Pretenţii. Decizia nr. 347/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 347/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 347/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 347
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. F.
Judecător L. B.
Judecător M. A.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată revizuienta D. S., domiciliată în G., .. 15, ., ., în contradictoriu cu intimații P. C. și D. R., domiciliați în G., .. 15, ., împotriva deciziei civile nr. 662/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2012, având ca obiect „pretenții”-
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la 23.06.2015.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/233/2011 pe rolul Judecătoriei G., reclamanta D. S. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții P. C. și D. R., să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâții la plata de despăgubiri în cuantum de 2000 lei reprezentând distrugeri aduse instalației de gaze din apartamentul reclamantei. A mai solicitat daune morale în cuantum de 2000 lei precum și cheltuieli de judecată.
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 998-999 C.civ.
La termenul din data de 27.05.2013 reclamanta și-a modificat pretențiile, solicitând repunerea în situația anterioară, respectiv țeavă de gaz, ușă și balcon.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr._/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria G., instanța a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei în ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligația de reparare a țevii de gaz și a respins capătul de cerere referitor la obligația de reparare a țevii de gaz ca fiind prescris. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților referitoare la obligația de reparare a țevii de gaz ca fiind rămasă fără obiect. De asemenea au fost respinse celelalte capete de cerere formulate de reclamantă având ca obiect pretenții ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune referitoare la obligația de a face privitoare la repararea țevii de gaz, s-a apreciat că este întemeiată având în vedere că termenul de prescriere a acțiunilor ce au ca obiect angajarea răspunderii civile delictuale începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea sau la expirarea termenului prevăzut de lege. În speță, reclamanta a afirmat că înainte cu un an de anul 2009 a purtat discuții cu pârâtul P. C. cu privire la reparațiile la țeava de gaze. Cum de la data efectuării lucrării de gaze au trecut mai mult de trei ani, instanța a respins acest capăt de cerere, ca fiind prescris.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților pentru capătul de cerere privitor la obligarea acestora la repararea țevii de gaze, instanța a apreciat că cercetarea acesteia este de prisos având în vedere admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la situația de fapt, prima instanță a reținut că reclamanta susține că este proprietara apartamentului situat în G., . F3, ., G. iar în urma unei discuții mai aprinse purtate cu pârâtul P. C., acesta din urmă a produs daune ușii interpunând între aceasta și toc o cheie de fier. Mai susține reclamanta că prin lucrarea făcută la apartamentul pârâților i s-au produs daune balconului.
În drept, cererea reclamantei se încadrează în disp. art. 998-999 și 1000 C.civ.
Instanța de fond a apreciat că deși reclamanta a precizat că ușa și balconul prezintă deteriorări nu a depus nici o dovadă în acest sens.
Astfel, instanța a concluzionat că nu se poate stabili dacă există vreun prejudiciu față de care să poată fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâților, motiv pentru care a respins cererea ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr._/25.11.2013 pronunțată de Judecătoria G. a declarat recurs reclamanta D. S..
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin faptele pârâților intimați i s-au adus degradări ușii de la locuință, țevii de gaz și balconului, perioada în care bunurile au fost distruse fiind în cursul anului 2007, 2010 și martie 2011. S-a declarat nemulțumită și față de împrejurarea că prima instanță a respins proba cu expertiză tehnică solicitată.
Intimații P. C. și D. R., legal citați, nu au formulat întâmpinare, dar prin apărător ales, la termenul de judecată din 23.09.2014 au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul declarat a fost respins, prin decizia civilă nr. 663/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul G..
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamanta D. S. la data de 22.10.2012. Potrivit memoriului depus de către reclamanta în fața primei instanțe (f. 12 dosarul nr._/233/2012 al Judecătoriei G.) degradările aduse țevii de gaze au fost produse de către pârâtul P. C. în anul 2007, același an fiind indicat și în cererea de recurs. Potrivit depozițiilor martorilor audiați în cauză, ușa de la apartamentul reclamantei nu prezintă nici o deteriorare sau defecțiune.
Ca urmare, s-a concluzionat că soluția de admitere a excepției prescripției extinctive, pentru capătul de cerere privind despăgubirile pentru țeava de gaze, a fost corect admisă de instanța de fond, cu aplicarea corectă a disp. art. 1 din Decretul nr. 167/10 aprilie 1958.
Cu privire la respingerea ca nefondate a celorlalte capete de cerere, privind despăgubirile solicitate de către reclamantă pentru degradările aduse ușii și balconului reclamantei, Tribunalul a reținut că din probele administrate în fața instanței de fond nu rezultă îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, astfel cum sunt acestea reglementate de disp. art. 998 – 999 V.C.civ., deoarece reclamanta nu a dovedit existența degradărilor și respectiv a vreunui prejudiciu.
