Fond funciar. Decizia nr. 1294/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1294/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 17623/318/2012
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1294/2013
Ședința publică din 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. S.
Judecător N. B.
Judecător V. B.
Grefier L. G. C. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant P. M. Tg-J. împotriva sentinței civile nr. 865/31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul - pârât D. V. și intimatele C. L. de Tg-J. pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. M. pentru recurentul-reclamant P. M. Tg-J., lipsă intimatul-pârât D. V., reprezentat de avocat B. A., precum și reprezentanți legali ai intimatelor C. L. de Tg-J. pentru aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-au constatat depuse la dosar de către C. L. de Tg-J. pentru aplicarea Legii 18/1991 adresa nr._/22.05.2013,concluzii scrise de către P. M. Tg-J., după care nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Consilier juridic P. M. pentru recurentul - reclamant P. M. Tg-J. a solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, urmând a se constata nulitatea absolută a HCJ nr. 582/1993, adeverinței de proprietate nr.5038/1993 și procesului-verbal de punere în posesie din 15.09.1997 emise pe numele pârâtului D. V., arătând că pârâtul este persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, în condițiile în care acesta nu a formulat cerere de reconstituire și nu a urmat procedura specială prevăzută de Legea fondului funciar.
Avocat B. A. pentru intimatul -pârât D. V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanție de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că în mod corect instanța de fond a reținut că nu există motive de nulitate a actelor de proprietate eliberate în baza Legii 18/1991.
S-a arătat totodată că terenul în litigiu pentru care au fost emise acte de proprietate este aferent imobilului casă de locuit și anexelor gospodărești pe care pârâtul l-a dobândit de la mătușa sa ,F. A. în baza contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 6611/19.12.1989, iar în condițiile în care persoana care i-a înstrăinat acest teren nu a avut nicio pretenție asupra sa, nici recurentul nu are un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ reclamantul P. municipiului Tg.J.- dr.ing. F. C. a chemat în judecată pe pârâții D. V., C. L. Tg-J. de aplicare a Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a HCJ 582/26.07.1993, a adeverinței de proprietate nr. 5038/26.07.1993 și a procesului -verbal de punere în posesie eliberat la data de 15.09.1997.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului D. V., a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor art. III, pct.l. lit. a din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora " Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:
(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri;"
A mai arătat că terenul înscris în actele de proprietate pe care înțelege să le conteste a fost solicitat de numita F. A. domiciliată în cartier Drăgoeni nr.161, prin cererea nr. 5038/18.11.1991, cerere care a fost însoțită de o schiță de mână și o declarație pe propria răspundere nedatată, însă de niciun alt act doveditor sau declarație de vecinătate.
În anul 1993 și pârâtul D. V. a solicitat printr-o cerere reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafața de 250 mp situat în cartier Drăgoieni nr. 161 care a trecut în proprietatea statului ,conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere datat 19.12.1989 și că dintr-o mare eroare, C. L. Tg-J. de aplicarea Legii 18/1991, a înaintat documentația către C. Județeană cu propunere de validare pe numele pârâtului D. V., iar C. Județeană Gorj de aplicarea Legii18/1991, fără nici cea mai mică verificare a documentației și cu încălcarea gravă a prevederilor legale 1-a validat pe același D. V. prin H.C.J. nr. 582 /1993, ( poziția 10 din anexa la această hotărâre ) cu suprafața de 0,78 ha,astfel că, în acest condiții C. L. Tg-J. de aplicarea Legii 18/1991 a emis adeverința de proprietate nr. 5083 din 26.07.1993, fără a exista încă o hotărâre de validare și în anul 1997 procesul -verbal de punere în posesie.
A învederat că, în anul 2012 numitul D. V. a formulat în instanță o cerere având ca obiect „ obligația de a face", prin care solicită în baza H.C.J. nr. 582 din 26.07.1993 să fie obligată C. locală Tg-J. să-i elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 0,78 ha, astfel că, H.C.J., adeverința de proprietate și procesul- verbal de punere în posesie au fost emise pe numele unei persoane care nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, fapt pentru care i se impune prezenta .
