Fond funciar. Decizia nr. 2040/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2040/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 24167/318/2010
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Nr. 2040/2013
Ședința publică din 21 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. M.
Judecător M. B.
Judecător Nicolița Ș.
Grefier L. G. C. I.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentele reclamante M. M. și B. V., împotriva sentinței civile nr. 5427 din 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G. G. pentru recurentele reclamante lipsă M. M., B. V., au lipsit intimații pârâți V. C., V. V., L. I. reprezentați de avocat J. I. și intimatele intimata C. L. Tg-J. de Fond Funciar și C. Județeană Gorj de Fond Funciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatându-se recursul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat G. G. pentru recurentele reclamante M. M. și B. V. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul constatării nulității absolute a actelor de proprietate emise pârâților pentru terenul cu lățimea de 6,57 m în partea de Sud și 6,73 m în partea de nord și lungimea de 121,5 m, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Susține că titlul de proprietate contestat nu putea fi emis în baza HCJ 2685/10.09.1999, întrucât procesul verbal de punere în posesie este anterior acestei date ,respectiv 30.08.1999, ci în baza HCJ 2152/1996, prin care s-a validat autorului pârâților doar 0,3087 ha, actele de proprietate ale părților puteau fi transpuse și din raportul de expertiză întocmit în acțiunea în revendicare rezultă că terenurile se suprapun, suprafața totală existentă înainte de 1963 a fost de 5000 mp care s-a împărțit frățește între autorul pârâților și autoarea reclamantelor, terenul este situat la limita cu stația R., limită care nu a fost modificată, în cauză nu există deficit de teren, ci suprapunere a terenurilor reconstituite, întrucât pârâților li s-au emis acte pe o suprafață mai mare decât sunt îndreptățiți și au ocupat din terenul reclamantelor după punerea în posesie și emiterea actelor autoarei reclamanților.
Avocat J. I. pentru intimații pârâți a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, arătând că titlul de proprietate contestat a fost emis în baza HCJ 2685/10.09.1999 și procesului verbal, data acestuia fiind o eroare materială, terenul fiind menționat în cererea 2821/4.03.1991, terenul fiind dovedit cu actul de cumpărare și având o lățime de 28 stânjeni, ambele expertize constatând că există doar o suprapunere în acte și nu faptică,iar autoarea reclamantelor a solicitat în cererea de reconstituire doar o jumătate de pogon și nu suprafața de 0,2823 ha pentru care s-a emis adeverința de proprietate.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamantele M. M. și B. V. în contradictoriu cu pârâții V. V., V. C. și L. I. I. și cu intimatele C. L. Tg-J. de Fond Funciar și C. Județeană Gorj De Fond Funciar au solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/30.09.1999 și a documentelor premergătoare, respectiv procesul verbal de punere în posesie din data de 30.08.1999 și schița anexă la acesta pentru terenul cu lățimea de 6,57 m în partea de sud, 6,73 m în partea de nord și lungimea de 121 m situat în intravilanul și extravilanul mun. Tg-J. cartier Preajba, tarlalele 16 și 126, parcelele 8,9,10 și 10/1 cu vecini: la S-Ds35, la N-M. M., la E-rest proprietate pârâți și la V-rest proprietate reclamanți, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantele au arătat că prin adeverința parțială de proprietate nr. 395 din 6.05.1997 și procesul-verbal de punere în posesie, reclamantei M. M. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 0,2823 ha, teren situat în intravilanul mun. Tg-J., cartier Preajba, tarlaua 16, parcelele 11 și 10/1, teren pe care a fost pusă în posesie pe lățimea de 24 m și lungimea de 121 m, întocmindu-se schița anexă la procesul-verbal de punere în posesie și că prin actul autentificat sub nr. 3396 din 3.07.1997, reclamanta M. M. i-a vândut fiicei sale, B. V., suprafața de teren de 0,2473 ha din 0, 2823 ha ce îi fusese reconstituită.
