Fond funciar. Decizia nr. 555/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 555/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 01-03-2013 în dosarul nr. 5200/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.555
Ședința publică din 01 martie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. E. S.
Judecător: N. B.
Judecător: V. B.
Grefier: L. G. C. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul P. V. împotriva sentinței civile nr._/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul pârât T. M. și intimații C. L. Plopșoru pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1191.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat G. G., pentru recurentul reclamant P. V., intimatul pârât T. M. asistat de avocat B. C., lipsind recurentul reclamant P. V. și reprezentanții intimatelor C. L. Plopșoru pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1191.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus de către intimatul pârât T. M. întâmpinare cu privire la recursul de față și având în vedere precizarea reprezentantului recurentului reclamant P. V. că nu solicită acordarea unui termen pentru observarea întâmpinării, recursul fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe recurs.
Avocat G. G., pentru recurentul reclamant P. V., a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile promovate. S-a arătat astfel că intimatul pârât din cauza de față a adresat instanței o acțiune pentru a fi obligat organul local la întocmirea și înaintarea documentației premergătoare eliberării titlului de proprietate, iar instanța a obligat organul local doar să înainteze documentația, nu și să o întocmească, ceea ce conduce la concluzia că aceasta era bine întocmită la acel moment. După rămânerea definitivă a acestei hotărâri, deși exista un proces verbal de punere in posesie, s-a întocmit un alt proces verbal prin care s-au schimbat dimensiunile terenului, iar acest proces verbal a fost avut în vedere la eliberarea titlului de proprietate în favoarea intimatului pârât. S-a mai menționat că la fila 20 din dosarul cauzei există o adresă a organului local în care se justifică de ce s-a modificat procesul verbal, iar acest proces verbal nu trebuia să fie avut în vedere la întocmirea raportului de expertiză. A solicitat obligarea intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în acest dosar.
Avocat B. C., pentru intimatul pârât T. M., a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, apreciind că aceasta este rezultatul interpretării corecte a legii și nu există motive de nulitate absolută pentru titlul de proprietate eliberat în favoarea pârâtului. S-a arătat că recurentul reclamant stăpânește o suprafață de teren mai mare decât cea reconstituită în proprietate, căci probele atestă că acesta din urmă nu justifică dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață reconstituită. Astfel, după cum rezultă din înscrierile din registrul agricol reclamantul sau autorul său nu au deținut teren pe raza satului Ceplea ci pe raza satului C., iar pentru terenul deținut recurentul reclamant invocă un schimb verbal cu familia Chiot, schimb care nu este însă dovedit cu reflectarea acestuia în registrul agricol. A mai arătat că recurentul reclamant realizează critici referitoare la cele două procese verbale între care există o diferență în ceea ce privește fondul stradal, dar aceste elemente nu sunt de natură a modifica esențial suprafața deținută în proprietate. De asemenea, a mai subliniat și faptul că, în condițiile în care recurentul reclamant deține o suprafață mai mică înscrisă în actele de proprietate decât cea ocupată, acesta nu și-a atacat propriile acte de constituire. A solicitat obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată si înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg-J. reclamantul P. M.G. (în prezent decedat, acțiunea fiind însușită de moștenitorul acestuia, P. V.) a chemat în judecată pârâții T. M., C. L. Plopșoru pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren lată de aproximativ 1 m și lungă din șoseaua națională E 79 spre est până în drumul comunal, parte integrantă din terenul în suprafață totală de 8700 mp situat în . învecinat la nord cu P. G. și moștenitori C. D., la sud cu D. V. și moștenitori C. Polina, la est cu drum . est cu șoseaua națională E 79.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul terenului pe care îl revendică, parte integrantă din suprafața de 8700 mp pentru care i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._ și procesul verbal de punere în posesie, iar terenul în litigiu este ocupat de pârât, care este vecinul pe latura de nord și în ciuda demersurilor făcute, acesta refuză să-i lase terenul în deplină proprietate. A mai arătat că pârâtul a dat în judecată C. L. Plopșoru pentru aplicarea legii 18/1991 solicitând ca aceasta să procedeze la anularea procesului verbal de punere în posesie eliberat, în sensul menționării unei alte dimensiuni astfel încât să fie inclusă și bucata de teren pe care reclamantul o revendică, acțiune respinsă de către instanță. Cu ocazia expertizei efectuate în acea cauză, s-a constatat însă că pârâtul T. M. nu justifică întreaga suprafață de teren pe care o ocupă.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar titlul de proprietate nr._/16.12.2008, procesul verbal de punere în posesie și schița terenului.
