Fond funciar. Decizia nr. 2264/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2264/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 15011/318/2011
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2264/2013
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Judecător M. B.
Grefier L. G. C. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., împotriva sentinței civile nr. 5105 din 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta reclamantă fiind reprezentată de avocat D. N., intimata pârâtă M. O. - Arhiepiscopia Craiovei, reprezentată de avocat P. A., intimatele Asociația S. Bisericească Gorj - Ocolul Silvic Eparhial Gorj, P. T., Direcția S. Gorj, C. L. de Fond Funciar Bâlteni și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților au arătat că nu mai au cereri de formulat și constatând recursul în stare de judecată s-a cordat cuvântul:
Avocat D. N. pentru recurenta reclamantă a invocat dispozițiile art. 312 C.pr.civ. raportat la art. 304 pct. 7 și 9 și 3041 C.pr.civ. și a solicitat în principal admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea efectuării unei expertize care să individualizeze obiectivele aflate pe terenurile din titlul contestat și să stabilească dacă acestea au făcut obiectul decretului de expropriere invocat iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul de a fi admisă acțiunea, precizând totodată că nu se contestă întinderea dreptului reconstituit ci doar amplasamentul acordat prin titlul de proprietate contestat, care este afectat de obiective petroliere.
A solicitat cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.
Avocat P. A. pentru intimata pârâtă M. O. - Arhiepiscopia Craiovei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că recurenta trebuia să facă dovada documentației ce a stat la baza amplasării sondelor și acest aspect nu trebuia să facă obiectul expertizei, că decretul de expropriere pe care și-a întemeiat apărările nu a fost publicat și nu și-a produs efecte, înscrisul fiind depus incomplet la dosarul cauzei.
A mai arătat că din concluziile raportului de expertiză rezultă că terenul pe care sunt situate sondele din litigiu nu a fost expropriat, terenul nefiind cuprins în anexele decretului invocat.
Precizează că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 5105 din 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanta S.C. O. P. SA, cu sediul în București, ., sector 1, prin ASET II Oltenia cu sediul în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâtele M. O. – Arhiepiscopia Craiovei, cu sediul în C., ..3, județul D., Asociația S. Bisericească Gorj – Ocolul Silvic Eparhial Gorj, cu sediul în comuna Bălești, ., P. T., cu sediul în . și intimatele C. locală de fond funciar Bâlteni, C. Județeană Gorj și Direcția S. Gorj.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 25.10.2004, în favoarea Parohiei T., s-a emis titlul de proprietate nr. 408, pentru suprafața de 30 ha., teren cu vegetație forestieră situat pe raza comunei Bîlteni, județul Gorj.
Că, la baza emiterii titlului de proprietate mai sus menționat a stat HCJ nr. 3304/17.03.2003, prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2012,3 ha. teren cu vegetație forestieră, în favoarea unităților de cult din județul Gorj, la poziția 6 din hotărârea mai sus menționată fiind enumerată P. T. cu suprafața de 30 de ha.
Pe rolul Judecătorie Târgu-J. a fost înregistrat dosarul nr. 6434/2003, în care petenta Direcția S. Gorj a solicitat ca prin sentința ce va pronunța în contradictoriu cu intimatele M. O. – Arhiepiscopia Craiovei și C. Județeană Gorj, să se constate nulitatea absolută a HCJ nr. 3304/17.03.2003, cu motivarea că unitățile de cult menționate în hotărârea de validare sunt neîndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 4160/20.06.2003 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. în dosarul mai sus menționat, s-a respins plângerea formulată de petenta Direcția S. Gorj împotriva HCJ nr. 3304/17.03.2003.
Împotriva sentinței 4160/20.06.2003 a declarat recurs Direcția S. Gorj, care a fost respins prin decizia civilă nr. 1192/23.09.2003 a Tribunalului Gorj-Secția civilă.
