Servitute. Decizia nr. 502/2013. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 502/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 45/317/2013

Cod operator: 2443

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

Decizie Nr. 502/2013

Ședința publică din 31 Octombrie 2013

Completul compus din:

Președinte A. E. S.

Judecător M. T.

Grefier Firuța Ș.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul - reclamant C. F. împotriva sentinței civile nr.1076/1.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții –intimați B. I. și B. E..

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant asistat de avocat N. N. și intimații pârâți B. I. și B. E., asistată de avocat G. C. .

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință. s-au constatat depuse la dosar de către intimații- pârâți înscrisuri din care rezultă că în prezent intimatul B. I. este și proprietarul construcției beci din piatră și beton în litigiu, conform procesului-verbal din 11.01.2013 încheiat de B. C. M. C., după care avocat N. N. pentru apelantul reclamant a solicitat suspendarea judecării apelului de față în baza art. 244 alin.1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluționarea contestației la executare formulată împotriva actului de adjudecare depusă la Judecătoria Tg- Cărbunești la data de 28.10.2013.

S-a pus în discuție cererea de suspendare a judecării apelului, avocat G. C. solicitând respingerea cererii, apreciind că s-a formulat contestație la executare doar în vederea tergiversării soluționării cauzei .

Instanța a respins cererea de suspendare a judecării apelului, apreciind că nu sunt incidente dispozițiile art. 244 pct. 1 alin.1 C.pr.civ,apelantul promovând contestație la executare în vederea tergiversării soluționării cauzei de față .

Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul părților.

Avocat N. N. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii formulată de reclamant, iar în subsidiar a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, în vederea completării probatoriului .

Avocat G. C. pentru intimații pârâți a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond cu aplicarea apelantului la cheltuieli de judecată, arătând că în momentul de față apelul a rămas fără obiect, în condițiile în care în urma executării silite pârâtul B. I. a devenit proprietarul terenului și construcției beci din piatră și beton în litigiu, conform procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 11.10.2013.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față.

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești la data de 07.01.2013 și înregistrată sub nr._, reclamantul C. F. a chemat în judecată pe pârâții B. I. și B. E., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i permită trecerea pe terenul său la o construcție, proprietatea sa aflată în curtea locuinței acestora.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâții sunt proprietarii unui teren cu suprafața de 1585 mp, situat în Tg-Cărbunești, unde este amplasată și locuința acestora; că pe acest teren se află amplasată o construcție-beci din piatră care ulterior a fost transformat în cameră de locuit și care este proprietatea sa. A mai arătat că este frate cu pârâtul fiind în relații neprincipiale și s-a mai judecat cu pârâții având câștig de cauză așa cum s-a hotărât prin decizia nr. 2068/2011 a Tribunalului Gorj care a rămas irevocabilă; că mama sa locuiește cu pârâții care îi interzic să ajungă la construcția edificată de el fiind în imposibilitate să o folosească.

În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 755, 756 din Codul Civil.

În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar în copie xerox decizia nr. 2068/26.09.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, învestită cu formulă executorie.

La data de 27.02.2013 s-a depus la dosar de către pârâți întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului în baza art. 274 Cod procedură civilă la cheltuieli de judecată.

Prin aceeași întâmpinare pârâta B. E. a ridicat excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la dispozițiile art. 755 alin. 1 Cod civil, nefiind titulara dreptului de proprietate.

Pe fondul cauzei au arătat pârâții că nu ne aflăm în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 616 și următoarele cod civil întrucât crearea servituții de trecere presupune existența a două fonduri: dominant și aservit, iar fondul dominant să aibă condiția locului înfundat, adică un teren, ori chiar reclamantul a arătat că acea construcție beci este nelocuit și nefolosit de foarte mult timp.

Că aceea construcție a fost edificată abuziv, fără acordul proprietarului terenului și fără autorizație de construire, pe terenul de 1585 mp proprietatea lui B. I..

S-a mai arătat în întâmpinare că reclamantul a formulat acțiune prin care a solicitat nulitatea sau anularea titlului de proprietate emis lui B. I. pentru terenul de 1585 mp, toate acestea fiind respinse irevocabil (sentința civilă nr. 233/24.01.2012 a Judecătoriei Tg-Cărbunești, decizia civilă nr. 1353/24.04.2012 a Tribunalului Gorj, decizia civilă nr._/24.10.2012 a Curții de Apel C., decizia civilă nr. 2535/11.09.2012 a Tribunalului Gorj).

