Pretenţii. Decizia nr. 533/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 6355/318/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 533/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. Județean de Ambulanță Gorj împotriva sentinței civile nr.5184/01.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul pârât C. I., lipsă fiind apelantul reclamant S. Județean de Ambulanță Gorj.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Intimatul pârât C. I. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că și el a suferit leziuni traumatice așa cum rezultă din certificatul medico-legal depus în instanță.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea, înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg J., sub numărul_, reclamantul S. Județean de Ambulanță Gorj a chemat în judecată pe pârâtul C. I., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1010,4 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul și asistența medicală oferită în data de 04.09.2010, conform fișei de solicitare nr.1633 și 1635 solicitare efectuată prin intermediul apelului de urgență 112, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 04.09.2010, a existat o solicitare prin apelul de urgență 112 în urma căreia a fost dirijată o ambulanță în localitatea Vlăduleni pentru transportul și asistența medicală a victimei G. A. diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral deschis prin agresiune.
Mai arată reclamantul că, la fața locului echipajul ambulanței a acordat primul ajutor prin tratamentul medical corespunzător și adecvat, partea vătămată fiind transportată la Spitalul Orășenesc de Urgență Rovinari și transferat la Spitalul Județean de Urgență Tg-J. pentru tratament și investigații de specialitate.
Reclamantul a susținut că prin adresa nr._/04.05.2011 a Postului de Poliție Bîlteni s-a comunicat că partea vătămată a depus plângere penală împotriva agresorului, că prin adresa 4797/VIII/1/2011/01.11.2011 s-a propus neînceperea urmăririi penale și deși a fost somat, nu s-a prezentat pentru a achita cheltuielile medicale astfel că, se impune prezenta acțiune în vederea recuperării prejudiciului considerând că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale .
În drept invocă incidente dispozițiile art. 1357,art.1359, art. 1381 cod civil și disp. art.313 din Lg.95/2006, pe care s-a și întemeiat în drept acțiunea.
Prin sentința civilă nr.5184/01.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Ambulanță Gorj,cu sediul în Tg- J., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul C. I., domiciliat în comuna Bîlteni, ..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că la data de 04.09.2010, a existat o solicitare prin apelul de urgență 112 în urma căreia a fost dirijată o ambulanță în localitatea Vlăduleni pentru transportul și asistența medicală a victimei G. A. diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral deschis prin agresiune, acesta beneficiind de asistență medicală de urgență, astfel cum rezultă din decontul de cheltuieli și listarea medicației, existente la dosarul cauzei.
Potrivit prevederilor art. 313 Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, răspund potrivit legii, si au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, constând în cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordată.
În considerarea temeiului juridic invocat de către reclamant, respectiv prevederile art. 1357,1359, 1381 Cod civil, condițiile ce trebuie întrunite cumulativ pentru angajarea răspunderii civile delictuale a unei persoane sunt: existenta unei fapte ilicite a unei persoane, prin care s-au adus prejudicii materiale sau morale unei alte persoane,prejudiciul, existenta unei legături de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat si vinovăția autorului faptei ilicite.
În speță, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, pârâtul nefiind vinovat de fapta ce a provocat reclamantului cheltuielile făcute cu medicația sa.
În acest context, se mai reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 92 din Legea nr.95/2006, acordarea asistentei medicale publice de urgență este o datorie a statului si un drept al cetățeanului. Ca atare, textul de lege nu impune, pentru acordarea asistenței de urgență, ca persoana care a fost victima unei agresiuni, să facă vreo dovadă în acest sens, iar potrivit dispozițiilor art.93 alin.1 din Legea nr.95/2006, finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgență se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății, bugetul Ministerului Administrației și Internelor, precum și prin bugetele altor ministere și instituții cu rețea sanitară proprie,din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate,din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări.
Totodată, instanța a mai reținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art. 313 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, conform cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
S-a apreciat de instanță că dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 nu instituie vreo excepție de la regula finanțării asistenței medicale de urgență din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ci permit doar furnizorilor de servicii medicale să se întoarcă cu o acțiune în regres împotriva agresorului pentru recuperarea prejudiciului suferit, fără a influența dreptul victimei la asistență medicală de urgență și fără a condiționa acordarea acestei asistențe, de furnizarea vreunei dovezi privind . suferită.
Pe de altă parte, disp. art. 313 din Legea nr.95/2006, reglementează acțiunea în regres, care presupune posibilitatea unității medicale de a recupera aceste cheltuieli de la agresor, în speță numitul G. A., chiar dacă formulase plângere penală în cauza respectivă s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva pârâtului, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. h C.p.p. așa cum rezultă din adresa 4797/VIII/1/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-J.. Se mai are în vedere faptul că și pârâtul deține un certificat medico-legal cu 12-14 zile îngrijiri medicale.
