Fond funciar. Decizia nr. 1942/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1942/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 20881/318/2010*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1942
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător G. R.
Judecător V. N.
Grefier O.-D. M.
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de T. G., în calitate de procurator al recurentei reclamante N. C., de recurentul reclamant A. N. în calitate de moștenitor al reclamantei A. D. A. și de recurentul pârât D. C. împotriva sentinței civile nr.3520 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă R. A. și intimatele C. locală de fond funciar Bălești și C. județeană de fond funciar Gorj.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant A. N. personal și asistat de avocat P. N., procurator T. G. pentru recurenta reclamantă N. C. și pentru intimata reclamantă R. A., recurentul pârât D. C., lipsă fiind recurenta reclamantă N. C. reprezentată de procurator T. G., intimata reclamantă R. A. reprezentată de procurator T. G., intimatele C. L. de fond funciar Bălești și C. județeană de fond funciar Gorj.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 30.09.2013, prin serviciul registratură al instanței, s-au depus la dosar înscrisuri de către recurentul T. I. G., cu privire la care părțile prezente au susținut că le-au observat și nu mai solicită termen în acest scop.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau act de depus, tribunalul constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat P. N. a expus motivele de recurs invocate și în scris, susținând că recurentul pârât nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nu a fost membru cooperator, nu s-a înscris cu terenul în CAP și nu există hotărâre de validare, astfel că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, în cauză fiind încălcate dispozițiile art.8 alin.1 și 3 din Legea 18/1991. A mai susținut că nu este incident în cauză art.23 din Legea 18/1991, recurentul pârât nebeneficiind de prevederile art.8 din Decretul Lege 42/1990, neprimind teren de la CAP sau de la o instituție administrativă pentru construirea de locuință sau pentru cultivarea de teren. A invocat că sentința de respingere a acțiunilor formulate de A. A. și N. C. este nemotivată, iar instanța de fond în mod greșit a dat eficiență unui înscris intitulat „dovadă” încheiat la data de 13.03.1980 pentru un teren fără amplasament cert, nici pârâtul D. C. și nici vânătorul O. nefiind membrii CAP, terenul fiind situat în zonă cooperativizată. A criticat raportul de expertiză întocmit de expertul V. G., susținând că în acesta sunt prezentate 3 variante de răspuns în raport atât de planul parcelar prezentat de Primăria Bălești, cât și de vechiul amplasament al proprietăților expropriate pentru construcția căii ferate Bârsești- Bălești- râul Amaradia rezultat din extrasul de plan parcelar din arhiva CF C.. În varianta a doua din acest raport rezultă pentru A. A. o suprafață în litigiu de 2055 mp care se suprapune cu terenul din înscrisurile funciare contestate, iar în varianta 3 A raportat la declarația extrajudiciară a numitului Ursățanu D. expertul a identificat o suprafață de 2816 mp aparținând defunctei A. A. care se suprapune cu terenurile din actele funciare contestate. În ceea ce o privește pe reclamanta N. C. expertul a precizat că terenul solicitat de aceasta în cauza dedusă judecății se află în continuarea proprietății sale și se suprapune cu cel al pârâtului, tarlaua 21, .>
Referitor la reclamanta R. A. a arătat că expertul a precizat că terenul acesteia provenit de la U. (O.) V. a fost afectat de construcția căii ferate, iar terenul rămas de restituit din proprietatea acestuia în zona litigioasă se suprapune cu terenul din titlul de proprietate al pârâtului, respectiv o suprafață de 1755 mp. Așadar, suprafața de 1 ha aparținând lui U. (O.) V. fiind reconstituită moștenitorilor acestuia, terenul din Convenția din anul 1980 invocată de pârât nu există fizic în zona litigioasă.
Cu privire la reclamanta N. C. s-a invocat că expertul a revenit la răspunsul de la obiectivul nr.1 din raportul de expertiză unde a identificat suprafața de 340 mp pentru N. C., regăsind o suprapunere între terenul din titlul de proprietate al pârâtului și suprafața solicitată de N. C. de 152 mp, reprezentată de planul de situație nr.4 care înlocuiește planul de situație nr.5. Nu s-a avut în vedere de către instanța de fond faptul că terenul care a aparținut lui U. V. C. și U. P. nu a avut amplasamentul din procesul verbal de punere în posesie emis recurentului pârât D. C., terenul nefiind cel pentru care a obținut autorizația de construcție care este la Vest de calea ferată și nu la Est de aceasta. Soluția instanței este în contradicție vădită cu considerentele sentinței, ceea ce conduce la desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a intra în cercetarea fondului asupra tuturor capetelor de cerere, instanța nepronunțându-se cu privire la cererea de obligarea Comisiei Locale de fond funciar de a le pune în posesie, a le emite titlul de proprietate pentru suprafața validată reclamantelor R. A. și N. C..
Procurator T. G. a susținut că recurentul pârât nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nu există hotărâre de validare cu privire la acesta, astfel că reclamantele au interes în promovarea acțiunii și nu există autoritatea de lucru judecat.