În dovedirea celor arătate pârâții au depus la dosar în copie xerox: titlul de proprietate nr._/13.07.2007, sentința civilă nr.233/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, decizia nr. 1353/24.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, învestite cu formulă executorie, decizia civilă nr._/24.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și decizia nr. 2535/11.09.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .

La termenul din data de 04.03.2013 reclamantul a depus la dosar filă din registru agricol, iar la termenul din data de 18.03.2013 a depus răspuns la întâmpinare și în copie xerox autorizația de lucrări nr. 176 din 07. 07.1965.

În ședința publică din 01.04.2013 reclamantul a depus la dosar chitanța nr. 6869/01.04.2013 emisă de Primăria Tg-Cărbunești privind suma de 25 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și a precizat valoarea terenului la suma de 200 lei, depunând în copie xerox și plan de amplasament și delimitare a imobilului.

S-au luat precizări reclamantului și a fost pusă în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. E., avocat B. A. invocând și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.

Prin sentința civilă nr.1076/1.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul B. I. prin apărător.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. E. invocată de aceasta prin apărător.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul C. F. în contradictoriu cu pârâții B. I. și B. E. și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către pârâți.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.Cărbunești sub nr._, reclamanții B. I. și B. E. l-au chemat în judecată pe pârâtul C. F., solicitând instanței ca prin sentința ca va pronunța să-l oblige pe pârât să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o construcție, beci din piatră, situat pe terenul cu suprafața de 1585 mp, Tarlaua 19, Parcelele 1117, 1117/1, 1118, 1119 și_, precum și terenul aferent beciului.

Au mai solicitat obligarea pârâtului să-și ridice bunurile depozitate în această construcție, respectiv: o masă, un pat, un aragaz și orice alte bunuri care se găsesc aici, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 200 lei, reprezentând lipsa de folosință cu privire la această construcție, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamantul B. I. a precizat că este proprietarul terenului menționat anterior,iar pe acest teren, părinții săi C. Ș. și C. F. au edificat o casă, care în urma partajului a revenit numitei C. F., iar aceasta le-a înstrăinat construcția reclamanților, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 696/04.08.2010.

Că,pe acest teren mai este edificat și un beci, ocupat abuziv de pârât, având aici depozitate bunurile mobile precizate anterior, ocupând abuziv și terenul aferent acestei construcții. Că pârâtul este de rea credință și a formulat acțiune pentru anularea titlului de proprietate nr._ /2007, emis pe numele reclamantului și deși dețin autorizație de construire sunt împiedicați de pârât să realizeze aceste lucrări.

Reclamanții au precizat acțiunea în sensul obligării pârâtului să lase în deplină proprietate și liniștită posesie construcția identificată de expert, să fie obligat pârâtul să-și ridice bunurile depozitate în această construcție, respectiv cele menționate de expert, obligarea la plata sumei de 720 lei reprezentând lipsa de folosință și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2169/06.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul n r._ a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții B. I. și B. E., în contradictoriu cu pârâtul C. F..

A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, o construcție, beci din piatră, acoperit cu plăci de azbociment, situat pe terenul cu suprafața de 1585 mp, ce se regăsește în titlul de proprietate nr._/03.07.2007. A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților, suprafața de teren de 25 mp, aferentă construcției menționate anterior, teren curți-construcții situat în tarlaua 19,. N: R. A. P., la E- rest proprietate, la V-locuința, S- T. M.. A fost obligat pârâtul să-și ridice următoarele bunuri depozitate în construcția mai susmenționată, respectiv:o canapea,un raft metalic,un scaun din lemn,o băncuță,un scăunel. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 720 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1370 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că acțiunea în revendicare este acea acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.

Că ,acțiunea în revendicare este cel mai specific mijloc juridic de apărare a dreptului de proprietate, pentru că apare ca o posibilitate pentru proprietar ca, în această calitate, să obțină restituirea bunului său de la de care îl deține fără drept, proprietatea fiind definită de art. 480 Cod civil ca fiind „dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”.

Din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți instanța a reținut că aceștia invocă dreptul lor de proprietate asupra construcției beci, realizat din piatră, acoperit cu plăci de azbociment, situat pe terenul de 1585 mp, cu nr. cadastral_, depunând la dosar titlul de proprietate nr._/13.07.2007.