S-a mai reținut că potrivit disp. art. III pct. 1 lit. a din Legea 169/1997, cu modificările intervenite prin Legea 247/2005, sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor legilor fondului funciar, de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Prin raportul de expertiză realizat în cauză de expert tehnic judiciar G. M., a fost identificat terenul din litigiu, în suprafața de 30ha, ce face obiectul titlului de proprietate nr. 408/25.10.2004, eliberat în favoarea pârâtei P. T., reținând expertul că acesta este situat pe teritoriul administrativ al Comunei Balteni, fiind localizat în tarlaua 63, .. III, U.A 84A%, 84F1, 84F3, 84F4 și 85 A%, cu următoarele vecinătăți: nord - Pr. Pojogeni și Pr. Țînțăreni, sud - P. Sipotu, est - Pr. Țînțăreni și teren agricol, vest - Pr. Rășina I și Pr. Pojogeni și că pe terenul din litigiu, așa cum a fost identificat, sunt amplasate două obiective petroliere care aparțin reclamantei și care afectează suprafețele de 2.450 mp și respectiv de 2.280 mp, însă, în opinia expertului, aceste suprafețe nu au făcut obiectul decretului de expropriere prezentat de către reclamantă.
A menționat expertul că Decretul de expropriere nr. 158/06.11.1989 se referă la amplasarea sondei nr. 417, ce ar afectata suprafața de 1.460 mp, al cărei amplasament nu coincide cu obiectivele existente în prezent în teren.
Verificând legalitatea emiterii titlului de proprietate nr. 408/25.10.2004, eliberat în favoarea pârâtei P. T., ce face obiectul prezentei cauzei, a reținut instanța că acesta ca act final al procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate, trebuie să corespundă cu actele premergătoare eliberării sale, respectiv HCJ de validare și proces-verbal de punere în posesie.
S-a constatat de către instanță, că în litigiul înregistrat pe rolul Judecătorie Târgu-J. sub nr. 6434/2003, s-a verificat de către instanța investită cu soluționarea respectivului dosar, legalitatea emiterii HCJ nr. 3304/17.03.2003, prin care s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2012,3 ha. teren cu vegetație forestieră, în favoarea unităților de cult din județul Gorj, unde la poziția 6 din hotărârea mai sus menționată figurează P. T. cu suprafața de 30 de ha, pentru care ulterior i s-a emis titlul de proprietate nr. 408/25.10.2004.
Cu ocazia pronunțării sentinței civile nr. 4160/20.06.2003 a Judecătoriei Târgu-J., în dosarul mai sus menționat, s-a constatat de către instanță că HCJ nr. 3304/17.03.2003, este legală și temeinică, astfel că nu există motive de nulitate absolută a hotărârii respective.
Este adevărat că în litigiul înregistrat pe rolul Judecătorie Târgu-J. sub nr. 6434/2003, nu a figurat ca parte litigantă reclamanta din prezenta cauză, respectiv S.C. O. P. SA, însă cu toate acestea, s-a apreciat de către instanță că sentința civilă nr. 4160/20.06.2003, stabilește o prezumție de lucru judecat, în legătură cu îndreptățirea unităților de cult din județul Gorj, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2012,3 ha. teren cu vegetație forestieră, unități de cult din care face parte și P. T., menționată la poziția 6 din HCJ nr. 3304/17.03.2003.
Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului, este principiul securității raporturilor juridice, care implică între altele ca soluția dată în mod definitiv unui litigiu de către instanțe să nu mai fie pusă în discuție.
Curtea Europeană a drepturilor omului, a considerat că dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu în toate contestațiile în materie civilă dacă sistemul judiciar al unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească ce a dobândit un caracter definitiv și executoriu să fie schimbată pentru simplul motiv al unei aprecieri diferite de cea a instanțelor anterioare, în vederea realizării unei noi examinări a cauzei.
S-a apreciat de către instanță că din punct de vedere al întinderii reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 30 ha., pentru care în favoarea pârâtei P. T. s-a emis titlul de proprietate nr. 408/25.10.2004, nu se mai poate pune în discuție că aceasta ar fi persoană neîndreptățită la reconstituire, deoarece operează prezumția de lucru judecat, stabilită în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 4160/20.06.2003 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. în dosarul nr. 6434/2003.