Recurentul pârât D. C. a expus motivele de recurs invocate și în scris, susținând că a dobândit posesia acestui teren ca urmare a actului încheiat cu vânzătorii U. C. și U. P. și această posesie a fost constatată și cu prilejul soluționării dosarului penal_/2001, dosar în care s-a reținut că nu ocupă teren abuziv. A susținut că terenul a fost înscris la rolul agricol al lui U. I V. în perioada 1959-1960 în punctul „Siliștea Casei” în suprafață de 1,15 ha, iar instanța de fond nu a avut în vedere că reclamanta R. A. este moștenitoarea lui O. și nu U. de la care a cumpărat recurentul pârât terenul. Că, titlul de proprietate ce i-a fost emis în baza legii fondului funciar a fost contestat în alte cauze și de T. G., care era membru în comisia locală și știa că construcțiile existau pe acest teren încă din anul 1987, astfel că a avut continuitate în posesia acestui teren în litigiu. A susținut că în mod greșit instanța a dispus anularea parțială a titlului său de proprietate pentru suprafața de 1755 mp, cu motivarea că terenul nu face parte din categoria celor la care se referă art.23 din Legea 18/1991, încălcând în acest mod dispozițiile art.1201 Cod Civil, în raport de decizia civilă nr.2316 din 24.09.2007 a Tribunalului Gorj și decizia nr.1249/A/2005 a Curții de Apel C.. A menționat că reclamantele nu justifică un interes legitim personal, actual și direct, iar dreptul de proprietate privată al recurentului pârât asupra terenului în litigiu a fost recunoscut de către instanțele superioare în virtutea dispozițiilor art.23 din Legea 18/1991 raportat la art.8 din Decretul lege nr.42/1990, fiind irelevant că nu a existat o hotărâre de validare, întrucât la data intrării în vigoare a legii 18/1991 terenul deja era și a rămas în continuare în proprietatea privată a deținătorului conform art. 8 din Decretul nr.42/1990, pe acest teren recurentul având casa de locuit, anexe gospodărești, curtea și grădina din jurul acestora. A invocat că reclamanta R. A. nu a depus certificatul de moștenitor care să ateste că este moștenitoarea lui U. V., iar aceasta nu a contestat nici suprafețele menționate în procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate ce i-a fost eliberat. Instanța și expertul desemnat în cauză nu au comparat identitățile foștilor proprietari în raport de titlul de proprietate eliberat numitelor O. I., R. A., acestea fiind înscrise ca moștenitoare ale lui O. I V., rezultând din registrul agricol al defunctului U. V. din perioada 1959-1963 că erau înscriși U. P. în calitate de soție, U. C.-fiu, U. I.-fiu, U. I.- fiică, astfel că nu figurează în acest act reclamanta R. A. și nici O. I..
A pus concluzii de admitere a recursului său, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta R. A. și obligarea reclamantelor la cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat de-a lungul ciclurilor procesuale și plata timpului pierdut la instanțele judecătorești. A pus concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de recurenții reclamanți.
Avocat P. N., pentru recurentul reclamant A. N., a pus concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de recurentul pârât D. C., susținând că este legitim, direct și actual interesul reclamantelor în promovarea acțiunii, că nu există autoritate de lucru judecat, în celelalte dosare T. G. având calitatea de procurator. A solicitat admiterea și a recursului declarat de recurenta reclamanta N. C., prin procurator T. G..
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J. sub nr._, reclamanta A. D. A. a chemat în judecată pârâtul D. C. și a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimatele C. L. Bălești pentru aplicarea Legii 18/91 și C. Județeană Gorj, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/17.09.1998, emis pe numele intimatului D. C. pentru suprafața de 7990 m.p., obligarea celor două comisii să-i elibereze și să-i emită titlu de proprietate pentru suprafața de 3100 mp situată în punctul „Sub Cuca”, reprezentând diferența de suprafață dintre suprafața de 1812 mp pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/09.03.2006 și suprafața de aproximativ 5000 mp pentru care a fost validată prin anexa 43, poziția 4 și obligarea Comisiei Locale Bălești să o pună efectiv în posesie pe suprafața de 3100 mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza Legii 18/1991 a formulat cererea înregistrată sub nr. 3191/1991 la Primăria Bălești, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 1,59 ha teren, suprafață înscrisă în registrul agricol din perioada 1959 – 1961 pe numele său A. D A. și din care face parte și suprafața de aproximativ 5000 mp teren arabil și pruni situată în punctul „Sub C.” cu care a fost validată prin HCJ nr.50/1991, anexa 43, poziția 4.
A mai arătat reclamanta că din această suprafață de 5000 mp i s-a emis deja titlu de proprietate nr._/09.03.2006 pentru suprafața de 1812 mp aflată în intravilanul și extravilanul comunei Bălești și care se învecinează în partea de sud, conform titlului de proprietate, cu pârâtul D. C., iar pentru restul de 3100 mp teren nu i s-a eliberat titlu de proprietate nici până în prezent și nu a fost pusă nici în posesie, motivul fiind acela că această suprafață de teren este cuprinsă în titlul de proprietate eliberat pe numele pârâtului.
A mai susținut reclamanta că, în ceea ce privește actele de proprietate emise intimatului D. C., acesta (sau autorul său) nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlul de proprietate și în procesul-verbal de punere în posesie a căror nulitate se solicită și nu deține hotărâre de validare în acest sens, astfel încât actele funciare emise pe numele acestuia, pentru suprafața de 7.990 mp, sunt nelegale, nefiind emise cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr.18/1991 și de celelalte legi funciare, pretinsa „dovadă" de mână invocată de pârât, din data de 13.03.1980, încheiată între autorul său și vânzătorii U. V.C. și U. P., referindu-se la terenuri care nu se mai aflau în patrimoniul vânzătorilor la data încheierii înscrisului respectiv.