Că, întrucât terenul pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate și pentru care parțial a intervenit actul de vânzare-cumpărare este ocupat de pârâți, a introdus acțiune în revendicare împotriva acestora, acțiune ce formează obiectul dosarului nr._ aflat în prezent pe rolul Judecătoriei Tg-J. și că prin expertiza întocmită în acea cauză s-a constatat că terenul pentru care a fost eliberat titlul de proprietate deținut de pârâți se suprapune parțial cu terenul pentru care au fost eliberate acte de proprietate reclamantei M. M.; că, autorul pârâților L. I. a fost fratele reclamantei M. M., iar terenul a aparținut autorilor lor, la reconstituirea dreptului de proprietate fiind împărțit în două, reclamantei M. M. revenindu-i lățimea de 24 m. și întrucât pe teren se afla o parcelă plantată cu vie, iar hotarul dintre proprietăți, după reconstituire s-a intersectat cu această parcelă, au fost formate două parcele, respectiv Vh 10 care a revenit pârâților și Vh 10/1 care a revenit reclamantei M. M..
A mai susținut că după ce pârâții au obținut titlul de proprietate, au modificat amplasamentul parcelei Vhl0/1 pentru a justifica faptul că trenul proprietatea reclamantelor ar fi avut numai 17 m lățime și că în cauză sunt incidente disp. art. 27 alin. 22 din Legea 18/1991 deoarece 1a data eliberării titlurilor de proprietate reclamantele dețineau adeverință de proprietate și proces verbal de punere în posesie, aplicabilă fiind teza a II-a a dispoziției legale, întrucât titlul de proprietate a intrat în circuitul civil deoarece autorul pârâților, pe numele căruia s-a emis titlul de proprietate, a decedat.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. III din Legea nr. 169/1997 raportat la art. 27 al. 2 ind. 2 din Legea nr. 18/1991, precum și pe art. 274 C.pr.civ.
Pentru dovedire, reclamantele au depus la dosar, în copie, adeverința nr. 395/1997, titlul de proprietate nr._/1999 și procesul -verbal de punere în posesie.â
Legal citată, pârâta V. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, precizând că reclamantele nu pot solicita anularea titlului de proprietate eliberat pârâților întrucât nu a contestat adeverința sa de proprietate nr. 395/1997, fiind de acord cu amplasamentul terenului.
La termenul de judecată din 20.01.2011 reclamantele au renunțat la judecata în contradictoriu cu pârâtul V. C.. La același termen de judecată a fost emisă adresă către C. L. Tg-J. pentru a depune la dosar actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/30.09.1999, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr. 4122/01.02.2011. A anexat întâmpinării raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J..
La termenul de judecată din 03.02.2011, la solicitarea reclamantelor, prin apărător, s-a dispus revenirea cu adresă către C. L. Tg-J. pentru a depune la dosar referatul care se întocmește cu ocazia validării propunerii privind reconstituirea dreptului de proprietate, extras de pe fișele cadastrale, inclusiv cea din anul 1987, precum și actele care au stat la baza eliberării adeverinței de proprietate parțială nr. 395/6.05.1997, răspuns comunicat cu adresa nr. 6898/23.02.2011; la data de 15.02.2011, pârâta V. V. a depus la dosar, completare la întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamantelor –fila 43, fiind făcute precizări cu privire la excepția invocată(fila 46 din dosar).
La data de 02.03.2011 reclamantele au depus la dosar răspuns la completarea la întâmpinarea formulată de pârâta V. V., solicitând respingerea excepția lipsei de interes.
La termenul de judecată din 24.03.2011 instanța a dispus revenirea cu adresă către C. L. Tg-J. pentru a depune la dosar o copie a procesului verbal de punere in posesie din data de 30.08.1999, cu mențiunea „ conform cu originalul”, răspuns depus cu adresa nr. 16.101/31.03.2011.
La termenul din 07.04.2011 s-a dispus revenirea cu adresă către C. L. Tg-J. pentru a depune la dosar referatul care se întocmește cu ocazia propunerii de validare cu privire la terenul descris in titlul de proprietate și in adeverința parțială de proprietate nr. 395/6.05.1997, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr._/27.04.2011.
