Fond funciar. Decizia nr. 974/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 974/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 2278/267/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.974
Ședința publică din 12 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte A. E. S.
Judecător N. B.
Judecător V. B.
Grefier L. G. C. I.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurenții pârâți N. D. și N. E. împotriva sentinței civile nr.154/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata reclamantă G. A. și intimatele C. L. Bengești-Ciocadia pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă N. E., asistată de avocat Pîrlău N., intimata reclamantă G. A., asistată de avocat R. M., avocat Pîrlău N. pentru recurentul pârât N. D., lipsind recurentul pârât N. D. și reprezentanții intimatelor C. L. Bengești-Ciocadia pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, având în vedere precizarea părților că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra acestuia.
Avocat Pîrlău N., pentru recurenții pârâți N. D. și N. E., a solicitat admiterea recursului și, în principal, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile promovate de către reclamanta G. A., iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. A arătat că un prim motiv de modificare este acela prevăzut de art.304 pct.9 Cpr.civ, deoarece instanța nu s-a pronunțat pe toate excepțiile invocate de către recurenții pârâți în apărare nici în cursul judecării cauzei la termenele la care au fost invocate excepțiile și nici ulterior și prin sentința recurată. De asemenea, instanța a interpretat eronat dispozițiile Legii 18/1991 și nu a avut în vedere decizia nr.3001/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ * în care s-a stabilit au autoritate de lucru judecat că autorul reclamantei nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul din punctul „Treapuri” și, deși prin acțiunea formulată s-a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii de validare pentru o suprafață de teren care se suprapune peste terenul reconstituit reclamantei iar expertul a stabilit că terenurile se suprapun pentru o suprafață de 62 mp, instanța a constatat nulitatea absolută a hotărârii de validare pentru o suprafață de 3000 mp.
Avocat R. M., pentru intimata reclamantă G. A., a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, arătând că aceasta din urmă a soluționat toate capetele de cerere formulate de către părți și a răspuns la toate argumentele invocate. A solicitat, de asemenea, obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr._ reclamanta G. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții N. E., N. D., C. L. Bengești-Ciocadia pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991, ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a HCJ nr.2162/06.12.1996 și a procesului-verbal de punere în posesie eliberate în favoarea autoarei G. E..
În motivarea acțiunii, petiționara G. A. a arătat că prin hotărârea menționată a fost admisă contestația autoarei pârâților și reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren situat în punctul „Treapuri”, iar interesul reclamantei în promovarea acțiunii din cauza prezentă îl constituie împrejurarea că prin validarea terenului în favoarea pârâților, respectiv a lățimii acestuia de 51 mp, pârâții îi ocupă din terenul său reconstituit în baza HCJ nr.29/1991. S-a mai consemnat că întrucât prin HCJ nr.2162/1996 nu s-a individualizat terenul reconstituit, hotărârea menționată este contrară prevederilor Legii 18/1991 atât ca formă, dar și prin conținut.
Prin sentința civilă nr.97/25.01.2012 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta G. A. împotriva pârâților N. E., N. D., C. L. Bengești Ciocadia pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că prin HCJ nr.2162/06.12.1996 a fost admisă plângerea petiționarei N. E. prin care aceasta a contestat neatribuirea unor suprafețe de teren în punctul „Treapuri” și curea casă cu lățimea de 51 m din punctul „H. Bălcești” până în punctul „H. Surupați”, respectiv pârâul „Pătrascul”, iar în art.1 al hotărârii menționate se arată motivul admiterii plângerii, și anume actului de schimb din anul 1938, actul de vânzare-cumpărare nr.6157/1883 și actul de partaj din anul 1928.