S-a concluzionat de instanța de fond că pârâtul chiar dacă nu a formulat plângere prealabilă împotriva agresorului și prin această neglijență i s-a produs prejudiciul ce este ținut a-l repara, conform art.999 Cod civil, nu poate fi reținută, întrucât inacțiunea constituie faptă ilicită, în sensul prevăzut de art. 998-999, doar atunci când norma legală obligă pe o persoană să acționeze într-un anumit mod, iar cerința legală nu este respectată.
Ori, prin dispozițiile Codului penal, referitoare la infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă, se instituie dreptul de a formula plângerea în favoarea persoanei vătămate și nu o obligație în sarcina acesteia, pentru ca omisiunea formulării unei astfel de plângeri sau retragerea ei să constituie faptă ilicită.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul S. Județean de Ambulanță Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța nu a luat în considerare faptul că intimatul pârât a fost parte în dosarul penal nr.5847/P/2010, ca urmare a plângerii depuse de partea vătătămată G. A., dosar penal care a fost soluționat în data de 05.10.2010, în cauză fiind incidente disp.art.10 lit.h din C.pr.pen și apreciază că prin împăcarea părților sau retragerea plângerii prealabile, agresorul, în speță pârâtul, nu poate fi absolvit de suportarea cheltuielilor aferente cu transportul și asistența medicală a părții vătămate G. A. în conformitate cu dispozițiile art. 313 alin.1 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Totodată, s-a mai susținut că prejudiciul constituie o condiție esențială a răspunderii civile delictuale și reprezintă consecința negativă suferită de o anumit persoană, datorită faptei ilicite a unei alte persoane și ca element al răspunderii civile delictuale este nu numai fapta comisivă ci și omisiunea în măsura în care norma juridică obligă persoana să acționeze în acest mod, iar acesta nu s-a conformat dispoziției legale și faptul că intimatul pârât nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai un început de dovadă în folosul părții potrivnice în raport de disp.art. 358 NCPCC.
S-a depus de către intimatul pârât xerocopie de pe certificatul medico-legal eliberat la data de 06.09.2010 de S. de Medicină Legală Gorj și de pe adresa nr. 1542/04.03.2011 emisă de S. Județean de Ambulanță Gorj.
Tribunalul, analizând motivele de apel, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1010,4 lei ce reprezintă cheltuieli efectuate cu transportul și asistența medicală oferită în data de 04.09.2010, conform fișei de solicitare nr.1633 și 1635 solicitare efectuată prin intermediul apelului de urgență 112, cu cheltuieli de judecată.
În raport de apărările și susținerile părților, coroborate cu înscrisurile depuse, în mod corect a reținut instanța că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv pârâtul nu este vinovat de fapta ce a provocat reclamantului cheltuielile făcute cu medicamentația sa.
Dispozițiile art.313 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății nu instituie vreo excepție de la regula finanțării asistenței medicale de urgență din fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ci permit doar furnizorilor de servicii medicale să se întoarcă cu acțiune în regres împotriva agresorului pentru recuperarea prejudiciului suferit fără a influența dreptul victimei la asistență medicală de urgență și fără a condiționa acordarea acestei asistențe, de furnizarea vreunei dovezi privind . suferită.
S-a reținut de instanța de fond că s-a formulat plângere penală de numitul G. A. și în cauza respectivă s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva pârâtului, fiind incidente disp.art. 10 lit h C.pr.pen., așa cum a rezultat din adresa nr. 4797/VIII/1/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg.J. și s-a avut în vedere și faptul că pârâtul deține un certificat medico-legal cu 12-14 zile îngrijiri medicale.
Potrivit dispozițiilor Codului Penal, referitoare la infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă, se instituie dreptul de a formula plângere în favoarea persoanei vătămate și nu o obligație în sarcina acesteia, pentru ca omisiunea formulării unei astfel de plângeri sau retragerea ei să constituie faptă ilicită.
Deci, chiar dacă pârâtul nu a formulat plângere prealabilă împotriva agresorului și prin această neglijență i s-a produs prejudiciul ce este ținut a-l repara nu poate fi reținută, întrucât inacțiunea constituie faptă ilicită doar atunci când norma legală obligă pe o persoană să acționeze într-un anumit mod, iar cerința legală nu este respectată.
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că instanța de fond a stabilit corect starea de fapt în raport de obiectul cauzei și temeiul juridic invocat pe baza probelor administrate, motiv pentru care urmează a respinge apelul ca nefondat.
Văzând și disp.art. 480 Cpr.civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelantul reclamant S. Județean de Ambulanță Gorj împotriva sentinței civile nr.5184/01.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.11.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red N.U.
19 Noiembrie 2013
Thn. .. fond L.C.
4ex
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 15-10-2013, Tribunalul GORJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 2085/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
