectate dorințele acesteia.
Totodată, reclamantele au luat și ajutoarele de deces de la CAR T. și Casa de Pensii G., sume folosite la înmormântare și la pomeni. Au arătat că au participat și ei efectiv la cheltuielile cu înmormântarea și pomenile făcute, dar nu au avut nicio pretenție în acest sens. Impozitul pe casă trebuia achitat de reclamante din moment ce în această perioadă au folosit exclusiv imobilul și terenul aferent, închiriindu-l chiar din anul 2003.
Referitor la constatarea îmbunătățirilor făcute la imobilul casă de locuit, au solicitat respingerea acestei cereri motivat de următoarele aspecte:
Din anul 1989 și până în anul 2002, cu un an înainte de decesul defunctei P. E., P. I., fiul acesteia și soțul și autorul pârâților, s-a ocupat efectiv de părinții săi, a locuit cu aceștia și a făcut toate lucrările și îmbunătățirile acestui imobil, a tras apă în imobil, a făcut toate gardurile imobilului, a reparat beciul, a pus tablă pe imobil, tablă pe care reclamantele au arătat că ele au vopsit-o, a reparat și întreținut imobilul efectiv, iar anexa a fost construită în această perioadă.
Au arătat că după decesul defunctei, reclamantele nu au locuit niciun moment în imobilul respectiv, închiriind la o familie casa și terenul aferent, și au considerat că toate lucrările menționate în acțiune, dacă au fost făcute, au fost făcute pentru a menține imobilul în funcțiune și nu reprezintă îmbunătățiri ale imobilului.
De asemenea, folosind exclusiv în scop propriu imobilul în litigiu din anul 2003 și până în prezent, acestea aveau obligația de a-l întreține, îmbunătățirile neputând fi reclamate în cauza de față în contradictoriu cu ei.
În ceea ce privește ieșirea din indiviziune, au solicitat ca imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 1755 m.p. să le fie atribuit lor, cu obligarea la plata sultei aferente.
În sprijinul cererii, au arătat că din anul 1988 și până în anul 2002, cu un an înainte de decesul defunctei P. E., P. I. s-a ocupat efectiv de părinții săi, a locuit cu aceștia și a făcut toate lucrările și îmbunătățirile acestui imobil în perioada respectivă. În această perioadă, cât și după aceasta, reclamantele au venit la părinți doar de 2-3 ori pe an și nu s-au ocupat de îngrijirea acestora și nici de masa succesorală, după decesul mamei lor nefăcând altceva decât să închirieze casa fără acordul lor.
În drept, și-au întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115, art. 6731 – 67314 Cod procedură civilă, art. 1143 Cod civil.
În dovedirea susținerilor au solicitat probele cu înscrisuri, testimonială, interogatoriu.
Pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantelor să aducă la masa succesorală fructele (recoltele și sumele de bani) obținute în urma folosinței bunurilor succesorale și 2003 până în prezent.
În motivarea cererii au arătat că împreună cu reclamantele sunt moștenitorii defunctei P. E. având cote egale de moștenire. După decesul defunctei P. E., reclamantele au folosit terenul extravilan în litigiu, culegând fructele și mai ales încasând diverse sume de bani de la primărie și de la APIA cu titlu de subvenții. De asemenea, acestea au folosit exclusiv imobilul casă de locuit menționat în acțiune, în sensul că acest imobil a fost închiriat unei familii care din 2003 și până în prezent a locuit în acest imobil fără acordul lor, obținând venituri prin închiriere.
În drept, și-au întemeiat cererea pe disp. art. 115, 119 Cod procedură civilă, art. 1143, 1158 Cod civil.
În probațiune au solicitat probele cu înscrisuri, testimonială, expertiză.
La termenul de judecată din 19.09.2012, reclamanta B. R. E. a depus cerere de modificare a capătului 2 de cerere, solicitând instanței să constate că moștenirea rămasă de pe urma defunctei P. E. are datorii: impozitul pe imobil plătit de G. M. și contravaloarea cheltuielilor făcute cu înmormântarea și pomenirile de către G. M., sens în care a solicitat admiterea cererii de intervenție.