In drept, a invocat dispozițiile art. III, lit.a, pct.i din Legea nr. 169/1997.
Pârâtul D. V. a formulat întâmpinare la termenul de judecată din data de 13.12.2012, prin care solicitat respingerea acțiunii formulată de P. municipiului Tg-J. în baza art.III pct. 1 lit. b din Legea nr. 169/1997.
În motivare a arătat că cererea promovată este tardivă deoarece reclamantul în calitate de președinte al comisiei locale, fiind parte în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate avea cunoștință despre validarea care i-a fost făcută în urmă cu 20 de ani și în situația în care considera că validarea s-a făcut nelegal exista posibilitatea contestării acesteia în 30 de zile prevăzute de art. 53 din legea 18/1991, ori nefăcând acest lucru, reclamantul nu poate să-și invoce practic propria culpă și să solicite constatarea nulității validării și actelor de reconstituire primare eliberate ca urmare a validării.
A mai arătat pârâtul ca fiind neîntemeiată acțiunea de față și pentru faptul că doar acesta a formulat cerere de constituire pentru terenul în cauză, teren ce l-a dobândit în urma contractului de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere din anul 1989 de la numita F. A. (mătușa sa), terenul fiind aferent casei de locuit, anexelor gospodărești, curți și grădini, că suprafața nu a fost solicitată la reconstituire de vreo altă persoană și nici validarea care i-a fost făcută în anul 1993 prin hotărârea comisiei județene în urma propunerii făcută de către C. L. Tg-J. de aplicarea Legii 18/1991 (reclamantul din prezenta cauză) nu i-a fost contestată de vreo persoana fizică care să invoce un drept propriu pentru terenul în cauză și nu înțelege care este interesul comisiei locale în a solicita nulitatea actelor sale de reconstituire, de îndată ce aceasta suprafață nu a fost solicitată la reconstituire de altă persoană.
Consideră pârâtul că toate actele prin care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, respectiv hotărârea de validare, adeverința de proprietate și procesul verbal de punere în posesie au fost emise cu respectarea legislației funciare în vigoare, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
La solicitarea instanței cu adresa nr.2987/30.01.2013, Primăria mun.Tg-J. a precizat că cererea de reconstituire formulată de numita F. A., înregistrată sub nr.5038/18.01.1991 greșit a fost soluționată prin emiterea adeverinței de proprietate nr.5038/1993 pe numele pârâtului D. V., domiciliat la aceeași adresă, iar temeiul în baza căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate pe terenul de 0,78 ha pârâtului D. V. a fost contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere înregistrat la notariatul de stat în 1989.A înaintat în copie: adeverința de proprietate nr. 5038/26.07.1993, procesul verbal de punere în posesie din 15.09.1997, HCJ nr. 582/1993, cu anexa corespunzătoare intitulată „propuneri pentru validare”, cererea de reconstituire formulată de F. A. și înregistrată sub nr. 5038/18.03.1991, schiță teren, cererea de constituire formulată de D. V., contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 6611/19.12.1989 de Notariatul de Stat Județean Gorj.
Prin sentința civilă nr. 865/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul P. municipiului Tg.J.- dr.ing. F. C., în contradictoriu cu pârâții D. V., C. L. Tg-J. de aplicare a Legii 18/1911, și C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtul D. V. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că la data de 02.04.1993 pârâtul D. V. s-a adresat primarului mun.Tg-J., solicitând constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp, aferentă construcției, situată în mun.Tg-J., cartier Drăgoieni, nr.161, jud.Gorj.
Că ,pârâtul deține construcția în baza contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.6611/19.12.1989 de Notariatul de Stat Județean Gorj, prin care a dobândit de la numita F. A., imobilul situat în mun.Tg-J., cartier Drăgoieni, nr.161, jud.Gorj, care se compune dintr-o casă cu două camere și sală închisă, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă și suprafața de 100 mp, terenul aferent în suprafață de 250 mp, trecând în proprietatea statului și administrarea directă a Consiliului popular al municipiului Tg-J., în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Numita F. A., la rândul său a formulat cerere de reconstituire înregistrată sub nr.5038/18.11.1991, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,85 ha teren, fără a arăta unde sunt situate și fără a depune acte de proprietate.
