Pretenţii. Decizia nr. 513/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 513/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 513/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 513/2015
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. N. (J.)
Judecător E. M.
Grefier I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de către apelantul – reclamant H. P., în contradictoriu cu intimații – pârâți S.C. E. P. SRL, C. G. împotriva sentinței civile nr._.04.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.05.2015, când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat succesiv pronunțarea la data de 22.06.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._, în data de 15.03.2013, reclamantul H. P., în contradictoriu cu pârâții . și C. G., a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța:
- să oblige pârâții în solidar la plata sumei de 200.000 lei reprezentând prejudiciu moral
- să oblige pârâții în solidar să își retracteze și să își ceară scuze în mod public, în aceeași publicație „Impact Est”, respectând aceeași pagină și același format a articolului publicat, în legătură cu afirmațiile nedovedite, jignitoare și calomnioase ce aduc atingere demnității, prestigiului și imaginii reclamantului.
- să facă aplicarea art. 253 lit. b și c din Noul C.p.c. pentru evitarea unor situații similare pentru viitor.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în luna martie 2013, în publicația „Impact Est”, editată de ., a apărut articolul „Hoția mână în mână cu justiția”, având ca subtitlu „Cum au reparat onoarea unui terminator al economiei gălățene judecătorii J., S. și C.”, articole prin care i s-au adus acuzații deosebit de grave referitoare la fapte de natură penală pe care reclamantul le-ar fi comis.
A arătat că acest articol este vădit calomnios și insultător, de natură să îi creeze grave prejudicii, sub aspect moral, atât în cadrul societăților în care își desfășoară activitatea, cât și în mediul privat, fiindu-i afectată indubitabil imaginea.
A precizat că autorul articolului folosește expresii ca „terminator al economiei gălățene”, „infractorii dovediți sau nu . . . au distrus economia și comerțul acestui județ”, „golan”, „jeguri susținute politic”, „Clanul H.”, „golani care au pus industria și comerțul Galațiului pe chituci”, „Moralitatea clanului H. a crescut ca o pâine galmospanică”, „fapte de criminalitate economică”.
În articolul menționat, autorul acestuia face referire și la decizia civilă 49/R/31.01.2013 (dosar nr._ ) a Curții de Apel G., definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea reclamantului, iar pârâții . și C. G. au fost obligați să-i plătească acestuia 15.000 lei daune morale și 1500 lei cheltuieli de judecată. În cuprinsul acestei decizii, Curtea a arătat că afirmațiile referitoare la fapte determinate, care sunt susceptibile de a fi probate, făcute în absența oricăror dovezi care să le susțină, nu se bucură de protecția art. 10 CEDO. Curtea face distincție între fapte și judecăți de valoare, primele putând fi demonstrate în timp ce cele din urmă nu sunt susceptibile de dovadă (cauza Lingens c. Austriei Hot. din 8 iul. 1986).
În drept, reclamantul a invocat:
-art. 30 al. 6 și art. 31 al. 4, 5 din Constituția României
-art. 10 CEDO
-art. 72, art. 73, art. 75, art. 252 și urm., art. 1349, art. 1357 – 1359, art. 1373 din Noul C.civ.
Pârâții . și C. G. prin întâmpinare (f. 89 – 100 d.f.) au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, motivat de faptul că reclamantul se supraevaluează și consideră că articolul se referă la el, cu toate că articolul se referă la alte persoane, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. G., deoarece acesta nu este autorul articolului, ci redactorul șef al ziarului. La termenul din 04.03.2014 instanța a calificat cele 2 excepții ca fiind apărări de fond, urmând a fi avute în vedere la soluționarea în fond a cauzei (f. 117 d.f.).
Pe fond, cei doi pârâți au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, apreciind că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale prevăzute la art. 1349 și urm C.civ., respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția.
Prima instanța a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba cu interogatoriul pârâtului C. G..
Prin sentința civilă nr. 4307/22.04.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanța a reținut următoarele:
În ediția online a publicației Impact Est din 13.03.2013 a fost postat un articol, intitulat „Hoția, mână în mână cu justiția”, având ca obiect de analiză o soluție pronunțată de Curtea de Apel G.. Instanța a apreciat că articolul pare a fi semnat de G. C. și a constatat că în cuprinsul acestuia sunt înserate diverse aprecieri jignitoare la adresa judecătorilor, dar și că nu exista nicio mențiune cu privire la numele reclamantului. A mai reținut că se face referire la „Clanul H.” și la faptul că acesta „ a crescut ca o pâine galmospanică”, dar nu există nefundat element din care să rezulte că autorul articolului se referă în mod explicit și jignitor la adresa reclamantului.