La cererea reclamantei A. G. s-au solicitat relații Comisiei Locale Bengești Ciocadia pentru aplicarea legii 18/1991 și prin adresa nr.6839/19.01.2012 s-a comunicat instanței că în baza sentinței civile nr.1355/30 septembrie 2003 a Judecătoriei Novaci a fost eliberat titlul de proprietate nr._/2007 în favoarea lui G. E. (fostă N.) cu respectarea lățimii de 51 m dispusă de HCJ nr.2162/1996, pentru o suprafață totală de 3,0497 ha, suprafață în care a fost inclus și terenul deținut de reclamanta A. G.. Din aceeași adresă rezultă că anularea titlului de proprietate eliberat autoarei G. E., mama pârâtei N. E., face obiectul dosarului nr._ * aflat pe rolul Judecătoriei Novaci, iar prin sentința civilă nr.77/18.01.2012 pronunțată de Judecători Novaci s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr._/2004, pentru suprafața de 3213 mp, hotărârea nefiind irevocabilă.
În acest context, s-a reținut că reclamanta G. A. a folosit două acțiuni vizând același interes, una în constatare nulitate absolută a HCJ nr.2162/1996 și a procesului-verbal de punere în posesie eliberat autoarei G. E. și o altă acțiune referitoare la anularea titlului de proprietate nr._/2007 eliberat în favoarea aceleiași autoare.
Față de dispozițiile art.51 și următoarele din Legea nr.18/1991 s-a constatat că reclamanta A. G. a formulat acțiune peste termenul prevăzut de prevederile legale menționate, astfel încât acțiunea sa a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
De asemeni, s-a reținut că reclamanta nu are nici calitate procesuală, căci prin denumirea de „persoane interesate” prevăzute de art.51 din Legea 18/1991 sunt vizate numai persoanele care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, persoanele prejudiciate prin reconstituire putând apela la alte acțiuni de anulare a actelor eliberate, cum de altfel s-a procedat.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta G. A., criticând-o ca netemeinică și nelegală, iar prin decizia nr.1088/10.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare, cu indicarea ca instanța de fond să califice în mod corect obiectul litigiului și să soluționeze cauza în raport de temeiul juridic invocat de reclamantă și cu referire la probele administrate în cauză.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În acest dosar, la solicitarea instanței, la termenul de judecată din data de 28 mai 2012 reclamanta a arătat că obiectul cererii îl constituie constatarea nulității absolute a HCJ nr.2162/06.12.1996, iar ca temei de drept a invocat dispozițiile art.III alin.1 lit.a din legea nr.169/1997.
În aceeași ședință publică au fost respinse excepția tardivității plângerii și excepția lipsei calității procesuale a reclamantei invocate de instanță în sentința civilă pronunțată anterior și a fost unită cu fondul excepția inadmisibilității formulării plângerii împotriva hotărârii Comisiei Județene Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 invocată de pârâți prin apărător.
S-a dispus, de asemenea, emiterea unei adrese către C. L. Bengești Ciocadia pentru aplicarea legii 18/1991 pentru a comunica actele în baza cărora s-a emis hotărârea a cărei nulitate absolută se solicită, iar răspunsul solicitat a fost înaintat de Primăria comunei Bengești Ciocadia cu adresa nr.3543/06.06.2012.
La termenul din data de 11 iunie 2012, reclamanta a depus la dosar, în copie, adeverința nr.127/05.12.1995, un tabel și o hartă cadastrală, iar pârâții au depus la dosar o cerere de repunere în posesie formulată de G. V.N., o cerere formulată de N. E. și fila de la registrul agricol a lui G. V..
Prin adresa nr._/21.06.2012, C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 a înaintat în copie HCJ nr.2162/1996, la care se află anexate actele care au stat la baza adoptării ei.
În ședința publică din data de 25 iunie 2012, avocat Pîrlău N., pentru pârâți, a depus la dosar note scrise, prin care a invocat în cauză și excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, excepție unită cu fondul prin încheierea de ședință din data de 27 august 2012.
Pentru a face dovada acțiunii formulate reclamanta a solicitat efectuarea în cauză a unei expertize prin care, în raport de actele de proprietate depuse la dosar, să se identifice terenurile deținute de părți și să se stabilească dacă acestea se suprapun și pe ce suprafață, prin acord fiind numită expert L. I., expert înlocuit cu domnul A. G..
