Contestaţie la executare. Decizia nr. 1251/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1251/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 1422/267/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.1251
Ședința publică din 17 mai 2013
Completul compus din:
Președinte A. E. S.
Judecător N. B.
Judecător V. B.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul contestator B. I. împotriva sentinței civile nr.25/09.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc B. F., B. SA București și O. de C. și Publicitate Imobiliară București.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul contestator B. I., lipsind reprezentanții intimaților Biroul Executorului Judecătoresc B. F., B. SA București și O. de C. și Publicitate Imobiliară București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, constatând recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților:
Recurentul contestator B. I. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepțiilor invocate și, constatând perimată executarea silită și prescris dreptul creditorului de a cere executarea silită, să fie anulate formele de executare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația la executare adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr._ contestatorul B. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc B. F., B. SA București și O. de C. și Publicitate Imobiliară București, anularea formelor de executare silită ce formează obiectul dosarului nr.881/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc B. F., precum și suspendarea executării silite.
În motivarea contestației s-a arătat că părțile au încheiat contractul de credit nr.700C0N_ și în temeiul acestuia contestatorul a primit la data de 28.06.2006 un împrumut în valoare de 9000 lei pentru nevoi personale. În anul 2009 contestatorul a avut o . neînțelegeri cu banca privind modul de derulare al contractului, neînțelegeri care nu au putut fi rezolvate pe cale amiabilă, iar la data de 24.11.2009, prin cererea nr.7223 adresată Biroului Executorului Judecătoresc B. F. creditorul B. SA București a solicitat executarea silită prin poprire a veniturilor contestatorului. A mai menționat că cererea de executare silită ce a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Novaci a fost încuviințată prin încheierea de ședință din data de 09.12.2009 și a stat la baza dosarului de executare al executorului bancar J. I. N., executor care a dispus înființarea popririi asupra tuturor disponibilităților contestatorului până la concurența sumei de 5320 RON. La data de 29.06.2012, prin adresa nr.5300 creditorul B. SA a solicitat executorului judecătoresc F. B. continuarea executării silite și înregistrarea dosarului după o perioadă de 2 ani și 3 luni, fără ca în această perioadă creditorul să fii urmat alte acte de urmărire, astfel încât instanța trebuie să constate, în temeiul art.389 C.proc.civ.perimarea de drept a executării silite, iar în baza art.401 C.proc.civ. să se suspende executarea înainte de orice înfățișare.
Contestatorul a depus la dosar, în copie, contractul de credit, adresa de înștiințare a popririi r.506/E2/_/29.03.2010 emisă de executorul bancar N. J. I., comunicare poprire dosar executare silită nr.177/2010 B155, copie cerere de continuare a executării silite și înregistrare dosar nr.5300/29.06.2012, xerocopie proces-verbal cheltuieli executare silită din 06.07.2012, copie adresă de înștiințare a continuării dosarului de executare, xerocopie comunicare nr.881/E/2012 din data de 06.07.2012.
Prin sentința civilă nr.25 din 09.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul B. I. în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc B. F., B. SA București și O. de C. și Publicitate Imobiliară București.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în speță contestatorul a efectuat un împrumut în valoare de 9000 lei pentru nevoi personale la data de 28 iunie 2006, în baza contractului de credit nr.700CON_ de la creditoarea . o dobândă de 11,75 % pe an și deoarece contestatorul nu a achitat ratele aferente creditului executorul bancar J. I. N. a demarat, la cererea creditoarei B. SA București, executarea silită prin poprire a veniturilor debitorului contestator conform încheierii de ședință din data de 09.12.2009 în vederea recuperării creanței în sumă de 5320,44 lei Ron, sumă calculată la data de 24.11.2009 și la care se adaugă dobânzile aferente și cheltuielile de executare.