În drept, prima instanță a reținut că potrivit disp. Art. 1349 alin. 1 și 2 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Din acest text instanța a reținut care sunt condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția făptuitorului.
Instanța a apreciat că articolul menționat încalcă în mod grav dreptul la onoare și reputație al unor persoane, dar nu cu privire la reclamant, ci cu privire la trei judecători care au soluționat o cauză, împrejurarea că se face referire la Clanul H. nu poate conduce la concluzia că acest clan are legătură cu reclamantul.
Concluzionând că articolul de presă nu face referire explicită la reclamant, instanța a apreciat că nu poate exista nefundat prejudiciu de imagine cu privire la acesta, nefundat prejudiciu moral care să necesite reparație patrimonială sau nepatrimonială. Lipsind primul element al răspunderii civile delictuale, instanța nu a mai analizat celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale și nici dacă modul de exprimare a pârâtului G. C. se află sau nu sub protecția art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva sentinței civile nr. 4307/22.04.2014, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ a declarat apel reclamantul H. P.. A solicitat reclamantul anularea sentinței apelate ca netemeinică și nelegală, iar, în judecarea pe fond a cauzei, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Apelantul a învederat că sentința apelată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, că prima instanță a dat o interpretare greșită actului dedus judecății (decizia civilă nr. 49R/31.01.2013 a Curții de Apel G., pronunțată în dosarul nr._ ), a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia, astfel încât hotărârea este lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea criticilor de apel, apelantul a redat pe larg cele invocate în cererea de chemare în judecată, a arătat că articolul Hoția, mână în mână cu justiția afost publicat în ziarul Impact Est nr. 484/13.03.2013, sub semnătura lui C. G., precum și pe pagina de internet a ziarului, unde cititorii au postat comentarii insultătoare la adresa subiecților articolului. Totodată, a învederat că articolul a fost un răspuns al intimatului la decizia civilă nr. 49R/31.01.2013 a Curții de Apel G., pronunțată în dosarul nr._, prin care acesta si . fuseseră obligați să plătească apelantului sumele de 15.000 lei, respectiv 2.500 lei, cu titlu de daune morale, prin articol aducându-se grave prejudicii de imagine apelantului și judecătorilor care au pronunțat decizia respectivă.
Apelantul a redat in extenso considerentele primei instanțe, învederând că primul element al răspunderii civile delictuale este săvârșirea faptei ilicite de către intimați, nu dacă numele apelantului a fost pomenit în articolul de presă, ceea ce în opinia sa echivalează cu negarea de către prima instanță a calității sale procesuale active, deși instanța a invocat această excepție invocată de intimați drept o apărare de fond.
Apelantul a invocat că a dovedit identitatea cu titularul dreptului dedus judecății, dar și existența faptei ilicite, articolul invocat făcând referire la „Clanul H.”, denumire atribuită de intimatul C. G. „jegurilor susținute politic pentru a-și însuși o mare halcă din industria și comerțul Republicuței G.” pentru a nu le pomeni numele explicit și a evita astfel un proces, ceea ce înseamnă că s-a referit indubitabil la H. P.. A mai precizat că instanțele i-au recunoscut calitatea procesuală activă în alte dosare în care a solicitat daune morale, dar prima instanța din cauza de față a respins cererea de atașare a lor, motivând că sunt suficiente înscrisurile depuse.
A precizat că prin răspunsul la întrebarea nr. 4 la interogatoriu, intimatul C. G. a recunoscut că articolul de presă se referă la decizia civilă nr. 49R/31.01.2013 a Curții de Apel G., iar din cuprinsul articolului rezultă că limbajul suburban a fost folosit la adresa celor vizați de aceasta, apelantul fiind astfel calomniat și insultat, fiindu-i prejudiciată imaginea și credibilitatea prin expresii precum golan, terminatorul economiei gălățene, mârțoagele economice, gașca derbedeilor, clanul H..