Că prin titlul de proprietate susmenționat a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului B. I., pentru suprafața de teren de 1585 mp, teren situat pe raza orașului Tg. Cărbunești.

Nu s-a reținut susținerea pârâtului în sensul că acest titlu de proprietate a fost emis în mod eronat, reclamantul nefiind persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, întrucât prin sentința civilă nr. 3942/13.11.2008, pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de pârâtul din prezenta cauză, pentru anularea acestui titlu.

Conform raportului de expertiză efectuat de expertul C. V., instanța a reținut că imobilul în litigiu este situat pe terenul de 1585 mp menționat anterior, din care ocupă suprafața de 25 mp, tarlaua 19, . vecini: N- R. A. P., E- rest proprietate reclamant B. I., V- locuința reclamantului, S- T. M., teren proprietatea reclamantului B. I..

A mai reținut instanța din concluziile raportului de expertiză, coroborate cu declarațiile martorilor C. G., P. E., C. F. și C. F. și susținerile pârâtului că acest imobil este ocupat de pârât, acesta depozitând mai multe bunuri, respectiv: o canapea, un raft metalic, un scaun din lemn, o băncuță și un scăunel, precum și următoarele bunuri care fuseseră luate însă de pârât până la data efectuării expertizei, respectiv: un dulăpior din lemn, un godin metalic, 3 fotolii, o cadă din tablă emailată, o menghină de cca. 120 mm, o nicovală și un focar pentru cazan de baie.

S-a mai precizat de asemenea că reclamanții dețin autorizația de construire nr. 48/12.08.2010, pentru extindere locuință în partea de est, cu beci, autorizație ce nu poate fi dusă la îndeplinire deoarece beciul este ocupat de pârât.

Că, potrivit declarațiilor martorilor audiați, beciul în litigiu a fost construit de pârât, cu propriile mijloace financiare, având acordul mamei sale C. F., aceasta nefiind însă proprietara terenului pe care a fost edificată această construcție și din probele administrate rezultă că acest beci a fost construit în anul 2004, după decesul autorului C. Ș., astfel că nu putea să facă parte din masa succesorală rămasă de pe urma acestui autor.

Chiar dacă pârâtul a avut acordul mamei sale în momentul în care a fost construit beciul, iar la acea dată titlul de proprietate susmenționat nu fusese eliberat s-a reținut că pârâtul nu a dovedit că este titularul dreptului de proprietate asupra acestei construcții, neexistând o convenție în acest sens cu proprietarul terenului pe care este situat beciul sau o autorizație de construire eliberată în favoarea pârâtului, situație în care prezumția reglementată de art. 492 Cod civil, nu a fost înlăturată, iar în aceste condiții nu se poate reține faptul că acesta ar fi dobândit un drept de proprietate cu privire la beciul edificat pe terenul proprietatea reclamantului.

Că. din interpretarea art. 494 alineat 1 și 3 teza a II-a din Codul civil rezultă că proprietarul terenului poate opta pentru preluarea lucrării sau construcției, exercitându-și dreptul potestativ de accesiune într-o formă pozitivă, caz în care datorează despăgubiri constructorului, indiferent dacă constructorul este de bună sau de rea credință, având relevanță buna sau reaua credință numai sub aspectul stabilirii despăgubirilor, sau poate să solicite ridicarea acestora, în prezenta cauză reclamanții optând pentru preluarea construcției.

Pentru aceste considerente, instanța a reținut că reclamanții au făcut dovada celor două condiții de admisibilitate prevăzute de art. 480 Cod civil, fiind proprietarii construcției beci și al terenului aferent, iar pârâtul ocupă fără drept aceste imobile, admițând cererea privind revendicarea acestora. Că, lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie a construcției, implică și ridicarea bunurilor depozitate de pârât.

În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului la plata sumei de 720 lei, reprezentând lipsa de folosință pentru anii 2009-2010, pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, trebuie să fie cert atât ca existență, cât și ca întindere.

Instanța a reținut că expertul a calculat lipsa de folosință, raportat la situația în care se putea executa o cameră pe beci, cameră ce putea fi închiriată cu suma de 30 lei lunar.