De asemenea, a precizat că renunță la capătul 3 de cerere, întrucât îmbunătățirile aduse imobilului au fost efectuate numai de către intervenienta G. M..
Pârâții P. I., P. G. F. și P. R. A. au formulat întâmpinare la cererea de intervenție de interes propriu și la cererea de intervenție în interesul reclamantei.
Au arătat că cererea de intervenție în interes propriu nu este admisibilă, în speța fiind vorba de dezbatere de moștenire și de stabilire a cotelor de moștenire. În acest context, au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei G. M., motivat de faptul că aceasta, la data deschiderii succesiunii în anul 2003, când s-a urmărit dezbaterea moștenirii la notar, a declarat că renunță la moștenirea de pe urma defunctei P. E., aspect recunoscut de G. M. prin motivarea cererii de intervenție . Prin aceasta, reclamanta nu mai are calitate procesuală în acest dosar care are ca obiect succesiune și partaj judiciar, cererea acesteia de intervenție având ca obiect doar pretenții. În dosarul de față, în opinia pârâților, reclamanta G. M. nu mai justifică interesul în cauză, nemaiavând calitatea de moștenitor, condiție în care instanța trebuie să dispună disjungerea cauzei, urmând a forma un nou dosar având ca obiect pretenții.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii de obligare la plata sumei de 30.000 lei, din care 7.000 lei cheltuieli cu înmormântarea, 21.000 lei cheltuieli cu pomenirile și 2000 lei reprezentând impozitul pe casă.
Au precizat că nu sunt de acord nici cu cererea de intervenție în interesul reclamantei B. R. E., care nu solicită atribuirea casei de locuit și a terenului în suprafață de 1755 m.p. teren, ci împărțirea în natură a acestui imobil și a terenului aferent în condițiile precizate prin cererea reconvențională și întâmpinarea depuse la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din 11.10.2012, pârâții prin apărător au depus la dosarul cauzei declarația pârâtului P. G. F. de renunțare la succesiunea defunctului P. I., autentificată sub nr. 2024/27.08.2004.
Față de declarația depusă s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. G. F., excepție care a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 11.10.2012.
La data de 11.10.2012 au fost încuviințate în principiu cererea de intervenție în interes propriu și cererea de intervenție în interesul reclamantei, instanța constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 61 și art. 63 C..
În cursul cercetării judecătorești au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială, proba cu interogatoriu și proba cu expertiză tehnică.
Prin sentința civilă nr. 404/04.06.2014, Judecătoria Târgu-B. a admis acțiunea principală modificată și a respins cererea reconvențională ca nefondată.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune al intervenientei G. M. ca tardiv formulată și s-au admis cererea de intervenție în interes propriu și cererea de intervenție accesorie formulate de intervenienta G. M..
S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctei P. E. și ca efect al partajului:
A atribuit reclamantei B. R. E. imobilul situat în . - Meria, jud. G., compus din suprafața de 1755 m.p. teren intravilan identificat în Cv 15, P 11, 12, 13, cu o valoare de 4.505 lei și casa de locuit cu anexe gospodărești cu o valoare de 22.162 lei și a obligat-o să plătească pârâtelor P. I. și P. R. A. suma de 13.334 lei cu titlu de sultă, iar intervenientei G. M. suma de 4.492 lei cu titlu de pretenții.
A atribuit reclamantei B. R. E. suprafața de 1756 m.p. teren intravilan ( Lotul 1) cu o valoare de 3.756 lei, iar pârâtelor P. I. și P. R. A., în indiviziune, suprafața de 1756 m.p. teren intravilan (Lotul 2) cu o valoare de 3,756 lei, suprafață situată în . - Meria, județul G..
A atribuit reclamantei B. R. E. suprafața de 16.550 m.p. teren extravilan . - Meria jud. G. (L. 1) cu o valoare de 4.455 lei, iar pârâtelor P. I. și P. R. A., în indiviziune, suprafața de 16.550 m.p. teren extravilan . - M., jud. G. (L. 2) cu o valoare de 4.455 lei.
A obligat pe moștenitori la plata cotelor-părți privind pasivul succesoral către intervenienta G. M., după cum urmează: reclamanta B. R. E. suma de 14.910,75 lei iar pârâtele P. I. și P. R. A., în solidar, suma de 14.910,75 lei.
