Pretenţii. Hotărâre din 19-03-2013, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 1198/267/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 706/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. T.
Judecător G. R.
Grefier E. L. B.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul reclamant B. V. împotriva sentinței civile nr. 1647 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant B. V. asistat de avocat P. M. S. și intimatul pârât B. C., lipsă fiind intimata pârâtă B. V..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează tribunalului că se constată depusă la dosar prin serviciul registratură al instanței întâmpinare din partea intimatei pârât B. C..
Constatându-se că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat s-a acordat cuvântul:
Avocat P. M. S. pentru recurentul reclamant B. V. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât B. C. a solicitat respingerea recursului. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 21.06.2012 sub nr. dosar_, reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâții B. C. și B. V., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții la plata contravalorii producției agricole pe ultimii trei ani(2009, 2010, 2011), obținute pe terenul din punctele „Crasna, . . dispozitivul sentinței civile 834/03.04.2012, pe care o precizează la suma de 300 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în fapt, prin decizia nr.834/03.04.2012 s-a constatat că și-a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 7703 mp., așa cum este individualizată în dispozitivul deciziei.
Că pârâții în ultimii trei ani s-au bucurat în mod nelegal de roadele acestui teren, respectiv fân și prune, și pentru a recupera prejudiciul a promovat acțiunea de față.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1357 cod civil.
În dovedirea acțiunii a depus în copie la dosar decizia nr.834 din 3 aprilie 2012 a Tribunalului Gorj, secția civilă,
La data de 30 august 2012 pârâții au depus la dosar întâmpinare la acțiunea formulată de reclamantul B. V., prin care precizează că au lăsat în deplină proprietate și liniștită posesie terenul ce face obiectul litigiului soluționat prin decizia civilă nr.834/03.04.2012 a Tribunalului Gorj secția I civilă, pronunțată în dosarul nr._ , pe care au executat-o potrivit art.371 alin. l cod procedură civilă și că sunt de acord cu pretențiile reclamantului, astfel că solicită exonerarea lor de plata cheltuielilor de judecată .
În ședința publică din data de 1.11.2012, reclamantul și-a modificat valoarea pretențiilor la 5000 lei și a timbrat la această valoare.
Prin completare la întâmpinare pârâții arată că sunt de acord în parte cu pretențiile reclamantului respectiv cu plata sumei de 1000 lei.
Interogat în aceeași ședință publică, pârâtul B. C. a arătat că nu a luat prune de pe terenul reclamantului, a luat doar fânul de pe terenul respectiv în anii 2009, 2010 și 2011, respectiv un singur car cu fân anual, acesta fiind cules în condiții grele. Arată că în cursul anilor 2009 și 2010 nu a luat prune de pe terenul respectiv, întrucât pomii nu au dat roade, iar în anul 2011 au fost luate de către reclamant.
Că posedă terenul respectiv din anul 2008, până în anul 2011, întrucât aparține soției sale și în afară de un singur car cu fân anual de pe terenul respectiv nu a cules alte fructe.
Reclamantul a solicitat audierea martorilor D. V. și B. C., iar pârâții au solicitat audierea martorei Motorcea P..
Prin completarea la întâmpinare depusă la dosar, existentă la fila nre.20, pârâții au arătat că sunt de acord în parte cu pretențiile reclamantului în sumă de 1000 lei.
Prin sentința civilă nr. 1647 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. V., împotriva pârâților B. C. și B. V..
A fost obligat pârâtul B. C. la plata sumei de 1000 lei.
S-a respins acordarea cheltuielilor de judecată, solicitate de reclamant.
S-a respins acțiunea față de pârâta B. V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin prezenta acțiune, reclamantul B. V., a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții B. C. și B. V., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, aceștia să fie obligația la plata contravalorii producției agricole, de pe ultimi trei ani(2009,2010, 2011), însușită de pe terenul situat în punctul „Drăgoiești”, de pe raza comunei Crasna, județul Gorj.
Astfel, reclamantul a făcut dovada că este proprietarul terenului de pe care a fost însușită recolta, cu decizia nr.834 din 3.04.2012 a Tribunalului Gorj, ce se află atașată la dosar la fila nr.2.