La termenul de judecată din data de 10.04.2012 pârâtul–reclamant P. V. a formulat o precizare prin care, sub aspect reconvențional, a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/16.12.2008 eliberat reclamantului pârât T. M., cât și a actelor premergătoare, respectiv procesul verbal de punere în posesie și schiță anexă la acesta. A precizat că solicită constatarea nulității actelor respective pentru suprafața de teren de 76 mp astfel cum au fost identificați prin raportul de expertiză întocmit de expert L. I..
De asemenea, a mai menționat că lățimile proprietăților sunt delimitate la stradă de garduri construite din beton al căror aliniament este modificat dinainte de anul 1990, acestea fiind construite prin anii 1985–1986, iar stâlpii de beton mărginași ai proprietăților lor sunt amplasați unul lângă altul.
În cauză pârâtul–reclamant a formulat întâmpinare, prin care a arătat că suprafața de 76 mp pentru care se solicită anularea titlului de proprietate este parte integrantă din suprafața totală de 8700 mp teren pe care părinții săi T. N. și S. l-au dobândit prin contract de vânzare–cumpărare, iar reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut ca urmare a cererii depuse de el, în calitate de moștenitor, pe vechiul amplasament și că terenul reconstituit este îngrădit de la data încheierii actului de vânzare cumpărare și aliniamentul gardurilor împrejmuitoare nu a fost modificat. Prin cererea cu care a fost investită instanța, reclamantul solicită constatarea nulității absolute a titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 76 mp care s-ar suprapune cu terenul proprietatea pârâtului și pentru care ar deține titlu de proprietate. A mai arătat că prin raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. și având ca obiect revendicare (în prezent suspendat până la soluționarea prezentei cauze) s-a concluzionat, după transpunerea actelor în teren că suprafața de 76 mp se regăsește în titlul său de proprietate, iar în ceea ce-l privește pe reclamant expertiza a subliniat lipsa actelor de proprietate doveditor, cât și titlul său de proprietate și că s-a stabilit că cele două titluri nu se suprapun și că reclamantul nu poate dovedi dreptul de proprietate pe această suprafață de teren.
Prin sentința civilă nr._/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul P. V. împotriva pârâților T. M., C. L. Plopșoru pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 și a fost obligat reclamantul P. V. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința civila nr.8287/23._ a Judecatoriei Tg-J. a fost admisă acțiunea formulata de T. M. si a fost obligata pârâta C. L. Plopșoru pentru aplicarea Legii 18/1991 să înainteze către C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 documentația necesară eliberării titlului de proprietate pe numele reclamantului asupra suprafeței de 8700 mp teren situat pe raza comunei Plopșoru, satul Ceplea, județul Gorj. S-a reținut că la data de 14.03.1991 reclamantul T. M. a formulat o cerere prin care solicita împreună cu fratele său, T. C., reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri în suprafață totală de 2,20 ha situate pe raza comunei Plopșoru provenite de la autorul T. N., dar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost semnată decât de reclamantul T. M..
S-a reținut și aspectul că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a 2,86 ha situate pe raza comunei Plopșoru, satul Ceplea, iar ulterior i s-a întocmit și proces verbal de punere în posesie asupra terenului în suprafață de 8700 mp menționat în contractul de vânzare-cumpărare din anul 1953. În urma pronunțării acestei sentințe a fost emis titlul de proprietate nr._/16.12.2008 pentru o suprafață de 8700 mp, din adresa înaintată de comisia locala reieșind ca la baza emiterii acestui titlu a stat sentința civilă amintită, precum și actele vechi de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare din anul 1958 încheiat între I. V. și Tudorascu N..