Pârâtele P. I. și P. R. A., au fost obligate, în solidar, să plătească reclamantei suma de 1.225 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, după compensare, iar intervenientei G. M. suma de 875 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. A mai fost obligată reclamanta B. R. E. să plătească intervenientei G. M. suma de 875 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă s-a solicitat dezbaterea succesiunii defunctei P. E., decedată la data de 09.11.2003, conform certificatului de deces înregistrat sub nr. 70/11.11.2003 în registrul stării civile din cadrul Primăriei Berești – Meria. Conform dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 71/2011, moștenirile deschise înainte de . Codului civil sunt supuse legii în vigoare de la data deschiderii moștenirii, așadar în speță sunt aplicabile prevederile Codului civil din 1864.
Din încheierea privind verificările efectuate în evidențele succesorale ale Camerei Notarilor Publici G. și ale Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România nr. 10/18.06.2012, emisă de BNP P. Berthy I. a reținut că din verificările efectuate în RNNEL aferente perioadei 01.07.2007 și până la 30.09.2011 nu s-au găsit înregistrate testamente/acte juridice de revocare/modificare a testamentelor. Din verificările în RNNEL aferent perioadei și până în prezent nu s-au găsit înregistrate testamente/codicile, declarații de revocare a testamentelor, declarații de retragere a revocării testamentelor/dispozițiilor testamentare instituite cu privire la sumele de bani, valorilor sau titlurilor de valoare depuse la instituțiile de credit /revocările acestora/contracte, acte de donație/acceptari, oferte de donații/revocări donații/declarații de înlăturare a efectelor nedemnității. Din verificările efectuate în baza de date cu declarații de opțiuni succesorale primite de la Camera Notarilor Publici aferente perioadei 1995 – 31.12.2006 se certifică că de pe urma defunctei s-au găsit următoarele acte juridice: declarația de opțiune succesorală a numitei G. M. autentificată sub nr. 0 data (date necomunicate) de către Notarul Public /BNP Doros A. cu sediul în G., înregistrată în registrul de renunțări și acceptari sub beneficiu de inventar sub nr. 20 din 31.03.2004, precum și în RNOS sub nr._ din 14.04.2008; din verificările efectuate în RNNEOS aferente perioadei 01.07.2007 până în prezent nu s-au găsit înregistrate declarații privind opțiunea succesorală; din verificările efectuate în registrul de Evidență a Procedurilor Succesorale al Camerei Notarilor Publici G. în perioada 09.11.2003 la zi înregistrate prin Certificatul cu nr. 184 din 25.02.2012 nu s-a găsit înregistrată succesiunea defunctei mai sus menționată.
În drept, prima instanța a reținut că art. 651 din Codul civil din 1864 prevede că succesiunile se deschid prin moarte. În conformitate cu prevederile Codului civil (art. 654 – 658) pentru ca o persoană să poată moșteni trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să aibă capacitate succesorală, să nu fie nedemnă de a moșteni și să aibă vocație concretă la moștenire.
Conform art. 669 Cod civil, copiii sau descendenții defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la infinit sunt chemați la moștenire, cota parte din moștenire stabilindu-se în mod egal (pe capete) dacă toți sunt descendenți de gradul I.
Normele procedurale aplicabile în cauză sunt cele prevăzute de art. 6731 și următoarele Cod procedură civilă din 1864.
Art. 6736 Cod procedură civilă prevede că dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurătoare, evaluare și altele asemenea, pentru care instanța nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care se va stabili elementele prevăzute la art. 6735, întocmind în mod corespunzător minuta.
Art. 6735 Cod procedură civilă prevede că dacă părțile nu ajung la o înțelegere, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.
Constatând că asupra moștenirii rămasă de pe urma defunctei P. E. nu s-a deschis procedura succesorală până în prezent, prin încheierea de admitere în principiu din data de 01.11.2012, instanța a constatat deschisă succesiunea defunctei P. E. la data de 09 noiembrie 2003.