Ca urmare, prin adresa nr.506/E2/28._/29.03.2010 s-a dispus înființarea popririi în mâinile terțului poprit O. de C. și Publicitate Imobiliară al Municipiului București. Ulterior, creditoarea B. SA, prin adresa nr.5300/29.06.2012, a formulat cerere de continuare a executării silite către Biroul Executorului Judecătoresc Bărsășteanu F. și în aceste împrejurări Biroul Executorului Judecătoresc Bărsășteanu F. a continuat executarea silită începută anterior, întocmind dosarul de executare nr.881/E/2012.
Excepția necompetenței Biroului Executorului Judecătoresc Bărsășteanu F. în continuarea executării silite și excepția perimării executării silite au fost respinse ca nefondate, cu motivarea că executorul bancar J. I. N. a început executarea silită a contestatorului numai prin poprire, în timp ce executorul judecătoresc Bărsășteanu F. a continuat executarea silită prin toate formele prevăzute de lege, deci și asupra bunurilor imobile aflate în raza sa de activitate.
Pe de altă parte, s-a mai arătat că forma de executare silită prin poprire nu este supusă prescripției, astfel încât nu sunt îndeplinite cerințele art.389 C.proc.civ. pentru a se constata perimarea de drept a executării silite, executare silită ce a început și se include în termenul de 3 ani prevăzut de lege.
Referitor la fondul cauzei, instanța a apreciat că B. I. nu a făcut nici o dovadă a îndeplinirii cerințelor art.399 C.proc.civ. pentru admiterea contestației la executare, astfel încât contestația la executare a fost respinsă ca nefondată. De asemenea, s-a respins și capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite cu motivarea că B. I. nu a pus în discuție această cerere și plata cauțiunii.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul contestator B. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii contestației la executare și anulării formelor de executare întocmite în dosarul nr.881/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc B. F..
În motivarea recursului s-a arătat că prin contractul de credit încheiat la data de 28.06.2006 recurentul a împrumutat suma de 9000 lei și, ca urmare a neînțelegerilor intervenite între părți, la data de 24.11.2009 s-a procedat la executare silită a recurentului contestator în dosarul nr.506/E2/2010 al executorului bancar J. I. N. pentru acoperirea debitului restant în cuantum de 5320 lei. În acest dosar s-au emis doar adrese de înființare a popririi însă ulterior, până la data de 29.06.2012, nu s-a mai realizat nici un act de executare o perioadă de 2 ani și trei luni, singurul act de executare fiind adresa de înființare a popririi în dosarul nr.881/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc B. F.. S-a apreciat astfel că în speță a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită în conformitate cu art.405 Cpr.civ. deoarece termenul de 3 ani prevăzut de lege a început să curgă la data de 28.06.2006, iar solicitarea încuviințării executării silite s-a înregistrat la data de 24.11.2009 în dosarul nr._ al Judecătoriei Novaci. De asemenea, s-a arătat că executarea silită realizată împotriva sa a fost perimată de drept în perioada de 2 ani și trei luni în care nu s-a exercitat nici un act de executare împotriva sa, în conformitate cu dispozițiile art.389 C.pr.civ. raportat la art.460 alin.1 C.pr.civ. iar, pe de altă parte, executorul judecătoresc B. F. nu este competent teritorial să realizeze acte de executare silită, acesta fiind în afara competenței sale prevăzute de art.453 C.pr.civ. raportat la art.9 alin.2 din Legea nr.188/2000.
Recurentul a menționat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de către contestator în legătură cu legalitatea executării silite realizate împotriva sa, după cum nu a pus în discuție nici cererea de suspendare a executării silite până la rezolvarea contestației la executare, iar pe de altă parte hotărârea instanței de fond este contradictorie și dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor din materia perimării executării silite și a prescripției dreptului de a cere executarea silită. Astfel, a arătat că instanța a reținut că executorul bancar a început executarea silită numai prin poprire, iar executorul judecătoresc B. F. a procedat și la executarea silită a bunurilor sale imobile și în ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită s-a reținut că aceasta nu operează în speța de față și că nu s-a făcut dovada de către contestatori a îndeplinirii cerințelor prevăzute de art.399 C.pr.civ.