Că autorizația de construire a unei astfel de camere însă, a fost eliberată la data de 14.08.2010 și nu se poate preciza data la care această cameră ar fi fost executată și posibil a fi închiriată, nefiind vorba deci de un prejudiciu cert ca existență și ca întindere, motiv pentru acre văzând și dispozițiile art. 1169 Cod civil, instanța a respins acest capăt de cerere.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, pârâtul a arătat că instanța de fond nu a avut rol activ, neținând seama că este frate cu reclamantul, că a dovedit că a locuit cu acesta și cu mama lor, gospodărindu-se împreună, că beciul a fost construit pentru nevoile pârâtului, soției și fiicei sale.

Verificând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că recursul este fondat, astfel că prin decizia nr.2068/26.09.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost modificată sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

S-a reținut că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză și, ca urmare a aplicat greșit dispozițiile art. 494 Cod civil și art. 480 Cod civil.

Ca stare de fapt, din ansamblul materialului probator a rezultat că reclamantul și pârâtul sunt frați biologici, reclamantul fiind adoptat de familia B. și este proprietarul terenului pe care se află o casă de locuit și beciul în litigiu, iar casa de locuit a fost realizată de mama biologică a celor doi în timpul căsătoriei cu C. Ș., decedat în anul 2002.

Ca urmare a partajului din anul 2008, casa a fost atribuită în lotul mamei - C. F., iar în anul 2004, pârâtul C. F. care locuia în aceeași gospodărie cu C. F., cu acordul acesteia și cel al reclamantului (fratele pârâtului și proprietarul terenului), a construit pe teren, în continuarea casei de locuit, beciul în litigiu și construcția respectivă (beciul) nu a fost inclus la partajul după C. Ș., nefiind solicitat de părțile din partaj, mama C. F. recunoscând prin întâmpinarea la cererea reconvențională că pârâtul C. F. și-a edificat pe teren un beci pe care îl folosește.

Tribunalul a mai reținut că prin contractul de întreținere nr. 646/04.08.2010, C. F. a înstrăinat reclamanților din prezenta cauză casa de pe terenul proprietatea reclamantului B. I., iar la data de 26.10.2010 reclamanții formulează prezenta acțiune prin care contestă folosirea de către pârât a beciului și a terenului aferent.

Că potrivit art. 486 Cod civil, posesorul (textul este aplicabil și în cazul constructorului) este de bună credință când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui viciuri nu-i sunt cunoscute. Ori în cauză nu rezultă că pârâtul a construit beciul considerându-se din eroare proprietar asupra terenului, ci în baza acordului dat atât de mama sa, cât și de fratele reclamant.

Că ,în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a existat o convenție între pârât și reclamantul proprietar al terenului, respectiv că nu a existat acordul reclamantului ca pârâtul să construiască beciul întrucât existența acestui acord se apreciază și se dovedește în funcție de circumstanțele cauzei.

În cazul de față, date fiind raporturile de rudenie, existând o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris probator, convenția poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

S-a mai reținut că acordul reclamantului ca pârâtul să edifice pe terenul său o construcție a dat naștere unui drept de superficie al pârâtului asupra terenului pe care este situată construcția. Astfel, asupra beciului edificat, pârâtul are dreptul de proprietate (posesie, folosință și dispoziție), iar asupra terenului pârâtul are drept de folosință. Dreptul de superficie obținut de pârât se poate stinge dacă pârâtul transmite proprietatea asupra construcției către proprietarul terenului.

Că asupra construcției este proprietar exclusiv pârâtul și nu reclamanții, iar asupra terenului afectat de construcție pârâtul are un drept de folosință ce limitează dreptul de proprietate al reclamantului B. I. și fiind proprietarul beciului, pârâtul nu poate fi obligat nici să-și ridice bunurile depozitate în acea construcție.

Mai mult chiar, tribunalul a constatat că instanța de fond a admis greșit acțiunea ambilor reclamanți, deși numai B. I. este proprietarul terenului, teren care provine de la părinții acestuia și i s-a emis titlu de proprietate prin reconstituire, astfel că terenul nu este bun comun și reclamanta B. E. nu are calitatea de coproprietar.

Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Tg-Cărbunești la data de 16.12.2011, sub_, reclamantul C. F., în contradictoriu cu pârâții B. I., Comisia Locală Tg-Cărbunești pentru aplicarea legii 18/1991 și Comisia Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/13.07.2007 eliberat în favoarea pârâtului B. I..

Prin sentința civilă nr. 233/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul B. I..

A fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, invocată de pârâtul B. I. și respinsă ca lipsită de interes acțiunea civilă formulată de reclamantul C. F., în contradictoriu cu pârâții B. I., Comisia Locală Tg-Cărbunești pentru aplicarea legii 18/1991 și Comisia Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991. A fost obligat reclamantul la plata către pârâtul B. I. a sumei de 700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A susținut că instanța de fond a fost lipsită de rol activ și în mod greșit a fost admisă și prin decizia nr.1353/24.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respins recursul civil declarat de recurentul-petent C. F. împotriva sentinței civile nr. 233/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ ca nefondat, cu următoarea motivare:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din 13.07.2007 eliberat pârâtului B. I., cu motivarea că pe terenul menționat în acest titlu are o construcție cu destinația beci, pârât fiind fratele său vitreg și astfel se impune eliberarea unui nou titlu de proprietate în care să fie trecuți toți moștenitorii autorului C. Ș., printre care și reclamantul.

Prin sentința civilă nr.3942/13.11.2008 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._, față de care pârâtul din cauza de față a invocat excepția autorității de lucru judecat, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții din cauza de față anularea aceluiași titlu de proprietate cu nr._ din 13.07.2007, eliberat în favoarea pârâtului B. I. și a tuturor actelor premergătoare eliberării acestuia și eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru același teren, pentru autorul C. Ș., cu moștenitori C. F., C. Șt. F. și C. Șt. Ș., cu motivarea că pârâtul B. I. este persoană neîndreptățită la reconstituire pentru terenul care face obiectul titlului contestat, în condițiile în care terenul provine de la autorul C. Ș., care l-a cumpărat prin înscris sub semnătură privată, iar pârâtul nu este moștenitor al autorului C. Ș., ci al autorilor B. I. și C., care l-au adoptat.

Că în prezenta cauză reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/13.07.2007 eliberat pârâtului, cu motivarea că pe acest titlu se impune a fi înscris alături de pârât și el în calitate de moștenitor.

Cum, între cauza dedusă judecății și cea soluționată prin sentința civilă nr. 3942/13.11.2008, pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosar nr._ nu există identitate de părți, obiect și cauză, în mod corect a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul B. I..

Tribunalul a reținut că din adresa nr._/11.11.2008 emisă de Primăria Tg-Cărbunești, precum și din susținerile orale ale reclamantului rezultă că reclamantul din cauza de față nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu.

Mai mult, terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr._/13.07.2007 nu provine de la autorul reclamantului, defunctul C. Ș., ci de la autorul pârâtului, defunctul B. I., pârâtul fiind adoptat prin decizia nr. 8/1956 a fostului Sfat Popular Tg-Cărbunești, de către B. I., și astfel, reclamantul nu este îndreptățit la reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul ce face obiectul titlului de proprietate a cărei nulitate se solicită, îndreptățit la reconstituire pentru acest teren fiind pârâtul B. I., care a devenit proprietarul exclusiv al acestuia în urma ieșirii din indiviziune în anul 1960, iar faptul că la momentul ieșirii din indiviziune, datorită stării de minoritate era reprezentat de mama sa, care este totodată și mama reclamantului, nu este de natură să înlăture această împrejurare.

S-a reținut că și motivul de recurs ce privește faptul că litigiul de față are același obiect și cauză cu cel soluționat prin decizia civilă nr. 2068/26.09.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ este nefondat.

Cum reclamantul din cauza de față nu a solicitat în procedura specială prevăzută de legile fondului funciar, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, în mod corect prima instanță a reținut că eventuala constatare a nulității actelor de reconstituire în favoarea altei persoane nu ar putea produce nici un folos material acesteia.

Că acesta urmărește înscrierea sa pe titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită alături de pârâtul B. I., cu motivarea că și acesta este moștenitor al autorului C. Ș..

Prin decizia civilă nr.2535/11.09.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare împotriva deciziei nr. 1353/24.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .

A fost declinată competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel C. care a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul C. F. (decizia civilă nr._/24.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ ).

Prin acțiunea civilă de față, reclamantul C. F. a chemat în judecată pe pârâții B. I. și B. E., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i permită trecerea pe terenul său la o construcție, proprietatea sa aflată în curtea locuinței acestora, iar în declarația luată reclamantului la termenul din data de 01.04.2013 a arătat că solicită ca pârâții să-i permită trecerea pe terenul din fața construcției până la beci, cu lățimea de 4 m și lungimea de 35 m.