Cu privire la masa succesorală, având în vedere înscrisurile depuse la dosar (certificat moștenitor, adeverințe, titlul de proprietate), precum și faptul că părțile nu au contestat componența activului masei succesorale instanța a stabilit că aceasta se compune din: casă de locuit situată în comuna Berești-Meria, . construită în anul 1910 cu o suprafață de 105 mp și anexe gospodărești în suprafață de 48 mp; suprafața de 5.267 mp teren intravilan . G.; suprafața de 33.100 mp teren extravilan . G..
În ceea ce privește pasivul succesoral, având în vedere declarațiile martorilor C. I., D. V., M. Anișoara, răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei B. E. și chitanțele privind plata impozitului (f. 86 – 103 d.f.), prin încheierea de admitere în principiu instanța de fond a constatat că suma de 29.821,50 lei reprezentând sarcinile moștenirii a fost suportată de către intervenienta G. M..
Cu privire la calitatea de moștenitor, din actele de stare civilă depuse la dosar instanța a reținut că B. R. E., G. M. și P. I. sunt copiii defunctei P. E.. Deși la acest moment P. I. este decedat, la data deschiderii moștenirii (09.11.2003), acesta era în viață, astfel încât cota sa din moștenire revine moștenitorilor săi prin retransmitere, respectiv pârâtei P. I. – soție supraviețuitoare și pârâtei P. R. A. – fiică, pârâtul P. G. F. fiind renunțător la succesiune conform declarației autentificată sub nr. 2024/27.08.2004.
Conform declarației autentificată sub nr. 1560/15.03.2004, G. M. este renunțătoare la succesiunea defunctei P. E..
Față de cele ce preced, prin încheierea de admitere în principiu s-a constatat că moștenitori ai defunctei P. E. sunt reclamanta B. R. E. cu o cotă de ½ și pârâtele P. I. și P. R. A. cu o cotă indiviză de ½. Totodată, s-a constatat că pârâtul P. G. F. nu are calitate procesuală, iar G. M. este străină de succesiune prin neacceptare.
Instanța de fond a apreciat că susținerile cu privire la îmbunătățirile aduse casei de locuit, după decesul defunctei P. E., au fost confirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză și de răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei B. R. E..
Astfel, martorul C. I. a declarat că i-a văzut pe „tinerii care locuiau în imobilul rămas de pe urma defunctei reparând o bucătărie de vară care se dărâmase, au ridicat ziduri noi, au acoperit cu tablă, i-au pus uși și geamuri și i-au spus că au primit banii pentru a efectua lucrările de la G. M.”.
Martorul D. V. a declarat că „tinerii care locuiau în imobil au refăcut o bucătărie de vară și au vopsit acoperișul casei cu bani dați de G. M.”.
Martora M. Anișoara a declarat că „în perioada în care a locuit în imobil a refăcut bucătăria de vară cu bani primiți de la G. M., a vopsit exteriorul casei, gardul interior, exterior, tabla de pe casă și a cumpărat materialele cu banii trimiși de G. M..
Prin urmare, prin încheierea de admitere în principiu, instanța a constatat că intervenienta G. M. a efectuat îmbunătățiri la imobil constând în: reparat acoperiș, vopsit tabla de pe casă, montat două uși și două ferestre, renovat, cimentuit, tencuit o anexă, acoperit anexa cu tablă, turnat pardoseală din ciment în anexa renovată.
Cu privire la solicitarea pârâților de a se aduce la masa succesorală fructele obținute de pe urma folosinței bunurilor succesorale din 2003 până în prezent, instanța a reținut că aceasta nu a fost dovedită prin niciun mijloc de probă, martorii C. I., L. C., D. V. declarând că tinerii care locuiesc în imobil nu plătesc chirie, că locuiesc în imobil de la decesul defunctei P. E. și tot ei lucrează terenul și iau produsele, iar via care a fost pusă de P. I. este lucrată de soția acestuia, pârâta P. I..
În consecință, prin încheierea din 01.11.2012, instanța a respins în principiu cererea reconvențională.
Prin încheierea de admitere în principiu, instanța a dispus efectuarea unei expertize topometrice și a unei expertize imobiliare, având ca obiective evaluarea activului succesoral și formularea propunerilor de lotizare.
