Fond funciar. Decizia nr. 2393/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2393/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 3815/317/2011
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2393/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Judecător V. N.
Judecător M. T.
Grefier O.-D. M.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant L. Gh. V. împotriva sentinței civile nr. 2070 din 10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I. P. și cu intimatele C. locală de fond funciar Crușeț și C. județeană de fond funciar Gorj, având ca obiect fond funciar plângere HCJ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul reclamant L. Gh. V., reprezentat de avocat R. A.-E. și intimatul pârât B. I. P., reprezentat de avocat Țiu A. și intimatele C. locală de fond funciar Crușeț și C. județeană de fond funciar Gorj,
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și înscrisuri de depus, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat R. A.-E. pentru recurentul reclamant L. Gh. V. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în principal reținerea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar trimiterea pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
A susținut pe larg motivele de recurs, arătând că sentința atacată este vădit netemeinică întrucât în mod greșit instanța de fond a reținut că terenurile părților înscrise în actele de proprietate nu se suprapun, a respins obiecțiunile la raportul de expertiză și efectuarea unei noi expertize.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că prin raportul de expertiză întocmit de expert D. A. în mod greșit s-a identificat și individualizat terenul proprietatea recurentului reclamant L. Gh. V. cu suprafața de 3112 mp, amplasamentul terenului fiind deplasat spre sud peste terenul în suprafață de 3472 mp proprietatea moștenitorilor Ș. C., teren deținut și lucrat de recurentul reclamant, iar laturile terenului cu dimensiunile de 207 ml și 15 ml au fost deplasate devenind niște linii frânte, deși acestea sunt linii drepte.
A mai arătat că potrivit raportului de expertiză întocmit de expert G. M., suprafețele de teren au fost corect identificate, concluzionând că terenurile părților se suprapun pentru suprafața de 243 mp, că expertul D. A. a constatat prin raportul de expertiză că suprafața totală deținută de reclamant este de 5328 mp și nu de 6584 mp.
De asemenea, a mai arătat că sentința recurată este netemeinică și pentru faptul că instanța de fond s-a pronunțat având în vedere simpla afirmație a Comisiei locale de fond funciar Crușeț care a arătat că actele de proprietate ale părților nu au fost emise pe vechiul amplasament, la dosar existând adresa nr. 96/09.01.2012 a Primăriei comunei Crușeț prin care se arată că nu există HCJ de validare pentru numitul B. I.P. și că instanța de fond a reținut că reclamantul nu ar fi fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 3112 mp, deși dovada a făcut-o cu titlu de proprietate și proces verbal de punere în posesie, acte de proprietate a căror validitate a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat în dosarul nr._ .
Avocat Țin A. pentru intimatul pârât B. I.P. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.
A arătat că în cauză a fost efectuat un singur raport de expertiză prin care s-a concluzionat că linia de hotar dintre cele două proprietăți este neschimbată de peste 40 de ani, nesuferind modificări în timp, iar cele două suprafețe de teren nu se suprapun.
Caracterizând cele două titluri de proprietate, a arătat că se pot observa anumite neconcordanțe cu privire la parcelele unde se află terenul recurentului reclamant, aspecte menționate și în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei.
Cu privire la adresa emisă de C. locală de fond funciar Crușeț prin care se arată că nu există HCJ de validare pentru numitul B. I.P. menționează că terenul acestuia a fost dat prin reconstituirea dreptului de proprietate și nu prin constituire, așa cum are recurentul reclamant.
A mai arătat că cel de-al doilea raport de expertiză despre care face vorbire apărătorul recurentului reclamant este unul extrajudiciar în care este vorba de o altă cauză privind revendicare, în titlul de proprietate fiind introdus și terenul unor moștenitori care nu au legătură cu titularul titlului de proprietate.