Instanța de fond a arătat că prin acțiunea de față reclamantul P. V. contesta titlul de proprietate emis paratului Tudorascu întrucât considera că o suprafață de 76 mp din acest titlu a fost reconstituita în mod greșit pârâtului.
Astfel, la data de 03.10.2005 a fost emis primul proces verbal de punere în posesie, act neînsușit de către pârâtul Tudorascu datorita delimitărilor făcute de comisia locala, în sensul ca acesta nu a fost de acord cu limitele identificate atât pe lungime cat si pe lățime. Ulterior, la data de 22.09.2008 a fost întocmit un alt proces verbal de punere in posesie, act ce a stat la baza emiterii titlului contestat de către reclamant, emiterea celui de-al doilea proces verbal fiind făcută după pronunțarea de către Judecătoria Tg-J. a sentinței civile nr.8287/23._. În acest sens reclamantul invoca drept motiv de nulitate parțiala acest aspect, respectiv că primul act de punere în posesie, unde se prevedea o lățime mai mica la frontul stradal nu a fost anulat, însa judecătoria a apreciat că fiind un act neînsușit de către persoana îndreptățită la reconstituire conform HG nr.890/2005, acesta nu si-a produs efectele juridice.
S-a subliniat de către instanța de fond că, în conformitate cu art.34 din HG nr.890/2005 „punerea în posesie cu terenuri agricole a persoanelor îndreptățite, pe bază de măsurători topografice, se va efectua în conformitate cu prevederile art.27 din Legea nr.18/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general. În situația în care volumul lucrărilor depășește posibilitățile de lucru ale comisiei, acestea se pot executa prin prestări de servicii de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general ai agenților economici. Persoanele care au formulat plângeri la judecătorie vor fi puse de către comisii în posesie provizoriu cu suprafețele stabilite pe baza hotărârii comisiei județene până la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive si irevocabile. În cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente ale proprietarilor deposedați, iar proprietarii vecini recunosc limitele acestor proprietăți pe toate laturile, comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății formulată în scris întocmește planurile parcelare și înaintează în termen de 10 zile documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv pentru eliberarea titlurilor de proprietate. Punerea în posesie se face prin întocmirea procesului-verbal conform machetelor prevăzute în anexa nr.19 și prin semnarea acestuia. Un exemplar al procesului-verbal se înmânează proprietarului împreună cu schița terenului”.
Din economia textelor legale menționate reiese ca procesul verbal trebuie semnat de către cel pus in posesie, nesemnarea acestuia atrăgând ineficacitatea schiței întocmite. Este adevărat ca în procesul verbal emis ulterior si implicit în schița întocmita este menționata o latime la frontal stradal de 21,70 ml fata de 20,39 ml cât erau menționați in prima măsurătoare, însa instanța trebuie sa verifice daca aceasta diferență aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantului vecin pe partea de nord cu pârâtul.
Din analiza schiței aferente procesului verbal de punere în posesie aflata la fila 15 în dosarul cauzei reiese ca în anul 2002 reclamantul P. G. a fost pus în posesie pe un teren cu o lățime spre DE 79 de 19 ml, expertul topo L. I. concluzionând in raportul de expertiza întocmit in dosarul_ al Judecătoriei Tg-J. ca reclamantul si-a identificat terenul sau măsurând lățimea la frontal stradal de 19 m de la hotarul cu Tudorascu M., respectiv din punctual 1 pana in punctual 39 materializat printr-un semn pe gardul de beton, conform schiței anexe nr.1 la raportul de expertiza din dosarul cauzei. Același expert a concluzionat că deși în acte paratul Tudorascu are o lățime la frontal stradal de 21,70 m, in fapt deține si folosește o lățime de 20,33 m, litigiul dintre parți derivând tocmai din aspectul posesiunii suprafeței de 76 mp (suprafața rezultata din diferența dintre lățimea din acte de 21,70 m si lățimea efectiv folosita de reclamant de 20,33 m, respectiv 1,37 la . 55,47 m pe linia ce desparte proprietățile parților).