Prin raportul de expertiză topometrică întocmit în cauză de expert C. I. s-a stabilit că valoarea suprafeței de 38.367 m.p teren intravilan și extravilan .. G. este de 20.927 lei, reclamantei B. R. E. revenindu-i cota valorică de 10.464 lei, iar pârâtelor P. I. și P. R. A., în indiviziune, cota valorică de 10.464 lei.
Conform raportului de expertiză tehnică imobiliară și a suplimentului la raportul de expertiză întocmit de către expert F. G. ca urmare a admiterii obiecțiunilor formulate de părți, valoarea casei de locuit cu anexe gospodărești a fost stabilită la 22.162 lei. S-a stabilit prin expertiza efectuată că valoarea fostei bucătării de vară a fost de 4.608 lei, iar urmare lucrărilor efectuate după decesul defunctei P. E., valoarea acesteia este de 8.500 lei.
Au fost propuse două variante de lotizare, varianta 1 prin care au fost alcătuite două loturi și varianta 2 care propune atribuirea imobilului uneia dintre părți cu plata sultei celeilalte părți și a contravalorii îmbunătățirilor intervenientei G. M..
La împărțirea și atribuirea bunurilor, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 6739 Cod procedură civilă, respectiv acordul părților, mărimea cotei – parte ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unuia dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții sau îmbunătățiri cu acordul celorlalți coproprietari sau altele asemenea.
Instanța a reținut că enumerarea nu are caracter limitativ, dimpotrivă, la finalul textului este folosită expresia „altele asemenea”, ceea ce permite instanței să țină cont și de alte criterii de ordin familial, social, material sau moral, în funcție de specificul fiecărei cauze.
Principiul în materie de partaj este ca, păstrându-se drepturile cuvenite fiecărei părți, instanța să evite fărâmițarea excesivă a terenurilor, care poate duce la diminuarea valorii lor economice sau la atribuirea unor loturi neconstructibile când este vorba de loturi de casă.
Când este vorba de împărțirea unei locuințe în natură, o asemenea soluție poate fi dispusă de instanță doar în situația în care prin partajarea imobilului bun succesoral se realizează două unități locative distincte funcționale, astfel încât privite separat, să aibă caracteristicile unor unități locative de sine stătătoare. Cât timp nu poate fi realizată o astfel de funcționalitate prin divizarea locuinței, instanța a reținut că nu trebuie să o partajeze în natură, ci se impune ca imobilul să fie atribuit unuia dintre copărtași, iar celuilalt să i se acorde sultă.
Cum varianta 1 propusă de expertul F. G. nu îndeplinea cerința de a realiza două loturi locative funcționale distincte, instanța a apreciat că se impune partajarea imobilului casă de locuit cu anexe gospodărești, potrivit variantei II a raportului.
La atribuirea imobilului, instanța a avut în vedere că atât reclamanta, cât și pârâtele, au domiciliile în alte localități, în care dețin locuințe în proprietate și nu intenționează să locuiască în imobil.
Motivele invocate de reclamantă în solicitarea de atribuire a imobilului sunt sentimentale, dorind să nu înstrăineze casa părintească de care este legată afectiv. În acest sens, relevant este că după decesul mamei sale a închiriat imobilul unei familii ce a fost apropiată defunctei, pentru a preveni degradarea acestuia.
Solicitarea pârâtei P. I. de atribuire în natură a imobilului a fost motivată prin necesitatea de a avea unde să locuiască în perioadele în care vine să lucreze terenul. Or, potrivit martorilor audiați în cauză, după decesul defunctei, via a rămas nelucrată o perioadă, iar anul trecut pârâta a dat-o unei persoane să o lucreze.
A mai reținut instanța că intervenienta G. M., renunțătoare la moștenirea defunctei P. E., a efectuat lucrările de îmbunătățire la imobil din aceleași considerente de ordin afectiv și cu convingerea că acesta va rămâne surorii sale potrivit înțelegerii intervenite între frați.
Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că se impune ca imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 1775 m.p. să fie atribuit reclamantei.
În ceea ce privește terenul extravilan, instanța a atribuit loturile conform propunerilor formulate de expert, la care părțile au achiesat.