Că ,potrivit prevederilor art.755 alin. 1 Cod civil, servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar. Utilitatea rezultă din destinația economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a confortului acestuia (alin. 2 al art. 755 din Codul civil).

Art. 756 din Codul civil prevede că servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispozițiile în materie de carte funciară rămânând aplicabile.

De regulă, servitutea presupune două imobile aparținând unor proprietari diferiți, dintre care unul (dintre imobile) este fondul dominant, iar cel care „suportă servitutea” este fondul aservit.

S-a reținut că acțiunea în servitute este o acțiune reală care presupune existența dovezii dreptului de proprietate, atât pentru reclamant, în calitate de titular al fondului dominant, cât și pentru pârâți ca titulari ai fondului aservit.

Că,deși reclamantul a depus la dosar un plan de amplasament și delimitare a imobilului, respectiv a suprafeței măsurate de 1587 mp și de 1585 mp din act și pe care se află amplasată o construcție cu suprafața desfășurată de 25 mp nu a dovedit că și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate cu privire la acest imobil prin depunerea extrasului de carte funciară eliberat de biroul de cadastru și publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul.

În ceea ce privește pe pârâta B. E., așa cum s-a reținut și prin decizia nr. 2068/26.09.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, aceasta nu are calitatea de coproprietar, titlul de proprietate nr._/13.07.2007 fiind eliberat doar pârâtului B. I. pentru suprafața de 1585 mp teren situat în intravilanul orașului Tg-Cărbunești și nu este bun comun, cei doi pârâți fiind soți.

Astfel în temeiul art. 137 Cod procedură civilă în vigoare la data formulării acțiunii, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul B. I. prin apărător, precum și excepția lipsa calității procesuale pasive a pârâtei B. E. invocată de aceasta prin apărător, iar pe cale de consecință a respins acțiunea formulată de reclamantul C. F. în contradictoriu cu pârâții B. I. și B. E..

În temeiul art. 274 din codul de procedură civilă de la 1865 a fost obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată către pârâți, în sumă de 700 lei constând în onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie apel prin care a invocat că instanța de fond nu a avut rol activ în soluționarea cauzei.

A arătat apelantul că este proprietarul camerei- tip beci și pentru a ajunge la această construcție nu are o cale de acces, motiv pentru care a formulat prezenta acțiune.

Că, la data edificării acelei construcții nu se solicita un certificat de cadastru iar cele reținute de instanță prin sentința atacată sunt eronate, întrucât el în calitate de moștenitor nu are altă cale de acces pentru a ajunge la proprietatea sa.

Intimații- pârâți au formulat întâmpinare la apelul declarat, arătând că primul motiv de apel invocat de apelant în sensul că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ este total nefondat, întrucât instanța de fond a respectat întocmai dispozițiile art. 129 pct. 5C.pr.civ., stăruind în judecata acestei cauze, chiar în condițiile în care solicitările reclamantului au fost imprecise.

Că, nu poate fi reținut nici cel de-al doilea motiv de apel, întrucât instanța de fond în raport de starea de fapt și de drept ce a rezultat din probele administrate a aplicat corect instituția juridică reglementată de art. 616 Cod civil.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată și reține următoarele ;

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul C. F. a investit instanța de judecată cu o acțiune civilă prin care a solicitat crearea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea pârâților B. I. și B. E. pentru a ajunge la construcția proprietatea sa aflată în curtea locuinței pârâților.

Prins sentința apelată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârâtul B. I., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a pârâtei B. E. și respinsă acțiunea formulată de reclamant.

Observând actele dosarului se constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.Cărbunești sub nr._, reclamanții B. I. și B. E. l-au chemat în judecată pe pârâtul C. F., solicitând instanței ca prin sentința ca va pronunța să-l oblige pe pârât să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie o construcție, beci din piatră, situat pe terenul cu suprafața de 1585 mp, tarlaua 19, parcelele 1117, 1117/1, 1118, 1119 și_, precum și terenul aferent beciului.

Prin sentința civilă nr. 2169/06.07.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții B. I. și B. E., în contradictoriu cu pârâtul C. F..

