Grăniţuire. Decizia nr. 309/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 15708/318/2009*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 309/2013
Ședința publică din 27 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelanta pârâtă . de apelanții reclamanți Țavoc C. A., Țavoc GR. M., C. A M. L., împotriva sentinței civile nr. 2039 din 07.03.2013, pronunțată de Judecătoria TG J., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă Țavoc Gr. M. asistată de avocat L. E., lipsă fiind apelanta pârâta . de administrator T. N., apelantul reclamant Țavoc C A. și apelanta reclamantă C. A. M. L. reprezentați de avocat L. E., intimații pârâți V. E., M. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură se constată depus răspuns la întâmpinarea formulată de reclamanții Tavoc M., C. M. L. și Tavoc A., copia acestuia fiind comunicat apărătorului L. E..
Tribunalul constată calitatea părților ca fiind cea de apelanți reclamanți pentru Țavoc C. A., Țavoc GR. M., C. A M. L. și de pârâtă pentru . fiind părți în dosar, în raport de încheierea de ședință din data de 17.09.2012 a Judecătoriei Tg J., pronunțată în dos. nr._, prin care s-a stabilit cadrul procesual sub aspectul părților.
Constatând că nu mai sunt formulate alte cereri sau invocate excepții, tribunalul constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul.
Administrator T. N. pentru recurenta pârâtă . admiterea apelului și expunând oral motivele de apel, arată că reclamanții nu au nici un act de proprietate în afară de adeverința de proprietate nr. 890/1993, care a fost anulată prin HCJ nr. 1106/1994, astfel că reconstituirea dreptului de proprietate vizează numai suprafața de 1000 m.p. și nu de 4368 m.p., deși contractele de vânzare cumpărare nu sunt anulate.
Precizează că interesul promovării apelului este legat de stabilirea amplasamentului terenului de 4368 m.p., că raportat la expertiza tehnică efectuată în cauză, lungimea este scurtată cu aproximativ 2 m pe toate laturile, astfel s-a mărit lățimea terenului, contestând concluziile raportului de expertiză.
Precizează că lungimea terenului ar trebui să meargă până în zidul clădirii proprietatea pârâtei, că în nici un act nu se precizează ca vecin drumul. Susține că în cel de-al doilea ciclu procesual a fost de acord cu grănițuirea conform expertizei întocmite de expert M. și că prin motivele de apel ale reclamanților s-a solicitat grănițuire și pe vest și sud a terenului.
Critică sentința și pe cuantumul cheltuielilor de judecată așa cum s-a invocat și prin motivele scrise.
Avocat L. E. solicită respingerea apelului pârâtei ca nefondat, susținând nefondată critica referitoare la anularea adeverinței nr. 890/1993, că actul de proprietate al pârâtei este sentința civilă nr. 1155/ 04.07.2005 a Tribunalului Gorj, ce nu prevede vecini Drumul Național și nici pe Țavoc, iar procesul verbal de punere în posesie al acestei sentințe nu este un act de proprietate, că s-au acordat cheltuielile de judecată pe parcursul mai multor cicluri procesuale și solicită admiterea apelului declarat de reclamanți, precizând că nu susțin motivul privind grănițuirea pe latura de vest a terenului, că în esență nu se critică aliniamentul liniei de hotar ci vecinătățile la care se raportează suprafața deținută de reclamanți.
În replică administrator T. N. susține că prin declarația dată de Z. G., acesta a recunoscut lățimea terenului ca fiind 30 m. și solicită respingerea apelului declarat de reclamanți.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr._, reclamanta S.C. 2X2 S.R.L. a chemat în judecată pârâtul S. G., solicitând obligarea acestuia la respectarea liniei de hotar ce desparte proprietățile părților, să fie obligat pârâtul la retragerea gardului și anexele ce ocupă o parte din suprafață, să respecte dreptul de proprietate și posesia asupra fâșiei de teren pe care a ocupat-o, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că este proprietarul unei suprafețe de teren de_ m.p., conform cărții funciare nr. 114, că reperele cadastrale au fost stabilite în 1994, că S.C. Agromec S.A. și-a delimitat suprafața de teren cu toți vecinii.