Apelantul a mai invocat că prima instanța nu a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, dar din modul de redactare a hotărârii lasă să se înțeleagă că aceștia nu au calitate procesuală pasivă, deși în opinia apelantului aceștia au calitate cât timp C. G. a semnat articolul pe care . l-a publicat în ziarul Impact Est.
Apelantul a evaluat prejudiciul de imagine la 200.000 lei, având în vedere consecințele negative pe care le-a suferit, importanța valorilor morale lezate, măsura afectării imaginii, credibilității și reputației pe plan social, învederând că prima instanță i-a respins proba cu expertiză/analiză calitativă de imagine.
A mai arătat că între publicarea articolului și prejudiciul moral suferit există o legătură de tip cauză – efect, iar vinovăția intimaților există deoarece fapta a fost săvârșită cu intenție.
Cu privire la răspunderea intimatei ., apelantul a arătat că aceasta răspunde în calitate de comitent, dar și pentru că avea obligația de a verifica veridicitatea afirmațiilor din cuprinsul articolului pe care l-a publicat, conform deontologiei profesionale.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 8 lei și timbru judiciar de 1 leu.
În drept, au fost invocate disp. Art. 30 alin.6 Constituția României, art. 10 par. 2 CEDO, art. 252, art. 1349, art. 1357, art. 1373, art. 1381 cod civil și art. 470, 479 și 480 C.pr.civ.
Intimații . și C. G. nu au depus întâmpinare.
Prin încheierea din data de 25.02.2015 instanța a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 411 alin.1 pct.2 C.pr.civ., iar la cererea apelantului, legal timbrată, a dispus redeschiderea judecății prin încheierea din 29.05.2015. Prin cererea de redeschidere a judecății apelantul a solicitat ca judecata să se facă și în lipsă.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 4307/22.04.2014, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ , prin prisma motivelor de apel instanța de control judiciar reține următoarele:
Contrar susținerilor apelantului – reclamant, prima instanță nu a concluzionat că acesta nu ar avea calitate procesuală activă. Instanța nu a omis să soluționeze excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
În ședința publică din data de 04.03.2014, la primul termen de judecată, instanța a calificat excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâți, prin întâmpinare, drept apărări de fond și a subliniat că acestea urmează a fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei. Este de remarcat că excepțiile menționate nu au fost unite cu fondul, ci au fost calificate drept apărări de fond, astfel încât instanța nu era ținută în continuare să se pronunțe asupra acestora.
Analizând condițiile ce se cer a fi întrunite pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în sensul art. 1349 C.civ., prima instanță a soluționat acțiunea pe fond concluzionând că, în speță, nu a fost probată existența prejudiciului de imagine invocat de reclamant, ca o condiție necesară pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
De altfel, argumentele invocate de pârâți în susținerea excepțiilor invocate vizează, în concret, condițiile ce se cer a fi întrunite pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între subiectul pasiv/subiectul activ al raportului juridic dedus judecății și persoana ce formulează cererea de chemare în judecată, respectiv persoana chemată în judecată în calitate de pârât.
În împrejurarea în care reclamantul i-a indicat pe pârâți ca fiind persoanele vinovate de prejudiciul pretins a fi cauzat persoanei sale, orice discuție legată de posibilitatea angajării răspunderii pârâților față de reclamant vizează întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv fondul cauzei, iar nu o problemă preliminară, cum este calitatea procesuală pasivă.
Prima instanță a reținut implicit calitatea procesuală activă a reclamantului analizând condițiile de fond ale angajării răspunderii civile delictuale în persoana acestuia. Totodată, a reținut implicit calitatea procesuală pasivă a pârâților, analiza menționată mai sus fiind realizată față de faptele imputate acestora.
Trebuie subliniat că, în orice situație, eventuala omisiune a instanței de a soluționa excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului nu ar putea fi invocată de apelantul – reclamant ca un argument pentru reformarea hotărârii apelate, în condițiile în care cererea principală a fost analizată pe fond. Astfel, față de dispozițiile art. 32 alin. 2 și art. 33 C.proc.civ., reclamantul nu poate justifica un interes în invocarea unei astfel de omisiuni, acesta putând fi dezavantajat prin eventuala admitere a unor excepții.
Nu pot fi reținute argumentele apelantului – reclamant în sensul că, față de specificul cauzei de față, primul element ce ar trebui analizat al fi existența faptei ilicite.