Referitor la amplasamentul suprafeței de 30 ha., pentru care în favoarea pârâtei P. T. s-a emis titlul de proprietate nr. 408/25.10.2004, instanța a reținut că reclamanta nu are interes să conteste acest amplasament, atâta timp cât din conținutul raportului de expertiză în specialitatea topografie realizat în cauză de expert tehnic judiciar G. M., rezultă că pe terenul din litigiu, sunt amplasate două obiective petroliere care aparțin reclamantei și care afectează suprafețele de 2.450mp și respectiv 2.280mp, însă, în opinia expertului, aceste suprafețe nu au făcut obiectul decretului de expropriere prezentat de către reclamantă, deoarece Decretul de expropriere nr. 158/06.11.1989 se referă la amplasarea sondei nr. 417, ce ar afectata suprafața de 1.460mp, al cărei amplasament nu coincide cu obiectivele existente în prezent pe terenul din litigiu.
Împotriva sentinței recurate a declarat recurs reclamanta S.C. O. P. S.A. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., art. 3041 Cod procedură civilă și art. 312 Cod procedură civilă și solicitând în principal admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și a constatării nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate emise intimatelor. A arătat că în mod greșit a fost respinsă acțiunea fiind încălcate dispozițiile art. 42 alin. 3 și art. 45 din legea 18/91 și art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000, că sentința nu cuprinde toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în adoptarea soluției, că au fost administrate și apreciate greșit probele cauzei, s-a stabilit nelegal regimul juridic și categoria de folosință a terenului în litigiu înainte de anul 1990, fiind aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză.
În susținerea fiecărui motiv de recurs au fost expuse ample considerente din care rezultă că, sondele au fost amplasate anterior anului 1990 și nu se mai putea acorda amplasamentul terenului aferent acestora, fără a fi încălcate dispozițiile legale arătate, că expertul nu a individualizat obiectivele petroliere și terenul aferent, că s-a contestat doar amplasamentul terenului și nu întinderea dreptului de proprietate cuvenit intimatei.
Tribunalul, analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei prin prisma criticilor formulate, apreciază ca fiind neîntemeiat recursul pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Recurenta reclamantă, prin cererea dedusă judecății, a solicitat ca în contradictoriu cu intimatele pârâtă să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 408/2004 precum și a actelor premergătoare acestuia, emise Parohiei T. pentru terenul cu vegetație forestieră pe considerentul că suprafața reconstituită este afectată de obiective petroliere (sonde) și ca atare nu se putea dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste terenuri care fuseseră anterior expropriate și nu mai erau în circuitul civil la data apariției Legii nr. 18/1991.
Fiind identificate terenurile pentru care intimatei pârâte i-a fost emis titlul de proprietate contestat, se reține că acestea sunt în suprafață de 30 ha fiind situate pe raza localității Bîlteni, județul Gorj, că pe terenuri sunt amplasate două obiective petroliere care aparțin recurentei și care afectează suprafețele de 2450 mp și respectiv 2280 mp însă aceste suprafețe nu au făcut obiectul decretului de expropriere nr. 158/1989 invocat de reclamantă.
În atare situație în care obiectivele recurentei reclamante ar fi fost situate pe terenul care a făcut obiectul decretului de expropriere, în speță și-ar fi găsit aplicabilitatea disp. art. 4 din Legea nr. 1/2000 dacă erau întrunite cerințele textului menționat și nu disp. art. 42 alin. 3 și art. 45 din Legea nr. 18/1991 care nu se circumscriu speței deduse judecății.
Dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea 1/2000 prevăd că pentru terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații pe care se desfășoară activități miniere, de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare se restituie în condițiile legii, foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora suprafețe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situația în care aceste suprafețe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului din aceeași localitate sau din alte localități, acceptate de foștii proprietari.