Instanța a mai reținut că la termenul de judecată din data de 11.04.2013, pârâtele P. I. și P. R. A., prin apărător, au invocat excepția prescripția dreptului la acțiune al intervenientei G. M. în ceea ce privește pasivul succesoral.
Instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 2512 cod civil (Legea nr. 287/2009), prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. Art. 2513 din același act normativ prevede că prescripția poate fi opusă numai în primă instanță, prin întâmpinare sau, în lipsa invocării, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
Cum excepția prescripției dreptului la acțiune nu a fost invocată prin întâmpinare și nici la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, instanța a respins-o ca tardiv formulată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 și 276 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, dar și a încheierii de admitere în principiu din 01.11.2012, au declarat recurs pârâtele-reclamante P. I. și P. R. A., apreciindu-le nelegale, netemeinice, pronunțate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Au solicitat casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare.
Au arătat că termenul de declarare a căii de atac este de 15 zile de la comunicare, nu 30 de zile cum s-a indicat în dispozitivul hotărârii, eroare care în opinia lor confirmă confuzia în care s-a aflat instanța de fond în privința aplicării în timp a legii civile, multitudinea de cereri ale reclamantei și intervenientei favorizând erorile instanței.
Recurentele au arătat că intervenienta G. M. renunțase la succesiunea defunctei P. E., cu acestea a formulat cererea de chemare în judecată împreună cu reclamanta B., astfel încât au invocat excepția lipsei calității procesuale active, dar instanța a luat act de renunțarea la judecată, fără a se pronunța asupra excepției.
Pe fond, recurentele au arătat că soluția este greșită cu privire la stabilirea pasivului succesoral și a dreptului de creanță, după cum în mod greșit a fost respinsă cererea lor reconvențională referitoare la lipsa de folosință.
Au mai invocat că eronat a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată față de pretențiile formulate de intervenienta G. M., străină de succesiune, astfel orice cheltuieli legate de înmormântare sau pomeniri se prescriu, termenul curgând de la efectuarea lor, iar excepția putea fi invocată în orice etapă procesuală, în opinia recurentelor. Au apreciat că din art. 201 din Legea nr. 71/2001 rezultă că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, raportul juridic fiind supus dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, care prevede la art. 18 posibilitatea invocării excepției din oficiu de instanță, chiar dacă art. 2512 alin.2 din Noul Cod civil nu mai prevede această posibilitate.
Au apreciat recurentele că instanța a analizat greșit declarațiile unor martori, reținând că banii pentru îmbunătățiri ar fi provenit de la intervenienta G. M. când aceasta nu ar fi avut niciun motiv să investească într-o casă cu privire la care nu mai avea niciun drept, că instanța nu a explicat cum a stabilit întinderea dreptului de creanță, când ele au dovedit că defuncta avea bani la casele de ajutor reciproc, sume folosite la deces și pomeniri.
Recurentele au arătat că imobilul trebuia partajat în natură deoarece sunt două loturi cu intrări separate și se pot ridica garduri pentru a forma două unități locative distincte, motivele sentimentale pentru a-i atribuit reclamantei B. fiind irelevante deoarece aceasta nu mai locuiește în imobil. Dimpotrivă, recurentele au arătat că sunt mai legate afectiv de casa de care tatăl, respectiv soțul, era foarte atașat și pe care a îngrijit-o până la decesul său prematur. Totodată, prin atribuirea imobilului către reclamantă s-a creat un alt litigiu, deoarece pe lotul care doreau să le fie atribuit este plantată vie.
Recurentele au mai arătat că greșit a reținut instanța de fond că cererea reconvențională n-a fost dovedită, deoarece până la pronunțarea încheierii de admitere în principiu se putea dovedi doar că terenul arabil a fost lucrat exclusiv de pârâte, probă existentă căci atât pârâtele, cât și martorii, au declarat că tinerii care ocupă în prezent casa au exploatat și tot terenul arabil și au încasat subvenția de la APIA. Valoarea despăgubirilor se impunea a fi stabilită printr-o expertiză agricolă și relații de la APIA, dar administrarea probelor a fost condiționată de modul de soluționare a cererii reconvenționale prin încheierea de admitere în principiu.