S-a mai arătat că într-o cauză care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Tg-J., inițial înregistrată sub nr._/318/2007, care a avut ca obiect plângerea intimatului D. C. împotriva HCJ Gorj nr.4707/2007, HCJ prin care acestuia i-a fost respinsă cererea de validare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,20 ha, aflată în continuarea suprafeței de 0,7990 ha (din titlul de proprietate nr._/17.09.1998), A. A. (prin procuratorul său A. N.), împreună cu alte persoane, au formulat cerere de intervenție în cauză, arătând că numitul D. C. nu este îndreptățit la reconstituirea proprietății pentru terenul respectiv, așa cum nu este îndreptățit nici la reconstituirea proprietății pentru terenul de 7.990 mp, din titlul de proprietate a cărui anulare o solicită.
Inițial, prin sentința civilă nr. 5205/30.06.2008 a Judecătoriei Tg-J., pronunțată în dosarul nr._/318/2007, a fost admisă plângerea lui D. C. și respinse toate cererile de intervenție formulate în cauză, dar, în urma recursurilor formulate atât de către intervenienții în nume propriu, cât și de cele două comisii de fond funciar, prin decizia civilă nr.3802/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2007, s-a desființat sentința instanței de fond, trimițându-se cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg-J., unde s-a format dosarul nr._, la care s-a conexat dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., care a avut ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/09.03.2006 (pentru suprafața de 768 mp) și a procesului-verbal de punere în posesie nr._/15.05.2006 și adeverinței de proprietate emise pe numele lui N. C., cerere formulată de D. C..
Prin sentința civilă nr. 415/22.01.2010, Judecătoria Tg-J. a respins atât plângerea formulată de D. C. și cererile de intervenție ale intervenienților, cât și cererea de chemare în judecată formulată de D. C. (în dosarul conexat), reținându-se de către instanță, în considerentele sentinței, că D. C. nu este persoană îndreptățită la reconstituirea proprietății, deoarece „dovada" datată 13.03.1980 nu a produs efecte juridice, iar acest înscris sub semnătură privată „(...) nu dovedește calitatea reclamantului (din dosarul nr._ ) de persoană îndreptățită în baza Legii nr.18/1991 la reconstituirea dreptului de proprietate", iar prin respectiva „dovadă" „(...) nu s-a transmis dreptul de proprietate pentru terenul din litigiu".
În recursul formulat de D. C. și de intervenienți, împotriva sentinței civile nr. 415/22.01.2010 a Judecătoriei Tg-J., Tribunalul Gorj, în considerentele deciziei civile nr. 1348/07.06.2010 (dosar nr._ ), a reținut că „Nu s-a făcut nici o dovadă certă, nu s-a depus nici un înscris din care să rezulte că autorul U. I. V. a fost proprietarul acestei suprafețe de teren, cu individualizarea solicitată de reclamant", iar „Recurentul-reclamant nu a dovedit că a avut calitatea de membru cooperator care a adus pământ în CAP sau că i s-a preluat în vreun mod teren de către aceasta, că ar avea calitatea de moștenitor al persoanelor nominalizate în acest text sau că ar face parte din alte persoane anume stabilite de lege, care ar beneficia de prevederile legislației funciare", motiv pentru care a respins recursul formulat de D. C., respingând, în același timp, și recursurile formulate de intervenienți.
Între D. C. și unii din intervenienții din dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. (respectiv T. G.), cu privire la terenul de 7.990 mp din titlul de proprietate al acestuia, au existat o . alte litigii.
Intimatul D. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția autorității de lucru judecat.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că hotărârile judecătorești anterioare intrate în autoritatea lucrului judecat au stabilit în mod irevocabil amplasamentul și întinderea dreptului de proprietate al său pentru suprafața de 7990 mp, menționată în titlul de proprietate nr._/17.09.1998, cuprinsă în dovada din 13.03.1980 în punctul „S. casă”.
Prin sentința civilă nr. 2329/2011 s-a respins excepția autorității de lucru judecat și cererea de chemare în judecată.
S-a reținut că în dosarul nr. 3214/2005 al Judecătoriei Tg-J., petentul T. G. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a aceluiași titlu de proprietate al pârâtului D. C. și a actelor primare ce au stat la baza emiterii acestui titlu de proprietate, iar prin s.civ. 4015/2005 a Judecătoriei Tîrgu J., rămasă irevocabilă prin decizia 1249A/2005 a Curții de Apel C., s-a respins acțiunea formulată cu motivarea că petentului T. G. i s-a reconstituit dreptul de proprietate, a fost pus în posesie în data de 07.12.2004 și i s-a eliberat titlu de proprietate pentru suprafața de teren de 4,1935 ha, acesta necontestând nici suprafața validată și nici amplasamentele menționate în procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate nr._, motiv pentru care acesta nu justifică un interes în promovarea acțiunii.
Că, deși în prezenta acțiune, reclamanta A. D. A. solicită același lucru, indicând chiar că terenul pârâtului din titlul de proprietate emis pentru o suprafață de 7990 mp se suprapune în parte cu terenul său, este de observat că nu există identitate de părți între cauza ce a făcut obiectul dosarului 3214/2005 al Judecătoriei Tg-J. și cauza ce face obiectul prezentului dosar, motiv pentru care, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201 C.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin titlul de proprietate nr._/17.09.1998 eliberat pârâtului D. C. i s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate asupra a 7990 mp teren pe raza comunei Bălești, extravilan tarlalele 98 și 99, parcelele 1023/12 și 1036/12 și intravilan tarlaua 21, .>
Că, la baza emiterii acestui proces verbal au stat actul sub semnătură privată intitulat „Dovadă” din data de 13.03.1980 și procesul verbal de punere în posesie fără număr și dată (fila 23).