Că,prin prezenta acțiune, reclamantul solicită să se constate nulitatea absolută a HCJ 582/26.07.1993, a adeverinței de proprietate nr. 5038/26.07.1993 și a procesului -verbal de punere în posesie eliberat la data de 15.09.1997, cu motivarea că terenul înscris în actele de proprietate pe care înțelege să le conteste a fost solicitat de numita F. A. prin cererea nr. 5038/18.11.1991 și că dintr-o mare eroare, C. L. Tg-J. de aplicarea Legii 18/1991, a înaintat documentația către C. Județeană cu propunere de validare pe numele pârâtului D. V., iar C. Județeană Gorj de aplicarea Legii18/1991, fără nici cea mai mică verificare a documentației și cu încălcarea gravă a prevederilor legale 1-a validat pe același D. V. prin H.C.J. nr. 582 /1993, ( poziția 10 din anexa la această hotărâre ) cu suprafața de 0,78 ha,astfel că, în acest condiții C. L. Tg-J. de aplicarea Legii 18/1991 a emis adeverința de proprietate nr. 5083 din 26.07.1993, fără a exista încă o hotărâre de validare și în anul 1997 procesul -verbal de punere în posesie.
A reținut instanța că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în hotărârea făcută publică în data de 25 noiembrie 2008, în cauza Toșcută și alții c. României, Curtea a reținut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate în sensul celei de-a doua fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 și prin urmare este permisă numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 33-34 din hotărârea mai sus citată).
În cazul în care anularea titlurilor de proprietate este justificată exclusiv de fapte imputabile autorităților și fără ca beneficiarii titlurilor anulate să primească o despăgubire echitabilă sau un teren echivalent, Curtea arată că, și dacă s-ar putea demonstra că servește unei cauze de interes public, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1, impunând beneficiarilor titlurilor o sarcină specială și exorbitantă care rupe echilibrul între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 38-40 din hotărârea mai sus citată).
Că ,în hotărârea dată în cauza Jones c. României, din data de 3 februarie 2009, Curtea, mergând pe aceeași linie, a arătat că atât timp cât în sarcina beneficiarului unui act administrativ prin care i se recunoaște dreptul de proprietate, nu se poate reține nicio culpă, anularea acestui act, fără a se oferi o despăgubire echitabilă beneficiarului, pe motiv că autoritățile administrative au descoperit ulterior emiterii actului că nu erau îndeplinite cerințele legale pentru emiterea actului, constituie o privare de proprietate nejustificată (obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor anterior emiterii actului, fiind încălcată de autorități, motivația în sensul că ulterior s-ar fi descoperit că nu erau îndeplinite cerințele legale, neconstituind în accepțiunea Curții o motivație pertinentă și suficientă).
În hotărârea făcută publică în data de 1 iulie 2008, în cauza I. c. României (definitivă în data de 01.12.2008, ca urmare a respingerii cererii de retrimitere a cauzei la Marea Cameră), în care s-a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 prin emiterea a două titluri de proprietate pentru același teren, Curtea a reiterat constatările din hotărârile date în cauzele M. și D. c. României și D. c. României în sensul că o decizie administrativă prin care se recunoaște calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra unui imobil se analizează ca o creanță împotriva statului, suficient de bine stabilită pentru a putea fi calificată ca « valoare patrimonială » protejată de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 (a se vedea alineatul 42 din hotărârea mai sus citată).
În aceeași hotărâre, Curtea arată în continuare, că autoritățile cărora le revin atribuții în baza Legii nr. 18/1991 nu pot fi exonerate de responsabilități în cazul în care, prin acțiunile lor, aduc atingere drepturilor protejate de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1. Această concluzie, se impune cu atât mai mult în situațiile în care autoritățile administrative locale și județene creează și întrețin situații litigioase neîndeplinindu-și obligațiile de a verifica în mod temeinic îndeplinirea condițiilor pentru eliberarea titlurilor de proprietate (a se vedea alineatele 49-50 din hotărârea mai sus citată).