În cauză a fost efectuat expertiză topografică, de către expertul S. E. care a fost desemnate în locul expertului C. C., fiind fixate următoarele obiective: identificarea terenului din titlul de proprietate nr._/30.009.1999, eliberat pârâților; identificarea terenului din adeverința de proprietate nr. 395/6.05.1997 și procesul verbal de punere in posesie nr. 2152/1996; identificarea terenului din contractul de vânzare cumpărare nr. 3396/1997; identificarea terenului in litigiu cu dimensiunile și vecinii din cererea de chemare in judecată; să se precizeze dacă terenul in litigiu se regăsește in actele vechi de proprietate ale pârâților, respectiv registrul agricol, cererea de inscriere in CAP, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate;. să se verifice dacă există suprapunere de terenuri astfel cum a fost intocmită documentația premergătoare intocmirii și eliberării actelor de proprietate in baza legii Fondului Funciar; identificarea parcelelor Vh 10 și Vh 10/1, conform documentației premergătoare intocmirii actelor de proprietate pentru fiecare parte din litigiu.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar, la data de 05.09.2011, reclamantele formulând obiecțiuni cu privire la acesta.
La termenul din 06.12.2012 s-a dispus citarea expertului S. E., în instanță, pentru a da lămuriri cu privire la refacerea raportului de expertiză, expertul prezentându-se în instanță la termenul din 24.01.2013. La același termen de judecată, instanța a dispus refacerea raportului de expertiză, cu convocarea părților, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire și s-a constatat nulitatea raportului de expertiză întocmit inițial.
Raportul de expertiză refăcut a fost depus la dosar, la data de 27.02.2013, reclamantele formulând obiecțiuni cu privire la acesta, obiecțiuni admise de instanță.
Răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză refăcut a fost depus la data de 29.03.2013.
La data de 02.04.2013 pârâta V. V. a depus la dosar note de ședință-fila 238, anexând notelor de ședință filă din registrul agricol, raport de expertiză tehnică judiciară și cererea înregistrată sub nr. 5667/08.09.1993.
La data de 16.04.2013 reclamantele au depus note de ședință cu privire la răspunsul la obiecțiuni-fila 248.
La solicitarea reclamantelor, prin apărător, instanța a dispus revenirea cu adresă către expert pentru a preciza dacă există suprapunere de acte de proprietate eliberate conform Legii 18/1991, iar în caz afirmativ să se identifice terenul ce se suprapune, în ceea ce privește amplasamentul, suprafața și dimensiunile și să indice amplasamentul parcelei Vh 10/1 potrivit schiței din anul 1997, ținând seama de lățimea terenului de 24 m, răspunsul solicitat expertului fiind depus la data de 19.06.2013.
Prin sentința civilă nr. 5427 din 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei de interes a reclamantelor.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantele M. M. domiciliată în Tg-J., cartier Preajba nr. 106, jud. Gorj și B. V. domiciliată în Tg-J., .. 502, ., jud. Gorj în contradictoriu cu pârâții V. V. Și L. I. I. domiciliați în Tg-J., cartier Preajba, ., jud. Gorj și cu intimatele C. L. Tg-J. de Fond Funciar și C. Județeană Gorj de Fond Funciar.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamant, iar acesta trebuie să fie legitim, personal și direct, interesul este legitim atunci când se urmărește afirmarea sau realizarea unui drept subiectiv recunoscut de lege, respectiv a unui interes ocrotit de lege și potrivit scopului economic și social care a fost recunoscut.
Interesul este personal și direct dacă justifică folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare. Cu alte cuvinte, această cerință exprimă ideea că nu este îngăduit unei persoane să apere interesul altei persoane și deci nici interesul colectiv.
În speță, instanța a considerat că reclamantele au interes să solicite anularea titlului de proprietate al pârâților pentru că pentru terenul în litigiu acestea au adeverință de proprietate și respectiv contract de vânzare cumpărare, formulând totodată și acțiune pentru revendicarea unei părți din terenul din titlul de proprietate eliberat pârâților.