S-a mai reținut că, în raport de decizia civilă nr. 2316/24.09.2007 a Tribunalului Gorj, terenul în litigiu, asupra căruia i s-a reconstituit pârâtului dreptul de proprietate, a fost identificat prin expertiză ca făcând parte din terenul ce a făcut obiectul actului sub semnătură privată intitulat „Dovadă” din data de 13.03.1980, încheiat între tatăl pârâtului și soții U. C. și P., terenul fiind înscris la registrul agricol pe anii 1959-1963 al numitului U. C., care nu era cooperatist, în punctul „Siliștea casei”.
Că, familia pârâtului D. C. a avut in posesie acest teren începând chiar cu anul 1980 (aspect reținut in considerentele deciziilor civile nr.546/29.02.2008 si 2316/24.09.2007 a Tribunalului Gorj), deci de peste 30 de ani, posesia fiind una sub nume de proprietar, iar faptul ca la baza titlului de proprietate emis pe nume le pârâtului nu exista o cerere de reconstituire si o hotărâre de validare este explicat in considerentele deciziei civile nr. 2316/24.09.2007 a Tribunalului Gorj.
Astfel, după cum s-a arătat in aceasta hotărâre, faptul ca la baza titlului atacat nu a existat o hotărâre de validare este irelevant in raport de disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991, întrucât pe acest teren piritul are casa de locuit, anexele gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, astfel ca, la data intrării in vigoare a Legii 18/1991, terenul era si a ramas in proprietatea privata a detinatorului, conform prevederilor art. 8 din Decretul 42/1990.
Din cele expuse se poate observa, pe de o parte, ca titlul de proprietate a cărui anulare se solicita prin prezenta cerere a fost eliberat cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, mai precis in baza art. 23 din acest act normativ.
Pe de alta parte, s-a reținut că reclamanta, conform registrului agricol pe anii 1959-1963, figura înscrisă cu o suprafață de 5000 mp (doua bucăți in suprafață de 0,37 ha si 0,13 ha ) în punctul „Sub Cuca” de pe raza comunei Balesti, insa in acest act nu erau specificate nici dimensiunile exacte (lățime si lungime) si nici vecinatatile terenului in suprafață de 5000 mp, astfel că nu a dovedit ca exista o suprapunere intre terenul sau din registrul agricol si terenul asupra căruia i s-a eliberat piritului titlu de proprietate, aceasta cu atit mai mult cu cit piritului i s-a eliberat titlul in baza unei conventii sub semnatura privata, conventie incheiata cu niste persoane necooperatiste si care aveau inscris terenul instrainat tot in registrul agricol, în punctul „Siliștea casei”, punct in care numitul U. C. figura înscris cu un teren in suprafața de 1,15 ha ( arabil si pasune - fila 58).
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia 1643/2011 s-a admis recursul, s-a casat sentința, iar cauza s-a trimis spre rejudecare, cu motivarea că, în rejudecare instanța va pune în discuția părților probele solicitate de acestea și va analiza hotărârile judecătorești anterioare prin prisma puterii de lucru judecat.
Prin încheierea de ședință din data de 20.10.2011 s-a respins excepția autorității de lucru judecat și a fost încuviințată proba cu martorii Ursățeanu D. și Ursățeanu C. I. și expertiză solicitată de reclamantă, propunerile de obiective formulate de reclamantă fiind depuse la fila 86, iar cele formulate de pârât la fila 105.
Instanța a solicitat Comisiei Locale Bălești actele care au stat la baza titlului de proprietate contestat și relații cu privire la validarea dreptului de proprietate pe numele reclamantului.
Cu adresa nr._/2011 (fila 91) s-a comunicat instanței faptul că pentru suprafața validată prin HCJ 50/1991 reclamantei nu i s-a emis în totalitate titlul de proprietate, respectiv pentru suprafața de 3100 mp, amplasată în continuarea titlului de proprietate nr._/2006.
S-a înaintat la dosar HCJ 50/1991, cererea nr. 3191/1991 formulată de reclamantă, registrul agricol, cerere de înscriere în CAP.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul judecătoriei Tg-J. sub nr._/318/2011, precizată la fila 146, reclamantele R. A. și N. C. au solicitat constatarea nulității absolute a aceluiași titlu de proprietate pentru suprafața de 3500 mp, teren situat în punctul Siliștea casei și, respectiv, pentru suprafața de 500 mp în punctul „Cuca I.”, arătând că au formulat cerere de reconstituire pentru aceste terenuri, iar organul local a validat dreptul de proprietate.
Prin încheierea de ședință din data de 22.03.2012, dată în dosarul nr._/318/2011 s-a dispus conexare a celor două cauze, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 164 c.p.c.
Reclamantele N. C. și R. A. au solicitat administrarea probei cu martori, fiind audiați G. N. și Ursățanu D..
Prin cererea depusă la fila 201 reclamanta R. A. și-a precizat acțiunea în sensul că solicită constarea nulității titlului de proprietate eliberat pârâtului pentru suprafața de 3400 mp, să se emită pe numele său titlul de proprietate pentru această suprafață, să fie obligată comisia locală să procedeze la punerea în posesie pentru terenul de 3400 mp, situat în punctul Siliștea Casei. A susținut că a solicitat în baza Legii 18/1991 terenul în litigiu, care face parte din suprafața de 1ha situat în punctul Siliștea casei, teren care a aparținut bunicului său U. I. V., iar prin HCJ nr.50/1991 s-a validat suprafața de aproximativ 1ha, din care s-a emis titlul de proprietate nr._/2006 pentru suprafața de 6580 mp, iar pentru diferența de aproximativ 3400 mp nu s-a emis titlul de proprietate deoarece terenul este cuprins în titlul de proprietate emis pe numele pârâtului.