La data de 16.10.2012, expertul desemnat L. I. a formulat o cerere de înlocuire, din motive medicale, în ședința publică din data de 29 octombrie 2012, prin tragere la sorți fiind numit expert G. M..
În ședința publică din data de 26 noiembrie 2012 avocat R. M., pentru reclamantă, a depus la dosar o completare la obiective, în sensul identificării terenului din actele vechi ale părților, acte ce au stat la baza emiterii HCJ nr.2162/1996, fiind încuviințat de instanță și acest obiectiv, iar raportul de expertiză astfel completat a fost depus la dosar la data de 14 ianuarie 2013.
Prin sentința civilă nr.154/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta G. A. împotriva pârâților N. D., N. E., C. L. Bengești-Ciocadia pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 și s-a constatat nulitatea hotărârii comisiei județene și a procesului verbal de punere în posesie eliberate în favoarea autoarei pârâților pentru suprafața corespunzătoare lățimii de 10 metri.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin HCJ nr.2162/06.12.1996 a fost admisă plângerea petiționarei N. E., prin care aceasta a contestat neatribuirea unor suprafețe de teren în punctul „Treapuri” și curea casă cu lățimea de 51 m din punctul „H. Bălcești” până în punctul „H. Surupați”, respectiv pârâul „Pătrascul”, iar prin art.1 al hotărârii menționate se arată motivul admiterii plângerii, și anume faptul că N. E. face dovada dreptului de proprietate cu actul de schimb din anul 1938, actul de vânzare-cumpărare nr.6157/1883 și actul de partaj din anul 1928.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, prin raportare la temeiul juridic al acțiunii, care este reprezentat de dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997, precum și concluziile expertizei efectuate, instanța a apreciat că prin hotărârea a cărei nulitate se solicită a fost afectată lățimea terenului ce a fost reconstituit reclamantei prin hotărârea de validare nr.29/1991. Astfe, expertiza efectuată în cauză a concluzionat faptul că terenul reconstituit prin HCJ nr.2162/1996 trebuia să aibă lățimea de 41 metri și nu 51, după cum rezultă din anexa nr.4 la raport, iar diferența de 10 metri face parte din actul de vânzare-cumpărare din 28.01.1883 prin care Ș. P. G. a cumpărat o bucată de teren lată de 10 m (5 stânjeni) situat în punctul „Treapuri”, cu următorii vecini: la nord Ș. P. G., la sud rest proprietate vânzători, la est hotar Bălcești și la vest cu hotar Surupați.
În consecință, s-a apreciat că pârâții nu erau îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața corespunzătoare lățimii de 10 metri, teren validat prin HCJ nr.2162/1996.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții N. D. și N. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cpr.civ. raportat la art.129 alin.6 C.pr.civ, art.304 pct.9 raportat la art.8 din legea 18/1991, art.304 pct.9 C.pr.civ raportat la art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 304 pct.7 raportat la art.261 pct.5 Cpr.civ.
Astfel, s-a arătat că deși în ședința publică din 28.05.2012 s-a invocat excepția inadmisibilității plângerii de față, iar în ședința publică din 25.06.2012 s-a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei și cele două excepții au fost unite cu fondul, prin hotărârea recurată instanța nu s-a pronunțat asupra celor două excepții, cu atât mai mult cu cât, prin decizia civilă nr.3001/18.10.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ * s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că autorul reclamantei nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul din punctul „Treapuri”. De asemenea, în condițiile în care reclamanta nu depune nici un act original prin care să facă dovada dreptului de proprietate asupra trenului în discuție anterior cooperativizării instanța, având în vedere lucrarea de specialitate întocmită în cauză anulează actul de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3000 mp din punctul „Treapuri”, deși expertul numit în cauză stabilise că terenurile părților se suprapun numai pe o suprafață de 62 mp.
