Obligaţie de a face. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 7410/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 131
Ședința publică din data de 07 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelantul reclamant O. Ș. împotriva sentinței civile nr._/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant O. Ș., lipsă fiind intimatul pârât L. P. și intimata pârâtă M. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Apelantul reclamant O. Ș. a solicitat admiterea apelului conform motivelor de apel scrise, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se audia martorii propuși, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamantul O. Ș. a chemat în judecată și la interogatoriu, pe pârâtul L. P., solicitând instanței, ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligat să–i restituie documentul reținut în mod nelegal.
În motivare, a arătat că pârâtul investit cu judecarea unei cauze civile a reclamantului, i-a reținut acestuia originalul blanchetei CEC .”, nr. 559.992, eliberată de Sucursala CEC Tg-J., la data de 19.04.1988 și cu toate încercările făcute în timp, de reclamant, în mod amiabil, pârâtul nu i-a restituit actul, motivând că l-a pierdut.
La data de 23.05.2012, înainte de primul termen de judecată, reclamantul a depus o precizare la acțiune, prin care a arătat că obiectul cererii sale constă în pretenția ca pârâtul să-i înapoieze originalul actului arătat și a cărei copie o depune, învederând că acesta i-a solicitat să prezinte în instanță originalul pentru a-l confrunta amănunțit cu copia din dosarul cauzei și nu i l-a mai restituit.
Prin aceeași precizare, a solicitat să fie citată în cauză, în calitate de pârâtă, alături de L. P., și pârâta M. M., întrucât a intrat în componența completului, în calitate de grefier, indicând și doi martori, în acest sens.
La termenul din 14.06.2012 s-a mai luat o precizare reclamantului, solicitându-i-se acestuia nr. dosarului în care a depus actul a cărui restituire o solicită și împrejurările, însă reclamantul nu a făcut această precizare, indicând doar că dosarul se afla pe rol în anul 2009 și precizând că a mai formulat în instanță o cerere pentru obligația de a face, dar nu poate preciza numărul dosarului și nici stadiul procesual.
Prin sentința civilă nr._/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul O. Ș., domiciliat în Tg-J., ., ., jud. Gorj, în contradictoriu cu pârâții L. P. și M. M., citați la locul de muncă indicat de reclamant, Judecătoria Tg-J., jud. Gorj.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că a fost învestită cu o cerere ce are ca obiect obligația de a face, constând în obligarea pârâților să restituie reclamantului blancheta CEC .”, nr. 559.992, eliberată de Sucursala CEC Tg-J., la data de 19.04.1988, în original, pe care reclamantul susține că le-a predat-o la ultimul termen de judecată din dosarul nr._ .
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului a rezultat că dosarul nr._ a fost soluționat prin sentința comercială nr. 688/27.03.2009, chiar la primul termen de judecată, primit la completul de judecată, compus din L. P., în calitate de președinte, și M. M., în calitate de grefier.
Observând sentința mai sus amintită, care, conform disp. art. 261 C. pr.civ, în preambul, conține desfășurarea ședinței de judecată de la acel termen, instanța a reținut că în cauză a fost pusă în discuție o excepție, nefiind consemnat în această sentință faptul că reclamantul ar fi depus la dosarul cauzei, actul de care face vorbire.
De altfel, deși susține că i-a fost solicitat de către judecător, pentru confruntare, instanța a reținut că din lucrările dosarului respectiv, nu rezultă o astfel de solicitare a judecătorului și se apreciază că nici nu ar fi avut posibilitatea unei astfel de solicitări, deoarece a soluționat dosarul în baza unei excepții, la primul termen de judecată, iar prin procedura de citare, reclamantului nu i s-a pus în vedere să prezinte blancheta în original (fila 3 din dosarul nr._ ).
S-a mai reținut că, de altfel, reclamantul a formulat recurs împotriva sentinței nr. 688/2009 pronunțată în dosarul nr._, iar în recurs, nu a susținut faptul că hotărârea atacată nu ar conține toate actele și faptele petrecute în ședința de judecată, ceea ce conduce la concluzia că această hotărâre, irevocabilă la acest moment, face dovada deplină a celor consemnate în cuprinsul său.
Aceeași stare de fapt a fost reținută și în rezoluția din 10.07.2012, pronunțată de P. de pe lângă Curtea de Apel C., în dosarul 452/P/2012 ce s-a format ca urmare a scoaterii de pe rol și trimiterii la P. a dosarului nr._, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul L. P. pentru faptele prev. de art. 213, 215, 246 și 289 C. penal.
S-a reținut că în cursul cercetărilor penale, la P. de pe lângă Curtea de Apel C. a fost audiat martorul I. C., iar din declarația acestuia nu s-a putut reține că reclamantul i-ar fi predat judecătorului în dosarul nr._, un act în original, deoarece martorul nu a putut preciza acest lucru, respectiv, dacă actul era copie sau original.