Că, pârâtul este persoană neîndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate deoarece nu a formulat cerere de reconstituire, nu deține o hotărâre de validare, iar prin s.c. nr. 415/2010 s-a reținut că pârâtul este persoană neîndreptățită la reconstituire deoarece actul din anul 1980 nu a produs efecte juridice, în sensul că nu s-a transmis dreptul de proprietate și nu se dovedește calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire a pârâtului.
Prin sentința civilă nr.3520 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. D. A., decedată, cu moștenitor A. N., domiciliat în ., a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta N. C., domiciliată în ., a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta R. A., domiciliată în . împotriva pârâtului D. C., domiciliat în . și în contradictoriu cu intimatele C. L. de Fond Funciar Bălești, cu sediul în Bălești, județul Gorj, C. Județeană de Fond Funciar Gorj, cu sediul în Tg. J., județul Gorj, s-a constatat nulitatea absolută a TP nr._/1998 și a procesului verbal de punere în posesie pentru suprafață de 1755 mp, teren situat în ., reprezentată de S 4 și S 5 în anexa 3 la raportul de expertiză și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei R. A. suma de 1150 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că rezultă din raportul de expertiză încuviințată în cauză, depus la fila 5 volumul 2, că terenul solicitat de reclamanta A. A. în raport de planul parcelar, are suprafața de 734 mp, raport de vechiul amplasament al proprietăților expropriate pentru construcția căii ferate are suprafața de 2055 mp, iar în raport de cele indicate de procurator A. N. are suprafața de 2816 mp, teren care este situat în punctul „Sub Cuca”, face parte din suprafața de 5000 mp validată prin HCJ nr.50/1991 și se suprapune în totalitate cu terenul cuprins în titlul de proprietate contestat, fiind dispus în continuarea terenului pentru care reclamantei A. A. i s-a emis titlul de proprietate nr._/2006.
S-a mai concluzionat că terenul figurează în registrul agricol al reclamantei A. A. și are destinația curți construcții, arabil și vie, pe acesta aflându-se casa de locuit a pârâtului, un pătul și o fântână.
În ceea ce privește actul din anul 1980 s-a arătat că terenul cuprins în acesta nu este identic cu terenul ce reprezintă proprietatea numiților U. C. și U. P..
Referitor la terenul reclamantei N. C., s-a arătat că are suprafața de 340 mp și se suprapune în totalitate cu terenul pârâtului, pe acesta aflându-se un fânar, iar cu privire la terenul reclamantei R. A. s-a arătat că acesta are suprafața de 945 mp în raport de planul de situație și de 1755 mp în raport de proprietate lui M. C. și se suprapune în totalitate cu terenul pârâtului.
S-a mai concluzionat că terenurile sunt situate în pct. Siltea casei și Cuca au fost solicitate prin cererile de reconstituire și au validate prin HCJ nr. 50/1991, fiind amplasate până în calea ferată mică.
Că, terenul reclamantei R. A. se regăsește menționat în registrul agricol la poziția autorului U. V..
Pârâtul și reclamanții A. N., moștenitorul reclamantei A. A. și R. A. au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni care au fost încuviințate de instanță, răspunsul fiind depus la fila 149 din dosar.
Prin răspunsul depus la fila 149 s-a concluzionat că suprafața solicitată de reclamanta N. C. este de 152 mp și pe acesta se află doar colțul fânarului pârâtului.
S-a reținut că reclamanta A. A. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate ( fila 94), pentru suprafața de 1,59 ha, teren situat în pct. Siștea casei, Sub cuca, figurând cu terenuri în aceste puncte potrivit registrului agricol depus la fila 95 din dosar, iar prin HCJ nr.50/1991 s-a validat dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,43ha( fila 93), din care suprafața de 5000 mp în punctul Sub Cuca.
Reclamanta a fost pusă în posesie cu suprafața de 1812mp în punctul Sub Cuca, fiind emis titlul de proprietate nr._/2006 cu suprafața de 1812mp, diferența de până la 5000mp fiind cuprinsă în titlul de proprietate emis pârâtului.
Reclamanta N. C. a formulat cererea nr. 4094/1991( fila 154), prin care a solicitat terenurile ce au aparținut tatălui său M. L., acesta figurând în registrul agricol depus la fila 155 cu teren în punctul Cuca.
Prin HCJ nr. 50/1991( fila 157) s-a validat dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,18ha, nefiind pusă în posesie cu teren în punctul în litigiu întrucât s-a constatat, potrivit susținerilor organului local, confirmate prin raportul de expertiză, că terenul se suprapune parțial cu cel atribuit pârâtului.
U. I., moștenitorul lui U. V., a formulat cererea de reconstituire nr. 3390( fila 158), solicitând suprafața de 2ha, teren situat în pct.Siștea Casei, La cuca, în registrul agricol al autorului U. V., figurând teren în punct. Siștea Casei și La cuca.
Prin HCJ nr.50/1991( fila 161) s-a validat suprafața de1,95ha, fără să se procedeze la punerea în posesie până în prezent, ca urmare a suprapunerii terenului validat cu cel atribuit pârâtului.
Pârâtul D. C. a fost pus în posesie și i s-a emis titlul de proprietate nr._/1998, pentru suprafața de 7990mp, teren cu destinația curți construcții și arabil, fără să formuleze cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și fără să existe hotărâre de validare.
