Contestaţie la executare. Decizia nr. 1428/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1428/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 11-06-2013 în dosarul nr. 19432/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA nr. 1428/2013
Ședința publică din data de 11 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. T.
Judecător G. R.
Grefier L. P.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurentul-contestator P. A. împotriva sentinței civile nr. 795 din 30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-contestator P. A. personal și asistat de avocat F. Ștefen-G., lipsă fiind intimatul C. L. Peștișani-Serviciul impozite și taxe locale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat F. Ștefen-G. pentru recurentul-contestator P. A. a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Deliberând, tribunalul respinge cererea formulată de avocat F. Ștefen-G. pentru recurentul-contestator P. A. privind încuviințarea probei testimoniale, în conformitate cu dispozițiile art. 305 C.pr.civ. potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și înscrisuri de depus, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat F. Ștefen-G. pentru recurentul-contestator P. A. a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și judecând cauza în fond, admiterea contestației la executare și anularea titlului executoriu emis de C. L. Peștișani-Serviciul impozite și taxe locale, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
TRIBUNALUL
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, contestatorul P. A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul C. L. Peștișani – Serviciul impozite și taxe locale, anularea titlului executoriu nr._/19.11.2012 pentru suma de 562,65 lei reprezentând impozit pe mijloace de transport.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin titlul executoriu atacat a fost obligat la achitarea unei sume în cuantum de 922,96 lei reprezentând impozite și accesorii calculate la debit pentru clădiri, terenuri și mijloace de transport din perioada 31.03._12.
S-a mai susținut de către contestator că în totalul sumei datorate de 922,96 lei este inclus și impozitul pe mijloace de transport în sumă totală de 562,65 lei, însă autoturismul pentru care s-a calculat impozitul a fost vândut de fiul său numitului G. P. cu chitanța încheiată la data de 19.05.2007.
A mai arătat contestatorul că a fost împiedicat să solicite radierea din circulație a autovehiculului în termen de 30 de zile de la data trecerii acestuia în proprietatea cumpărătorului, pentru faptul că acesta din urmă nu și-a respectat nici până în prezent promisiunea de a-i returna certificatul de înmatriculare pe care i-1 oferise la data încheierii tranzacției și totodată de a-i achita diferența de preț,aceste înscrisuri fiind necesare operațiunii de radiere .
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172-173 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală și a fost legal timbrată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că contestatorul nu a prezentat acte justificative de înstrăinare a mijlocului de transport,iar conform codului fiscal impozitul se calculează și se achită atât timp cât persoana este proprietară,iar orice modificare care intervine în proprietatea unui bun se declară în termen de 30 zile prin declarației fiscală la organul financiar.
Intimata a arătat că pentru a fi scăzut din baza de date a impozitelor și taxelor, contestatorul trebuia să depună declarație fiscală însoțită da făcut face trimitere la dispozițiile din Codul fiscal ce reglementează modalitatea de radiere a unui mijloc de transport din baza de date a taxelor și impozitelor fiscale.
Prin sentința nr. 795 din 30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul P. A., cu domiciliul în comuna Peștișani, ., în contradictoriu cu intimatul C. L. Peștișani-Serviciul impozite și taxe locale, cu sediul în ..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 19.11.2012 a fost emis de către intimatul C. L. Peștișani– Serviciul taxe și impozite locale, titlul executoriu numărul_ privind suma de 922,96 lei din care suma de 642,40 lei reprezentând debit, iar suma de 280,56 lei accesorii.
Potrivit acestui titlu executoriu din cuantumul total al debitului suma de 562,65 lei, cu privire la care s-a formulat contestația, reprezintă impozit pe mijloace de transport mai mari de 12 t. Concomitent cu titlul executoriu s-a emis și somația de plată aflată la fila 9 din dosarul cauzei.