Dispozițiile art. 1349 C.civ. și următoarele nu indică o ordine de prioritate în analiza condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale și, astfel, nu poate fi reținută o asemenea ordine. Mai mult, așa cum, în mod corect, a reținut prima instanță, condițiile menționate sunt cumulative. În consecință, neîndeplinirea oricăreia dintre acestea conduce la imposibilitatea constatării unei răspunderi în ceea ce îi privește pe pârâți.
În mod corect prima instanță a constatat că, în speță, nu a fost dovedit un prejudiciu în ceea ce îl privește pe reclamant și că, nefiind îndeplinită una dintre condițiile cumulative pentru angajarea răspunderii civile delictuale, nu mai era necesară analiza asupra celorlalte condiții (faptă ilicită, vinovăție, raport de cauzalitate).
Cu referire la prejudiciul pretins, dat fiind specificul cauzei, tribunalul reține că, potrivit art. 72 C.civ., orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale și este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75 C.civ..
În sensul art. 75 C.civ., nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.
Dreptul fiecărei persoane la demnitate se reflectă atât în ocrotirea valorii sociale a demnității și sub aspect obiectiv, respectiv sub aspectul prețuirii morale de care se bucură un om în cadrul societății și care se manifestă prin reputația, stima, considerația și respectul semenilor săi.
În opinia reclamantului, articolul „Hoția mână în mână cu justiția”, incriminat în speță, i-ar aduce un prejudiciu, întrucât imaginea pe care articolul ar contura-o despre reclamant, prin expresiile folosite, ar fi una negativă, de natură să îi afecteze reputația și credibilitatea pe plan social.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, în cuprinsul articolului de presă, nu poate fi identificat nefundat element din care să rezulte că autorul articolului se referă în mod explicit și jignitor la adresa reclamantului. Or, în aceste împrejurări, chiar dacă reclamantul susține că indiciile furnizate de autor ar conduce la dezvăluirea identității sale ca fiind cel vizat de anumite expresii folosite în articol, prejudiciul pretins nu este cert. Nu se poate prezuma că, în speță, un număr semnificativ de cititori ai articolului de presă ar fi coroborat toate indiciile invocate de reclamant și că, în mod cert, ar fi identificat un portret negativ ce i-a fost conturat reclamantului, în împrejurarea în care numele acestuia nu a fost pomenit.
Pentru a proba prejudiciul de imagine pretins, reclamantul a invocat, în principal, conținutul deciziei civile nr. 49/R/31.01.2013 (dosar nr._ ) a Curții de Apel G., însă decizia nu a fost publicată în cuprinsul articolului incriminat. Mai mult, decizia menționată nu a fost nici măcar identificată prin număr. Faptul că pârâtul C. G. a recunoscut, la interogatoriu, că, în comentariile făcute în cuprinsul articolului de presă, a avut în vedere decizia nr. 49/R/31.01.2013 nu poate avea vreo relevanță în ceea ce privește efectul/impresia produsă de articol asupra cititorului obișnuit care nu este implicat în procesul de față.
Concluzia reclamantului referitoare la atingerile aduse imaginii sale este întemeiată, în principal, pe elemente suplimentare despre care cititorul obișnuit nu a avut cunoștință. Or, în evaluarea unei eventuale atingeri aduse imaginii reclamantului, este necesar ca instanța să se raporteze la un criteriu obiectiv, respectiv să aibă în vedere, ca tip de referință, destinatarul articolului de presă – cititorul obișnuit despre care nu se poate prezuma că a avut acces la toate informațiile avute în vedere de reclamant în argumentarea acțiunii sale.
Pentru aceste considerente, din această perspectivă, proba cu expertiza de imagine nu era utilă soluționării cauzei. De altfel, contrar dispozițiilor art. 194 C.proc.civ., aceasta nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, reclamantul fiind, astfel, decăzut din dreptul de a mai solicita administrarea acestei probe ulterior. Mai mult, reține că, la termenele de judecată stabilite în cauză, reclamantul nu a insistat în administrarea acestei probe despre care a făcut mențiune doar în cuprinsul răspunsului la întâmpinare.
În același context, tribunalul apreciază că, în condițiile în care decizia civilă nr. 49/R/31.01.2013 (dosar nr._ ) a Curții de Apel G. a fost atașată la dosar, nu era utilă, pentru soluționarea cauzei, atașarea întregului dosar în care a fost pronunțată decizia menționată, întrucât toate elementele prezentate de reclamant în susținerea acțiunii, respectiv a apelului, se regăsesc în cuprinsul deciziei Curții de Apel G..