De asemenea, a mai arătat că o eventuală casare cu trimitere nu ar duce decât la tergiversarea prezentei cauze.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2070 din 10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul L. Gh.V., cu domiciliul în A., .,. și domiciliul procesual ales la procurator L. Gr. G., în C., .,., ., în contradictoriu cu pârâții B. I.P., domiciliat în . Gorj, C. L. de Fond Funciar Crușeț, cu sediul în . și C. Județeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg. J. ,județul Gorj.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului B. P., suma de 1600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 11.10.2011, sub nr._, reclamantul L. Gh.V. a chemat în judecată pârâții B. I.P., C. L. de Fond Funciar Crușeț și C. Județeană Gorj de Fond Funciar, solicitând să se constate nulitatea absolută parțială, respectiv pentru suprafața de 243 m.p. a titlului de proprietate nr._ /03.09.1996 și a actelor premergătoare pe baza cărora a fost emis, respectiv a HCJ Gorj pentru aplicarea Legii nr.18/1991, în situația în care aceasta există și a procesului – verbal de punere în posesie, eliberate pârâtului B. I.P., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamantul a precizat că în baza Legii nr.18/1991, a fost pus în posesie potrivit procesului-verbal din 13.03.1997 și i s-a emis titlul de proprietate nr._/19.05.1997 pentru terenul siliște de casă în suprafață de 3 112 m.p., situat în intravilanul comunei Crușeț, . Gorj, situat în tarlaua 16, parcelele 769/1 și 769/2, ce se învecinează la nord cu pârâtul B. I. P., la est cu D.J. 56, la sud cu tatăl său, L. Gr.G., și la vest cu S. D.. Depune alăturat în copie actele arătate.
De asemenea, în favoarea pârâtului B. P., cu care se învecinează în partea de nord, a fost constituit dreptul de proprietate, a fost pus în posesie și s-a emis titlul de proprietate nr._ /03.09.1996 pentru terenul siliște de casă în suprafață de 3 244 m.p. situat în intravilanul comunei Crușeț, . Gorj, în tarlaua 160, . tarlaua 16, parcelele 769/1, 769/2 și 769/3, ce se învecinează la nord cu C. C. E. și S.C. CERES SA Tg-J., la est cu D.J.605,la sud cu reclamantul L. Gh. V. și la vest cu S.C.CERES SA Tg-J., acte pe care le anexează în copie.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul topograf G. M., în dosarul civil nr._ al Tribunalului Gorj, terenul în suprafață de 3 244 m.p. precizat mai sus, se suprapune peste terenul proprietatea reclamantului, în suprafață de 3.112 m.p., iar această suprapunere are suprafața de 243 m.p., fiind delimitată pe schița din anexa nr.2 prin punctele a –b-d-c- a și are următorii vecini:N - B. I. P.(punctele c – de pe distanța de 102,20 m);S- L. Gh.V. (punctele a – b pe distanța de 102 m);E-Drum Județean(punctele a – c pe distanța de 1,15 m);V- L. Gh. V.(punctele b- d pe distanța de 3,62 m.
Pentru aceste motive a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate și a actelor premergătoare pe baza cărora a fost emis, în măsura în care acestea există, în baza disp. art.63 din Legea nr.18/1991, și art. III alin. 1lit. a și alin.2 din Legea nr. 169/1997 ,deoarece pârâtul nu era îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, încălcându-se dispozițiile de ordine publică ale art. 22 și 24 din Legea nr.18/1991, în vigoare la data emiterii acestor acte, potrivit cu care pârâtul era îndreptățit să i se constituie dreptul de proprietate numai pentru suprafața de teren de până la 1000 m.p. aferentă casei de locuit, curții și grădinii aferente acestora și fără să afecteze terenul proprietatea sa.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. legale arătate și disp. art.274 și 277 C.proc.civ.
Pârâții nu au formulat întâmpinare, însă la solicitarea instanței, la data de 12.01.2012, a fost depus de către C. L. de Fond Funciar Crușeț adresa nr. 96/09.01.2012 în care a precizat că pentru pârâtul B. I.P. nu există HCJ Gorj de validare și nu figurează pe anexele de validare ale Legii 18/1991, reclamantul L. Gh. V. nu are cerere de reconstituire și nici nu figurează pe anexele de validare ale legii 18/1991,că terenul pe care se află puși în posesie părțile menționate anterior nu reprezintă vechiul amplasament ce a aparținut acestora.
