Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 916/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 916/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 2380/318/2013
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 916
Ședința publică din data de 04 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte N. U.
Judecător G. D.
Judecător V. N.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă Obștea P. Dobriței împotriva sentinței civile nr. 2205/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Obștea M. R..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurenta reclamantă fiind reprezentată de avocat B. M., iar intimata pârâtă de vicepreședinte A. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, se constată depusă la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei pârâte, un exemplar comunicându-se părții adverse, avocat B. M. învederând că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat B. M. pentru recurentă a solicitat admiterea recursului, modificare a sentinței în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială.
A susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.581 C.pr.civ.
Interpelată de instanță, în sensul de a preciza dacă terenul de 2035 ha pentru care se solicită sistarea lucrărilor de tăiere este același cu terenul pentru care s-a dispus sistarea lucrărilor de tăiere masă lemnoasă prin decizia 2654 din 10.11.2010 a Tribunalului Gorj, avocat B. M. a învederat instanței că este vorba despre același teren însă în decizia respectivă nu s-a arătat amplasamentul terenului, respectiv UA și UP, astfel că reclamanta este pusă în imposibilitatea de a pune în executare decizia respectivă, motiv pentru care s-a promovat o nouă cerere de ordonanță președințială.
Reprezentantul intimatei a solicitat respingerea recursului, motivând că terenul de 2035 ha este proprietatea pârâtei care are titlu de proprietate pentru acesta .
TRIBUNALUL
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamanta Obștea P. Dobriței a chemat în judecată pe pârâta Obștea M. R., solicitând instanței ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună sistarea lucrărilor de tăiere masă lemnoasă (arbori) efectuate de pârâtă pe suprafața de 2035 ha situată în UP-V Valea Sohodolului pentru unitățile amenajistice (UA) înscrise în tabelul anexă la raportul de expertiză efectuat de expert P. S. în cauza ce formează obiectul dosarului nr._/318/2010, aflată pe rolul Judecătoriei Tg-J., până la rămânerea definitivă și irevocabilă a acestei cauze.
În motivarea acțiunii, a susținut că este proprietara suprafeței de teren menționate, teren cu vegetație forestieră, situat în punctele B. și Plăișor, iar pentru obținerea titlului de proprietate asupra acestei suprafețe de teren este în litigiu cu pârâta, litigiu ce face obiectul dosarului nr._/318/2010, aflat pe rolul Judecătoriei Tg-J..
A arătat că prin sentința civilă nr.1883/12.03.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea reclamantei și i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2535,30 ha teren forestier, în care este inclusă și suprafața de 2035 ha, iar prin decizia Tribunalului Gorj nr.1380/09.06.2010 sentința a fost casată și trimisă cauza la rejudecare, pentru a fi soluționată în contradictoriu cu pârâta, formându-se dosarul nr._/318/2010.
S-a susținut că deși pârâta știe că terenul este în litigiu, aceasta efectuează tăieri masive de masă lemnoasă, astfel încât există pericolul ca până la soluționarea irevocabilă a cauzei reclamanta să sufere mari prejudicii, iar terenul să fie defrișat în totalitate, în condițiile în care și prin decizia nr.2654/10.11.2010 pronunțată în dosarul nr._/318/2010 de Tribunalul Gorj a fost admisă cererea de ordonanță președințială și s-a dispus sistarea tăierilor de masă lemnoasă pentru suprafața de 1950,50 ha în punctele B. și Plăișor.
A solicitat admiterea cererii, întrucât atât reclamanta cât și pârâta pretind un drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.581 C.proc.civ.
În dovedirea cererii, a depus la dosar în copie sentința civilă nr.1883/12.03.2010 a Judecătoriei Tg-J., decizia nr.2654/10.11.2010 a Tribunalului Gorj, decizia nr.1162/20.05.2010 a Tribunalului Gorj, raport de expertiză tehnică întocmit de expert P. S. în dosarul nr._/318/2010, certificat de grefă.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
În apărare, în esență, a susținut că cererea nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de art.581 C.proc.civ., iar reclamanta ar trebui să depună o cauțiune în cuantum de 20% și să fie obligată să plătească suma de_ lei, pentru cheltuielile de administrare aferente administrării și pazei în regim silvic, a lucrărilor de conservare și igienizare, precum și lemnul de foc pentru coproprietari pentru anul 2013.
A invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentat cu privire la semnătura existentă pe acțiune, care este indescifrabilă, iar președintele C. I. nu are dovada de reprezentare a obștii.
A susținut că Obștea M. R., în temeiul sentinței civile nr.1312 a Judecătoriei Tg-J., irevocabilă prin decizia nr.238/2004 a Curții de Apel C., în care au fost aceleași părți, inclusiv Obștea P. Dobriței, pârâta este proprietara suprafeței de 5398,08 ha teren cu vegetație forestieră și pășuni în Valea Sohodolului, prin emiterea de titluri de proprietate.
