Pretenţii. Decizia nr. 477/2015. Tribunalul GALAŢI

Tribunalul GALAŢI - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 477/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 28-10-2015 în dosarul nr. 477/2015

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949

ROMÂNIA

TRIBUNALUL G.

SECTIE I CIVILA

DECIZIA CIVILĂ NR. 477

Ședința publică din data de 28.10.2015

Completul constituit din:

Președinte: A. F.

Judecător: D. R.

Judecător: M. M.

Grefier: B. V.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenții-pârâți P. C. și P. D. împotriva sentinței civile nr. 7643/29.07.2015 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Asociația de P. Nr. 852 și M. G., reprezentat prin Primar, având ca obiect „pretenții”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți personal și asistați de doamna av. P. Didia, în baza delegației depuse la fila 23 dosar, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, conform art. 104 alin.10 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care învederează stadiul pricinii, cauza a fost amânată pentru studiul întâmpinării și pentru soluționarea cererii de ajutor public judiciar, cerere care a fost admisă, recurenții fiind scutiți de la plata taxei judiciare de timbru, după care;

Reprezentantul recurenților solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv contractul de închiriere înregistrat la data de 30.07.1982 pentru suprafața locativă cu destinație de locuință și un extras dintr-un contract de închiriere încheiat în anul 2012, cu care face dovada, la fila 2, că în fișa de predare, în calitate de proprietar, este menționat Consiliul Local G.. Astfel, recurenții fac dovada celor susținute în sensul că patrimoniul s-a făcut trecând de la o autoritate la alta, care de fapt în final era UAT G., prin Primar, iar excepția pentru care recurenții au promovat prezenta cale de atac poate fi primită, motivat de faptul că aceștia încă recunosc că sunt proprietari ai fondului locativ de stat Consiliul Local G.. Ca atare, solicită completarea probatoriului cu expertiza contabilă, având în vedere următoarele considerente: suma la care pârâții au fost obligați nu este certă, motivat de împrejurarea că la calculul sumei au fost avute în vedere debite mai vechi de anul 2006, dar mai mult mai vechi de anul 2009 deși, se impuneau admiterea excepțiilor autorității de lucru judecat și a inadmisibilității capătului de cerere pentru perioada 2007-2009, iar prin raportul de expertiză întocmit nu s-a răspuns la obiective, respectiv la cel privind stabilirea modului de calcul defalcat pentru fiecare lună în ceea ce privește cotele în care se impune a fi obligate părțile la plata cheltuielilor de întreținere.

La întrebarea instanței, reprezentantul recurenților precizează că potrivit practicii judiciare și a deciziei nr. 14/2013 a ÎCCJ în cauzele care sunt atacabile doar cu recurs, prevederile art. 305 nu sunt operabile și, ca atare pot fi aplicate la judecarea recursului.

Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât asupra excepțiilor invocate, cât și asupra cererii de recurs.

Reprezentantul recurenților precizează că motivele de recurs au avut în vedere excepțiile invocate. Ca atare, apreciază că se impunea a fi admisă excepția autorității de lucru judecat, motivat de împrejurarea că între cele două sentințe civile pentru care s-a dispus obligarea la plată, respectiv s.c. nr. 7643/29.07.2015 și s.c. nr. 5773/2010 a Judecătoriei G., există identitate de părți. Prin urmare, suma pretinsă prin . în puterea lucrului judecat. Instanța de fond a apreciat că între cele două cauze nu există identitate de părți, reținând faptul că în prezenta cauză calitate de pârât o are Primăria Municipiului G., iar în . stă în calitate de pârât Consiliul Local G.. Or, recurenții au arătat că este de notorietate faptul că, Consiliul Local a preluat patrimoniul de la fostul IJGCL prin Consiliul Local. Acest aspect reiese și din înscrisul depus la acest termen de judecată, respectiv faptul că atribuirea locuințelor sociale se face încă prin HCL. Ca atare, dacă nu ar fi fost gestionarul patrimoniului fondului locativ, nu ar fi avut competența ca acesta să dispună asupra lui, iar prin HCL să hotărască atribuirea beneficiului contractului de închiriere. Totodată, precizează că în ceea ce privește . de care există autoritate de lucru judecat, în calitate de pârât a stat într-adevăr Consiliul Local prin Primar, care stă în calitate de pârât și în prezenta cauză. Prin urmare, consideră că s-a făcut dovada existenței identității dintre părți.