S-a mai arătat că pârâtul a cules roadele din pomii fructiferi sădiți pe terenul reclamantei, că pârâtul și-a construit gard și anexe pe lungimea dintre punctele 5 și 8, că racordul de gaze al pârâtului s-a efectuat pe o lungime de 2 m pe proprietatea reclamantei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 584 C. civ.
În dovedire, s-a depus, în copie, procesul - verbal nr. 345/2003 al executorului judecătoresc T. S., schița cadastrală a terenului, schița de detaliu a proprietății, schița în detaliu dintre punctele 5 și 8, proces - verbal de vecinătate, taxa de timbru aferentă cererii și împuternicire avocațială.
Reclamanta și-a precizat obiectul acțiunii, respectiv grănițuire și nu revendicare (fila 17), atașând contractul de vânzare de acțiuni, sentința nr. 1155/04.07.2003 a Tribunalului Gorj – secția comercială și de contencios administrativ, extras de carte funciară nr. 114, declarația numitului O. C., fișa bunului imobil, cu schițe și planuri de amplasament, proces - verbal de recepție nr. 221, adresa nr. 320/1994, memoriu tehnic, nota tehnică situația terenurilor ce aparțin proprietății de stat, proces - verbal din 1993, inventar de coordonate, fișa de reperaj.
Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, cu cheltuieli de judecată.
În cauză, s-a format cerere de intervenție în interes propriu de către C. A. M. - L., Țavoc C. A. și Țavoc Gr. M., prin care au solicitat să se constate dreptul de proprietate al intervenientei C. A. M. L. asupra terenului în litigiu, a gardului și anexelor gospodărești amplasate pe acest teren, să se dispună grănițuirea terenului proprietatea sa în suprafață de 4368 m.p., să se constate dreptul de proprietate al intervenienților Țavoc C. A. și Țavoc Gr. M. asupra casei de locuit amplasată parțial pe terenul în litigiu, admiterea cererilor de intervenție și respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, au arătat că prin contractul de întreținere, C. M. L. a devenit proprietara unui teren de 4368 m.p. transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 8956/26.07.1993 și în cartea funciară nr. 1245 a comunei Bălești cu nr. cadastral 1713, fiind folosit continuu și netulburat, că intervenienții Țavoc A. și ȚAvoc M. au dobândit prin edificare cu titlu de bun comun pe terenul intervenientei C. M. o casă de locuit amplasată parțial pe terenul ce face obiectul prezentului dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 49-56, art. 111, art. 274 și art. 277 C. pr. civ., art. 480 C. civ. și următoarele.
Prin sentința civilă nr. 2448/31.03.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-J., în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienții C. A. M. L., Țavoc C. A. și Țavoc Gr. M., s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Z. G. și s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanta S.C. 2X2 S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1000 lei către pârâtul S. G., reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta S.C. 2 X 2 S.R.L.
Reanalizând actele și lucrările dosarului, s-a constatat de tribunal că prin cererea de intervenție în interes propriu aflată la fila 60 în dosarul instanței de fond intervenienta C. M. L. a solicitat să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în litigiu, a gardului și anexelor gospodărești amplasate pe acest teren și să se dispună grănițuirea terenului proprietatea sa în suprafață de 4368 m.p., prin aceeași cerere intervenientele Țavoc C. A. și Țavoc M. au solicitat să se constate dreptul acestora de proprietate asupra casei de locuit amplasată parțial pe terenul în litigiu.
Instanța de apel a mai susținut că s-a stabilit cadrul procesual de către părți prin cererile formulate, respectiv prin cererea de chemare în judecată de către reclamant și prin cererea de intervenție în interes propriu de către intervenienții în interes propriu, astfel că motivarea instanței că nu s-a precizat în concret cadrul procesual, respectiv, față de cine se formulează cererea de intervenție în interes propriu, este contrazisă de cererile aflate la dosar.
Constatând că instanța nu a stabilit starea de fapt și nu a intrat în cercetarea fondului în ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu și a aplicat greșit legea, respingând cererea de intervenție în interes propriu ca inadmisibilă, reținând că există legătură între cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu, în temeiul art. 297 C. pr. civ., instanța de control judiciar a admis apelul reclamantei, prin decizia nr. 200/23/05.2008 a încuviințat în principiu cererea de intervenție, a desființat sentința numai în ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți și a trimis cauza la aceeași instanță pentru cercetarea fondului cererii de intervenție în interes propriu.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr. 1967._ .