S-a reținut că actele a căror constatare a nulității se solicită au fost emise începând cu data de 26.07.1993 (data hotărârii de validare nefiind lizibilă cu toate că reclamantului i s-a pus în vedere să prezinte o copie lizibilă a acesteia), dată la care era în vigoare Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin HG 131/1991.
Că ,potrivit art.4 din Regulament “Comisiile comunale, orășenești sau municipale au următoarele atribuții principale: preiau și înregistrează cererile formulate pentru atribuirea de teren în proprietate sau în folosință; solicită orice relații și date sau, după caz, actele doveditoare prevăzute la art. 9 si 10 din lege;stabilesc suprafața de teren ce urmează a fi atribuită în proprietate sau folosință persoanelor îndreptățite, precum și celelalte situații privind restituirea unor terenuri; completează, în baza datelor și situațiilor stabilite, anexele nr. 1-20 din regulament; primesc si transmit comisiei județene contestațiile cu privire la suprafața stabilită potrivit lit. c);întocmesc situația definitivă privind persoanele îndreptățite să li se atribuie teren, cu suprafețele stabilite a fi atribuite fiecăreia ;înaintează și prezintă comisiei județene situația definitivă, împreună cu documentația necesară;pun în posesie persoanele îndreptățite a primi terenuri, după validarea de către comisia județeană a propunerilor făcute și exercită orice alte atribuții ce îi revin din lege și din prezentul regulament.
Că .potrivit art.5 din același Regulament comisiile județene au următoarele atribuții principale:organizează instruirea comisiilor comunale, orășenești si municipale și asigură distribuirea Legii fondului funciar, a regulamentului, a unor hărți și planuri, precum și a altor materiale necesare desfășurării în bune condiții a activității acestora;asigură îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea tuturor membrilor din comisia județeană pe comune, orașe și municipii; verifică legalitatea propunerilor comisiilor comunale, orășenești sau municipale;soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile subordonate;validează sau invalidează măsurile stabilite de comisiile comunale, orășenești sau municipale; emit titlurile de proprietate; execută orice alte atribuții ce le revin din lege și din prezentul regulament.
A reținut instanța de fond că în măsura în care au existat eventuale greșeli, acestea nu sunt imputabile sub nicio formă pârâtului, ci exclusiv autorităților special constituite pentru aplicarea legii fondului funciar și având în vedere această situație, respectiv că în sarcina beneficiarului validării, a emiterii adeverinței de proprietate și a punerii în posesie,pârât în prezenta cauză, nu se poate reține nici cea mai mică culpă, chiar dacă s-ar dovedi că nu au fost eliberate corect, actele nu ar putea fi anulate fără a i se plăti o despăgubire echitabilă sau fără a i se da un alt teren de valoare echivalentă (a se vedea în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, citată mai sus).
De altfel, pârâtul D. V., la rândul său a formulat o cerere, dar de constituire pentru teren curți-construcții, și a i se da câștig de cauză reclamantului, în sensul că greșit s-a emis hotărârea de validare, și ulterior celelalte acte invocate, întrucât au fost întocmite în baza cereri de reconstituire formulată de numita F. A., ar însemna ca tocmai cererea pârâtului D. V. de constituire a dreptului de proprietate, să rămână nesoluționată, deși se bucură de un drept recunoscut de circa 20 ani, și la rândul său a demarat procedura de constituire a dreptului de proprietate, prin cererea datată 02.04.1993, aflată în evidențele Comisiei Locale Tg-J. de aplicarea Legii 18/1991.
Cu atât mai mult, cât comisia locală a făcut propuneri de validare a cererii de reconstituire nr. 5038/18.11.1991, cerere care a fost însoțită de o schiță de mână și o declarație pe propria răspundere nedatată, neînsoțită de niciun alt act doveditor sau declarație de vecinătate, așa cum arată, însuși reclamantul în acțiunea introductivă.