Instanța de fond anulat întreaga lățime de 10 m a terenului lat de 51 m proprietatea recurenților pârâți, considerând că această lățime de 10 m menționată în actul devânzare cumpărare din 28.01.1883 nu aparține recurenților pârâți ci intimatei reclamante. S-a mai arătat că lățimea de 51 m este justificată de către recurenți cu actul de schimb din 08.10.1938 (bunicul recurenților primește o lățime de 14 m de la A. I C.), cu testamentul întocmit de autorul Ș. P. G., bunicului recurenților A. P.G. în 18.08.1920 (27 m lățime), în timp ce intimata reclamantă nu deține nici un document pentru a justifica terenul reconstituit în punctul „Treapuri”. Totodată, expertul numit în cauză a măsurat și individulaizat ca teren intravilan al reclamantei G. A. terenul din adeverința provizorie nr.127/05.12.1995, în condițiile în care această adeverință vizează suprafața de 0,7 ha teren extravilan situat în tarlaua 30, parcelele 35 și 36 și niciuna din cele două parcele nu se învecinează cu drumul comunal. Expertul nu a măsurat suprafața de 0,0721 ha identificată în adeverința provizorie nr.589/26.05.1991 care vizează terenul din intravilan al lui G. A. și care a fost identificat în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Novaci, iar hotărârea instanței de fond este practic nemotivată, din moment ce apărările și probele invoacte de pârâți nu au fost analizate în nici un mod.
La rândul său, intimata G. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. S-a arătat că în situația de nulitate absolută invocată în speța de față este vizată nesocotirea unei dispoziții imperative a legii și atâta timp cât s-au încălcat prevederile legilor fondului funciar, actul este lovit de nulitate absolută. Astfel, comisia județeană validează sau invalidează propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de către organul local și lipsa acestei proceduri a atras nulitatea absolută a hotărârii organului județean, deoarece în HCJ nr.2162/2006 se menționează că se admite contestația lui N. Elesaveta și se reconstituie terenul în punctul „Treapuri” în lățime de 51 m, fără a se menționa cuprinsul acestei hotărâri împotriva cărui act s-a formulat contestație și care este suprafața de teren reconstituită lui N. E. în acel punct, cu atâ mai mult cu cât prin HCJ nr.29 /1991 s-a validat suprafața de 2,5 ha în favoarea autorei recurenților și această hotărâre nu a fost contestată. În ceea ce privește interesul intimatei reclamante, acesta rezidă din faptul că prin reconstituirea lățimii de 51 m în favoarea autoarei recurenților i-a fost afectată suprafațaă de teren validată prin HCJ nr.29/1991 și înscrisă în adeverința de proprietate nr.127/1995. De asemenea, s-a mai arătat că singurul autor al recurenților pârâți este A. G., care le-a transmis în proprietate o lățime de 41 m conform actului de schimb din anul 1938 și testamentului din anul 1927, iar terenul identificat în actul din anul 1883 nu a fost transmis în nici un mod de la autorul P. G. la autorul A. G., iar raportul de expertiză întocmit în cauză și instanța de fond în mod corect au reținut că recurenților pârâți nu li se cuvine terenul din acest act.