Prin sentința civilă nr. 1410/03.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg - J. a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenienți pe considerentul că nu este posibilă grănițuirea celor două proprietăți, conform concluziilor raportului de expertiză. De asemenea, celelalte capete din cerere au fost apreciate inadmisibile, în raport de dispozițiile art. 111 C. pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 239 din 03.07.2009 a Tribunalului Gorj a fost admis apelul declarat de intervenienți și trimisă cauza spre rejudecare, formându-se dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 8611/14.12.2010 a fost admisă acțiunea, așa cum a fost precizată, s-a admis în parte cererea de intervenție, dispunându-se grănițuirea proprietăților pe aliniamentul stabilit de expertul M. M. prin raportul de expertiză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intervenienții C. A. M. L., Țavoc C. A. și Țavoc Gr. M., care a fost respins prin decizia nr. 223/03 iunie 2011 a Tribunalului Gorj.
Împotriva deciziei nr. 223/03 iunie 2011 a Tribunalului Gorj au declarat recurs intervenienta C. A. M. L., în contradictoriu cu intimații intervenienți Țavoc C. A., Tavoc Gr. M., intimata reclamantă S.C. 2x2 S.R.L. și intimații pârâți moștenitori V. E. și M. I., care a fost admis prin decizia nr. 1478/01.11.2011 a Curții de Apel C., fiind casate ambele hotărâri și trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg-J..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg - J. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. nr. 2039 din 07.03.2013, pronunțată de Judecătoria TG J., în dosarul nr._, s-a admis în parte cererea de intervenție principală formulată de intervenienții C. A. M. L. cu domiciliul în mun. C. și cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat E. Tițoiu, .. 7A, corp 2, ., jud. D., ȚAVOC C. A. și ȚAVOC GR. M., ambii cu domiciliul comuna Bălești, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. 2X2 S.R.L. cu sediul în mun. Tg-J., ., jud. Gorj.
S-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 1-2-3-4-5 unde 1-2 este gardul despărțitor al reclamanților existent în teren, 2-3 aliniamentul Anexei C4 și 3-4-5 aliniamentul gardului despărțitor al reclamanților existent, iar punctul 6 este amplasat la 78, 43 m de punctul 5, conform schițelor și concluziilor rapoartelor de expertiză întocmite în cauză de experți P. V. și M. M..
S-au respins celelalte capete din cerere, ca inadmisibile.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâta S.C. 2 x 2 S.R.L. să achite intervenienților suma de 886, 92 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
Părțile prezentului litigiu dețin terenuri în proprietate în zona fostului Agromec Tg-J., terenuri care se învecinează, conform concluziilor și schițelor rapoartelor de expertiză întocmite în cauză și a înscrisurilor prezentate de părți.
La întocmirea raportului de expertiză efectuat în ultimul ciclu procesual s-au avut în vedere actele aflate la dosarul cauzei, precum și constatările de la fața locului cu privire la identificarea terenurilor deținute de părți în funcție de actele de proprietate prin raportare la documentele cadastrale, reținându-se că reclamanții au prezentat adeverința de proprietate nr. 890/26.03.1993 eliberată de C.L.F.F. Bălești pe numele lui S. G. pentru suprafața de 0, 4368 ha cu vecinătățile: N. – Drum județean, E. – D. Ghe. I., S. – S.M.A. Tg-J., V. – drum comunal betonat.
În baza adeverinței menționate, suprafața de 0, 4368 ha a fost înstrăinată de către S. G. și S. M. cu contract de întreținere nr. 8593/1993 lui Țavoc M. L. (actualmente C. M. L.).
Aceasta a înstrăinat prin contract de vânzare-cumpărare lui Țavoc A. și Țavoc M. imobilul cu nr. cadastral 1713 compus din suprafața de 0, 4368 ha, împreună cu o casă de locuit, o anexă gospodărească și cota de ½ dintr-o anexă gospodărească cu suprafața construită la sol de 37 m.p.
Cealaltă cotă de ½ din anexa gospodărească este proprietatea cumpărătorilor împreună cu suprafața de 103 m.p., recunoscută în baza sentinței civile irevocabile nr. 8734/10.12.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/318/2007.