În ceea ce privește excepția prescripției, solicită admiterea acesteia, pentru următoarele considerente: inițial, s-au solicitat sume începând cu luna septembrie 2009, ulterior s-au solicitat sume dispuse deja prin .. Opinează că, contrar susținerilor formulate în cuprinsul întâmpinării, nu poate fi reținută o culpă a recurenților în ceea ce privește neexecutarea la timp a sentinței civile.

La întrebarea instanței, reprezentantul recurenților precizează că din punctul de vedere al chemaților în garanție debitul a fost achitat în totalitate, fiind încheiat și un protocol în acest sens, care este depus la dosar, potrivit cu care aceștia au achitat, inclusiv prin ajutorul social, o sumă de 7000 de lei.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței de fond și reținerea cauzei spre rejudecare, iar în situația în care instanța de control va aprecia că se impune, pentru dovedirea caracterului cert al debitului, solicită încuviințarea probei cu expertiză contabilă. Totodată solicită, în cazul respingerii acestei probe, admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile recurate și să se constate faptul că debitul nu are caracter cert și nu este dovedit, cu consecința respingerii pe fond a acțiunii ca fiind nedovedită, fără plata cheltuielilor de judecată.

Instanța reține cauza pentru deliberare și pronunțare.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 09.04.2012 sub nr._ reclamanta Asociația de P. nr. 852 a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul M. G., obligarea pârâtului la plata sumei de 5632,93 lei reprezentând cheltuieli de întreținere, penalități de întârziere și cheltuieli reparații subsol pentru perioada martie 2009 - ianuarie 2012.

În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. 13 din blocul J11 situat în G. .. 5, imobil închiriat numitului P. D., care nu și-a achitat obligațiile de plată restante pentru perioada menționată cât și pentru ianuarie 2006- februarie 2009 pentru care s-a pronunțat Sentința nr. 5773/25.02.2010.

Reclamanta a arătat că a procedat la calcularea penalităților de întârziere de 0,2% pe zi deoarece pârâtul nu a achitat la timp debitul datorat reclamantei astfel că datorează suma de 2080,62 lei cu titlu de penalități de întârziere.

În drept a invocat dispozițiile art. 46,49,50 din Legea 230/2007, art. 25 și 32 din Normele de aplicare ale Legii 230/2007.

Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

La termenul de judecată din data de 11.01.2013 reclamanta a completat cererea și a solicitat obligarea pârâtului la plata obligațiilor stabilite prin Sentința civilă nr. 5773/25.05.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ . Reclamanta a mai depus o cerere de modificare a acțiunii în sensul că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâții P. D. și P. C. și solicită obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 6980,27 lei reprezentând contravaloare cheltuieli de întreținere aferente perioadei martie 2009-noiembrie 2012, a sumei de 4297,16 lei reprezentând penalități de întârziere pentru perioada martie 2009-noiembrie 2012 precum și a sumei de 1185,33 lei reprezentând reparații părți comune. Reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 05.02.2013 pârâții P. D. și P. C. au depus precizări prin care au arătat că recunosc faptul că sunt restanțieri cu cheltuielile de întreținere însă nu sunt de acord cu modul în care acestea sunt calculate de către reclamantă.

M. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. În motivare s-a arătat că obligarea sa la plata obligațiilor stabilite prin Sentința civilă pronunțată în dosarul nr._ este inadmisibilă. Pârâtul a mai invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Pârâtul municipiul G. a formulat cerere de chemare în garanție a numitului P. D. prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumelor solicitate de către reclamantă, arătând că acesta este în fapt cel care a beneficiat de utilități în temeiul contractului de închiriere.

În drept a invocat dispozițiile art. 60-63 Cod procedură civilă, art. 969 cod civil și art. 48-49 din Legea 7/1953.

În ședința publică din data de 08.03.2013 instanța apus în discuția părților excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului material la acțiune iar prin Încheierea din data de 15.03.2013 instanța a respins excepțiile invocate cu motivarea acolo arătată.

În ședința publică din data de 12.04.2013 instanța a încuviințat în cauză proba cu expertiza contabilă.

La data de 08.10.2013 reclamanta a depus la dosarul cauzei precizări prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat . Prin Încheierea din data de 23.10.2013 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat ca fiind neîntemeiată cu motivarea acolo arătată.

La data de 14.05.2015 s-a depus la dosarul cauzei Raportul de expertiză contabilă întocmit de expert R. Ghinița. Părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert R. Ghinița, obiecțiuni ce au fost încuviințate de instanță la termenul din data d 04.07.2014. la data de 04.09.2014, expertul a răspuns la obiecțiunile formulate.

