Contestaţie la executare. Hotărâre din 05-09-2013, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 5157/318/2012*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1665/2013
Ședința publică de la 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte M. G.
Judecător N. U.
Judecător G. D.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta contestatoare . C. I., împotriva sentinței civile nr. 3042 din 10.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurenta contestatoare . C. I. reprezentată de avocat D. D., intimații ., B. D. I., G. R. Prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte probe de formulat și constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat D. D., pentru recurenta contestatoare . C. I., a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației la executare, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, susținând că au executat obligațiile asumate prin tranzacția încheiată între părți, astfel că instanța de fond trebuia să constate că potrivit dispozițiilor art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă debitorul a fost exonerat de la plata cheltuielilor privind executarea.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, la data de 10.04.2012 contestatoarea . C. I. a solicitat instanței, ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimații . și B. D. I., să se dispună anularea actelor și formelor de executare silită încheiate de intimata B. D. I. în dosarul de executare nr. 59/E/2012, suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații, precum și chemarea în garanție a Guvernului R. pentru a fi obligat la virarea în contul contestatoarei a sumei dispusă prin titlul executoriu pentru asigurarea plății către creditor.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat, în esență, că prin sentința civilă nr. 329 din 06.07.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj s-a dispus obligarea sa la plata sumei de_,84 lei și penalități de întârziere precum și 43 lei cheltuieli de judecată, iar executorul judecătoresc a comunicat procesul verbal de executare silită din data de 22.03.2012 cu precizarea că în termen de o zi să se conformeze dispozitivului sentinței sus enunțate.
Precizează contestatoarea că s-au încălcat disp.art.2 din OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, arătând că obligația de plată rezultă dintr-un contract de prestări servicii sub condiție, astfel că obligația de plată nu este exigibilă cu atât mai mult avându-se în vedere și clauzele contractuale .
Contestatoarea a invocat de asemenea dispozițiile art.6-8 din OG 22/2002 referitoare la executarea obligațiilor de plată stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților administrative autonome.
Intimata . a formulat întâmpinare în cauză și a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată arătând că termenul acordat de executor și menționat în cuprinsul somației de plată nu contravine prevederilor OG 22/2002, deoarece acest termen de 6 luni este instituit cu titlu de excepție pentru cazurile în care instituția nu dispune de fondurile necesare.
Precizează că în cazul în care existau fondurile necesare, debitoarea contestatoare trebuia să se spună legii și să respecte actul execuțional, iar sarcina dovedirii lipsei fondurilor necesare revine instituției debitoare.
Intimata a invocat practica și doctrina europeană în conformitate cu care acest termen de 6 luni nu este un termen absolut în care debitoarea să stea în pasivitate, ci este unul în care trebuie să se facă toate demersurile necesare pentru a-și achita obligația de plată.
Referitor la cererea de chemare în garanție, arată că aceasta nu este admisibilă în faza executării silite, deoarece debitoarea poate promova o acțiune separată.
Instanța a invocat la termenul de judecată din data de 30 Aprilie 2012, excepția netimbrării contestației la executare, iar prin sentința civilă nr.7072/30.03.2012 a Judecătoriei Tg.- J. s-a admis excepția netimbrării cereri și a fost anulată contestația la executare ca fiind netimbrată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, care a fost admis prin decizia nr.2690/21.09.2012 a Tribunalului Gorj, sentința fiind casată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se pronunța asupra fondului litigiului, analizând motivele contestației la executare promovată de contestatoarea . de executare întocmite în dosarul de executare nr.59/E/2012 al B. D. I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.- J. sub nr._ .
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 05.12.2012 în dosarul nr._, Judecătoria Tg.- J. a respins cererea privind executarea silită și a dispus citarea în cauză a chematului în garanție a Guvernului R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs intimata . fost admis, iar încheierea din 05.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ a fost casată și trimisă cauza în vederea soluționării aceleiași instanțe de fond.
În cauză, DGFP Gorj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru G. R., motivat de faptul că G. R. este reprezentat de Secretariatul General al Guvernului care funcționează ca structură în aparatul de lucru al Guvernului și mai mult GDFP poate fi chemată ca reprezentant doar în nume propriu sau ca reprezentant al Statului Român.