La baza reconstituirii dreptului de proprietate a stat actul sub semnătură privată din anul 1980 încheiat între U. C. și U. P., prin care vând lui D. C., tatăl pârâtului, suprafața de teren situată între calea ferată mare până în marginea apei și din șoseaua națională până în calea forestieră.
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, terenul reconstituit pârâtului se suprapune cu terenurile solicitate de reclamante, pe terenul reclamantei A. A. aflându-se casa de locuit, pătulul și fântâna pârâtului, iar pe terenul lui N. C. aflându-se colțul fânarului, pe terenul solicitat de R. A. nefiind amplasate construcții.
Potrivit aceluiași raport terenul cuprins în actul din anul 1980 nu este amplasat în zona de litigiu, terenul suprapunându-se cu terenul solicitat de T. G. și care a făcut obiectul dosarului nr._, unde s-a reținut că terenul se suprapune cu actul din anul 1980.
Se constată că, potrivit probelor administrate în cauză, titlul de proprietate emis pe numele pârâtului nu are la bază o cerere de reconstituire, o hotărâre de validare și nici un act de proprietate cu care să dovedească că terenul a intrat în proprietatea pârâtului.
Cu toate acestea, prin decizia nr. 2316/2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a reținut, cu putere de lucru judecat că terenul solicitat de T. G., reclamant în dosarul în care s-a pronunțat decizia, și cuprins în titlul de proprietate emis pârâtului, teren care făcea parte din actul din anul 1980, face parte din curtea și grădina din jurul acesteia, fiind irelevant, în raport de art.23 din Legea 18/1991, faptul că nu există cerere de reconstituire și hotărâre de validare.
Astfel, în ceea ce privește procedura de atribuire a terenului pârâtului D. C.,respectiv fără a se formula cerere de reconstituire, fără a exista hotărâre de validare și fără dovedirea proprietății asupra terenului, instanța a reținut că încălcarea dispozițiilor prevăzute de Legea 18/1991 nu atrage nulitatea titlului de proprietate față de prevederile art.23 din Legea 18/1991. Terenurile aferente casei de locuit și anexele gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul cestora revin de drept în proprietatea actualilor deținători, iar emiterea titlului de proprietate se impune pentru dovedirea proprietății asupra acestora.
În speță, terenul solicitat de reclamantele A. A. și N. C. face parte din curtea casei, pe acesta fiind amplasate casa, pătulul, fântâna și o parte din fânarul pârâtului, astfel că pârâtul beneficiază de prevederile art.23 din Legea 18/1991, potrivit cu care,, Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.
În anexele ce însoțesc raportul de expertiză se observă că terenul solicitat de reclamanta R. A. nu face parte din terenul aferent casei de locuit, curtea și grădina din jurul acesteia, astfel că pentru suprafața de 1775 mp, amplasată în tarlaua 21, . este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse, s-a respins acțiunea formulată de reclamantele A. A. și N. C., privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pârâtului, acesta fiind persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în raport de art.23 din Legea 18/1991.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta R. A. și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața de 1755mp, situată în tarlaua 21, . este reprezentat de S4 și S5 în anexa 3 la raportul de expertiză, pentru acest teren pârâtul fiind persoană neîndreptățită la reconstituire, întrucât terenul nu face parte din categoria prevăzută la art.23 din Legea 18/1991, putând fi reconstituit reclamantei R. A..
În temeiul art.274 C.p.c. a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei R. A. suma de 1150lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs T. G., în calitatea de procurator al recurentei reclamante N. C., recurentul reclamant A. N. în calitate de moștenitor al reclamantei A. D. A. și recurentul pârât D. C..
Recurenții reclamanți N. C. și A. N. au solicitat prin motivele comune de recurs admiterea recursului și în principal modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunilor cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea pronunțării asupra tuturor petitelor cauzei cu care a fost învestită instanța.
Au invocat în motivele de recurs că recurentul pârât nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, nu a fost membru cooperator, nu s-a înscris cu terenul în CAP și nu există hotărâre de validare, astfel că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală, în cauză fiind încălcate dispozițiile art.8 alin.1 și 3 din Legea 18/1991. Au mai susținut că nu este incident în cauză art.23 din Legea 18/1991, recurentul pârât nebeneficiind de prevederile art.8 din Decretul Lege 42/1990, neprimind teren de la CAP sau de la o instituție administrativă pentru construirea de locuință sau pentru cultivarea de teren. A invocat că sentința de respingere a acțiunilor formulate de A. A. și N. C. este nemotivată, iar instanța de fond în mod greșit a dat eficiență unui înscris intitulat „dovadă” încheiat la data de 13.03.1980 pentru un teren fără amplasament cert, nici pârâtul D. C. și nici vânătorul O. nefiind membrii CAP, terenul fiind situat în zonă cooperativizată. A criticat raportul de expertiză întocmit de expertul V. G., susținând că în acesta sunt prezentate 3 variante de răspuns în raport atât de planul parcelar prezentat de Primăria Bălești, cât și de vechiul amplasament al proprietăților expropriate pentru construcția căii ferate Bârsești- Bălești- râul Amaradia rezultat din extrasul de plan parcelar din arhiva CF C.. În varianta a doua din acest raport rezultă pentru A. A. o suprafață în litigiu de 2055 mp care se suprapune cu terenul din înscrisurile funciare contestate, iar în varianta 3 A raportat la declarația extrajudiciară a numitului Ursățanu D. expertul a identificat o suprafață de 2816 mp aparținând defunctei A. A. care se suprapune cu terenurile din actele funciare contestate. În ceea ce o privește pe reclamanta N. C. expertul a precizat că terenul solicitat de aceasta în cauza dedusă judecății se află în continuarea proprietății sale și se suprapune cu cel al pârâtului, tarlaua 21, .>
Referitor la reclamanta R. A. au arătat că expertul a precizat că terenul acesteia provenit de la U. (O.) V. a fost afectat de construcția căii ferate, iar terenul rămas de restituit din proprietatea acestuia în zona litigioasă se suprapune cu terenul din titlul de proprietate al pârâtului, respectiv o suprafață de 1755 mp. Așadar, suprafața de 1 ha aparținând lui U. (O.) V., fiind reconstituită moștenitorilor acestuia, terenul din Convenția din anul 1980 invocată de pârât nu există fizic în zona litigioasă.