A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, o construcție, beci din piatră, acoperit cu plăci de azbociment, situat pe terenul cu suprafața de 1585 mp, ce se regăsește în titlul de proprietate nr._/03.07.2007. A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților, suprafața de teren de 25 mp, aferentă construcției menționate anterior, teren curți construcții situat în tarlaua 19,. N: R. A. P., la E- rest proprietate, la V-locuința, S- T. M.. A fost obligat pârâtul să-și ridice următoarele bunuri depozitate în construcția mai susmenționată, respectiv:o canapea,un raft metalic,un scaun din lemn,o băncuță,un scăunel. A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 720 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1370 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și prin decizia nr. 2068/26.09.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost modificată sentința în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

S-a reținut că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză și, ca urmare a aplicat greșit dispozițiile art. 494 Cod civil și art. 480 Cod civil.

Că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu a existat o convenție între pârât și reclamantul proprietar al terenului, respectiv că nu a existat acordul reclamantului ca pârâtul să construiască beciul întrucât existența acestui acord se apreciază și se dovedește în funcție de circumstanțele cauzei.

În cazul de față, date fiind raporturile de rudenie, existând o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris probator, convenția poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.

Prin sentința civilă nr. 233/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul B. I..

Împotriva sentinței a declarat recurs C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și prin decizia nr.1353/24.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respins recursul civil declarat de recurentul petent C. F. împotriva sentinței civile nr. 233/24.01.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ ca nefondat, reținându-se că terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr._/13.07.2007 nu provine de la autorul reclamantului, defunctul C. Ș., ci de la autorul pârâtului, defunctul B. I., pârâtul fiind adoptat prin decizia nr. 8/1956 a fostului Sfat Popular Tg-Cărbunești, de către B. I. și astfel, reclamantul nu este îndreptățit la reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul ce face obiectul titlului de proprietate a cărei nulitate se solicită, îndreptățit la reconstituire pentru acest teren fiind pârâtul B. I., care a devenit proprietarul exclusiv al acestuia în urma ieșirii din indiviziune în anul 1960, iar faptul că la momentul ieșirii din indiviziune, datorită stării de minoritate era reprezentat de mama sa, care este totodată și mama reclamantului, nu este de natură să înlăture această împrejurare.

Că acesta urmărește înscrierea sa pe titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită alături de pârâtul B. I., cu motivarea că și acesta este moștenitor al autorului C. Ș..

La solicitarea creditorului B. I. împotriva apelantului-reclamant s-a început executarea silită conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 233/24.01.2012 a Judecătoriei Tg Cărbunești, irevocabilă prin decizia nr. 1354/24.04.2012 a Curții de Apel C. în dosarul nr. 1/E/2013 și la data de 11.10.2013 a fost adjudecat de creditorul Bălășoiou I. imobilul situat în Tg Cărbunești, . compus din teren împreună cu construcția beci din piatră și beton acoperit cu placă, cu suprafața de 17,63 mp, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 11.10.2013 de B. C. M. C..

Conform înscrisului menționat, apelantul-reclamant nu mai este proprietarul construcției în litigiu, or, potrivit dispozițiilor art.755 și următoarele Cod civil servitutea presupune două imobile aparținând unor proprietari diferiți, dintre care unul este fondul dominant, iar cel care suportă servitutea, este fondul aservit.

În aceste condiții, apelul a rămas fără obiect, astfel că potrivit art. 296 C.pr.civ. urmează a fi respins apelul formulat de apelantul reclamant C. F..

În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a apelantului, urmează a fi obligat la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în apel către intimații-pârâți, reprezentând onorariu avocat, conform înscrisurilor depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant C. F., domiciliat în Tg-Cărbunești, ., împotriva sentinței civile nr.1076/1.04.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.Cărbunești în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții B. I. și B. E., domiciliați în Tg-Cărbunești, ..

Obligă apelantul reclamant la 600 lei cheltuieli de judecată în apel către intimații pârâți.

Cu recurs, în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 31 Octombrie 2013 la Tribunalul Gorj .

Președinte,

A. E. S.

Judecător,

M. T.

Grefier,

Firuța Ș.

Red. AS/ SL

j.f.A. A.

ex. 5 /. 29 Noiembrie 2013

← Fond funciar. Decizia nr. 2040/2013. Tribunalul GORJ		Fond funciar. Decizia nr. 1942/2013. Tribunalul GORJ →

Servitute. Decizia nr. 502/2013. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Servitute. Decizia nr. 502/2013. Tribunalul GORJ