Edificator pentru soluționarea cauzei sunt declarațiile martorilor audiați: astfel martora D. V., ce a declarat că nu este rudă cu nici una dintre părți, iar în anul 2011 împreună cu familia acesteia l-a ajutat pe reclamantul B. V., să strângă prunele de pe acest teren, declarație ce se află atașată la dosar la fila 32, acesta culegând aproape 5-6 sute Kg prune, aceasta mai arătând că fânul de pe terenul reclamantului a fost luat de către pârâtul B. C. în anii 2009, 2010 și 2011.
Aceeași martoră a declarat și faptul că pârâtul B. C. luat pe anii 2009, 2010 a luat și prunele de pe terenul respectiv, dar nu a precizat numărul de pruni de pe teren și nici cantitatea culeasă.
Fiind audiată martora Motorcea P. în ședința din data de_ (f 51), a declarat că nu este rudă cu nici una dintre părți, fiind vecină cu terenul în cauză, în anii 2009-2010, pe terenul respectiv s-a făcut o cantitate relativ mică de prune, respectiv 300 Kg, prunele fiind luate de către reclamantul B. V..
De asemenea în anul 2011 prunele au fost luate tot de către reclamantul Blângu V., aspect pe care-l cunoaște întrucât locuiește în vecinătatea terenului respectiv și l-a observat în mod direct pe reclamant când a cules prunele, acesta venind cu mai mulți copii și le-a adunat.
Fânul de pe acel teren în anii 2009-2010 și 2011, a fost adunat de către pârât, în condiții grele, reușind să strângă anual cca. un car de fân pe care îl apreciază la suma de 100 lei fiecare în cazul în care se cumpără necosit, și 300 lei în cazul în care se cumpără cosit.
A fost audiat și martorul P. P., ( f 52), care a declarat că în anii 2009-2010, nu s-au făcut prune pe acel teren, acestea fiind de o rasă mai rară care nu fac prune, fânul se află pe un teren accidental iar de pe acesta se poate obține cel mult un car cu fân anual pe care-l apreciază la 100 lei, în cazul în care nu este cosit.
În anul 2011, arată același martor P. P., prunele au fost luate de către reclamant, arătând totodată că este vecin cu terenul în cauză, ( f 52).
Cu privire la declamația martorului B. C. ( f 31), instanța a reținut că acesta a relatat că este văr primar cu reclamantul, iar aspectele declarate de acesta sunt contrazise de materialul probator, fapt pentru care instanța a reținut-o ca fiind subiectivă, ținând cont de relațiile de rudenie cu reclamantul.
În consecință, s-a apreciat că reclamantul a făcut atât dovada proprietății cu privire la teren, cât și dovada faptului că pârâtul B. C. și-a însușit recolta, constând în fânul de pe acest teren, respectiv fânul pe anii 2009, 2010 și 2011.
De altfel, pârâții prin completarea depusă la dosar la fila nr.20, achiesează la pretențiile solicitate de reclamant, dar pe care le apreciază la suma de 1000 lei.
Ca atare, în raport de probele existente, răspunderea civilă delictuală poate fi antrenată numai față de pârâtul B. C., așa cum s-a arătat și mai sus, probele administrate în cauză arătând că doar acesta este cel care, prin fapta sa, a cauzat prejudiciul reclamantului, fiind cel care a cosit fânul pe terenul respectiv.
Cu privire la valoarea acestui fân, instanța a reținut din declarațiile martorilor și din recunoașterea parțială a pârâtului, că este de 1000 lei, contravaloare producție fân pentru anii 2009, 2010 și 2011.
Cu privire la valoarea prunelor de pe acest teren, instanța a reținut din probatoriu administrat că reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâtul ar fi cules aceste prune, mai mult din declarațiile unor martori rezultă faptul că în anii 2009 și 2010, nu s-ar fi făcut prune pe acel teren, iar alții au declarat că acestea au fost culese de către reclamant.
În cauză nu s-a mai dispus efectuarea unei expertize, întrucât apărătorul reclamantului a solicitat ca valoarea prejudiciului să fie stabilită de instanță din materialul probator administrat, fără a se mai dispune expertiză.