Aceasta suprafața se găsește în titlul de proprietate contestat si este folosită de către reclamantul P. G., însă s-a reținut că aceasta suprafața excede suprafeței pentru care a fost pus în posesie si asupra căreia își exercita atributele dreptului de proprietate în mod legal, respectiv terenul pentru care a fost pus în posesie paratul nu include si terenul reclamantului, fiind respectată prin emiterea actelor de proprietate lățimea la frontal stradal de 19 m astfel cum figurează in acte.
De altfel, deși pretinde pentru sine o lățime mai mare cu 1,10 m respectiv 21,10 m, reclamantul nu si-a contestat propriile acte si nu a formulat obiecțiuni la momentul punerii în posesie pe un teren lat de 19 m. Faptul ca deține o suprafață de teren mai mica decât în acte nu este de natura sa determine convingerea instanței ca pe acest teren a fost pus în posesie pârâtul întrucât si acesta are în titlu suprafața de 8700 mp si deține în fapt 7681 mp conform schiței anexa la raportul de expertiza. Pe de alta parte instanța a arătat că în schița anexa la raportul de expertiza reclamantul deține o casa care se întinde parțial si pe terenul din partea de nord, respectiv pe terenul deținut de P. A.. Deși reclamantul arată că actul din 1958 nu cuprinde dimensiunile terenului, respectiv lungime si lățime, s-a apreciat că nici emiterea actelor sale de proprietate nu s-a făcut pe baza de acte care sa prevadă o lățime mai mare de 19 m la . mai mare decât cea deja reconstituită.
În acest sens nu pot fi luate în considerare argumentele din precizarea depusa de reclamant referitoare la aspectul încălcării lățimii deținute de reclamant la . de proprietate în favoarea paratului pentru argumentele expuse mai sus. De asemenea s-a evidențiat retine si aspectul ca cele doua titluri nu se suprapun, expertul arătând că nu poate preciza care au fost reperele luate în considerare la emiterea titlului de proprietate în favoarea reclamantului și în cauză nu exista niciunul din motivele de nulitate absoluta prevăzute de art.III din Legea nr.169/2007, titlul de proprietate fiind emis în concordanță cu actele premergătoare, iar pârâtul fiind persoană îndreptățita la reconstituire.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs recurentul reclamant, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii promovate și constatării nulității absolute parțiale, pentru suprafața de 76 mp, a titlului de proprietate eliberat în favoarea intimatului pârât.
S-a arătat în motivarea recursului că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art.304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă, instanța neanalizând în mod corect situația de fapt a terenurilor deținute în proprietate de către părți. S-a arătat astfel că intimatului pârât i s-a validat suprafața de 0,87 ha, iar actele de proprietate reprezentate de titlul de proprietate nr._/16.12.2008 au fost întocmite și eliberate în baza sentinței civile nr. 8287/23.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._/318/2007 și nu ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea autorului T. M.. S-a arătat că, fără o justificare legală, organul local l-a pus în posesie pe intimatul pârât pentru suprafața de 8700 mp, întocmind procesul verbal de punere în posesie din 08.02.2005 împreună cu schița anexă, însă ulterior, organul local a întocmit un nou proces verbal de punere în posesie la data de 22.09.2008 în mod abuziv și cu încălcarea prevederilor legale. S-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că, deoarece nu a fost însușit prin semnare de către intimatul pârât, procesul verbal de punere în posesie nu poate produce efecte juridice deoarece prin sentința civilă nr.8287/2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2007 organul local fusese obligat să înainteze documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, iar această documentația reprezentată de procesul verbal de punere în posesie din 08.02.2005 a fost apreciată ca fiind corectă de către instanța de judecată, astfel încât nu mai putea fi repusă în discuție de către organul local. Această concluzie este urmare a faptului că, deși în acțiunea promovată pe rolul judecătoriei s-a solicitat întocmirea și înaintarea documentației premergătoare, instanța a admis doar în parte cererea doar în ceea de privește înaintarea documentației premergătoare, considerând că documentația era deja existentă formării emiterii procesului verbal din anul 2005.