A mai precizat că pe numele reclamantului L. Gh.V. s-a eliberat titlul de proprietate având la bază procesul – verbal de punere în posesie din 12.03.1997 cu schița de amplasament aferentă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În favoarea pârâtului B. P. a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3244 mp teren intravilan ,tarlaua 16 ,parcelele 1 ,769/1,769/3 și 769/2 ,teren înscris în procesul-verbal de punere în posesie din data de 28.01.1996 și titlul de proprietate nr._/03.09.1996.
În favoarea reclamantului a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3112 mp teren intravilan ,tarlaua 16,parcelele 769/1 și 769/2 ,teren înscris în procesul-verbal de punere în posesie din data de 12.03.1997 și titlul de proprietate nr._/19.05.1997 .
Potrivit relațiilor comunicate de pârâta C. locală de Fond Funciar Crușeț, nici în favoarea pârâtului B. P., nici în favoarea reclamantului ,nu există hotărâri de validare pentru terenurile înscrise în actele de reconstituire menționate anterior,iar cele două titluri de proprietate nu au fost eliberate pentru vechiul amplasament ce a aparținut acestora.
Pârâtul B. I P. a formulat cererea nr. 1360/1991 prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,15 ha din care 0,10 curți construcții, 0,6 ha teren arabil situate în punctul Locul casei ,iar suprafața de 0,03 vie, însă nu rezultă că până în prezent ar fi fost soluționată această cerere de reconstituire.
La data de 29.05.1992 ,reclamantul a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața totală de 0.37 ha teren situat în punctul M. șosea.
S-a arătat că reclamantul figurează înscris la rolul agricol cu suprafața de 0,23 ha ,iar potrivit convenției din data de 10.09.2007 în titlul de proprietate emis pe numele reclamantului a fost inclusă și suprafața de 1322 ha teren ce face parte din suprafața totală de 0,62 ha teren validat în favoarea moștenitorilor autorului Ș. C..
În favoarea acestora din urmă a fost emis titlul de proprietate nr._/2006 ,iar potrivit schiței anexă la procesul-verbal de punere în posesie terenul are lățimea de 17,50 m pe latura de E și 13,50 m pe latura de V.
Conform susținerilor pârâtei C. L. de Fond Funciar Crușeț terenurile înscrise în actele de proprietate emise în favoarea părților nu au fost emise pe vechiul amplasament ce a aparținut acestora ,atât reclamantul, cât și pârâtul având edificate imobile casă de locuit, realizate de peste 40 de ani de zile.
Expertul topograf Doboriu A. a identificat atât terenul reclamantului, cât și terenul pârâtului B. P. în funcție de semnele de hotar dintre proprietățile părților ,susținându-se că limita dintre proprietăți nu a suferit modificări. A precizat expertul că pe linia de hotar dintre proprietățile părților sunt amplasați spalieri de ciment care au susținut gardul despărțitor,reclamantul susținând la data efectuării expertizei că gardul a fost edificat de acesta .De asemenea ,la stradă gardurile părților sunt realizate de foarte mult timp, părțile recunoscând că la îmbinarea gardurilor este linia de hotar dintre proprietățile acestora.
În funcție de aceste puncte de reper au fost identificate atât terenul reclamantului, cât și terenul pârâtului, concluzionând expertul că nu există suprapunere între terenurile înscrise în cele două titluri de proprietate ,terenurile fiind orientate spre Nord.
A fost identificat terenul reclamantului, teren ce are lățimea de 15 m pe toată lungimea terenului ,astfel cum se menționează și în actele de reconstituire emise în favoarea acestuia.
A fost identificat și terenul de proprietate înscris în titlul de proprietate contestat ,menționându-se că la frontul stradal terenul pârâtului are lățimea de 41 m pe lungimea de 50 m ,în continuare terenul pârâtului având lățimea de 22,34 m ,precizându-se însă că diferența de teren cu suprafața totală de 19 mp nu se regăsește în titlul de proprietate emis în favoarea reclamantului.