Intimata . a formulat întâmpinare cu privire la recursul de față, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, arătând că în cauză nu a intervenit nici prescripția dreptului de a cere executarea silită și nici perimarea executării silite. Astfel, creditul a devenit scadent la momentul declarării scadenței anticipate a creditului în conformitate cu dispozițiile art.8 punct 3 din contractul de credit, iar în ceea ce privește termenul de 3 luni prevăzut de art.460 alin.1 C.pr.civ. acesta este un termen dilatoriu în care organul de executare poate sesiza instanța de executare. Aceasta înseamnă că este un termen de la care curge dreptul de a se solicita validarea popririi, termen instituit în favoarea terțului poprit pentru a-i da acestuia posibilitatea să se conformeze dispozițiilor executorului bancar, iar validarea popririi constă în verificarea și confirmarea măsurii popririi printr-un titlu executoriu obținut împotriva terțului poprit care devine astfel debitorul direct la creditorului popritor. S-a mai menționat că executarea silită prin poprire nu se perimă în conformitate cu prevederile exprese ale art.390 C.pr.civ. raportat la art.389 alin.1 C.pr.civ, iar pe de altă parte art.454 alin.1 C.pr.civ.stabilește că poprirea să înființează fără somație, astfel că nu îi sunt aplicabile dispozițiile privitoare la perimare. În ceea ce privește transferul dosarului între executorul bancar și cel judecătoresc s-a arătat că acesta o operat în temeiul art.5 din Legea nr.247/2011, lege care obligă toate instituțiile bancare să transfere toate dosarele de executare către executorii judecătorești.
De asemenea, instanța de recurs a dispus citarea în calitate de intimat a terțului poprit O. de C. și Publicitate Imobiliară al Municipiului București, iar prin întâmpinarea formulată în cauză acesta din urmă a arătat că citarea sa încalcă principiul disponibilității părților și încalcă prevederile din materia recursului care stabilesc că instanța nu poate modifica sau lărgi cadrul procesual în faza de control judiciar nici din oficiu și nici la cererea părților. S-a mai menționat că prin procedarea în acest mod se încalcă principiul dublului grad de jurisdicție față de partea pentru care a fost dispusă citarea pentru prima dată direct în recurs și se încalcă pentru aceeași parte dreptul la apărare.
Analizând recursul de față, tribunalul reține că prin contractul de credit încheiat la data de 28.06.2006 între contestatorul B. I., în calitate de debitor, și intimata . în calitate de creditor, contestatorul a primit suma de 9000 lei cu obligația restituirii sale conform graficului anexă la contract prin achitarea ratelor lunare convenite de către părți. Datorită nerespectării clauzelor contractuale în temeiul titlului executoriu reprezentat de acest contract s-a pornit executarea silită a contestatorului, formându-se dosarul nr.177/2010 al executorului Bancar J. I. N.. În acest dosar executarea silită a fost încuviințată la cererea creditorului prin încheierea din camera de consiliu pronunțată la data de 09.12.2009 de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ și s-a procedat la executarea silită prin înființarea popririi asupra tuturor sumelor pe care contestatorul urma să le primească de la terțul poprit O. de C. și Publicitate Imobiliară al Municipiului București, adresa fiind comunicată terțului poprit la data de 06.04.2010, după cum rezultă din copia existentă la fila 8 din dosarul instanței de fond. Aceleași adrese de înființare a popririi au fost comunicate și contestatorului, dar și către BRD Groupe Societe Generale, Banca Comercială Română SA, Banca Transilvania și Raifeissen Bank SA, însă după emiterea acestor adrese de înființare a popririi nu s-a mai realizat nici un act de executare. La data de 29.06.2012 a fost înregistrată în evidențele . cererea de continuare a executării silite pornită împotriva debitorului B. I., cerere adresată Biroului Executorului Judecătoresc Bîsășteanu F., care la rândul său a înregistrat-o în evidențele sale la data de 05.07.2012.