S-a arătat că exploatarea forestieră, paza silvică cu un ocol silvic, ca și activitățile de conservare a pădurii în regim silvic reprezintă un drept și o obligație corelativă a proprietarului, având loc o administrare în regim silvic a proprietății comune.
S-a susținut că pentru anul 2013 Obștea M. R. are conform amenajamentului silvic pentru exploatare din conservare, igienizări 8000 mc și aproximativ 2000 mc, lemn foc și doborâturi de vânt pe toată proprietatea, iar pentru așa zisul teren în litigiu sunt planificate lucrări silvice de exploatare de aproximativ 2000 mc, din care 700 lemn doborâtură de vânt și lemn de foc, astfel că prin interzicerea dreptului de exploatare s-ar crea prejudicii Obștei M. R. în valoare de_ lei pentru anul 2013.
Cu privire la expertiza tehnică judiciară invocată în acțiune, s-a arătat că aceasta nu este un act justificativ al unui drept de proprietate pe suprafața invocată și solicitată de petentă, fiind în contradicție cu expertiza efectuată în anul 2003.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.1 alin.1 din Protocolul Adițional nr.1 CEDO.
În apărare, a depus la dosar factura fiscală nr.1347/12.02.2013.
Prin sentința civilă nr. 2205 din 12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosar nr._ a fost respinsă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta Obștea P. Dobriței în contradictoriu cu pârâta Obștea M. R. .
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentat, invocată prin întâmpinare, instanța constată că cererea de chemare în judecată a fost semnată de către avocat, iar împuternicirea avocațială a fost semnată de către reprezentantul legal al reclamantei, conform împuternicirii și încheierii nr.4773/29.11.2012 a Judecătoriei Tg-J., ca atare excepția va fi respinsă ca neîntemeiată.
Potrivit art. 581 alin.1 C.proc.civ., măsurile vremelnice se ordonă de instanța de judecată în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Din text rezultă două din condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, respectiv urgența și caracterul vremelnic al măsurii luate. O a treia condiție rezultă din caracterul vremelnic al măsurii, anume necercetarea fondului dreptului, fiind însă permisă examinarea aparenței dreptului reclamantului.
Reclamanta solicită sistarea lucrărilor de tăiere de arbori efectuate de către pârâtă pe suprafața de 2035 ha teren cu vegetație forestieră situate în pct. B. și Plăișor, cuprinsă în unitățile amenajistice menționate în anexa nr.7 la raportul de expertiză întocmit în dosar nr._/318/2010 de către expert P. S..
Dacă primele două condiții ar putea fi considerate îndeplinite, în sensul că urgența este dată de faptul tăierilor practicate de pârâtă, efectul fiind de neînlăturat pe termen scurt, iar vremelnicia este dată de faptul sistării lucrărilor specifice până la momentul rezolvării de către instanța de drept comun a litigiului între părți, totuși, cea de a treia condiție a examinării aparenței de drept nu este îndeplinită. Astfel, reclamanta nu a depus vreun act de proprietate asupra terenului forestier în litigiu, singura care dovedește că are un titlu asupra terenului fiind pârâta. Chiar dacă într-o altă cauză, în procedura dreptului comun, se contestă titlul pârâtei, până la pronunțarea unei hotărâri care să schimbe situația juridică, pârâta este proprietar și are dreptul la exercitarea prerogativelor dreptului, conform art.555 Cod civil.
Reclamanta nu face dovada că este proprietara respectivei suprafețe de teren cu vegetație forestieră de 2035 ha situate în pct. B. și Plăișor cu atât mai mult cu cât sentința civilă nr. 1883/12.03.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. prin care s-a dispus anularea parțială a HCJ nr. 4266/01.09.2006 dispunându-se și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafața de 2535,30 ha teren cu vegetație forestieră și pășune situată în pct. B. și Plăișor a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia civilă nr. 1380/09.06.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în care s-a reținut că solicitându-se strict reconstituirea în două puncte individualizate, instanța avea obligația să verifice acest amplasament în contradictoriu cu eventualii detentori, să verifice dacă în pct. B. și Plăișor mai există teren liber care să poată fi reconstituit reclamantei sau acesta a fost reconstituit altor persoane luându-se în considerare și apărările intimatelor în sensul că au fost emise titluri de proprietate în favoarea detentorului Obștea M. R. pentru suprafața de 1950,50 ha.
Astfel, prima instanță apreciază că aparența dreptului de proprietate asupra terenului de 2035 ha cu vegetație forestieră situat în pct. B. și Plăișor funcționează în favoarea pârâtei și nu în favoarea reclamantei cu atât mai mult cu cât dreptul de proprietate al pârâtei a fost stabilit printr-o sentință irevocabilă (s.c. nr. 1312/05.03.2004 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/2003) prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei pentru suprafața de 1833,18 ha teren cu vegetație forestieră și pășune potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, teren care la răsărit se învecinează cu Obștea D., fiind vorba de două terenuri distincte, iar suprafața de teren identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert P. S. se regăsește parțial în titlurile de proprietate eliberate pârâtei.