Deși în raportul de expertiză topografică întocmit în dosarul nr._ s-a precizat că terenurile înscrise în actele de reconstituire menționate anterior se suprapun pe o suprafață de 243 mp, expertul a precizat că pentru identificarea terenurilor s-au luat ca puncte de referință hotarul din partea de N al terenului reclamantului și hotarul din partea de S al terenului moștenitorilor autorului Ș. C.(terenul acestora nefiind delimitat de terenul reclamantului), fără a se preciza dacă punerea în posesie pentru terenurile părților este conformă semnelor vechi de hotar existente între proprietățile acestora sau dacă există posibilitatea unei suprapuneri între terenul înscris în titlul de proprietate emis în favoarea reclamantului și terenul înscris în titlul de proprietate emis moștenitorilor Ș. C. ,cu atât mai mult cu cât potrivit convenției din data de 10.09.2007 în titlul de proprietate emis reclamantului a fost inclusă o suprafață din terenul validat moștenitorilor autorului Ș. C..
S-a arătat că din probele administrate nu rezultă care sunt actele de proprietate care au fost avute în vedere la constituirea ,respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile părților ,astfel că și în situația în care titlul de proprietate contestat ar fi fost emis pentru o suprafață de teren mai mare decât cea prevăzută de art.23-24 din Legea 18/1991 ,din probele administrate nu rezultă că reclamantul ar fi persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru eventuala diferență de teren
Faptul că unul dintre titlurile de proprietate cuprinde erori cu privire la amplasamentul terenurilor pe tarlale și parcele, amplasamentul în fapt al terenurilor fiind însă corect, nu reprezintă un motiv de nulitate a actelor de reconstituire ce cuprind aceste erori.
Art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 cu modificările și completările ulterioare prevede că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului, actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul L. Gh. V., criticând-o ca netemeinică și nelegală, în raport de prevederile art. 3041 , art. 312 alin.1-3, 5 și 6 1 C.p.civ. 1865, aplicabil în cauză. A solicitat casarea sentinței cu reținere în principal, iar în secundar cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță în vederea efectuării unei noi expertize topografice.
În fapt, susține că potrivit adresei nr. 96/2012 emisă de Primăria Crușeț cererea de reconstituire formulată de pârâtul B. I. P. privește alt teren și nu pe cel din titlul de proprietate, respectiv pe cel înscris în procesul verbal de punere în posesie; în plus, pârâtul nu deține HCJ de validare și nu figurează pe anexele de validare, încât respingerea acțiunii pentru nulitate trebuia respinsă ca lipsită de obiect nu ca nefondată.
Mai susține recurentul că rapoartele de expertiză topo conțin constatări contradictorii, încât greșit s-a respins cererea de efectuare a unei noi expertize topografice pentru a afla adevărul în cauză. Expertiza D., se arată în continuare, nu a respectat amplasamentul, forma, dimensiunile și vecinătățile înscrise în titlul de proprietate nr._/1997 și procesul verbal de punere în posesie aferent, fiind deplasat spre Sud peste terenul proprietatea moștenitorilor Ș. C., iar laturile terenului în punctele cardinale Nord și Sud sunt reprezentate ca linii frânte nu drept cum ar trebui.
Totodată, consideră că instanța de judecată nu poate lua în considerare, ca probă, susținerile comisiei locale fără a le corobora cu alte probe, iar în speță sunt aplicabile prevederile art. 22(23) alin.1 din Legea nr. 18/1991, în sensul că terenurile aferente casei de locuit, anexelor gospodărești, curtea și grădina din jurul acestora sunt și rămân în proprietatea actualilor deținători.
Se invocă și prevederile art. 24 din aceeași lege.
Mai critică sentința pentru nelegalitate în raport de art. 1200 alin.4 și art. 1202 alin.1 C.civil 1864 deoarece instanța de fond nu a ținut seama de decizia civilă nr. 3045/2012 a Tribunalului Gorj, care a statuat asupra valabilității actelor funciare emise reclamantului.