Din textul expus rezultă că, pentru a nu fi acordat vechiul amplasament al terenurilor din extravilanul localităților foștilor proprietari, trebuiau îndeplinite două condiții, terenul să fi trecut în proprietatea statului și să fie afectat de activitățile prevăzute de textul legal.
Ori recurenta reclamantă nu a făcut dovada că suprafețele de teren pe care sunt amplasate obiectivele petroliere au fost trecute în proprietatea statului în scopul realizării acestora, așa cum s-a precizat, atât prin raportul de expertiză efectuat în cauză cât și prin răspunsul la obiecțiuni s-a stabilit că suprafețele de teren afectate de obiectivele petroliere nu au făcut obiectul decretului de expropriere invocat de către reclamantă, iar amplasamentele prevăzute în decret pentru amplasarea sondelor nu coincid cu amplasamentul obiectivelor existente în prezent pe teren.
De altfel și din adresa nr. 3102/23.03.2012 a Ministerului Mediului și Pădurilor rezultă că suprafața de 30 ha pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. 408 din 25.10.2004 Parohiei T. nu a fost scoasă din fondul forestier la data eliberării titlului, iar obiectivele petroliere ocupau temporar anumite terenuri din fondul forestier, pentru aceste obiective nefiind emise aprobări de scoatere definitivă din fondul forestier național ci aprobări de ocuparea temporară a terenurilor cu obligativitatea beneficiarului - SNP P. SA, ca la expirarea termenului de aprobare, terenul să fie redat circuitului silvic apt pentru împădurire conform art. 57 și 58 din Legea 26/1996 sau să se solicite de către beneficiar prelungirea termenului de ocupare temporară.
Rezultă așadar cu certitudine din coroborarea concluziilor raportului de expertiză și a mențiunilor din adresa nr. 3102/2012 a Ministerului Mediului și Pădurilor că suprafețele de teren din litigiu nu au făcut obiectul exproprierii potrivit decretului de exproprie nr.158/06.11.1989 și ca atare, în mod corect acestea au fost atribuite foștilor proprietari, rezultând caracterul temporar al ocupațiunii acestora cât și faptul că nu au fost respectate amplasamentele stabilite prin decretul invocat de reclamantă pentru amplasarea obiectivelor petroliere.
Nu este fondată nici critica prin care se susține că sentința pronunțată ar fi nemotivată și ar fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ., întrucât s-au încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C.pr.civ. dat fiind faptul că din considerentele sentinței rezultă rațiunile pe care instanța le-a avut în vedere la pronunțarea soluției.
Se mai reține că titlul de proprietate contestat s-a emis în baza HCJ 3304/17.03.2003, a cărei legalitate s-a verificat pe cale judecătorească iar amplasamentul terenurilor pe care sunt amplasate obiectivele petroliere nu au făcut obiectul decretului de expropriere prezentat de reclamantă.
Neîntemeiată este și critica privitoare la faptul că instanța a administrat și a apreciat incorect probatoriul și că în acest mod s-a stabilit greșit regimul juridic și categoria de folosință a terenului în cauză întrucât pentru identificarea obiectivelor petroliere și a suprafețelor de teren ocupate s-a încuviințat administrarea în cauză a unui raport de expertiză topografică și s-au avut în vedere actele depuse la dosarul cauzei, respectiv titlul de proprietate și înscrisurile depuse de reclamantă la instanța de fond, respectiv decretul de expropriere, planurile de situație anexe ale acestuia, astfel că recurenta susține greșit că nu s-a individualizat terenul și nu au fost identificate obiectivele petroliere amplasate pe acesta.
Față de cele reținute și de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă urmează ca recursul declarat de reclamantă să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă S.C. O. P. S.A., împotriva sentinței civile nr. 5105 din 28.06.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.11.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, Nicolița Ș. | Judecător, C. A. M. | Judecător, M. B. |
Grefier, L. G. C. I. |
Red.M.B.
Tehnored. PL
Jud. fond MAS
2 ex/20 Noiembrie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1952/2013. Tribunalul GORJ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 338/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