Pentru termenul de judecată din data de 14.11.2014 pârâtul M. G. a formulat precizări prin care a solicitat admiterea excepției puterii de lucru judecat invocată la termenul de judecată din data de 7.11.2014. Prin Încheierea din data de 28.11.2014 instanța a respins excepția puterii de lucru judecat.

La termenul de judecată din data de 23.01.2015 pârâtul M. G. prin reprezentant convențional a formulat obiecțiuni în ceea ce privește răspunsul la obiecțiuni formulat de expert cu privire la modul de calcul al penalităților de întârziere prin raportare la data afișării listelor de plată. Obiecțiunile au fost încuviințate de către instanță iar expertul și-a exprimat opțiunea prin completarea la raportul de expertiză depusă la dosarul cauzei la data de 05.05.2015.

La termenul de judecată din data de 26.06.2015 pârâtul M. G. prin reprezentant convențional a invocat nulitatea raportului de expertiză, excepție pe care instanța a respins-o ca fiind neîntemeiată având în vedere că raportul de expertiză s-a depus la dosarul cauzei încă din data de 14.05.2015.

Prin sentința civilă nr. 7643/29.07.2015, instanța a admis în parte cererea precizată, arespins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții P. D. și P. C. ca fiind neîntemeiată, a obligat pârâtul M. G. la plata către reclamantă a sumei de_,57 lei reprezentând cheltuieli de întreținere neachitate pentru perioada ianuarie 2006- noiembrie 2012, suma de_,68 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere, calculate pentru aceeași perioadă și suma de 1656,30 lei reprezentând cheltuieli reparații și a obligat pârâtul M. G. la plata către reclamantă a sumei de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin aceeași sentință, instanța a admis și cererea de chemare în garanție, a obligat chematul în garanție P. D. la plata către pârâtul M. G. a sumei de_,57 lei reprezentând cheltuieli de întreținere neachitate pentru perioada ianuarie 2006- noiembrie 2012, suma de_,68 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata la termen a cheltuielilor de întreținere, calculate pentru aceeași perioadă și suma de 1656,30 lei reprezentând cheltuieli reparații precum și a sumei de 4500 lei la care a fost obligat pârâtul către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată și a obligat chematul în garanție la plata către pârât a sumei de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că M. G. este proprietarul apartamentului nr. 13 din blocul J11 situat în G. .. 5, imobil închiriat numitului P. D..

Din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune stabilite si afișate lunar de către reclamantă, în perioada 2006-noiembrie 2012, coroborate cu fișa de cont aferentă perioadei 2006-2012, rezultă că pârâtul, având calitatea de proprietar al apartamentului nr. 13 din blocul J11 situat în G. .. 5, nu a achitat, la termenele stabilite, cotele de contribuție la cheltuielile de întreținere lunare pentru perioada ianuarie 2006-noiembrie 2012.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În sensul art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice. De asemenea, potrivit art. 49 alin. 1 din același act normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. De altfel, având în vedere că întârzierile la plata cotelor de întreținere din partea proprietarilor de apartamente determină obligarea Asociației de proprietari la plata unor penalități în favoarea furnizorilor de servicii, în speță sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile delictuale așa cum sunt reglementate acestea de art. 998 – art. 999 C.civ.. Astfel, fapta ilicită săvârșită cu vinovăție este reprezentată de fapta pârâtei de a nu plăti, din culpă, cotele de întreținere ce îi revin, iar între această faptă și prejudiciul suferit de către reclamantă prin obligarea sa la plata penalităților de întârziere către furnizori există un raport de cauzalitate direct.

În conformitate cu art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert G. R., pentru perioada 01.01._12 debitul reprezentând cheltuieli de întreținere este în cuantum de 14.843,10 lei. Expertul a avut în vedere și faptul că la data de 01.01.2006 apartamentul figura cu un debit în sumă de_,37 lei (sumă calculată pentru perioade anterioare datei de 01.01.2006) precum și faptul că în perioada 2006-2012 au fost achitate sume reprezentând cheltuieli de întreținere în valoare de_,90 lei rămânând de achitat o diferență de 12.523,57 lei.(_-_,90 lei). Cu privire la cuantumul cheltuielilor de întreținere instanța a reținut că pentru a putea stabili datoriile ce s-au stins prin plățile efectuate expertul a luat în calcul și soldul anterior lunii ianuarie 2006 care era în cuantum de_,37 lei. Astfel, având în vedre că prin plățile efectuate s-au stins datoriile cele mai vechi, instanța a constatat că suma datorată de către pârât pentru perioada ianuarie 2006- noiembrie 2012 este în cuantum de 12.523,57 lei.