În fine, se critică hotărârea primei instanțe pentru nerespectarea principiului disponibilității reglementat de art. 129 alin.6 C.p.civ. 1865.
Intimatul pârât B. P. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Arată intimatul că expertul a constatat la fața locului că linia de hotar este trasată ținând seama de existența de peste 40 de ani a unor semne de hotar neschimbate. Or, recunoscându-se acest lucru de ambele părți, nu există suprapunere între terenurile proprietatea părților. Mai susține că reclamantul nu are cerere de reconstituire a dre4ptului de proprietate.
Părțile au depus înscrisuri.
Recursul este fondat în sensul celor ce urmează.
În litigiile funciare, când se contestă amplasamentul terenului uneia dintre părți, apare ca necesară efectuarea unei expertize topografice care să transpună în teren titlurile pe care părțile înțeleg să le opună. În această situație, dacă există suprapunere, se verifică îndreptățirea la reconstituire/constituire pentru fiecare dintre părți în funcție de normele legislației funciare.
Deși în mod lapidar prima instanță a reținut că pe baza probelor administrate nu se poate stabili care sunt actele de proprietate care au fost avute în vedere la reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate pentru reclamant și nu rezultă că reclamantul este persoană îndreptățită la reconstituire pentru diferența eventuală de teren ce ar exista peste cea constituită conform art. 23-24 din Legea nr. 18/1991, instanța de fond nu a lămurit contradicțiile dintre cele două expertize efectuate în cauză, dintre acestea doar una susținând ipoteza suprapunerii de terenuri.
Or, dat fiind că expertiza este opera unui specialist în domeniu, care lucrare trebuie să aibă un caracter științific, instanța de fond, în virtutea principiului aflării adevărului, trebuia să lămurească realitatea stării de fapt constată contradictoriu prin efectuarea unei noi expertize topografice, corect solicitată de recurentul reclamant.
Mai mult, instanța de fond face referire la faptul că niciuna dintre părți nu deține HCJ de validare, dar ulterior se contrazice, afirmând despre aplicarea art. 23-24 pentru reclamant, situație ce presupune existența unui drept de proprietate stabilit prin lege-ope legis, care nu mai necesită nici măcar cerere pentru recunoașterea sa din moment ce „de drept” deținătorul casei, anexelor, curții și grădinii este recunoscut de lege ca proprietar și al terenului aferent. Nevoia emiterii unui titlu rezultă din eventualele operațiuni juridice ulterioare ale proprietarului și din rațiunea asigurării probei. Or, potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991, în astfel de cazuri, se emite ca titlu un ordin al prefectului, nefiind deci necesară parcurgerea procedurii obișnuite ce include și hotărârea comisiei județene.
Ca atare, nu a lămurit instanța de fond pentru cât teren se aplică prevederile art. 23-24 din Legea nr. 18/1991, respectiv pentru cât era necesară emiterea unei HCJ, dacă se impunea.
Totodată, în raport de art. 129 alin.6 C.p.civ., prima instanță trebuia să administreze probele necesare care să stabilească dreptul de proprietate al reclamantului sub aspectul întinderii acestuia, care dispoziții legale se aplică în speță, anume cele privind reconstituirea sau art. 23-24 din Legea nr. 18/1991 de recunoaștere a proprietății prin lege, sau împreună.
În scopul stabilirii și a unei stări de fapt corecte prin raport de expertiză topografică, raportat la art. 305, 312 alin.1 și 5 C.p.civ. 1865, se va admite recursul, se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de recurentul reclamant L. Gh. V. împotriva sentinței civile nr. 2070 din 10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât B. I. P. și intimatele C. locală de fond funciar Crușeț și C. județeană de fond funciar Gorj, având ca obiect fond funciar plângere HCJ.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. R. | Judecător, V. N. | Judecător, M. T. |
Grefier, O.-D. M. |
Red R.Gh.
04 Decembrie 2013
Thn. . ex
Jud. fond N. M .P.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 1863/2013. Tribunalul GORJ | Acţiune în constatare. Hotărâre din 15-10-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