Analizând recursul de față tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul instanței de judecată reclamanta G. A. a chemat în judecată pârâții N. E. și N. D., în calitate de moștenitori ai autoarei N. Eleisaveta, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a HCJ nr.2162/06.12.1996 și a procesului verbal de punere în posesie eliberate în favoarea autoarei N. E. pentru suprafața de teren din punctul Treapuri care afectează dreptul de porprietate al reclamantei idividualizat în adeveința de proprietate nr.127/1995. Deși în cererea introductivă reclamanta nu a identificat în mod concret suprafața de teren pentru care se contestă actele de reconstituire a dreptului de proprietate realizate în favoarea autoarei N. E., iar G. A. nu a administrat probe în ceea ce privește îndreptățirea sa la reconstituire pentru suprafața de teren pentru care contestă actele autoarei N. E. (practic obiectul litigiului nu era determinant, iar reclamanta nu și-a justificat îndreptățirea sa la reconstituire, cu prioritate față de pârâți, în condițiile prevăzute de Legea 18/1991), instanța de fond a procedat la administrarea probei cu expertiza tehnică de specialitate. Această expertiză a transpus în teren adeverința provizorie nr.127/1991 eliberată în favoarea reclamantei G. A. și procesul verbal de punere în posesie eliberat în favoarea autoarei N. E. și care a stat la baza titlului de proprietate nr._/04.10.2007 eliberată în favoarea aceleiași autoare și a stabilit dacă aceste suprafețe de teren se suprapun, ajungând la concluzia că terenurile din actele de reconstituire a dreptului de proprietate ale părților se suprapun pe o suprafață de 62 mp. Același expert a identificat însă și terenul din actele vechi de proprietate care au fost avute în vedere la emiterea hotărârii de validare contestată (HCJ nr.2162/1996), și anume testamentul olograf din 14.08.1916 întocmit de Ș. P. G. în favoarea lui G. A., actul de schimb din 08.10.1938 încheiat între G. A. și A. I. C., precum și actul de vânzare cumpărare încheiat la data de 28.01.1883 între G. Magherescu și M. D., în calitate de vânzători, și P. Ș. G., în calitate de cumpărător. Expertul numit în cauză a apreciat că pârâții sunt îndreptăți la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru lățimea de 41 m rezultată din însumarea lățimii de 27 m menționată în testamtnul olograf din anul 1916 cu lățimea de 14 m menționată în actul de schimb din 18.10.1938 și nu la lățimea de 10 m menționată în actul de vânzare cumpărare din anul 1883, deoarece această lățime ar fi fost inclusă în testametnul din anul 1920. Astfel, expertul numit a apreciat, iar instanța de fond și-a însușit această opinie, că actele de reconstituire a dreptului de proprietate realizate în favoarea autoarei N. E. pentru această lățime de 10 m din actul din anul 1883 sunt lovite de nulitate absolută ca urmare a faptului că autoarea N. E. nu era îndreptățită la acest teren.
Tribunalul reține că hotărârea instanței de fond este sub acest aspect afectată de motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 C.pr.civ. în sensul că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, în condițiile în care instanța este învestită cu o acțiune având ca obiect nulitatea absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate realizate în favoarea unei alte persoane, este nevoie să se verifice cu prioritate (pentru a putea analiza admisibilitatea cererii) dacă reclamantul care contestă actele de reconstituire a dreptului de proprietate este el însuși îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul care face obiectul litigiului și numai apoi, după ce se dovedește această îndreptățire, instanța urmează să analizeze legalitatea actelor contestate.
Acest lucru deoarece, potrivit dispozițiilor art.8 din Legea 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se realizează la cerere, pentru persoana sau autorul persoanei căreia i-a fost preluat terenul de către CAP, iar potrivit art.III din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire a dreptului de proprietate pentru persoane neîndreptățite, ceea ce înseamnă că nulitatea poate fi cerută doar de către persoana îndreptățită. Interesul reclamantului în această procedură specială rezidă din aceea că prin anularea actelor emise în favoarea ueni terțe persoane se poate bucura el însuși de reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, reconstituire care presupune cu priorietate dovedirea dreptului său de proprietate pentru acest teren.
În speța de față instanța de fond, fără a verifica în mod prioritar îndreptățirea reclamantei G. A. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din punctul „Treapuri”, a analizat exclusiv suprafața de teren la care ar fi îndreptățită autoarea N. E. în același punct și, reținând că aceasta nu justifică decât o lățime de 41 m, anulează actele de reconstituire pentru diferența de până la 51 m, fără a exista la dosarul cauzei nici un document sau o altă probă care să arate că această lățime de 10 m ar fi aparținut reclamantei G. A.. Instanța de fond nu a avut în vedere nici soluția pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei Novaci unde, prin decizia pronunțată de către instanța de recurs la data de 18.10.2012 s-a reținut că pentru a putea contesta titlul de proprietate emis în favoarea autoarei N. E. pentru terenul din punctul „Treapuri” reclamanta trebuia să probeze mai întâi că este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate și abia apoi ca autoarea N. E. nu avea calitatea de persoană îndreptățită pentru acest teren. În aceeași decizie s-a reținut însă autorul lui G. A. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul din punctul „Treapuri”, ci pentru terenul din punctul „Câmp”, iar aceste argumente (valabile în analizarea legalității titlului de proprietate eliberat în favoarea autoarea N. E.) sunt valabile și la analiza legalității actelor care au stat la baza emiterii acestui titlu, și anume hotărâre de validare și proces verbal de punere în posesie.