Ulterior, dreptul de proprietate a fost intabulat în cartea funciară nr._ a localității Bălești, iar reclamantei Țavoc M. L. i s-a eliberat adeverința din data de 29.09.1994 pe suprafața de 1000 m.p. și reclamanților Țavoc M. L. și Țavoc A. li s-a eliberat procesul-verbal de punere în posesie din data de 21.03.1995 pe aceeași suprafață de 1000 m.p.
De asemenea, reprezentantul pârâtei a prezentat documentație cadastrală, la dosarul cauzei fiind atașate deopotrivă procese-verbale, schițe, certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis pentru Agromec Tg-J. (fila 73 din vol. I).
În acțiunea inițială, reprezentantul pârâtei a precizat că actul de proprietate al terenului pe care îl deține în suprafață de_ m.p., conform cărții funciare nr. 114, este procesul-verbal de executare silită nr. 345/2003.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că niciuna dintre părțile litigante nu a prezentat un titlu de proprietate care să ateste în mod cert limitele proprietăților, întrucât proprietarul anterior S. G. al terenului deținut de reclamanți nu a dobândit titlu de proprietate ca act final al procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate și nici celelalte acte de înstrăinare anterioare nu conțin date suficiente pentru poziționarea exactă a terenului în plan, iar pârâta nu a prezentat un titlu de proprietate propriu-zis.
Instanța a mai reținut potrivit depozițiilor martorilor audiați în cauză că pe aceste terenuri există o porțiune de gard și s-au plantat pomi de-a lungul drumului de acces, care pot reprezenta puncte de reper, însă proprietatea acestor porțiuni este contestată în zonă nu numai de către părțile prezentului litigiu (fila 96).
Totodată, experții numiți în cauză au apreciat că proprietățile pot fi grănițuite pe puncte existente în teren, atâta timp cât nici o documentație cadastrală prezentată nu este corect poziționată.
Având în vedere cele expuse, instanța s-a raportat la dispozițiile art. 584 C. civ., potrivit cărora „orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Astfel, grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți, motiv pentru care instanța nefiind învestită cu o acțiune în revendicare prin care să se compare eventualele titluri de proprietate ale părților, se va raporta la situația pe care experții au constat-o în teren.
Prin urmare, instanța a apreciat întemeiată acțiunea în grănițuire, și în baza art. 584 C. civ. a stabilit linia de hotar între proprietățile părților pe aliniamentul 1-2-3-4-5 unde 1-2 este gardul despărțitor al reclamanților existent în teren, 2-3 aliniamentul Anexei C4 și 3-4-5 aliniamentul gardului despărțitor al reclamanților existent, iar punctul 6 este amplasat la 78, 43 m de punctul 5, conform schițelor și concluziilor rapoartelor de expertiză întocmite în cauză de experți P. V. și M. M..
În ceea ce privește celelalte capete din cerere, instanța a apreciat că acestea sunt inadmisibile în raport de prevederile art. 111 C. pr. civ., potrivit cărora partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului, în speță printr-o acțiune în revendicare. Față de aceste considerente, și a dispus respingerea celorlalte capete din cerere, ca inadmisibile.
În temeiul art. 274 alin. 1, art. 276 C. pr. civ. și art. 584 C. civ., instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pârâta S.C. 2 x 2 S.R.L. să achite intervenienților suma de 886, 92 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta . reclamanții Țavoc C. A., Țavoc GR. M., C. A M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanții reclamanți Țavoc C. A., Țavoc GR. M., C. A M. L., au criticat sentința în sensul că expertiza în mod greșit a considerat că nu sunt atestate prin actele de proprietate, în mod cert, limitele proprietății, arătând că dreptul de proprietate al reclamanților a fost intabulat în C.F., documentația cadastrală oferind date certe de identificare.
Un alt motiv de apel s-a referit la modul în care a fost interpretate actele de proprietate ale pârâtei, considerând că procesul verbal de executare silită nr. 345/2003 nu are forța unui act de proprietate, acest proces având la bază sentința civilă nr. 1155/2003 din care nu rezultă învecinarea terenului pârâtei cu Drumul Național, astfel că în partea de vest proprietatea reclamanților se învecinează cu Drumul Național și nu cu .>
Apelanta pârâtă . criticat sentința sub aspectul greșitei luării în considerație a adeverinței de proprietate, întrucât adeverința nr. 890/1993 a fost anulată, iar în 1994 s-a emis o altă adeverință pentru 1000 m.p., că raportat la adeverința nr. 890/1993 terenurile reclamanților și al pârâtei se învecinează pe laturile de vest și sud, însă instanța nu a grănițuit proprietățile și pe latura de sud.