În final, recurentele au învederat că instanța a soluționat greșit cauza și sub aspectul cheltuielilor de judecată, fără a face distincție între cheltuielile legate de cererea principală, cererile de intervenție și cheltuielile recurentelor.
Au fost depuse taxă judiciară de timbru de 647 lei și timbre judiciare de 5 lei, f. 22-23 dosar.
Intimata B. E. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În privința atribuirii imobilului a arătat că instanța a procedat corect deoarece o fărâmițare excesivă ar duce la diminuarea valorii economice, iar două unități locative distincte nu se pot face, acoperișul fiind comun. Prin atribuirea imobilului către B. s-a respectat dorința fraților, cele două surori și fratele lor P. I. care nu a mai avut timp pentru a face declarație de renunțare la succesiunea mamei lor, iar prin darea în folosință a casei către familia de tineri s-a respectat ultima dorință a defunctei mame a celor trei frați,
Cu privire la excepția prescripției, a arătat că aceasta a fost invocată tardiv, după prima zi de înfățișare și după ce instanța pronunțase încheierea de admitere în principiu asupra cheltuielilor în data de 01.11.2012. Cum Noul Cod civil a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, iar acțiunea a fost promovată în 24 mai 2012, intimata a apreciat că la momentul invocării excepției erau aplicabile disp. art. 2512-2513 Noul Cod civil.
Intimata G. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac, pe care a apreciat-o drept recurs, cu obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
În primul rând s-a referit la excepția prescripției, a arătat că nu se opune excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului, analiza trebuind limită la creanța având ca obiect cheltuielile de înmormântare pe care pârâtele o cuantifică la 29.821,50 lei. A mai arătat că a fost opusă prescripția după pronunțarea încheierii de admitere în principiu din 01.11.2012, adică tardiv, după prima zi de înfățișare, care a fost la termenul din 29.08.2012. A mai precizat că după . Noului Cod civil, instituția prescripției se transformă dintr-o instituție de ordine publică într-una menită să protejeze interesele private, invocând în acest sens prevederile art. 6 alin.4, art. 2512-2513 Noul Cod civil, termenul de prescripție fiind reglementat de legea în vigoare la momentul când acesta a început să curgă, dar art. 2513 Noul Cod civil stabilește că momentul până când poate fi invocată este prima zi de înfățișare.
A mai arătat că instanța a procedat corect când a atribuit imobilul în natură reclamantei deoarece o fărâmițare excesivă ar duce la diminuarea valorii economice, două unități locative distincte nu se pot face, iar pârâtele locuiesc în Bârlad. În plus, intervenienta a făcut îmbunătățiri după decesul părinților doar în ideea ca imobilul să rămână surorii sale, B. R. E., considerent pentru care și renunțase la succesiune.
În opinia intimatei, instanța a compensat în mod corect cheltuielile de judecată.
La termenul din 12.02.2015 instanța a calificat drept recurs calea de atac exercitată de pârâtele P. I. și P. R. A..
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de recurs reține în primul rând că, deși în mod corect au sesizat recurentele că în dispozitivul sentinței recurate instanța de fond a menționat greșit calea de atac și termenul de exercitare ca fiind apelul în 30 de zile de la comunicare, în loc de recurs în 15 zile de la comunicare, deoarece procesul se judecă după normele de procedură prevăzute de Codul de procedură din 1865, această eroare nu poate determina casarea hotărârii.
De asemenea, nici faptul că instanța a luat act de cererea de renunțare la judecată, formulată de G. M., fără a se pronunța asupra excepției lipsei calității sale procesuale active, motivată de calitatea acesteia de renunțătoare la succesiune, nu determină modificarea soluției și nu produce vreo vătămare recurentelor.
Cu privire la motivele de recurs formulate cu privire la fondul cauzei, instanța de recurs apreciază că se impune analizarea cu prioritate a aceluia prin care recurentele critică practic lipsa motivării încheierii de admitere în principiu din 01.11.2012.