Pe de altă parte, reține că aspectele invocate de reclamant referitoare la lumina nefavorabilă în care au fost puse companiile pe care le deține sau la care este acționar/asociat, prin mecanismul de transfer negativ de imagine, nu au fost probate. Mai mult, fiind subiecte de drept distincte, eventualul prejudiciu suferit de societățile menționate nu echivalează cu un prejudiciu suferit de reclamant.
Tot cu referire la prejudiciul pretins, chiar dacă am ignora considerentele anterioare, față de dispozițiile art. 75 C.civ., este de remarcat că libertatea de exprimare se referă la comunicarea atât a informațiilor cât și a ideilor. Determinând distincția clară între informații (fapte) și opinii (judecăți de valoare) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că „existența faptelor poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit. În cazul judecăților de valoare, proba veridicității este imposibilă, iar exigența administrării ei afectează esența libertății de opinie, care constituie unul din elementele fundamentale ale dreptului garantat de articolul 10 din Convenție.” (Jerusalem v. Austria, 2001; Dichand și Alții v. Austria, 2002). Totuși, în cauza Jerusalem v. Austriei, 2001, Curtea a statuat că o judecată de valoare se poate adeveri excesivă dacă este total lipsită de temei faptic.
Expresiile din cuprinsul articolului de presă, reclamate ca fiind ofensatoare și neadevărate reprezintă, în sine, adevărate „judecăți de valoare” în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și, în acest cadru,, trebuie avut în vedere și caracterul declarat al săptămânalului Impact – Est, respectiv acela de pamflet.
În speță, nu s-ar putea aprecia în cunoștință de cauză asupra temeiul faptic menționat în împrejurarea în care, contrar susținerilor apelantului, persoanele vizate de articolul de presă nu sunt identificate.
Față de cele menționate mai sus, tribunalul reține că, fiind exclus prejudiciul invocat de reclamant, acțiunea este nefondată, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în speță.
De asemenea, reține că nu sunt întrunite nici condițiile pentru angajarea aceluiași tip de răspundere în cazul pârâtei ., în sensul art. 1373 C.civ., în lipsa răspunderii celor indicați drept prepuși.
Contrar susținerilor apelantului, sentința apelată nu cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, argumentația instanței fiind coerentă și în acord cu soluția pronunțată. Au fost analizate condițiile angajării răspunderii civile delictuale prin raportare la persoana reclamantului, respectiv prin raportare la pârâți, cu referire la faptele imputate acestora din urmă și s-a concluzionat în mod corect că prejudiciul pretins nu a fost dovedit.
Totodată, tribunalul constată că decizia civilă nr. 49R/31.01.2013 a Curții de Apel G. nu a reprezentat actul dedus judecății. A fost supusă analizei instanței răspunderea civilă delictuală a pârâților pentru pretinse prejudicii aduse imaginii reclamantului. Pe de altă parte, așa cum am arătat mai sus, decizia menționată a fost interpretată și analizată în mod corect, ca probă, în ansamblul probelor administrate în cauză, instanța neschimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acesteia. Prima instanță a analizat articolul de presă invocat de reclamant și, față de acesta, s-a raportat în mod corect la decizia Curții de Apel G., astfel încât hotărârea este legală și întemeiată.
Pentru toate argumentele de mai sus, în temeiul art. 480 C.proc.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul declarat de apelantul – reclamant H. P., domiciliat în G., . nr. 3 în contradictoriu cu intimații – pârâți S.C. E. P. SRL, cu sediul în G., ., ., etaj 3, jud. G. C. G. cu domiciliul procesual ales în G., ., ., jud. G. împotriva sentinței civile nr._.04.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții ”.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22.06.2015.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,
R. NechiforEugen M.
-pentru judecator E. M. aflat în C.O. ,conform
disp.art. 426 al.4 NCPC semnează președintele completului
judecator R. N.
GREFIER,
- Pentru grefier I. T. aflată în C.O.
Conform disp.art. 426 al.4 NCPC semnează
P. GREFIER,
Red.R.N.
CL/5 ex.
24.08.2015
Fond- judecator N. D. B.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 106/2015. Tribunalul GALAŢI | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