Nu s-a reținut susținerea pârâților în sensul că reclamantele nu au interes pentru că nu li s-a eliberat titlu de proprietate, întrucât interesul în formularea unei acțiuni privind nulitatea titlului de proprietate este justificat chiar în situația în care reclamantul are doar hotărâre de validare a dreptului de proprietate, cu atât mai mult se justifică interesul in speța de față, pentru că reclamantele au adeverință de proprietate în care terenul este individualizat.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că prin titlul de proprietate nr._/30.09.1999 s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâților pentru suprafața de 0,3377 ha, teren situat în cartier Preajba, mun. Tg-J., eliberat în baza procesului verbal de punere în posesie încheiat în data de 30.08.1999, la data de 06.05.1997 s-a eliberat reclamantei M. M. adeverința de proprietate nr. 395 pentru suprafața de 0,2823 ha și proces verbal de punere în posesie, terenul fiind vecin cu terenul pârâtului, iar pentru suprafața de 0,2473 ha s-a încheiat contract de vânzare-cumpărare între M. M. și B. V..
Că, verificând înscrisurile depuse la dosar de C. L. de Fond Funciar, instanța a constatat că prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr. 2821/4.03.1991, pârâții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ari în vatra satului, cerere însoțită de declarația numitei D. M., care este înscrisă în titlul de proprietate ca vecină a terenului în litigiu, în partea de nord și est, în baza cererii de reconstituire s-a validat dreptul de proprietate prin HCJ nr. 2685/10.09.1999 pentru suprafața de 0,4163 ha și s-a eliberat proces verbal de punere în posesie pentru suprafața de 0,3377 ha, iar din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert S. E. reiese că terenul din adeverința de proprietate nr. 395/6.05.1997 eliberat reclamantei M. M. este de 2.823 mp, insă suprafața măsurată este de 2.086 mp, iar suprafața parcelei 10/1 cultivată cu vie, măsurată este de 477 mp față de suprafața de 350 mp înscrisă în adeverința de proprietate.
Referitor la terenul din titlul de proprietate eliberat pârâților, expertul a precizat că terenul măsurat are suprafața de 2889,5 mp față de 3377 mp din titlu de proprietate, concluzionând că există un deficit de teren de 737 mp pentru reclamante și 487,5 mp pentru pârâți, actele de proprietate ale părților fiind eliberate pentru suprafețe mai mari decât suprafața reală măsurată.
De asemenea, în răspunsul la obiecțiuni expertul a precizat că terenul din titlul de proprietate nr._/1999 nu poate fi transpus pe schița anexă, deoarece în procesul verbal de punere în posesie nu sunt trecute dimensiunile, iar terenul din adeverința de proprietate eliberată reclamantei M. M. a fost transpus pe schiță, însă parcelele din această adeverință nu au putut fi redate pe schiță pentru că nu sunt trecute dimensiunile față de marginile terenului (sud și nord), menționând că pe schiță este redată situația din teren și nu cea din parcelele din adeverința de proprietate.
În completarea răspunsului la obiecțiuni, expertul a concluzionat că „ dacă se iau în considerare actele de proprietate ale părților, se poate vorbi de o suprapunere de teren de 1278 mp” deci expertul concluzionează că există suprapunere de 1278 mp in acte (fila 269) și nu în teren.
Întrucât expertul a concluzionat că terenul din titlul de proprietate eliberat pârâților și din adeverința eliberată reclamantei nu se regăsește în totalitate în teren, existând un deficit pentru ambele părți, instanța a apreciat că nu se poate verifica ce suprafață din terenul menționat în titlul de proprietate eliberat pârâților se suprapune cu terenul reclamantelor.
Din cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 5667/8.07.1993 formulată de reclamanta M. M. (fila 245) reiese că aceasta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o jumătate de pogon (2500 mp) ce are ca vecini pe Lăncrănjanu I., Stația Meteo, drumul satului și M. F., prin adeverința de proprietate reconstituindu-i-se însă suprafața de 2823 mp, deci mai mult decât a solicitat prin cerere, ceea ce demonstrează că adeverința și procesul verbal de punere în posesie nu au fost eliberate corect, fapt confirmat și de adresa nr._/8.04.2013 (fila 277) emisă de C. L. în care se precizează că procesul verbal eliberat lui M. M. pentru suprafața de 0,2823 mp nu este datat și nu se poate preciza dacă schița acestui teren a fost întocmită la fața locului.