Cu privire la reclamanta N. C. s-a invocat că expertul a revenit la răspunsul de la obiectivul nr.1 din raportul de expertiză unde a identificat suprafața de 340 mp pentru N. C., regăsind o suprapunere între terenul din titlul de proprietate al pârâtului și suprafața solicitată de N. C. de 152 mp, reprezentată de planul de situație nr.4 care înlocuiește planul de situație nr.5. Nu s-a avut în vedere de către instanța de fond faptul că terenul care a aparținut lui U. V. C. și U. P. nu a avut amplasamentul din procesul verbal de punere în posesie emis recurentului pârât D. C., terenul nefiind cel pentru care a obținut autorizația de construcție care este la Vest de calea ferată și nu la Est de aceasta. Că, soluția instanței este în contradicție vădită cu considerentele sentinței, ceea ce conduce la desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a intra în cercetarea fondului asupra tuturor capetelor de cerere, instanța nepronunțându-se cu privire la cererea de obligarea Comisiei Locale de fond funciar de a le pune în posesie, a le emite titlul de proprietate pentru suprafața validată reclamantelor R. A. și N. C..
Recurentul pârât D. C. a susținut în motivele de recurs că a dobândit posesia acestui teren ca urmare a actului încheiat cu vânzătorii U. C. și U. P. și această posesie a fost constatată și cu prilejul soluționării dosarului penal_/2001, dosar în care s-a reținut că nu ocupă teren abuziv. A susținut că terenul a fost înscris la rolul agricol al lui U. I V. în perioada 1959-1960 în punctul „Siliștea Casei” în suprafață de 1,15 ha, iar instanța de fond nu a avut în vedere că reclamanta R. A. este moștenitoarea lui O. și nu U. de la care a cumpărat recurentul pârât terenul. Că, titlul de proprietate ce i-a fost emis în baza legii fondului funciar a fost contestat în alte cauze și de T. G., care era membru în comisia locală și știa că, construcțiile existau pe acest teren încă din anul 1987, astfel că a avut continuitate în posesia acestui teren în litigiu. A susținut că în mod greșit instanța a dispus anularea parțială a titlului său de proprietate pentru suprafața de 1755 mp, cu motivarea că terenul nu face parte din categoria celor la care se referă art.23 din Legea 18/1991, încălcând în acest mod dispozițiile art.1201 Cod Civil, în raport de decizia civilă nr.2316 din 24.09.2007 a Tribunalului Gorj și decizia nr.1249/A/2005 a Curții de Apel C.. A menționat că reclamantele nu justifică un interes legitim personal, actual și direct, iar dreptul de proprietate privată al recurentului pârât asupra terenului în litigiu a fost recunoscut de către instanțele superioare în virtutea dispozițiilor art.23 din Legea 18/1991 raportat la art.8 din Decretul lege nr.42/1990, fiind irelevant că nu a existat o hotărâre de validare, întrucât la data intrării în vigoare a legii 18/1991 terenul deja era și a rămas în continuare în proprietatea privată a deținătorului conform art. 8 din Decretul nr.42/1990, pe acest teren recurentul având casa de locuit, anexe gospodărești, curtea și grădina din jurul acestora. A invocat că reclamanta R. A. nu a depus certificatul de moștenitor care să ateste că este moștenitoarea lui U. V., iar aceasta nu a contestat nici suprafețele menționate în procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate ce i-a fost eliberat. Instanța și expertul desemnat în cauză nu au comparat identitățile foștilor proprietari în raport de titlul de proprietate eliberat numitelor O. I., R. A., acestea fiind înscrise ca moștenitoare ale lui O. I. V., rezultând din registrul agricol al defunctului U. V. din perioada 1959-1963 că erau înscriși U. P. în calitate de soție, U. C.-fiu, U. I.-fiu, U. I.- fiică, astfel că nu figurează în acest act reclamanta R. A. și nici O. I..
Reanalizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, se constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamantele au invocat prin cererile de chemare în judecată și au depus la dosar mai multe hotărâri judecătorești irevocabile în care s-au dezbătut probleme de drept intrate în puterea lucrului judecat referitoare la aspecte ce interesează și prezenta cauză. S-a făcut referire la sentința civilă nr.415/2010, decizia civilă nr.1348/2010 în care s-a apreciat de către alte instanțe că pârâtul nu este persoană îndreptățită la reconstituirea proprietății, întrucât prin actul sub semnătură privată datat 1980 nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
S-a mai invocat și de către recurentul pârât D. C. decizia civilă nr. 2316/24.09.2007 a Tribunalului Gorj și decizia nr.1314/27.03.2006 a Curții de Apel C., în sensul că s-a reținut în considerentele deciziei civile nr.2316/24.09.2007 a Tribunalului Gorj că faptul că nu a existat o hotărâre de validare pronunțată de C. Județeană de fond funciar Gorj, este irelevant în raport de dispozițiile art.23 din Legea 18/1991, întrucât pe acest teren recurentul pârât are casa de locuit, anexele gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, astfel că acestea rămân în proprietatea privată a deținătorilor conform art.8 din Decretul 42/1990, rezultând în mod neechivoc că aceste terenuri la data intrării în vigoarea a Decretului Lege nr.42/1990 au devenit de drept proprietatea particulară a deținătorilor.