S-a mai arătat în recursul promovat că între cele două procese verbale de punere în posesie există diferență în ceea ce privește suprafețele pe categorie de folosință, apreciindu-se că prin intermediul acestor modificări s-a diminuat fondul la stradă pentru terenul deținut de recurentul reclamant, iar procesul verbal din data de 22.09.2008 a fost întocmit la stăruința și presiunea pârâtului, care a intenționat mărirea suprafeței cu destinația curții construcții. S-a mai arătat că în adresa emisă de către organul local în dosarul nr._/318/2007 al Judecătoriei Tg-J. s-a specificat că prin modul în care pârâtul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pe terenul loc de casă s-a încălcat dreptul de proprietate al vecinilor din partea de nord și sud, iar datorită modului de amplasare a construcțiilor vecinului din partea de sus pârâtul nu mai putea recupera terenul și a pretins că diferența de lățime să fie luată de la recurentul reclamant.
Un alt argument a fost acela că ambele părți au construite la stradă garduri de ciment anterioare reconstituirii dreptului de proprietate și în acest mod părțile și-au recunoscut hotarul terenurilor, iar pretenția intimatul pârât că lățimea sa este cu 1,30 m spre nord față de stâlpul de beton al gardului este nejustificată, ceea ce conduce la ideea că titlul său de proprietate este nelegal eliberat pentru suprafață descrisă în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg–J.. De asemenea, prin contractul de vânzare–cumpărare invocat de intimatul pârât ca temei al dreptului său de proprietate nu se menționează dimensiunile terenului, iar stabilirea lățimii acestuia de 21,7 m în partea de vest (lățime care încalcă proprietate reclamantului) este arbitrară și nejustificată.
La rândul său, intimatul pârât T. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond. S-a arătat că în mod corect judecătoria a reținut că procesul verbal din anul 2005, care nu a fost însușit de către T. M., nu a fost avut în vedere la emiterea titlului de proprietate, fiind anulat ulterior de către organul local, iar cel de-al doilea proces verbal din anul 2008 a fost întocmit după pronunțarea sentinței civile nr.8287/2007 în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J.. S-a arătat că instanța de fond a apreciat, de asemenea, corect, că această diferență dintre cele două procese verbale nu este de natură a aduce atingere dreptului de proprietate al reclamantului în condițiile în care acesta din urmă deține și folosește o lățime mai mare decât cea pentru care a fost pus în posesie. S-a mai menționat că recurentul reclamant contestă dimensiunile terenului intimatul pârât pentru considerentul că actul de vânzare–cumpărare din anul 1962 nu specifică aceste dimensiuni, însă la rândul său nu face dovada dreptului de proprietate pentru nici o suprafață de teren pe raza satului Ceplea. Pretinsul schimb de terenuri cu familia Chiot nu a fost probat în nici un fel, autorul intimatului pârât a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul aflat pe raza satului C., iar extrasele de rol agricol din anul 1962 pentru autorii Chiot și P. infirmă existența unui schimb de teren pentru perioada anterioară anului 1962.
Analizând recursul de față, tribunalul reține că acesta critică sentința instanței de fond ca fiind dată cu interpretarea greșită a probelor administrate și aplicarea greșită a legii, tribunalul urmând să analizeze sentința recurată prin prisma acestor motive.
Astfel, prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg–J. reclamantul P. V. a chemat în judecată pârâtul T. M. solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună nulitatea absolută parțială, pentru suprafața de 76 mp, a titlului de proprietate nr._/16.12.2008 eliberat în favoarea lui T. M. dar și a actelor premergătoare, motivul de nulitate invocat de reclamant fiind acela că prin modalitatea în care au fost eliberate aceste acte de proprietate i-a fost afectat dreptul său de proprietate pentru terenul învecinat.
Tribunalul reține că în speță sunt aplicabile astfel dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997, instanța urmând să verifice dacă pârâtul chemat în judecată este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 76 mp în litigiu, dar și dacă la rândul său, această suprafață aparține reclamantului P. V., în sensul că acesta din urmă ar fi persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate. Instanța de fond a fost ținută astfel să analizeze cu prioritate dacă reclamantul care pretinde un drept este el însuși titularul acestui drept, iar în speța de față tribunalul urmează să analizeze mai întâi dacă reclamantul P. V. este persoană îndreptățită la reconstituire, în sensul prevăzut de Legea 18/1991 pentru suprafața de 76 mp.