La data de 29.03.2013, intimatul B. D. I. a depus la dosarul cauzei note de ședință, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite ca netemeinică și nefondată, arătând că după declanșarea executării silite, pe parcursul cercetării judecătorești, debitoarea și creditorul au dorit încheierea unei tranzacții, însă apreciază că această tranzacție efectuată în afara cadrului procesual, urmărește sustragerea de la plata cheltuielilor de executare stabilite de executor prin procesul verbal din data de 22.03.2012, în sumă totală de 19.136,16 lei care în condițiile art.3717 alin.3 și 4 C.pr.civ. reprezintă titlu executoriu .
A concluzionat că debitorul din prezenta cauză ocolește procedura de executare silită plătind direct debitorului și nu prin intermediul executorului judecătoresc, astfel că dosarul de executare va continua până când debitorul va plăti și cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare din data de 19.03.2012 a creditorului ..
La data de 10.04.2013 contestatoarea a depus la dosarul cauzei note de ședință prin care a solicitat instanței să se ia act de faptul că litigiul s-a soluționat pe cale amiabilă anexând o tranzacție încheiată la data de 20.03.2013 între contestatoare și intimata ., precum și ordinele de plată nr.78/27.03.2013 și 82 din 27.03.2013.
Instanța a reținut că suspendarea executării silite, fiind o măsură vremelnică și excepțională, poate fi justificată doar prin existența unei prejudicieri a debitorului, prin continuarea executării silite începute împotriva sa și care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor.
În speța de față, contestatoarea nu a făcut dovada că executarea silită ar produce un prejudiciu imposibil de reparat pe viitor în patrimoniul său, cu atât mai mult cu cât a început să achite din debitul datorat creditoarei, astfel că instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite.
Prin sentința civilă nr. 3042 din 10.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._, s-a respins cererea de suspendare a executării silite și s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . C. I. cu sediul în . în contradictoriu cu intimații . cu sediul în București, .-15 Corp A1, . și B. D. I., cu sediul în Tg-J., .. 36, jud. Gorj și chematul în garanție G. R. cu sediul în București, Apolodor, nr. 17.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin sentința nr.329/2011 pronunțată la data de 06 iulie 2011 în dosarul nr._ de Tribunalul Gorj a fost admisă cererea formulată de creditoarea . în contradictoriu cu ., s-a dispus emiterea unei ordonanțe de plată pentru suma de 991.912, 84 lei ce se vor achita în termen de 20 de zile de la comunicarea ordonanței, precum și pentru penalități de întârziere ce se vor acumula până la data plății.
Sentința a rămas irevocabilă ca urmare a respingerii cererii în anulare conform sentinței nr. 377/2011.
Întrucât debitoarea contestatoare . C. I. nu s-a conformat obligației de plată a sumei menționate în titlul executoriu, creditoarea . (fostă Ancorad Oltenia SA) a formulat, la data de 02.03.2013, cerere pentru declanșarea executării silite a dispozițiilor cuprinse în titlul executoriu, formându-se astfel dosarul de executare nr.59/E/2012 la B. D. I. .
Prin încheierea nr.730 din ședința din Camera de Consiliu din data de 06.03.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.- J. în dosarul nr._ a fost încuviințată executarea silită a dispozițiilor din titlul executoriu reprezentat de sentința nr.329/06.07.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
La data de 22.03.2012, B. D. I. a emis procesul verbal de cheltuieli de executare și somația nr.59/E/2012 către ., în cuprinsul căreia se menționează că în 1(una) zi de la primirea sau afișarea somației să se conformeze întrutotul dispozitivului titlului executoriu reprezentat de sentința nr.329/06.07.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în sensul de a achita suma de_,90 lei reprezentând debit și cheltuieli de executare silită.
Instanța a reținut dispozițiile art.3711 C.pr.civ. conform cărora:” obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bună-voie. În cazul în care debitorul nu execută de bună-voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel.”
Din analizarea întregului dosar de executare silită coroborat cu susținerile părților și celelalte înscrisuri depuse la dosarul cauzei, instanța a apreciat că executarea silită a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale în materie, nefiind incidente cauze care să ducă la anularea acesteia.