Astfel, după aproximativ 20 ani de la data validării și după punerea în posesie a pârâtului, primarul mun.Tg-J., ce este și președintele Comisiei Locale Tg-J. de aplicarea Legii 18/1991, autoritatea administrativă direct responsabilă de modul de aplicare a legilor reparatorii în domeniul fondului funciar, s-a adresat instanței pentru a se constata nulitatea absolută a HCJ 582/26.07.1993, a adeverinței de proprietate nr.5038/26.07.1993 și a procesului verbal de punere în posesie eliberat la data de 15.09.1997, invocându-și propria culpă (ca autoritate administrativă).
Solicitând nulitatea absolută a actelor arătate anterior, acțiunea este imprescriptibilă, astfel că nu s-a reținut critica pârâtului că acțiunea ar fi tardiv formulată.
Împotriva sentinței a declarat recurs,reclamantul P. M. Tg-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs prin care s-a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a HCJ nr. 582/26.07.1993 cu privire la pârâtul D. V. a adeverinței provizorii nr. 5038/26.07.1993 și procesului-verbal de punere în posesie eliberat la data de 15.09.1997.
S-a invocat că în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea formulată de P. M. Tg-J. pe motiv că acesta și-ar fi invocat,,propria culpă”ca autoritate administrativă invocând două cauze din jurisprudența CEDO ,respectiv cauza Troșcuță ș.a. contra României și cauza I. contra României, în condițiile în care acțiunea a fost promovată în temeiul art. III din Legea 169/1997 și urmărește un scop legitim, respectiv acela de a anula un act de proprietate emis unei persoane care nu era îndreptățită la reconstituire.
A invocat recurentul- reclamant că terenul înscris în actele de proprietate contestate a fost solicitat spre reconstituire de numita F. A. prin cererea nr. 5038/18.11.1991 ,cerere nesoluționată până în prezent.
Că,în anul 1993 pârâtul D. V. a solicitat printr-o cerere constituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 250 mp situat în cartierul Drăgoieni nr. 161 și încălcând dispozițiile legal, dintr-o mare eroare C. L. Tg-J. a înaintat documentația către C. Județeană Gorj cu propunerea de validare pe numele pârâtului D. V., deși numita F. A. trăia și prin HCJ nr. 582/1993 a fost validat pârâtul cu suprafața de 0,78 ha, cât solicitase F. A..
În anul 1993 C. L. Tg-J. a emis adeverința de proprietate nr. 5083/26.07.1993 și procesul-verbal de punere în posesie pentru suprafața de 0,78 ha pe numele pârâtului D. V..
A invocat recurentul- reclamant că actele contestate au fost emise pe numele unei persoane care nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața solicitată de D. V. fiind aplicabile dispozițiile art. 36 alin. 5-6 din Legea 18/1991 republicată privind constituirea dreptului de proprietate .
În drept recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ., raportat la art. III lit. a, pct. i din Legea 169/1997.
În susținerea recursului ca practică judiciară a depus sentința civilă nr. 866/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._/318/2012 .
Intimatul-pârât D. V. a formulat întâmpinare la recursul formulat de P. M. Tg-J., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că în mod corect instanța de fond a reținut că nu există motive de nulitate a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise în baza Legii 18/1991 cu modificările și completările ulterioare .
A arătat recurentul că terenul în litigiu este aferent imobilului casă de locuit și anexelor gospodărești dobândite în anul 1989 de la mătușa sa F. A. în baza contractului de vânzare- cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 6611/1989 și în condițiile în care persoana care l-a deținut inițial nu a avut nici un fel de pretenții asupra acesteia, nici reclamantul nu justifică un interes în promovarea acțiunii de față.