De asemenea, tot prin aceeași sentință s-a constatat că pârâtei i s-a validat și reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3339,86 ha din care 2369,30 ha teren cu vegetație forestieră și 970,56 ha pășune prin HCJ nr. 3146/2002 și titlul de proprietate necontestat, iar prin HCJ nr. 3344/2003 i s-a validat aceeași petiționare dreptul de proprietate pentru suprafața de 31,12 ha din care 23,33 ha teren cu vegetație forestieră și 7,79 ha pășune.
Mai mult decât atât, activitatea de bază a pârâtei fiind exploatarea masei lemnoase, blocarea acestei activități ar conduce la . și pierderea proprietății în favoarea statului, or, până la proba contrară, se prezumă că aceasta desfășoară activitatea de exploatare a materialului lemnos cu respectarea normelor silvice în vigoare.
În consecință, cu motivarea expusă mai sus, a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta Obștea P. Dobriței, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a susținut în esență că face dovada aparenței dreptului pretins, întrucât pe rolul instanței există litigiul de fond ce are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamantă pentru suprafața de 2535, 50 ha teren forestier în care este inclusă și suprafața de 2035 ha, cauză înregistrată sub nr._/318/2010 pe rolul Judecătoriei Tg-J..
S-a arătat că întrucât litigiul de fond datează încă din anul 2007, reclamanta a mai apelat la instanțe pentru sistarea tăierilor de masă lemnoasă, iar prin decizia nr.2654/2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, cererea a fost admisă.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii.
Intimata Obștea M. R. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, instanța de recurs reține soluția instanței de fond de respingere a cererii de ordonanță președințială ca fiind temeinică și legală, dar pentru considerentele ce urmează a fi expuse, substituind propria motivare.
Prin cererea dedusă judecății, reclamanta Obștea P. Dobriței a solicitat ca în contradictoriu cu Obștea M. R. să se dispună sistarea lucrărilor de tăiere masă lemnoasă efectuate de pârâtă de pe suprafața de 2035 ha teren situat în UP V Valea Sohodolului, teren descris în raportul de expertiză întocmit de P. S. în dosarul nr._/318/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Tg-J..
Observând actele dosarului se constată că dosarul nr._/318/2010 s-a format în rejudecare ca urmare a casării sentinței civile nr. 1883/12 martie 2010 a Judecătoriei Tg-J. pronunțată în dosar nr._ și trimiterii cauzei spre rejudecare.
Prin decizia nr.2654/10.11.2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2010 a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă Obștea P. Dobriței, fiind modificată sentința civilă nr.5560/03.09.2010 a Judecătoriei Tg-J. în sensul că a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Obștea P. Dobriței în contradictoriu cu intimata Obștea M. R., dispunându-se sistarea exploatării lemnoase de pe suprafața de teren de 1950,50 ha situată în punctele B. și Plăișor.
S-a reținut în considerentele deciziei că pentru terenul de 1950,50 ha se poartă un litigiu referitor la îndreptățirea la reconstituire a dreptului de proprietate pretins de reclamanta Obștea P. Dobriței, astfel că sunt îndeplinite dispozițiile art.581 C.pr.civ. impunându-se sistarea lucrărilor de exploatare lemnoasă până la soluționarea dosarului de fond.
Raportat la decizia amintită anterior și având în vedere cele arătate de apărătorul recurentei reclamante cu ocazia concluziilor asupra recursului în sensul că terenul de 2035 ha din prezenta cerere este unul și același cu terenul din decizia 2654/2010, tribunalul reține că reclamanta are deja o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus sistarea exploatării de masă lemnoasă asupra terenului ce face obiectul dosarului de fond având astfel un titlu executoriu, motiv pentru care nu se mai impune promovarea unei noi cereri de ordonanță președințială.
De menționat că ordonanța președințială se bucură de putere de lucru judecat relativă față de o nouă cerere de ordonanță președințială în care situația de fapt și de drept este identică.
În condițiile în care reclamanta are deja o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus sistarea exploatării de masă lemnoasă de pe terenul ce face obiectul dosarului de lege 18, dosar înregistrat sub nr._/318/2010, o nouă cerere de ordonanță președințială întemeiată pe aceeași situație de fapt și de drept nu mai poate fi primită.
Susținerea recurentei că în decizia nr.2654/2010 a Tribunalului Gorj nu se identifică amplasamentul prin menționarea unității amenajistice în care se află terenul în litigiu, nu justifică promovarea unei noi cereri de ordonanță președințială.
Văzând și dispozițiile art.312 C.pr.civ. raportat la art.581 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă Obștea P. Dobriței prin administrator C. I. împotriva sentinței civile nr.2205/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Obștea M. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 04.04.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. U. | Judecător, G. D. | Judecător, V. N. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.G.D.
Tehnored.L.M.
Jf.A. T.
Ex.2/08 aprilie 2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2085/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1428/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