Referitor la apărarea contestatorului, instanța a constatat că este neîntemeiată. Astfel, nu s-a făcut dovada că autovehiculul pentru care s-a calculat impozitul este in proprietatea altei persoane (înscrisul sub semnătură privată de la fila 6 dosar fiind încheiat în calitate de vânzător de o altă persoană decât proprietarul, respectiv de numitul P. V.) si nici dovada că acesta a fost radiat de pe numele contestatorului din evidentele fiscale și înregistrat pe numele altui proprietar. Așadar, instanța a reținut obligația fiscală reprezentând mijloace de transport din titlul executoriu nr._ din data de 19.11.2012 și, pe cale de consecință, a respins contestația la executare, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul P. A., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Susține, în esență că greșit prima instanță a respins contestația la executare formulată pe motiv că nu a făcut dovada înstrăinării autovehiculului pentru care datorează impozit, respectiv radierea acestuia din evidențele fiscale de pe numele său și evidențierea pe numele cumpărătorului deoarece a depus un înscris sub semnătură privată care demonstrează existența unei convenții de vânzare din data de 19.05.2007 a autovehiculului în speță. Mai mult, faptul că în calitate de vânzător figurează o altă persoană, anume P. V., consideră că nu este un impediment întrucât este vorba despre fiul său., care avea acordul său prealabil.
Ca atare, conform art. 264 din Codul Fiscal, datorează impozitul respectiv doar pentru perioada anterioară vânzării. Mai susține că trebuia admisă și proba testimonială.
În drept, a invocat art. 477-496 C.p.civ.
A depus copia certificatului de naștere a numitului P. V. C. pentru a demonstra că vânzătorul din actul invocat este fiul său.
Intimatul C. L. al comunei Peștișani – Serviciul impozite și taxe locale, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului. Invocând art. 264 alin.4 C.fiscal, susține intimatul că în mod corect prima instanță’ a reținut că nu s-a făcut dovada că autovehiculul impozitat este în proprietatea altei persoane și că a fost radiat din evidențele fiscale de pe numele fostului proprietar. Pe de altă parte, evocă și art. 124 din normele de aplicare a Codului fiscal, în sensul că este necesar să se depună de către contribuabil o declarație fiscală în care să aducă la cunoștința autorității schimbările intervenite în situația juridică a bunului supus impozitării.
Recursul nu este fondat pentru considerentele care succed.
Cu toate că recurentul a invocat prevederi legale din noul cod de procedură civilă, intrat în vigoare de la data de 15.02.2013, în speță, față de dispozițiile art. 3 alin.1 din Legea nr. 76/2013, de aplicare a noului cod de procedură civilă, conform cu care dispozițiile acestuia se aplică proceselor și executărilor silite începute după . legii, raportat la data începerii executării silite contestate – 2012 – instanța constată aplicabilitatea dispozițiilor din codul de procedură civilă de la 1865, la care se va raporta în analiza recursului declarat.
Deși actul sub semnătură privată este prin natura sa apt să probeze transmiterea dreptului de proprietate pentru un autovehicul, din înscrisul intitulat chitanță, depus la fila 6 dosar fond, rezultă că o altă persoană decât proprietarul este cel care a intenționat vânzarea bunului mobil. Faptul că vânzătorul este chiar fiul proprietarului nu suplinește voința acestuia din urmă, întrucât nu putea înstrăina un bun care nu era în patrimoniul vânzătorului. Pe de altă parte, fiul nu a acționat ca și mandatar în baza unei procuri speciale necesare pentru acte de dispoziție care să fi fost dată de proprietarul lucrului, iar între părinte și fiu legea nu a instituit vreo prezumție de mandat tacit.
Dincolo de aceste aspecte, chiar dacă convenția de vânzare se încheia de adevăratul proprietar, era necesar ca acesta să aducă la cunoștința autorității publice competente, intimata din prezenta cauză, printr-o declarație fiscală schimbarea situației juridice a bunului mobil pentru ca cei în drept să opereze radierea de pe numele fostului proprietar și înscrierea pe numele dobânditorului a bunului supus impozitării conform codului fiscal.
Ca atare, nerespectând prevederile art. 264 C.fiscal, contestatorul nu poate fi scutit de la plata impozitului auto până nu va intra în legalitate din punct de vedere fiscal eventuala înstrăinare a bunului.
Față de cele de mai sus, nu este aplicabil cazul de recurs prevăzut de art. 304 alin.1 pct. 9 C.p.civ., invocat indirect prin modul de dezvoltare a motivării în fapt a căii de atac, instanța de fond aplicând corect legea aplicabilă potrivit celor arătate anterior, încât, în condițiile art. 312 alin.1 C..p.civ. de la 1865 aplicabil în cauză, se va respinge recursul de clarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator P. A. împotriva sentinței civile nr. 795 din 30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.06.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, M. T. | Judecător, G. R. |
Grefier, L. P. |
Red.G.R./Tehnored. M.O.
Jud. fond M.P.
2 ex./13 Iunie 2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 916/2013. Tribunalul GORJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 854/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