Că, solicitările recurentului -reclamant încalcă atât legislația funciară, acesta invocând după 20 de ani propria culpă în emiterea actelor contestate, cât și legislația europeană, așa cum a reținut instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată că recursul este fondat, sentința instanței de fond fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale,respectiv art. III pct 1 lit. a din Legea 169/1997, raportat la art. 8-11 din Legea 18/1991, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., din următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății reclamantul P. M. Tg-J. a învestit instanța de fond cu o acțiune civilă de fond funciar ,prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a HCJ nr. 582/26.07.1993, a adeverinței provizorii nr. 5038/26.07.1993 și procesului - verbal de punere în posesie eliberat la data de 15.09.1997, emise pe numele pârâtului D. V..
Ca motiv de nulitate s-a invocat că pârâtul este persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de teren menționată în actele de proprietate contestate, fiind incidente dispozițiile art. III pct.1 lit. a din Legea 169/1997.
Prin sentința recurată a fost respinsă cererea formulată de reclamantul P. M. Tg-J., reținându-se în esență că este propria culpă a reclamantului ca autoritate administrativă în emiterea actelor contestate, ce nu poate fi invocată de acesta pe calea unei acțiuni în justiție, invocându-se două cauze din jurisprudența CEDO, respectiv cauza Troșcuță ș.a. contra României și cauza I. contra României .
Observând actele dosarului, se constată că prin cererea de reconstituire înregistrată sub nr. 5038/18.03.1991 F. A. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,85 ha situată pe raza M. Tg-J.. La data de 2.04.1993 pârâtul a solicitat Primarului M. Tg-J. constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 250 mp ce a trecut în proprietatea statului odată cu cumpărarea imobilului situat în Drăgoieni nr. 1612.
Prin HCJ nr. 582/26.07.1993 C. Județeană Gorj la propunerea Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991 Tg-J. a validat reconstituirea dreptului de proprietate pârâtului pentru suprafața de 0,78 ha, acesta figurând la poziția 10 din anexa la această hotărâre.
Ulterior s-a eliberat pârâtului D. V. adeverința provizorie nr. 5038/26.07.1993 și procesul -verbal de punere în posesie din 15.09.1997 pentru suprafața de 0,78 ha.
Cererea formulată de F. A. așa cum rezultă din adresa Comisiei Locale de aplicare a Legii 18/1991 Tg-J. nr._/22.05.2013 înaintată în recurs la dosarul cauzei nu a fost soluționată, deoarece pentru suprafața de 0,78 ha s-a validat dreptul de proprietate în favoarea pârâtului D. V. conform HCJ 582/1993.
Este adevărat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6611/19.12.1989 de fostul Notariat de Stat Gorj pârâtul D. V. și soția sa D. G. au dobândit de la F. A. imobilul proprietatea acesteia situat în Tg-J. Cartier Drăgoieni nr. 161, iar conform actului menționat la acea dată suprafața de 250 mp aferentă imobilului cumpărat de vânzători a trecut în proprietatea statului și administrarea directă a Consiliului Popular al M. Tg-J..
Pentru această suprafață de 250 mp pârâtul a solicitat constituirea dreptului de proprietate, însă prin HCJ nr. 582/1993 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,78 ha solicitată de F. A., mătușa pârâtului, prin cererea de reconstituire.
Reține instanța că actele de proprietate contestate au fost emise cu încălcarea dispozițiilor Legii 18/1991 și procedurii speciale prevăzută de Legea fondului funciar,iar acțiunea promovată de P. M. Tg-J. este prevăzută de dispozițiile art. III din Legea 169/1997 și urmărește un scop legitim, în condițiile în care s-au emis acte de proprietate unei persoane care nu era îndreptățită la reconstruirea dreptului de proprietate, astfel că susținerile intimatului -pârât sub acest aspect sunt nefondate.
Conform înscrisurilor depuse la dosar C. L. de fond Funciar Tg-J. avea obligația să se pronunțe cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de F. A. și cu privire la cererea de constituire a dreptului de proprietate formulată de intimatul -pârât D. V. și să formuleze propuneri distincte pentru fiecare cerere
Astfel, prin legile adoptate în materia fondului funciar s-a instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole și forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate.
Fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei, respectiv de a învesti autoritățile publice competente, prin formularea cererii de reconstituire, cu rezolvarea acestei cereri și să conteste măsurile dispuse de acestea, în condițiile precis determinate de lege.
Nedepunerea unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile Legii nr.18/1991, duce la decăderea din dreptul de reconstituire a dreptului de proprietate, întrucât în temeiul acestei legi în beneficiul persoanelor îndreptățite nu se naște un drept de proprietate privată, ci un drept la reconstituirea proprietății.
Conform înscrisurilor depuse la dosar pârâtul nu a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de 0,78 ha pentru care s-a validat dreptul de proprietate în favoarea acestuia.
Este adevărat că în anul 1993 pârâtul a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp ,însă această suprafața de 250 mp solicitată de pârât este o suprafață de teren intravilan, aferentă casei de locuit care anterior anului 1990 trecuse în proprietatea statului la momentul achiziționării imobilului și potrivit dispozițiilor Legii 18/1991 pentru această suprafață de teren competența de a soluționa cererea de constituire a dreptului de proprietate aparține prefectului.
Astfel,pentru suprafața de 250 mp solicitată pârâtul trebuia să urmeze procedura prevăzută de art.36 din Legea 18/1991. Potrivit acestui text de lege terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință ai terenului și care sunt proprietarii locuințelor, iar atribuirea în proprietate a acestor terenuri se va face prin decizia prefecturii, la propunerea primăriilor realizată pe baza verificării situației juridice a terenurilor.
Pentru aceste considerente reține tribunalul că actele de proprietate eliberate pârâtului D. V. sunt lovite de nulitate absolută raportat la art. III lit. a punctul i din Legea nr. 169/1997.
Concluzionând reține instanța că, sentința recurată este rezultatul unei interpretări greșite a probelor administrate în cauză, instanța de fond soluționând cauza fără să se raporteze la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, considerentele sentinței cuprind motive străine de natura pricinii, dar este și rezultatul unei aplicări greșite a legii analizând legalitatea actelor pronunțate doar în raport de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în condițiile în care în cauză este incident cazul de nulitate prevăzut de art. III alin.1 lit.a punctul i din Legea nr.169/1997, respectiv sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic respectiv actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri.
Susținerile intimatului-pârât în sensul că acțiunea reclamantului este tardiv formulată sunt nefondate, întrucât prin cererea formulată reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a HCJ nr. 582/26.07.1993 și a actelor emise în baza acesteia ,potrivit dispozițiilor art. III alin 2 din Legea nr.169/1997 și nu a formulat plângere împotriva HCJ pentru a opera excepția tardivității formulării plângerii în raport de dispozițiile art. 53 din legea 18/1991.
Față de considerentele expuse ,în temeiul art.312 alin1și 3 Cod proc civ rap la art.304 pct. 8 și 9 Cod proc civ se va admite recursul declarat de recurentul - reclamant P. M. Tg-J., se va modifică sentința în sensul admiterii acțiunii ,urmând a se constată nulitatea absolută a HCJ nr. 582/26.07.1993 cu privire la pârâtul D. V., a adeverinței provizorii nr. 5038/26.07.1993 și procesului -verbal de punere în posesie eliberat la data de 15.09.1997
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant P. M. Tg-J. împotriva sentinței civile nr. 865/31.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatele C. L. de Tg-J. pentru aplicarea legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 și intimatul pârât D. V..
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant P. M. Tg-J..
Constată nulitatea absolută a HCJ nr. 582/26.07.1993 cu privire la pârâtul D. V., a adeverinței provizorii nr. 5038/26.07.1993 și procesului -verbal de punere în posesie eliberat la data de 15.09.1997.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Mai 2013 la Tribunalul Gorj .
Președinte, A. E. S. | Judecător, N. B. | Judecător, V. B. |
Grefier, L. G. C. I. |
red. AES/ SL
J.f.M. L.
ex.3/ 03. Iunie 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1251/2013. Tribunalul GORJ | Întoarcere executare. Decizia nr. 140/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