Cu privire la proba cu expertiză tehnică solicitată de către reclamantă în fața instanței de fond, s-a reținut că instanța prin încheierea de ședință din 23.09.2013 a prorogat discutarea acestei probe după administrarea probei testimoniale.
După administrarea probei testimoniale și a probei cu înscrisuri prima instanță a fost lămurită asupra situației de fapt și asupra utilității, concludenței și pertinenței probei cu expertiză, motiv pentru care a concluzionat că administrarea probei cu expertiză tehnică nu mai era necesară și utilă soluționării cauzei.
Pentru aceste considerente, apreciind că soluția pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică, instanța de recurs a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.662/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul G., reclamanta-recurentă a formulat cerere de revizuire, prin care a reluat expunerea situației de fapt, circumstanțele în care s-au produs pretinsele degradări ale bunurilor sale.
Nu și-a întemeiat în drept cererea formulată.
Intimații, citați la domiciliile indicate în cererea de chemare în judecată, nu și-au exprimat punctul de vedere cu privire la cererea formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac și de retractare și împiedică reanalizarea cauzei pe fond.
Din acest punct de vedere, revizuienta nu mai poate cere instanțelor să reanalizeze situația de fapt existentă între părți și care a fost soluționată irevocabil prin sentințe definitive și irevocabile.
O soluție contrară adaugă la lege, ar crea o cale de atac neprevăzută de lege și ar aduce atingere autorității de lucru judecat.
Potrivit art. 322 V.C.proc.civ. revizuirea poate fi exercitată numai în condiții special și limitativ prevăzute de lege.
Din această perspectivă, prezenta cerere de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Revizuirea este exercitată împotriva deciziei civile nr. 662/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul G..
Analizând soluția instanței de recurs prin raportare la susținerile revizuientei și la art.322 V.C.proc.civ., se constată următoarele:
a) Potrivit art. 322 alin.1 pct.1 V.C.proc.civ., revizuirea poate fi exercitată dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice ce nu pot fi aduse la îndeplinire. În speță, față de soluțiile pronunțate la fond și în recurs, această ipoteză de revizuire este exclusă.
b) Potrivit art. 322 alin.1 pct.2 V.C.proc.civ., revizuirea poate fi exercitată dacă instanța a pronunțat o soluție cu încălcarea disp. art. 129 alin.6 din Cod.
În cauză, instanța de recurs a analizat motivele de recurs cu respectarea limitelor mai sus menționate, motiv pentru care nici acest motiv de revizuire nu este aplicabil în speța de față.
c) Potrivit art. 322 alin.1 pct.3 V.C.proc.civ., revizuirea poate fi exercitată dacă obiectul cauzei nu mai este în ființă.
Reclamanta a promovat o acțiune în obligație de a face și în pretenții și a primit o soluție de respingere. Ca urmare nici această ipoteză nu poate conduce la retractarea deciziei pronunțată de Tribunalul G..
d) Revizuienta nu a depus vreun act, pentru a dovedi îndeplinirea condițiilor de la art. 322 alin.1 pct.4 și 5 V.C.proc.civ.
e) Dispoziția de la art. 322 alin.1 pct.6 V.C.proc.civ., nu-i este aplicabilă revizuientei, deoarece nu face parte din categoriile enumerate de legiuitor pentru acest caz de retractare.
f) Revizuienta nu a dovedit nici existența unor hotărâri potrivnice și ireconciliabile, astfel cum prevede art. 322 alin.1 pct. 7 V.C.proc.civ.
g) În cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile prev. de art. 322 alin.1 pct.8-10 V.C.proc.civ.
Concluzionând, revizuienta nu a indicat și nu a dovedit existența vreunui caz de retractare, iar faptul că nu este mulțumită de soluția primită, nu constituie motiv de admitere a cererii de revizuire.
Pentru toate aceste considerente, se constată că cererea este inadmisibilă, deoarece revizuienta nu invocă motive de revizuire ci motive de fond care presupun reanalizarea cauzei și care nu se încadrează la art.322 V.C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta D. S., domiciliată în G., .. 15, ., ., în contradictoriu cu intimații P. C. și D. R., domiciliați în G., .. 15, ., împotriva deciziei civile nr. 662/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._/233/2012, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015.
Președinte, A. F. | Judecător, L. B. | pt.Judecător, M. A. aflat în concediu de odihnă conf.art.261 C.pr.civ., semnează, Vicepreședintele Tribunalului G. Judecător L. B. |
Grefier, C. B. |
Red.LB/tehn.CB
Ex. 2/21.07.2015
| ← Evacuare. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul GALAŢI | Anulare act. Decizia nr. 348/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