Că, în situația în care la eliberarea actelor de proprietate emise părților în baza Legii 18/1991, terenul nu a fost măsurat de către C. L., existând un deficit față de actele emise, nu se poate stabili ce suprafață se suprapune și în actele vechi de proprietate ale cărei părți se regăsește terenul suprapus.
Întrucât atât adeverința de proprietate eliberată reclamantei M. M., cât și titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie eliberate pârâților nu au fost întocmit pe baza măsurătorilor efectuate de C. L. (dovadă că schița procesului verbal de punere în posesie nu cuprinde dimensiunile parcelelor, motiv pentru care nu a putut fi individualizat de expert), instanța a constatat că acțiunea este prematur formulată, pentru că numai după anularea propriei adeverințe de proprietate și eliberarea alteia pentru suprafața de 2500 mp (cât a cerut reclamanta M. M. prin cererea de reconstituire), expertul va putea verifica dacă titlul de proprietate eliberat pârâților este corect, ținând seama și de faptul că terenul in litigiu a avut suprafața de 5.000 mp, fiind cumpărat de autorul părților și fiecare parte a primit jumătate din teren.
Din moment ce actele de proprietate eliberate părților în procedura Legii 18/1991 nu au fost eliberate corect, C. L. de Fond Funciar trebuie să rectifice această greșeală și să-și îndeplinească obligațiile prev. de art. 5 din HG 890/2005 în sensul de a măsura terenurile și de a pune efectiv în posesie pe foștii proprietari sau pe moștenitorii acestora.
Reclamantele susțin în notele de ședință și în concluzii faptul că expertiza nu este concludentă, deoarece expertul trebuia să individualizeze pe parcele terenul din titlul de proprietate și că pentru fiecare parcelă trebuiau menționate lungimea și lățimea, recunoscând că acestea lipsesc din schița întocmită de expert, susținere ce nu a fost reținută de instanță, pentru că expertul a redat pe schiță dimensiunile terenului măsurat de el și a precizat că dimensiunile terenului din titlul de proprietate nu pot fi redate pentru că nu sunt pe schița întocmită de C. L., iar pentru . nu este menționată nici în adeverința de proprietate a reclamantelor distanța față de marginile terenului. Deci, expertul față de marginile terenului măsurat de el, nu putea să întocmească schița terenului din titlul de proprietate cu dimensiuni inventate de acesta.
De asemenea, reclamantele au precizat că nu s-a menționat în raportul de expertiză pe ce lățime terenul reclamantelor se învecinează că D. M. și M. M.. Instanța a constatat că nu existau elemente pentru a identifica aceste dimensiuni, că în mod corect expertul a precizat că există deficit de teren pentru ambele părți, precizând că această diferență este între terenul din actele eliberate în baza Legii 18/1991 și terenul efectiv măsurat de expert și nu diferă față de actele vechi de proprietate.
Nu s-a reținut susținerea reclamantelor în sensul că cele două parcele nu au fost identificate greșit pentru că expertul a identificat parcelele în funcție de existența actuală, deși în actele emise în baza Legii Fondului Funciar suprafețele sunt diferite
Deși reclamantele susțin că terenul lor are lățimea de 24 m, nu au probat această susținere, iar cu privire la suprafața de 2823 mp din adeverința de proprietate față de suprafața de 2500 mp solicitată prin cererea de reconstituire nu fac referire prin concluziile scrise și obiecțiuni și adeverința de proprietate trebuia eliberată numai pentru 2.500 mp solicitați, și nu 2.823 mp.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurentele reclamante M. M. și B. V., solicitând modificarea sentinței în sensul constatării nulității absolute a actelor de proprietate emise pârâților pentru terenul cu lățimea de 6,57 m în partea de Sud și 6,73 m în partea de nord și lungimea de 121,5 m.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, pronunțând o sentință cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 c.pr.civ.
În acest sens au arătat că nu s-a stabilit cu certitudine dacă a fost respectată documentația premergătoare emiterii titlului pârâților, deoarece la dosar există două hotărâri de validare ce privesc pe autorul Lăcrăjanu S I., respectiv HCJ nr. 2152/1996 prin care s-a validat suprafața de 0,3087 ha și HCJ 2685/10.09.1999 prin care s-a validat suprafața de 0,4163 ha, ambele suprafețe fiind în localitatea Preajba, iar procesul verbal pentru suprafața de 0,3377 ha este din 30.08.1999, deci anterior HCJ 2685/10.09.1999, astfel că trebuia lămurit în baza cărei hotărâri de validare a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie .
Că, actele de proprietate contestate nu au fost verificate prin raportare la actele vechi de proprietate deținute de părți,respectiv că din actul de proprietate existent la fila 232 rezultă că terenul în suprafață de aproximativ 5000 mp a fost al autorului Lăcrănjanu I., autorul comun al lui M. M. și Lăcrănjanu S I. ,iar din filele de registru agricol din perioada 1959-1963 ale autorilor Lăcrănjanu S I. și M. V V. rezultă că Lăcrănjanu S I. figura înscris în ,,Vatra Casei” cu 0,15 ha și 0,05 ha curți, iar M. V. cu 0,25 ha în punctul ,, La Lăcrănjanu”, din declarația lui Lăcrănjan G. ( fratele reclamantei ) rezultă că terenul a fost împărțit anterior anului 1963 frățește între M. M. și Lăcrănjanu I. și această situație a fost avută în vedere de C. locală de fond funciar la întocmirea actelor emise reclamantelor, punerea în posesie pentru 0,2823 ha fiind urmarea modului de stăpânire a terenului .
Că, după ce a obținut titlu de proprietate pârâții au modificat amplasamentul parcelei de vie, ocupând din lățimea cuvenită reclamantelor ,proprietatea acestora învecinându-se cu Stația R. .
Că, expertiza nu a identificat terenul din titlul de proprietate în raport de hărțile cadastrale și instanța în mod neîntemeiat nu a solicitat expertului să identifice amplasamentul parcelelor menționate în acte ,iar lipsa dimensiunilor terenului în schița anexă la procesul verbal de punere în posesie din 30.08.1999 al pârâților duce la ideea că acest act și titlul de proprietate trebuie constatate nule.
Că, greșit a reținut instanța de fond existența unui deficit de teren, întrucât dacă se coroborau cererile de reconstituire, filele din registrul agricol și actul vechi de proprietate din 29.09.1903, se constata că suprafața terenului este de 5000 mp și ½ din acest pogon a fost solicitată de reclamanta M. M. în cererea sa de reconstituire, iar însumarea suprafețelor constatate prin expertiză dă o suprafață de 4975,5 mp, lipsa de 24,5 mp reprezentând o toleranță la măsurătoare și dovedind că nu există deficit de teren, ci documentația și titlul emise pârâților cuprind o suprafață de teren mai mare decât cea cuvenită în baza actelor de proprietate anterioare anului 1963.
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin. 1, raportat la art. 312 alin. 3 c.pr.civ., instanța soluționând procesul fără a cerceta corespunzător fondul cauzei, fiind necesară administrarea de probe noi, astfel că se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Potrivit art. III alin. 1 lit. a punctul II din Legea 169/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005 sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire și constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari solicitate de către aceștia în termen legal, libere la data solicitării, pentru terenurile intravilane.
În raport de aceste dispoziții legale, interesul reclamantelor în formularea acțiunii privind nulitatea titlului de proprietate este justificat nu doar de hotărârea de validare a dreptului de proprietate, ci și de cererea de reconstituire formulată, dacă privește vechiul amplasament.
Ca urmare, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea reclamantelor reținând că este prematură și ar putea fi formulată numai după anularea propriei adeverințe de proprietate și eliberarea alteia, întrucât nu ar fi fost întocmită pe baza măsurătorilor de către comisia locală.
Și lipsa dimensiunilor din actele de proprietate emise pârâților a fost greșit interpretată ca o împrejurare în contra reclamantelor, cărora li s-a respins acțiunea.
Mai mult, este greșită reținerea instanței de fond în sensul că actele emise părților nu pot fi transpuse în teren, fără să impună expertului efectuarea transpunerii în raport de planurile parcelare și harta cadastrală avute în vedere de comisiile de fond funciar la emiterea actelor de proprietate în favoarea părților. Lipsa menționării dimensiunilor în schițele anexe putea fi suplinită prin luarea în considerare a dimensiunilor parcelelor, conform planurilor parcelare și hărților cadastrale existente la dispoziția comisiilor de fond funciar.