Astfel, recurentele au apreciat că instanța nu a explicat cum a stabilit întinderea dreptului de creanță, când ele au dovedit că defuncta avea bani la casele de ajutor reciproc, sume folosite la deces și pomeniri, că greșit a reținut instanța de fond că cererea reconvențională n-a fost dovedită, deoarece până la pronunțarea încheierii de admitere în principiu se putea dovedi doar că terenul arabil a fost lucrat exclusiv de pârâte, probă existentă, căci atât pârâtele, cât și martorii, au declarat că tinerii care ocupă în prezent casa au exploatat și tot terenul arabil și au încasat subvenția de la APIA. Au mai invocat că valoarea despăgubirilor se impunea a fi stabilită printr-o expertiză agricolă și relații de la APIA, dar că administrarea probelor a fost condiționată de modul de soluționare a cererii reconvenționale prin încheierea de admitere în principiu.
Analizând încheierea de admitere în principiu din 01.11.2012, ce face și ea obiectul recursului, instanța constată că aceasta nu a fost motivată, f. 106 dosar fond, încheierea având doar practicaua și dispozitivul, iar considerentele pentru care s-au primit dezlegări în dispozitiv lipsesc.
Din dispozițiile art. 261 alin. 1 C.pr.civ. rezultă elementele pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească, iar încheierea de admitere în principiu este și ea o hotărâre, pentru exercitarea unui control judiciar. În acest sens, pct. 5 al textului menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.
În speță nu au fost respectate aceste dispoziții legale imperative. Practic, încheierea de admitere în principiu recurată nu a fost motivată în fapt și nici în drept, nu s-a răspuns la niciuna din susținerile și apărările invocate de părți, pentru a se putea da posibilitatea instanței de control judiciar să verifice dacă au fost aplicate corespunzător dispozițiile legale.
Prin urmare, întinderea dreptului de creanță, a sarcinilor moștenirii stabilite de instanța de fond la suma de 29.821,50 lei fără a motiva cum a ajuns la această sumă sau motivele pentru care cererea reconvențională a fost respinsă, nu pot fi verificate.
Conform art. 312 alin.3 C.proc.civ., casarea hotărârii atacate se dispune în toate cazurile în care modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. De asemenea, la alin. 4 al aceluiași articol se prevede că în caz de casare, tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, fie la un alt termen stabilit în acest scop. Prezenta cauză nu se poate rejudeca la același termen cu admiterea recursului pentru că se impune discutarea necesității administrării altor probe, în special în susținerea cererii reconvenționale, eventual efectuarea unei expertize agricolă și obținerea de relații de la APIA cu privire la subvențiile de care ar fi beneficiat pentru terenul extravilan.
În consecință, instanța va admite recursul, va casa cu reținere încheierea de admitere în principiu din data de 01.11.2012 și sentința civilă nr. 404/04.06.2014, ambele pronunțate de Judecătoria Tg. B., fixând termen pentru evocarea fondului.
Instanța de recurs nu poate trimite cauza spre rejudecare, așa cum au solicitat recurentele, având în vedere că această măsură se poate dispune doar dacă sunt aplicabile dispozițiile art. 312 alin.5 C.pr.civ., respectiv dacă instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad
Având în vedere soluția pronunțată, nu se impune analiza celorlalte motive invocate în recurs, respectiv modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată față de pretențiile formulate de intervenienta G. M., modul de atribuire al imobilului casă de locuit sau de compensare a cheltuielilor de judecată, aspecte care vor fi repuse în discuție în cadrul evocării fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții – pârâți P. I., P. R. A., cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., în contradictoriu cu intervenient G. M., cu domiciliul în Timișoara, .. 3, jud. T. și cu intimații P. G. F., cu domiciliul în Bârlad, ., ., ., B. R. E., cu domiciliul în Huși, . nr. 15, ., ., împotriva sentinței civile nr. 404/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria Tg. B., în dosarul nr._ .
Casează cu reținere Încheierea de Admitere în Principiu din data de 01.11.2012 și Sentința civilă nr. 404/04.06.2014, ambele pronunțate de Judecătoria Tg. B..
Fixează termen pentru evocarea fondului la data de 27.04.2015, S3 T1.
Se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.02.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. B. D. G. N. N. D. B. I. A. T.
Red. D.G.N.10.04.2014/Tehnored. I.A.T./ 2 ex./ 15.04.2015
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 172/2015. Tribunalul GALAŢI | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
