Pretenţii. Hotărâre din 21-03-2013, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 16551/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 764/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător G. D.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul pârât P. Șt. F., împotriva sentinței civile_/11.12.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât P. ȘT. F., reprezentat de procurator P. C. și intimata reclamantă R.N.P. - R. Direcția Silvică Gorj.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că nu mai sunt cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, disjunsă din dosarul nr._/318/2012, reclamanta R. - Direcția Silvică Gorj a chemat în judecată pe pârâtul P. ȘT.F., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului nr.3208/10.10.2007 și contractului nr.3532/13.05.2010 și obligarea pârâtului la plata sumei de 934,06 lei reprezentând servicii de pază a pădurii actualizată la data plății și în continuare până la data preluării efective a suprafeței de pădure din paza reclamantei și predarea ei în pază prin control de fond către o altă structură silvică în condițiile dispuse de lege, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că R. R. Direcția Silvică Gorj prin Ocolul Silvic Turceni a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii menționat având ca obiect paza pădurii dispusă obligatoriu prin lege în sarcina proprietarului conform art.17 alin.2 lit.b din Legea nr.46/2008, contract prin care reclamanta s-a obligat să presteze contracost toate serviciile silvice ce se execută în scopul aplicării regimului silvic de pe suprafața de teren cu vegetație forestieră, proprietate privată a pârâtului, stabilindu-se distinct valoarea serviciilor de pază în lei/an/ha.
A susținut că deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul de prestări servicii silvice, pârâtul nu a achitat în totalitate contravaloarea serviciilor efectuate.
A menționat că în conformitate cu dispozițiile art.16 și 17 din Legea nr.46/2008 unitatea reclamantă nu poate lăsa pădurea fără pază dacă pârâtul nu se prezintă să o preia sau să o predea altei structuri silvice, însă nici nu poate presta servicii silvice gratuite întrucât conform art.1 alin.2 din HG nr.229/2009 unitatea funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară, iar prestarea de servicii gratuite ar conduce la un mare deficit economic cu finalitatea unei eventuale insolvabilități a ocolului în cauză.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.6 alin.6 Noul Cod Civil, art.969, 971, 1020, 1021 și 1069 Codul civil de la 1864, prevederile art.43 și 46 Cod comercial, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă_/11.12.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta R. - Direcția Silvică Gorj, cu sediul în Tg-J., . P., nr.3, județul Gorj împotriva pârâtului P. ȘT. F., cu domiciliul în comuna Plopșoru, ..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 934,06 lei reprezentând contravaloare servicii pază, actualizată de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la data plății.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect reziliere contract, ca neîntemeiat.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 87,22 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că între reclamanta R. R. - Direcția Silvică Gorj, în calitate de prestator și pârâtul P. ȘT.F., în calitate de beneficiar, s-au încheiat contractele de prestări servicii nr.3208/10.10.2007 și nr.3532/13.05.2010, prin care reclamanta s-a obligat să presteze servicii silvice, cu respectarea regimului silvic, în baza Legii nr.26/1996, a OG nr.96/1998, HG nr.483/2006, în baza Legii nr.46/2008 și a altor reglementări speciale în vigoare, pentru suprafața de 6,47 hectare fond forestier, respectiv 2,4 hectare fond forestier, proprietate privată a pârâtului, iar pârâtul s-a obligat să achite suma de 50 lei, respectiv 100 lei /an/ha pentru valoarea serviciilor silvice prestate, plata urmând a fi făcută lunar, până la data de 15 a lunii următoare pentru luna expirată, respectiv în ce privește cel de-al doilea contract, semestrial.
Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că pârâtul nu și-a executat în totalitate obligația de plată asumată prin contract, figurând cu un debit restant în cuantum de 934,06 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de pază pe anii 2009 și 2011.
În raport de situația de fapt reținută, instanța a constatat incidența în speță a prevederilor art.969 cod civil din 1864, în conformitate cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
S-a mai reținut că deși a fost legal citat cu mențiunea de a depune întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, precum și cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 225 din Codul de procedură civilă, acesta nu s-a prezentat și nu a formulat întâmpinare în cauză, respectiv nu a înaintat la dosar dovada achitării debitului, aspect care este socotit de instanță ca un început de dovadă, completat de proba cu înscrisuri.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect reziliere contract, instanța a reținut că potrivit art.2 din contractul de prestări servicii nr.3208/10.10.2007, convenția a intrat în vigoare la data preluării în teren a suprafeței prin procesul-verbal care face parte integrantă din contract, iar în ceea ce privește durata contractului, s-a prevăzut că este valabil cel puțin până la finele anului următor, putând fi prelungit, la expirarea lui, cu acordul ambelor părți și se reziliază din oficiu la data creării de către proprietar a structurilor silvice proprii numai dacă data va fi comunicată de către proprietar cu 30 de zile înainte.
De asemenea, potrivit art.2 din contractul nr.3532/13.05.2010, acest contract are valabilitate până la expirarea amenajamentului silvic.
În raport de aceste prevederi contractuale, instanța a constatat că nu s-a prevăzut în mod expres durata concretă a derulării relațiilor contractuale, în prezent contractul fiind în vigoare, dată fiind prestarea de către reclamantă a serviciilor de pază asumate prin convenție și a căror contravaloare a fost solicitată pentru perioada 2009-2011, precum și dată fiind împrejurarea că nu s-a făcut dovada creării de către proprietar a unei structuri silvice proprii sau a încheierii unui contract de prestări servicii sau administrare cu alte structuri silvice existente.