Tribunalul apreciază astfel că, în raport de actele de executare întocmite de către executorul bancar J. I. N., cererea existentă în copie la fila 7 din dosarul de fond nu reprezintă o cerere de continuare a executării silite în conformitate cu dispozițiile art.5 alin.1 din Legea nr.287/2011, ci o cerere nouă de executare silită a contractului de credit încheiat la data de 28.06.2006. Acest lucru deoarece, după cum rezultă din copia dosarului de executare existentă în dosarul de fond, în afara adreselor de înființare a popririi asupra conturilor debitorului B. I. emise în anul 2010 împotriva acestui debitor nu s-a mai realizat nici un act de executare până la data de 05.07.2012, când s-a solicitat executorului judecătoresc B. F. continuarea executării silite, astfel încât a operat perimarea executării silite, sancțiune prevăzută de art.389 alin.1 Cpr.civ.
Este adevărat că în speța de față executarea silită s-a realizat fără emiterea unei somații, fiind vorba de executarea silită prin poprire, însă aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile art.460 C.pr.civ. care stabilesc obligația creditorului de a proceda la validarea popririi în situația în care în termen de 3 luni (de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă) terțul poprit nu se conformează obligației de consemnare sau plată. Creditorul nu a respectat dispozițiile art.460 Cpr.civ. care instituie o modalitate de continuare a executării silite prin poprire pentru a se proceda la executarea directă a terțului poprit și în acest mod, nerealizând nici un act de executare o perioadă de 2 ani și 3 luni, a intervenit perimarea executării silite realizate de către executorul bancar, iar cererea înregistrată la data de 05.07.2012 în evidențele Biroului Executorului Judecătoresc B. F. reprezintă o nouă cerere de executare silită. Fiind perimată executarea silită începută de executorul bancar, aceasta nu mai putea continua, astfel încât actele de executare realizate de către Biroul Executorului Judecătoresc B. F. sunt lovite de nulitate.
Tribunalul apreciază astfel că sentința instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.389, art.390 și art.460 C.pr.civ și în baza art.312 alin.3 C.pr.civ. va admite recursul de față și va modifica sentința instanței de fond, în sensul admiterii contestației la executare promovată de contestatorul B. I. și anulării formelor de executare emise în dosarul nr.881/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc B. F., acestea fiind realizate după perimarea executării silite.
Prin reținerea excepției perimării executării silite invocate de contestator și care reprezintă o excepție de procedură, analizată cu prioritate în conformitate cu dispozițiile art. 137 C.pr.civ, instanța de recurs nu va mai analiza și celelalte excepții invocate de către contestator cu privire la aceleași acte de executare silită.
De asemenea, în baza art.23 alin.1 lit.e din Legea nr.146/1997, ca urmare a cererii formulate de către recurent în fața instanței de recurs, va fi restituită recurentului contestator taxa de timbru în cuantum de 291 lei achitată în fața instanței de fond și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul contestator B. I. împotriva sentinței civile nr.25/09.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc B. F., B. SA București și O. de C. și Publicitate Imobiliară București.
Modifică sentința civilă nr.25/09.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ în sensul că admite contestația la executare formulată de contestatorul B. I. împotriva formelor de executare emise în dosarul nr.881/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc B. F. și în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc B. F., B. SA București și O. de C. și Publicitate Imobiliară București și anulează formele de executare emise în dosarul nr.881/E/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc B. F..
Dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 291 lei achitată de recurentul contestator B. I. la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.05.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, N. B. | Judecător, V. B. |
Grefier, E. C. |
Red N.B./Thn. ./03.06.2013
Jud. fond S. Țămbălaru
| ← Fond funciar. Decizia nr. 214/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 1294/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