Pentru considerentele expuse, și față de actele existente la dosar a dispus admiterea în parte a prezentei acțiuni, cu obligarea pârâtului B. C. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de despăgubiri față de reclamant.
A respins acțiunea față de pârâta B. V. soția pârâtului ca fiind neîntemeiată având în vedere că din probele administrate rezultă că aceasta nu a cules prunele de pe terenul respectiv, iar fânul a fost cosit și preluat de soțul acesteia, pârâtul B. C..
A respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere că pârâtul a recunoscut parțial pretențiile solicitate de reclamant, fiind de acord să-i plătească acestuia suma de 1000 lei, sumă ce a fost reținută ulterior de instanță ca fiind întemeiată, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 275 din Codul de procedură civilă.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurentul reclamant B. V., criticând-o în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată acordate deoarece valoarea pretențiilor sale a fost de 5000 lei, iar pârâții au recunoscut-o în parte, pentru suma de 1000 lei. Mai mult instanța nu a avut în vedere la stabilirea cuantumul cheltuielilor onorariul de avocat, zilele de deplasare la instanță, plata martorilor.
O altă critică privește valoarea despăgubirilor acordate, dar nu menționează de ce este greșită aprecierea primei instanțe în raport de acest aspect.
Intimații B. C. și B. V. au depus întâmpinare solicitând respingerea recursului, în esență formulând apărării de fond asupra însăși dreptului de proprietate al reclamantului recurent, invocând faptul că în mai multe dosare părțile sau judecat pentru teren. Apreciază că în realitate recurentul nu este proprietar al terenului.
Recursul nu este fondat pentru considerentele care succed.
În ceea ce privește valoarea despăgubirilor solicitate, se constată că nu sunt indicate motivele pentru care nu au fost stabilite corect de instanța de fond, formulându-se o critică la nivel general. Din declarațiile martorilor coroborate cu recunoașterea pretențiilor prin întâmpinarea depusă de pârâții din dosarul de fond, instanța, în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă, constată că hotărârea recurată este temeinică, singurele elemente de apreciere a valorii despăgubirilor sunt aprecierile persoanelor audiate ca martori, care desfășoară aceleași de muncă în localitatea părților. Se reține că reclamantul nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în vederea stabilirii unei despăgubiri prin metodă științifică, achiesând la modalitatea de evaluare cu ajutorul probei testimoniale.
În ceea ce privește neacordarea cheltuielilor de judecată, raportat la art. 275 Cod procedură civilă, în mod corect instanța de fond a respins acest petit accesoriu.
Astfel, în cererea de chemare în judecată reclamantul a evaluat pretențiile la suma de 300 lei, iar înaintea primului termen de judecată pârâții au depus întâmpinare arătând că sunt de acord cu pretențiile reclamantului.
Se mai reține că ulterior, la primul termen de judecată, reclamantul și-a majorat valoarea pretențiilor la suma de 10.000 lei, pentru ca în timpul procesului să le reducă la suma de 5000 lei, conform declarației de la fila 29 dosar fond.
Prin completarea scrisă la întâmpinare – fila 20 -, pârâții au arătat că sunt de acord cu plata despăgubirilor către reclamant în limita sumei de 1000 lei.
Având în vedere că valoarea despăgubirilor a fost stabilită la suma de 1000 lei, iar pârâții au recunoscut tocmai aceeași valoare a pretențiilor, făcând aplicarea art. 275 Cod procedură civilă, în mod corect prima instanță nu a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Ca atare, cazul de recurs prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat implicit prin modul de argumentare a motivării în fapt a recursului, nu este întemeiat, urmând în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, să se respingă recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant B. V. împotriva sentinței civile nr. 1647 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2013, la Tribunalul.
Președinte, V. N. | Judecător, M. T. | Judecător, G. R. |
Grefier, E. L. B. |
Red. G.R. /Tehn. C.I.L.
Jud. fond T.P. C.
2ex/21 Martie 2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 734/2013. Tribunalul GORJ | Întoarcere executare. Decizia nr. 2370/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