Greșit a reținut instanța de fond că nu se poate verifica ce suprafață din terenul menționat în titlul pârâților se suprapune cu terenul reclamantelor, întrucât ar exista o suprapunere de 1278 mp doar în acte și nu în teren și nu s-ar regăsi în totalitate în teren suprafețele pentru care s-au eliberat acte părților, existând un deficit pentru ambele părți.
Ori, acțiunea reclamantelor a fost întemeiată tocmai pe împrejurarea că pârâților li s-ar fi emis acte de proprietate pentru o suprafață mai mare decât cea cuvenită și astfel o parte din suprafața reconstituită pârâților prin acte se suprapune peste suprafața menționată în adeverința de proprietate emisă în favoarea reclamantelor, deci în teren există suprafață ce se regăsește în actele emise ambelor părți.
Pentru soluționarea prezentei acțiuni se impune identificarea prin expertiză a terenurilor menționate în actele ambelor părți, respectiv transpunerea în teren a actelor părților în raport de planurile parcelare și hărțile cadastrale avute în vedere de comisiile de fond funciar la data întocmirii actelor, pentru a se verifica prioritar dacă vreo suprafață de teren menționată în actele reclamantelor se regăsește și în actele emise pârâților.
În caz afirmativ, instanța va efectua verificări pentru a stabili persoana îndreptățită la reconstituirea suprafeței pentru care există suprapunere.
În cauza de față, raportat la apărările și susținerile părților, instanța urmează a verifica în concret suprafețele de teren validate la reconstituire pentru fiecare parte .
În acest sens, în cauză se impun verificări prin care să se lămurească dacă la baza emiterii titlului pârâților a stat HCJ nr.2685/1999, prin care s-a validat autorului pârâților suprafața de 0,4163 ha sau HCJ nr.2152/1996, prin care autorul pârâților a fost validat doar cu suprafața de 0,3087 ha .
Existând două hotărâri de validare, se impune a se solicita și cererile de reconstituire formulate de autorul Lăcrănjanu S I. întrucât la dosar existând doar cererea 2821/4.03.1991, iar hotărârile de validare nu menționează numărul cererii de reconstituire .
Totodată, dacă există neconcordanță între suprafețele solicitate prin cererile de reconstituire și suprafețele validate, este necesar a se lămuri ce suprafețe au fost validate prin hotărârea de validare, în scopul clarificării suprafeței validate în favoarea autorului Lăcrănjanu S I. în punctul în litigiu.
Îndreptățirea părților la reconstituirea suprafeței în punctul în litigiu se va verifica și în raport de registrele agricole ale autorilor acestora, respectiv suprafețele deținute de autori anterior preluării terenurilor de către stat.
Existând neconcordanță între suprafața de 50 ari solicitată de autorul Lăcrănjanu S I. în punctul ,, Vatra satului „ prin cererea 2821/1991 în care este indicată ca vecinătate Stația TAROM, suprafața de 0,3377 ha menționată în actele emise pârâților, în care se menționează ca vecinătate și proprietatea autoarei reclamantelor, ținându-se seama de registrele agricole ale autorilor și declarațiile martorilor, se va lămuri dacă suprafața de 50 ari cuprinsă între D. M. și Stația R. se cuvine doar autorului pârâților, în raport de actul din 1903, sau este reală susținerea reclamantelor în sensul că terenul a fost cumpărat de un autor comun și anterior anului 1963 a fost împărțit frățește.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentele reclamante M. M. și B. V., împotriva sentinței civile nr. 5427 din 08.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 Octombrie 2013 la Tribunalul Gorj .
Președinte, C. A. M. | Judecător, M. B. | Judecător, Nicolița Ș. |
Grefier, L. G. C. I. |
Red. CM
j.f.C. P.
ex. 3
SL 23 Octombrie 2013
| ← Revendicare imobiliară. Hotărâre din 27-06-2013, Tribunalul GORJ | Servitute. Decizia nr. 502/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