În contractul a cărui reziliere se solicită nu a fost prevăzută o clauză expresă privind rezilierea contractului în situația neachitării contravalorii serviciului de pază, care reprezintă doar unul dintre serviciile la a căror prestare s-a obligat reclamanta, în art.31 din contractul nr.3208/10.10.2007 prevăzându-se că serviciile prestate neplătite, precum și penalitățile pot fi reținute din valorificarea masei lemnoase a proprietarului.
Potrivit art.1 din Anexa nr.1 la Hotărârea nr.483/12.04.2006 pentru aprobarea atribuțiilor ocoalelor silvice de stat și ale celor constituite ca structuri proprii, a obligațiilor ce revin deținătorilor de păduri, în vederea respectării regimului silvic, în scopul gestionării durabile a pădurilor, indiferent de forma de proprietate, proprietarii de păduri din România sunt obligați să asigure, prin ocoale silvice care se înființează și funcționează în condițiile legii, realizarea serviciilor silvice sau administrarea pentru pădurile pe care le au în proprietate, iar potrivit art.3 alin.1 din același act normativ contractul de servicii silvice sau de administrare a pădurii, după caz, se încheie la solicitarea adresată de fiecare proprietar de pădure ocolului silvic pentru care optează.
De asemenea, prin art.3 alin.2 din Anexa nr.1 la Hotărârea nr.483/12.04.2006 s-a prevăzut încheierea contractului pentru servicii silvice pentru o perioadă de minimum un an calendaristic sau pentru o perioadă care să fie formată din ani calendaristici întregi, iar potrivit alin.4 serviciul de pază pentru proprietatea forestieră respectivă se include obligatoriu în pachetul de servicii dacă proprietarul de pădure nu face dovada la încheierea contractului de prestări servicii silvice că își asigură paza proprietății forestiere conform art.2 alin.1 și art.5 alin.1 din Legea nr.333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor.
Așadar, contractele de prestări servicii au fost încheiate urmare a cererii pârâtului, care raportat la dispozițiile legale menționate a optat pentru realizarea serviciilor silvice în pădurea ce o deține în proprietate de către Ocolul Silvic Turceni.
Potrivit art.16 din Legea nr.46/2008, ocolul silvic este obligat să asigure, la cerere, pe bază de contract, serviciile silvice pentru toți proprietarii de fond forestier din localitatea respectivă care nu și-au constituit ocol silvic privat.
Instanța a apreciat că aceste dispoziții speciale se aplică cu prioritate raporturilor contractuale dintre părți față de prevederile art.1020, 1021 din Codul civil, potrivit regulii în conformitate cu care norma specială derogă de la norma generală.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal și motivat recurentul pârât P. Șt. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit instanța a dispus obligarea sa la plata sumei de 934,06 lei, întrucât a achitat această sumă, așa cum rezultă din factura fiscală nr. 3177/17.05.2011 însoțită de bonul fiscal nr. 44/3.09.2012, reprezentând pază pădure pe anii 2009-2011 și la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu are culpă procesuală.
În dovedirea recursului s-a depus la dosarul cauzei xerocopie după factura fiscală 3177/17.05.2011, după factura fiscală din 18.10.2012, după chitanța nr._/4.10.2010 după chitanța nr._/13.09.2010, după factura nr. 3395/27.09.2012, după bonul fiscal 32/7.10.2011 și bonul fiscal nr. 0044 din 03.09.2012.
Tribunalul analizând motivele de recurs invocate de recurentul pârât, constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente ;
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se dispună rezilierea contractului nr. 3208/10.10.2007 și contractului nr.3532/13.05.2010 și obligarea pârâtului la plata sumei de 934,06 lei reprezentând servicii de pază a pădurii actualizată la data plății și în continuare până la data preluării efective a suprafeței de pădure din paza reclamantei și predarea ei în pază prin control de fond către o altă structură silvică în condițiile dispuse de lege, cu cheltuieli de judecată.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, la instanța de recurs, respectiv din facturile fiscale, chitanțele și bonurile fiscale rezultă că pârâtul și-a executat în totalitate obligația de plată asumată prin contract, reprezentând contravaloarea serviciilor de pază pe anii 2009-2011, înscrisuri ce nu au fost depuse la instanța de fond de către reclamantă, iar pârâtul a lipsit, astfel că din bonul fiscal nr. 0044 din 03.09.2012 rezultă că suma de 934, 04 lei a fost achitată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 c.pr.civ., partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată și poziția juridică de parte câștigătoare în proces este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului .
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că pârâtul și-a executat în totalitate obligația de plată asumată prin contract, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la instanța de recurs, urmează a admite recursul și a modifica sentința în sensul că respinge acțiunea.
Văzând și dispozițiile art. 312 c.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât P. Șt. F., împotriva sentinței civile_/11.12.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ .
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2013 la Tribunalul Gorj .
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, G. D. |
Grefier, Firuța Ș. |
red. NU
j.f. G. A.
ex. 3
SL 27 Martie 2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 28-05-2013, Tribunalul GORJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 2091/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