Cu privire la penalitățile de întârziere expertul a precizat că pentru plata debitelor cu întârziere a debitelor datorate pentru perioada 01.01._12 s-au calculat penalități de întârziere în cuantum de 0,1% până la data de 31.07.2011 și cu 0,2% începând cu data de 01.08.2011 rezultând un cuantum total de_,68 lei cu precizarea că la calcularea penalităților de întârziere nu s-a luat în calcul soldul anterior lunii ianuarie 2006.

Cu privire la cheltuielile de reparație expertul a concluzionat că acestea sunt în cuantum de 1656,30 lei.

În ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții P. D. și P. C. instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. În conformitate cu art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. Cum în cauză pârâții P. D. și P. C. nu au calitatea de proprietari ai imobilului, aceștia fiind chiriași cererea formulată în contradictoriu cu aceștia instanța a respins cererea ca neîntemeiată.

Cu referire la cererea de chemare în garanție instanța a reținut că potrivit art. 60 alin. 1 C.Pr. Civ. partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire.

Așa cum rezultă din probele administrate chematul în garanție este cel care au ocupat în fapt și în drept imobilul pentru care s-au înregistrat restanțe la plata cheltuielilor de întreținere. În consecință, acesta a fost cel care a beneficiat de utilitățile furnizate și de serviciile prestate prin intermediul asociației de proprietari. Din mențiunile de pe contractul de închiriere, instanța a reținut aspectul necontestat de către chematul în garanție.

Potrivit art. 14 alin. 5 din O.U.G. nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor, chiriașul este obligat să plătească întreaga chirie, precum și toate cheltuielile pentru servicii și întreținere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuința.

Constatând că chematul în garanție a fost cel care a ocupat efectiv imobilul și a beneficiat de utilități, în calitate de chiriaș, instanța a constatat că acestuia îi revine obligația de achita suma datorată de M. G. reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri, chemații în garanție P. C. și P. D. au formulat recurs prin care au solicitat casarea sentinței primei instanțe și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenții au arătat că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat.

Consideră recurenții că sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea acestei excepții. Astfel, există identitate de părți, chiar dacă în cadrul dosarului nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5773/2010, parte a fost Consiliul Local G., iar în prezenta cauză figurează ca parte M. G..

Au mai invocat recurenții că în mod nelegal instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul mai vechi de data de 09.04.2009.

Pe fondul cauzei, au arătat recurenții că debitul nu are caracter cert. Au susținut pârâții că expertiza efectuată nu este edificatoare, întrucât nu s-a stabilit ce datorii s-au stins prin plățile efectuate în perioada 2006-2012. Mai mult calculul expertului nu pornește de la sold 0, ci de la un sold restant de 12.674,37 lei.

În drept, recurenții au invocat art. 282 C.pr.civ.

În dovedire, recurenții au propus efectuarea unei noi expertize contabile.

Intimata Asociația de proprietari nr. 852 G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

A arătat intimata că în mod corect instanța de fond a soluționat excepțiile invocate.

Față de excepția autorității de lucru judecat, a precizat intimata că nu există îndeplinită condiția de identitate de părți.

Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune, a arătat intimata că recurenții au efectuat mai multe plăți, ceea ce echivalează cu recunoașterea debitului, așa încât termenul de prescripție a fost întrerupt.

Pe fondul cauzei, a susținut intimata că sentința instanței de fond este legală și temeinică.

Cu privire la taxa de timbru, recurenții au formulat cerere de ajutor public judiciar, iar prin încheierea din 30.09.2015 instanța a admis cererea și a scutit recurenții de plata taxei de timbru în cuantum de 365,60 lei.

La termenul din 28.10.2015, instanța a rămas în pronunțare atât asupra excepțiilor invocate, cât și asupra cererii de recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Instanța de recurs va analiza cu prioritate primul motiv de recurs care se referă la greșita soluționare de către instanța de fond a excepției autorității de lucru judecat.

Potrivit art. 1201 C.civ „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

Din analiza acestui text rezultă că elementele autorității de lucru judecat sunt părțile, obiectul și cauza, care trebuie să fie aceleași în ambele cereri.

Printr-o cerere modificatoare a acțiunii introductive, reclamanta Asociația de P. nr. 852 G. a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 23.895,41 lei, compusă din 10.722,19 lei, debit și 13.173,22 lei, majorări de întârziere, aferente perioadei ianuarie 2006-februarie 2009.

A precizat reclamanta că aceste sume de bani au fost stabilite în sarcina Consiliului Local G. prin sentința civilă nr. 5773/25.05.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .

Ulterior, reclamanta a formulat precizări, arătând că s-a achitat suma de 4.747,41 lei, astfel încât din debitul de 23.895,41 lei a mai rămas de achitat suma de 19.108 lei.

Instanța de recurs reține că, într-adevăr, prin sentința civilă nr. 5773/25.05.2010 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de Asociația de P. nr. 852 G., fiind obligat Consiliul Local G. la plata sumei de 23.895,41 lei, compusă din 10.722,19 lei, debit și 13.173,22 lei, majorări de întârziere, aferente perioadei ianuarie 2006-februarie 2009.

Prin aceeași sentință, a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de Consiliul Local G., fiind obligat chematul în garanție P. D. la plata sumei de 23.895,41 lei.

Cu privire la efectul de „lucru judecat” al unei hotărâri judecătorești, instanța reține că acesta are două accepțiuni.

Stricto sensu, semnifică autoritatea de lucru judecat care face imposibilă judecarea unui nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect, cu aceeași cauză.

Lato sensu, semnifică puterea de lucru judecat, care presupune că hotărârea beneficiază de o prezumție irefragabilă, că exprimă adevărul și că nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.

Cu alte cuvinte autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată, ca putere de lucru judecat, în cadrul unui alt proces atunci când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleași părți, să se discute același obiect sau să fie aceeași cauză.

Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției are rolul să asigure o ordine și stabilitate juridică pentru evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

În cauză, reclamanta Asociația de P. nr. 852 G. este în posesia unui titlu executoriu cu privire la suma de 23.895,41 lei, compusă din 10.722,19 lei, debit și 13.173,22 lei, majorări de întârziere, aferente perioadei ianuarie 2006-februarie 2009 (sentința civilă nr. 5773/25.05.2010).

Nu are relevanță dacă reclamanta a pus în executare acest titlu executoriu sau dacă dreptul de a cere executarea silită s-a prescris sau nu.

Dacă nu s-ar ține cont de puterea lucrului judecat dată de sentința civilă nr. 5773/25.05.2010, ne-am afla în situația în care reclamanta ar deține două titluri executorii pentru aceleași sume, care ar putea genera din partea debitorilor o plată dublă.

Pentru aceste motive, instanța de recurs constată că în mod nejustificat instanța de fond a înlăturat efectele puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 5773/25.05.2010.

În aceste condiții, instanța constată că în mod greșit acțiunea reclamantei a fost admisă în totalitate, fiind obligată și la plata sumei de 23.895,41 lei, compusă din 10.722,19 lei, debit și 13.173,22 lei, majorări de întârziere, aferente perioadei ianuarie 2006-februarie 2009.

Având în vedere aceste aspecte, instanța va admite recursul, va casa sentința instanței de fond și va reține cauza spre rejudecare.

În rejudecare, dată fiind admiterea recursului și înlăturarea perioadei ianuarie 2006-februarie 2009, instanța va admite proba cu expertiză tehnică contabilă.

De asemenea, în rejudecare, instanța va avea în vedere și celelalte motive de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de către P. C. și P. D., domiciliați în G., .. 5, . civile nr. 7643/29.07.2015 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Asociația de P. Nr. 852, cu sediul în G., .. 8, . și M. G., reprezentat prin Primar, cu sediul în G., ..

Casează sentința civilă nr.7643/29.07.2015 pronunțată de Judecătoria G. și reține cauza spre rejudecare.

Admite proba cu expertiză tehnică contabilă.

Se va face adresă Biroului Local de Expertize pentru desemnarea mai multor experți contabili. Termen de judecată: 24.11.2015 S3, T1. Se vor cita părțile.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.10.2015.

Președinte, Judecători, Grefier,

A. F. D. R. M. M. B. V.

Red. jud. RD/16.11.2015

B.V./ 2ex./ 16.11.2015

Jud. fond: C. R. P. T.

TRIBUNALUL G.

.Galați, . tel./Fax:_.

Dosarul nr._

Operator de date cu caracter personal nr.2949*

Data emiterii adresei: 30.10.2015

Către

TRIBUNALUL G.

BIROUL LOCAL DE EXPERTIZE JUDICIARE TEHNICE ȘI CONTABILE

În vederea soluționării recursului declarat de către recurenții-pârâți P. C. și P. D. împotriva sentinței civile nr. 7643/29.07.2015 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații Asociația de P. Nr. 852 și M. G., reprezentat prin Primar, având ca obiect „pretenții”, vă solicităm ca anterior termenului acordat la data de 24.11.2015 S. 3 Timpul 1, să comunicați o listă de experți contabili.

Vă mulțumim pentru colaborare,

Președinte, Grefier,

A. F. B. V.