În ceea ce privește îndreptățirea reclamantului P. V. la reconstituirea dreptului de proprietate, se reține că acesta din urmă deține pe raza satului Ceplea o suprafață de teren care a aparținut anterior cooperativizării autorilor P. și Chiot, însă după cum rezultă din mențiunile din registrul agricol anterior cooperativizării, autorul recurentului reclamant nu a deținut în proprietate terenul în punctul în litigiu, suprafața din titlul de proprietate nr._/10.10.2006 eliberat în favoarea lui P. V. figurând înscrisă la rolul agricol la autorul Chiot I C.. Pentru acest teren a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate Chiot I., moștenitoarea lui Chiot C., această cerere a fost validată prin HCJ nr.21/1991 în favoarea autorului Chiot C., numai titlul de proprietate fiind eliberat în favoarea lui P. V..
Art.8 din Legea 18/1991 stabilește că reconstituirea dreptului de proprietate se realizează la cerere, în favoarea autorului deposedat (autorul care s-a înscris cu terenul în CAP), iar în ceea ce privește terenul în litigiu, acesta a aparținut autorului Chiot C., a fost solicitat în procedura Legii nr.18/1991 de moștenitorii acestuia și validată în favoarea lui Chiot C., astfel încât nu se poate spune despre recurentul reclamant P. V. că este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, în sensul prevăzut de Legea 18/1991. În condițiile în care terenul pentru care s-a eliberat titlul de proprietate în favoarea recurentului reclamant nu a aparținut autorului acestuia (după cum însuși reclamantul recunoaște), recurentul reclamant nu poate pretinde pentru sine această suprafață de teren și pe cale de consecință nu este în măsură să conteste modalitatea în care s-a realizat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea unei terțe persoane. Simplul fapt că deține un titlu de proprietate (care nu a fost însă eliberat conform dispozițiilor art.8 din Legea nr.18/1991 persoanei deposedate) nu îl face titularul unei cereri întemeiate pe dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997, iar instanța nu este ținută să analizeze legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea lui T. M., în condițiile în care însuși titlul reclamantului este viciat prin faptul că P. V. nu este persoană îndreptățită la reconstituire pentru terenul validat în favoarea autorului Chiot C..
Din acest motiv sunt lipsite de relevanță criticile recurentului reclamant referitoare la neregularitățile din procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea lui T. M., recurentul reclamant nefiind în măsură să formuleze aceste critici decât dacă ar fi dovedit mai întâi calitatea sa de persoană îndreptățită la reconstituire, dovadă care, după cum s-a arătat, nu a fost administrată. De altfel, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond că la baza titlului de proprietate contestat stă procesul verbal din anul 2008 care a fost însușit prin semnătură de către T. M., iar procesul verbal din anul 2005 nu produce efecte juridice, iar în condițiile în care recurentul reclamant ocupă o suprafață mai mare decât cea menționată în titlul său de proprietate nu poate contesta actele de reconstituire realizate în favoarea unor terțe persoane pentru o parte din terenul ocupat.
Pentru considerentele expuse tribunalul apreciază că instanța de fond a realizat o interpretare corectă a legii aplicabile situației de fapt corect stabilită și a avut în vedere dispozițiile art.8 și art.27 din Legea 18/1991 și art.III din legea nr.169/1997 pe care le-a interpretat în mod corect, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 punctul 8 și 9 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza art.304 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul de față și în baza art.274 Cod procedură civilă va fi obligat recurentul reclamant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recursul intimatului pârât T. M., și anume la suma de 700 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la fila 19 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul P. V. împotriva sentinței civile nr._/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul pârât T. M. și intimații C. L. Plopșoru pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1191.
Obligă recurentul reclamant P. V. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs către intimatul pârât T. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 01 martie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. E. S. | Judecător, N. B. | Judecător, V. B. |
Grefier, L. G. C. I. |
Red. N.B/teh.O.V/2 ex/08.03.2013/J.f D.B
| ← Anulare act. Hotărâre din 20-02-2013, Tribunalul GORJ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