Din motivarea instanței de fond nu rezultă însușirea acestora sau respingerea lor argumentată de către instanța de fond.
Deși prin decizia de casare s-a reținut că reclamanta A. A., în prezent decedată, are un drept de proprietate validat prin HCJ nr.50/1991 pentru o suprafață de 5000 mp, iar comisiile de fond funciar i-au emis acte de proprietate și au pus-o în posesie doar pentru o suprafață de 1812 mp, instanța a omis să se pronunțe cu privire la emiterea titlului de proprietate, respectiv punerea în posesie pentru diferența de aproximativ 3100 mp, în condițiile în care reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâte și comisiile de fond funciar, iar cele două capete de cerere se regăsesc la pct.2 și 3 din cererea de chemare în judecată formulată de aceasta prin procuratorul său, A. D. N.. Instanța de fond nu s-a pronunțat nici cu prilejul rejudecării cauzei, necercetând aceste aspecte.
S-a reținut însă cu privire la R. A. în considerente, nu și în dispozitiv, că vor fi obligată comisia locală la întocmirea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate, o astfel de obligație în sarcina Comisiei Locale stabilind-o instanța de fond cu prilejul rejudecării, doar prin considerentele sentinței în care s-a menționat că „Va fi obligată C. L. Băleși să întocmească documentația pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 1775 mp pe numele reclamantei R. A., pentru acest teren reclamanta formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere care a fost validată prin HCJ nr.50/1991”. Această obligație nu este menționată nici în dispozitivul sentinței, precum nici în minuta aflată la fila 184 din dosar. În raport de aceste constatări, se reține că într-adevăr există contradicția invocată în motivele de recurs de către recurentele reclamante între considerentele sentinței și dispozitivul acesteia.
În privința excepției lipsei interesului reclamantelor în promovarea acțiunii, se reține de către tribunal că acestea au un interes legitim, actual și direct, devreme ce dreptul lor a fost validat prin HCJ nr.50/1991, dar nu li s-a eliberat titlul de proprietate pentru întreaga suprafață validată, astfel că sub acest aspect criticile recurentului pârât sunt nefondate.
Sunt fondate și criticile privitoare la identificarea terenurilor și stabilirea limitelor proprietăților părților, împotriva raportului de expertiză depunându-se obiecțiuni de către toate părțile, având în vedere că expertul a stabilit suprafețe diferite prin cele 3 variante expuse, neclarificându-se situația nici prin răspunsul dat de expert la obiecțiunile formulate de către părți, iar împotriva răspunsului expertului la obiecțiuni și completarea raportului de expertiză de către acesta au fost formulate obiecțiuni de către recurentul pârât D. C..
În raport de aceste constatări, se reține de către tribunal că nu au fost respectate indicațiile deciziei de casare și în acest mod au fost încălcate dispozițiile art.315(1) Cprciv, text de lege care arată că în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Pentru aceste considerente, constatând că nu a fost cercetat fondul cauzei, în temeiul art.312 pct.5 Cprciv., se vor admite toate recursurile în vederea efectuării unei judecăți unitare ( la dosarul cauzei fiind conexat și dosarul nr._/318/2011 al Judecătoriei Tg-J.), se va casa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu prilejul rejudecării, se vor analiza de către instanța de fond atât argumentele reclamantelor dar și cele ale pârâtului pentru realizarea unui proces echitabil, sens în care trebuie să se aibă în vedere inclusiv hotărârile judecătorești irevocabile depuse la dosar, va încuviința probatoriile apreciate a fi necesare dezlegării corecte a cauzei, respectiv expertiză topo, proba testimonială sau chiar cercetarea la fața locului, având în vedere că toate părțile au contestat amplasamentul stabilit de expert.
Cu prilejul rejudecării se vor verifica și susținerile recurentului pârât D. C. cu privire la numele membrilor familiei menționați în registrul agricol privind pe U. I. V., acesta susținând că se numesc „ U.” și nu „ O.” și în acest scop se va solicita să se depună la dosar copia certificată a registrului agricol din anii 1959-1963 privind pe U. I. V., copiile aflate la dosarul de recurs dar și copia aflată la fila 31(verso) a dosarului de fond( vol.II) necuprinzând datorită modului defectuos de xeroxare întregul nume al membrilor familiei lui U. I. V..
În acest scop, se va solicita, de asemenea, reclamantei R. A. să depună la dosar actele sale de filiație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de T. G., în calitate de procurator al recurentei reclamante N. C., de recurentul reclamant A. N. în calitate de moștenitor al reclamantei A. D. A. și de recurentul pârât D. C. împotriva sentinței civile nr.3520 din 30.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă R. A. și intimatele C. locală de fond funciar Bălești și C. județeană de fond funciar Gorj.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 Octombrie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. T. | Judecător, G. R. | Judecător, V. N. |
Grefier, O.-D. M. |
Red. Jud.M.T. /tehn.E.C
Jud. fond. O.C.P.
09 Octombrie 2013/4 ex.
| ← Servitute. Decizia nr. 502/2013. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