A susținut că întreaga expertiză este mincinoasă și nu respectiv dimensiunile din teren și nu face referire la . cadastrale nr. 6, proprietate . este definită clar proprietatea, atât suprafața cât și puncte de identificare pe teren, în sensul că la N- Drumul Național, la V- rest proprietate definitivă de bordura de beton a gardului betonat și la S – Zidul Clădirii, puncte existente de peste 30 ani, că experta a creat suprafața ocupată de intervenienți prin micșorarea lungimii terenurilor reclamanților și mărirea lățimii.
A subliniat că trebuia să fie stabilită linia de hotar și pe latura de sud a suprafeței de teren a reclamanților.
O altă critică adusă sentinței vizează cuantumul cheltuielilor de judecată, în condițiile în care cheltuielile se suportă în mod egal.
Tribunalul reexaminând actele și lucrările dosarului, apreciază apelurile ca nefondate pentru următoarele considerente:
Judecătoria a fost investită conform cadrului procesual stabilit sub aspectul părților prin încheierea de ședință din data de 17.09.2012 a Judecătoriei Tg J., pronunțată în dos. nr._, cu acțiunea în grănițuire formulată de reclamanții Țavoc C. A., Țavoc GR. M., C. A M. L., în contradictoriu cu pârâta . stabilirea liniei de hotar a proprietăților.
În dovedirea dreptului de proprietate, reclamanții s-au prevalat de actele de vânzare cumpărare prin care au devenit proprietarii suprafeței totale de 4368 m.p., iar pârâta .-a prevalat de sentința civilă nr. 1155/2003, în baza căreia s-a realizat punerea în posesie prin procesul verbal de executare silită nr. 345/2003.
Prin motivele de apel pârâta a contestat dreptul de proprietate al reclamantelor în ceea ce privește suprafața totală de 4368 m.p., susținând că adeverința de proprietate nr. 890/1993 ce a stat la baza întocmirii actelor de înstrăinare, de care prevalează reclamantele în dovedirea dreptului de proprietate a fost anulată, susținând însă în concluziile orale că interesul pârâtei în ceea ce privește soluționarea cauzei este legat de stabilirea exactă a amplasamentului suprafeței de 4368 m.p.
Pe de altă parte prin sentința civilă_/14.12.2012 s-a constatat nulitatea absolută a adeverinței de proprietate nr. 1150/29.09.1994 și a procesului verbal de punere în posesie din 21.03.1995. în considerentele sentinței s-a reținut că aceste acte de proprietate,constatate nule, nu au fost emise în baza unor cereri de reconstituire formulate de reclamanții Țavoc A. și C. M. L., că terenul a figurat înscris în registrul agricol al autorului S. G. căruia i s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 890/1993 pt. suprafața de 0, 4368 ha, suprafață ce a fost înstrăinată de autorii S. G. și S. M., nepoatei lor Țavoc M. L. prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 8593/26.07.1993.
Instanța apreciază că în condițiile în care nu au fost anulate actele civile în baza cărora reclamanții au dobândit proprietatea suprafeței totale de 4368 m.p., grănițuirea proprietății s-a stabilit în mod corect în raport de această suprafață.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. V., s-a menționat că linia de hotar nu se poate trasa raportat la documentațiile cadastrale ale părților, deoarece nu sunt poziționat corect, generând o suprapunere pe 823 m.p., și în raport de această concluzie se impune precizarea că instanța nu a fost investită și cu un capăt de cerere privind revendicarea pentru a proceda la o comparare a actelor părților, astfel, față de situația găsită în teren experta a stabilit aliniamentul hotarului în raport de gardurile despărțitoare ale proprietății reclamantei și gardul despărțitor al pârâților.