În condițiile în care reclamanta G. A. nu a probat îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din punctul „Treapuri” pentru care s-au eliberat acte în baza Legii nr.18/1991 în favoarea autoarei N. E. acțiunea intimatei reclamante pentru constatare nulitate absolută hotărâre de validare și proces verbal de punere în posesie (și care viza excluzsiv terenul care suprapunea cu terenul individualizat în adeverința provizorie de porpietate nr.127/1995) urma să fie respinsă, sub acest aspect fiind întemeiate motivele de recurs invocate de recurenții pârâți.
Tribunalul reține că sunt întemeiate și motivele de recurs care vizează nepronunțarea instanței de fond asupra apărărilor invocate de N. D. și N. E. și reprezentate de excepția inadmisibilității plângerii și excepția lipsei de interes, deoarece deși aceste excepții au fost unite cu fondul cauzei prin încheierea de ședință din data de 28.05.2012 și, respectiv, încheierea de ședință din 27.08.2012, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestora.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității plângerii tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată, deoarece procedura prevăzută de art.53 din Legea 18/1991 vizează posibilitatea oricărei părți intersate (deci și a unui terț, ca în speța de față) de a contesta actul de reconstituire a dreptului de proprietate eliberat de către organul județean în procedura Legii 18/1991 și, deci și intimata reclamantă putea să uzeze de această cale expres prevăzută de lege. De asemenea, intimata reclamantă justifică și un interes în a promova cererea de chemare în judecată, căci după cum a rezultat chiar din raportul de expertiză întocmit în cauză, terenul din actele contestate se suprapun parțial peste terenul cuprins în adeverința provizorie de proprietate a reclamantei și este afectată astfel posibilitatea de a obține în viitor un eventual titlu de proprietate.
În consecință, pentru considerentele menționate anterior, apreciind că în speță sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cpr.civ, art.304 pct.9 C.pr.civ.și art.312 alin.3 C.pr.civ, va admite recursul promovat de recurenții pârâți și va modifica sentința instanței de fond în sensul că va respinge excepția inadmisibilității acțiunii civile și excepția lipsei de interes a reclamantei G. A. invocate de pârâți și va respinge și acțiunea civilă promovată de reclamanta G. A., reținând că aceasta din urmă nu face dovada calității sale de persoană îndreptățită la reconstituire (în sensul prevăzut de Legea 18/1991) pentru terenul pentru care contestă actele de proprietate eliberate în favoarea autoarei N. E..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenții pârâți N. D. și N. E. împotriva sentinței civile nr.154/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata reclamantă G. A. și intimatele C. L. Bengești-Ciocadia pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii civile și excepția lipsei de interes a reclamantei G. A. invocate de pârâții N. D. și N. E..
Modifică sentința civilă nr.154/28.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ în sensul că respinge excepția inadmisibilității acțiunii civile și excepția lipsei de interes a reclamantei G. A. invocate de pârâții N. D. și N. E. și irespinge și acțiunea civilă promovată de reclamanta G. A. împotriva pârâților N. D., N. E., C. L. Bengești-Ciocadia pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 aprilie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, N. B. | Judecător, V. B. |
Grefier, L. G. C. I. |
Red. jud. N.B. /tehn.E.C./Jud. fond.E. D./22 aprilie 2013/4 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 642/2013. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 1666/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