Este adevărat că în ordonanța Parchetului s-a reținut că martorul M. V. G., care nu a răspuns solicitării organului de urmărire penală de a se prezenta pentru audiere, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., o declarație pe proprie răspundere, prin care a declarat că a văzut când reclamantul i-a înmânat judecătorului L. P., blancheta CEC originală, pentru a o confrunta cu copia aflată la dosarul cauzei, iar după examinare, judecătorul nu i-a mai restituit-o, plecând din sală împreună cu grefierul.
Instanța a reținut însă că o astfel de declarație nu a fost prezentată instanței și ea este în neconcordanță cu toate celelalte probatorii, astfel că nu poate constitui o dovadă certă în privința dovedirii aspectului ce privește faptul predării de către reclamant a actului în discuție, către pârât, cu atât mai mult cu cât, și din rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. a rezultat că există un puternic dubiu cu privire la acest aspect, dubiu alimentat atât de declarațiile contradictorii ale celor doi martori, care, deși prezenți în sala de judecată, au perceput în mod diferit situația existenței și predării actului, cât și din conținutul hotărârii judecătorești, din care nu a rezultat că reclamantul ar fi predat vreun înscris pârâtului.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul O. Ș. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, în sensul că i s-a încălcat dreptul la apărare avându-se în vedere că i s-a refuzat proba cu martori, iar față de pârât nu s-a luat nici o măsură legală, deși nu s-a prezentat în instanță.
Tribunalul, analizând motivele de apel invocate de apelantul pârât constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâților să restituie reclamantului blancheta CEC .”, nr._, eliberată de Sucursala CEC Tg-J., la data de 19.04.1988, în original, pe care reclamantul susține că le-a predat-o la ultimul termen de judecată din dosarul nr._ .
În mod corect s-a apreciat de instanță că dosarul nr._ a fost soluționat prin sentința comercială nr.688 din 27.03.2009 la primul termen de judecată, fiind pusă în discuție o excepție și nu s-a consemnat faptul că reclamantul ar fi depus la dosarul cauzei actul despre care face vorbire prin prezenta acțiune.
Totodată nu a rezultat că s-a solicitat de judecător actul pentru confruntare și s-a apreciat că nu ar fi avut posibilitatea unei astfel de solicitări deoarece a soluționat dosarul în baza unei excepții, iar prin procedura de citare nu i s-a pus în vedere să prezinte blancheta în original.
Din analiza rezoluției din 10 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât pentru faptele prevăzute de art.213, 215, 246 și 289 C.pen. rezultă că martorul M. V. G. care nu a răspuns solicitării organului de urmărire penală de a se prezenta pentru audiere a transmis o declarație pe propria răspundere Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. prin care a declarat că a văzut când reclamantul i-a înmânat pârâtului blancheta CEC originală pentru a o confrunta cu copia aflată la dosarul cauzei, iar după examinare nu i-a mai restituit-o plecând din sală împreună cu grefierul, însă în mod corect a reținut instanța că această declarație este în neconcordanță cu toate celelalte probatorii, declarație ce nu a fost prezentată instanței.
Cu privire la critica adusă sentinței referitoare la neaudierea în cauză a martorilor, se constată că instanța de fond a prorogat discuția încuviințării probei după înaintarea dosarelor solicitate și în principal a avut în vedere soluția dată din cercetările penale.
La termenul ulterior depunerii rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. și adresei nr. 452/P/2012 din 26.12.2012 instanța de fond a reținut cauza spre soluționare, luând în considerare faptul că s-a solicitat de către pârâtă judecarea cauzei în lipsă și neprezentarea reclamantului, apreciind corect în raport de înscrisurile aflate la dosar cauza în stare de judecată.
Mai mult, s-a reținut în rezoluția din 10 iulie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul din prezenta cauză pentru infracțiunile prevăzute de art.213, art.215, art.246 și art.289 C.pen. că nu pot fi reținute aceste fapte, deoarece există un puternic dubiu cu privire la predarea de către persoana vătămată, respectiv reclamantul din prezenta cauză a blanchetei CEC în original, dubiu alimentat atât de declarațiile contradictorii ale celor doi martori care deși prezenți în sala de judecată au perceput în mod diferit situația existenței și predării blanchetei CEC cât și din conținutul hotărârii judecătorești din care nu rezultă că persoana vătămată ar fi predat vreun înscris.
Astfel, în raport de înscrisurile depuse și răspunsul comunicat instanței de către P. de pe lângă Curtea de Apel C., tribunalul apreciază că nu se mai impunea audierea de martori de către instanța de fond .
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică în raport de obiectul cauzei și probele administrate, motiv pentru care urmează a respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.296 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant O. Ș. împotriva sentinței civile nr._/06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din data de 07 martie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.N.U.
Tehnored.L.M.
Jf.J.P.
ex.5 / 19 .03.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1942/2013. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Hotărâre din 20-03-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