Cât privește lungimea terenului, prin răspunsul la obiecțiunea nr. 5, s-a făcut precizarea că lungimea terenului este prezentată atât din punct de vedere al posesiei indicată de reclamanți cât și din punct de vedere al documentației cadastrale, rămânând o distanță de 2, 5 m între mejdina de sud a reclamanților și clădirea pârâtei, astfel justificându-se nestabilirea de către instanță a graniței în partea de sud a proprietății reclamanților.
Cât privește lățimea terenului reclamanților contestată de pârâtă pe considerentul că aceasta a fost mărită ca urmare a reducerii lungimii terenului, se are în vedere și faptul că terenul reclamanților a fost identificat în raport de dimensiunile terenului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 25 din 08.01.2012 și a vecinătăților corespunzătoare raportat și la documentația cadastrală nr. 1713 menționată și în act, la vest fiind poziționat drum județean.
Declarația martorului O. C. este edificatoare în ceea ce privește amplasamentul terenului proprietatea fostului Agromec față de drumul național, acesta susținând că niciodată nu a existat un gard edificat de această societate până la stradă. Deci, contrar susținerilor recurentei pârâte, proprietatea ei nu este delimitată la nord de drumul național.
În același sens este și declarația martorului Rogovete G. care, ca și angajat la ., la fel ca și celălalt martor în mod nemijlocit situația de fapt a terenului proprietate a acestei societăți.
Este pertinentă susținerea reclamantelor în sensul că procesul verbal de executare silită nu are forță probantă ci sentința civilă nr. 1155/2003 în care nu se configurează că proprietatea pârâtei se învecinează cu drumul național.
Actele de proprietate ale reclamantelor nu precizează vecinătatea vestică ca fiind_ sau Agromec iar pârâta nu a depus dovezi în sensul susținerii că la vest restul de proprietate este definit de bordura de beton a drumului betonat, iar la sud de zidul clădirii iar adresa nr._/03.03.2009 a Primăriei Bălești, depusă la dosar la fila 44, atestă că drumul betonat ce leagă drumul național de fostul Agromec Bălești figurează în registrul parcelelor din anul 1986 în categoria „drumuri”, subcategoria „străzi și ulițe” proprietar Consiliul popular comunal.
Așadar, actele dosarului nu relevă ca vecinătate sudică a proprietății reclamanților proprietatea pârâtei astfel că apelanta pârâtă nu se poate prevala de lipsa grănițuirii pe această latură, iar stabilirea amplasamentului suprafeței de 4368 mp, de care practic este interesată pârâta apelantă s-a realizat de expertă prin luarea în considerarea, așa cum s-a arătat, a acelor acte care sunt relevante sub aspectul discutat și care a permis propunerea unei linii de hotar. Apelanții reclamanți nu și-au exprimat în mod cert în ce constă nemulțumirea față de hotărârea pronunțată însă, din cuprinsul motivelor de apel și a concluziilor orale nu se constată practic nemulțumirea acestora pentru modul în care s-a stabilit grănițuirea, atâta vreme cât în considerarea liniei de hotar omologate de instanța de fond s-a avut în vedere și amplasamentele actuale ale gardurilor împrejmuitoare aparținând reclamanților, ci nemulțumirile acestora se raportează la vecinătățile terenurilor, care nu sunt însă menționate în dispozitivul hotărârii prin care au fost omologate rapoartele de expertiză întocmite de P. V. și M. M. sub aspectul aliniamentului liniei de hotar dintre proprietățile părților.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța de fond a procedat, raportat la disp. art. 274 cod procedură civilă și art. 584 cod civil, la compensarea în parte a cheltuielilor de judecată iar suma rezultată a avut în vedere ansamblului cheltuielilor suportate de părți pe parcursul tuturor ciclurilor procesuale, nu numai onorariile experților, în raport de care apelanta pârâtă a invocat modul greșit de compensare a cheltuielilor de judecată.
În considerarea celor arătate se apreciază că sentința instanței de fond este temeinică și legală și în baza art. 296 Cod procedură civilă, apelurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de apelanta pârâtă . de apelanții reclamanți Țavoc C. A., Țavoc GR. M., C. A M. L., împotriva sentinței civile nr. 2039 din 07.03.2013, pronunțată de Judecătoria TG J., în dosarul nr._ ., ca nefondate.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 27 Iunie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. MG./tehnored. F.Ș.
8 ex/10 Iulie 2013
Jud. fond. A.M.N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1050/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 1177/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