S-a reținut de instanța de fond că, în prezenta speță, până la momentul depunerii de către creditor a cererii de executare silită la executorul judecătoresc, debitoarea contestatoare nu își executase obligația care îi revenea conform sentinței nr.329/06.07.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
Pe de altă parte, instanța a reținut că îndeplinirea ulterioară a obligației stabilite prin titlul executoriu nu constituie motiv de anulare a executării cu consecința admiterii contestației la executare, cauzele de nulitate trebuind să existe la momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.
Tranzacția încheiată între părți cu privire la stingerea litigiului dintre părți nu are nici un efect cu privire la cheltuielile de executare datorate de contestatoarea debitoare, acestea neputând rămâne în sarcina creditorului, iar executorul judecătoresc este îndreptățit să le primească, acestea fiind justificate conform activității de executare silită desfășurată.
Potrivit art. 3717 alin.2 cod proc. civ. :” cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executarea voluntară.”
Din dispozițiile mai sus menționate rezultă, cu alte cuvinte că, deoarece debitorul nu a executat de bună voie obligația sa stabilită prin titlul executoriu, este în culpă pentru declanșarea executării silite, astfel că va fi obligat să suporte cheltuielile de executare. D. atunci când creditorul a renunțat la executare cheltuielile vor fi în sarcina sa, culpa declanșării executării aparținându-i.
Din analiza înscrisului depus de contestatoare la dosarul cauzei la data de 10.04.2013 intitulat Tranzacție, se specifică la art.3.2, teza finală, că :” numai după plata integrală a sumei, C. D. va renunța la executarea silită”, astfel că la data pronunțării prezentei sentințe creditoarea intimată nu renunțase la executare, nefiind făcută dovada în acest sens la dosarul cauzei, deci cheltuielile de executare nu pot fi puse în sarcina sa.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal și motivat recurenta contestatoare . C. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare apărările făcute cu privire la plata cheltuielilor privind executarea sau faptul că între părți s-a încheiat o tranzacție care reprezintă legea părților.
S-a susținut că în cauză sunt aplicabile disp. art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât așa cum prevede tranzacția încheiată pe prima pagină creditorul va renunța la executare în momentul în care obligațiile stabilite prin tranzacție vor fi executate și au executat obligațiile asumate, astfel că debitorul a fost exonerat de la plata cheltuielilor privind executarea în raport de disp. art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă.
În drept au fost invocate disp. art. 304 1 Cod procedură civilă și OG 22/2002.
Tribunalul, analizând motivele de recurs invocate de recurenta contestatoare, constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 3717 alin. 2 Cod procedură civilă, :” cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executarea voluntară.”
Din înscrisurile depuse de părți nu rezultă că până la momentul depunerii de către creditor a cererii de executare silită la executorul judecătoresc, debitoarea contestatoare își executase obligația care îi revenea conform sentinței civile nr. 329/06.07.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, iar îndeplinirea ulterioară a obligației stabilite prin titlu executoriu nu constituie un motiv de anulare a executării, respectiv un motiv de admitere a contestației la executare.
În mod corect s-a apreciat de instanța de fond că tranzacția încheiată de părți cu privire la stingerea litigiului dintre părți, nu are nici un efect cu privire la cheltuielile de executare, acestea neputând rămâne în sarcina creditoarei, iar executorul judecătoresc este îndreptățit să le primească, întrucât sunt justificate conform activității de executare silită efectuată.
Din analiza întregului dosar de executare silită coroborat cu susținerile și apărările părților, rezultă că executarea silită a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale în materie, neexistând incidente care să ducă la anularea acesteia.
Totodată, având în vedere că debitorul nu a executat obligația stabilită prin titlu executoriu, de bunăvoie, tribunalul constată că este în culpă pentru declanșarea procedurii silite, astfel că trebuie să suporte cheltuielile de executare, având în vedere că la data pronunțării prezentei sentințe, creditoarea intimată nu renunțase la executare, nefiind făcută dovada în acest sens la dosarul cauzei și deci cheltuielile de executare nu pot fi puse în sarcina acesteia.
Raportat la obiectul cauzei și la înscrisurile depuse, la susținerile și apărările părților, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, cu interpretarea corectă a dispozițiilor legale, cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare . C. I., împotriva sentinței civile nr. 3042 din 10.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg J., în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 Septembrie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, G. D. |
Grefier, L. P. |
Red. N.U./ tehnored, F.S.
2 ex/ 13 Septembrie 2013
Jud. fond.R.B.T.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 244/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
