Pretenţii. Sentința nr. 74/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 74/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 2797/263/2011*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 230
Ședința publică de la 13 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Judecător M. T.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă S. P. împotriva sentinței civile nr.74 din data de 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, după casarea deciziei civile nr. 278/18.06.2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, apelanta pârâtă reprezentată procurator S. D. asistat de avocat M. G., iar intimatul reclamant reprezentat de avocat Măgdoiu I..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanții părților declară că au observat raportul de expertiză și nu înțeleg să formuleze obiecțiuni.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat M. G. solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, în subsidiar schimbarea sentinței în sensul obligării pârâtei la plata despăgubirilor în cuantumul stabilit în varianta II a expertizei contabile, cu cheltuieli de judecată.
Avocat Măgdoiu I. a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr.74 din 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâta S. P..
A fost admisă cererea principală formulată de reclamantul Ț. I., în contradictoriu cu pârâta S. P..
A fost anulată ca netimbrată cererea reconvențională.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 169.750 lei .
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2.708 lei reprezentând cheltuieli de judecată, precum și să plătească statului suma de 2.503 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în conformitate cu art. 1 din Decretul 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani, în conformitate cu disp. art.7 din același decret, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Că, între reclamantul Ț. I. și defuncta P. C E. autoarea pârâtei S. P. au intervenit succesiv trei înțelegeri consemnate în înscrisurile sub semnătură privată intitulate chitanțe și depuse la filele 3-5 din dosar, convenții în temeiul cărora autoarea P. C E. a înțeles să înstrăineze reclamantului Ț. I. la data de 8 mai 1993 suprafața de 0,40 ha situat în pct. toponimic ,,Zăvoiul lui I.,, pentru prețul de 100 mii lei, la data de 22.01.1994 suprafața de 0,20 ha situată în pct. toponimic,,Valea Țărînii -Boghicești,, pentru prețul de 200 mii lei, și la data de 2 mai 1995 a înțeles să înstrăineze în pct. Boghicești terenul cu lățimea de 39 m și lungimea din drumul care merge spre casa G. și până în pădurea statului, precum și un plus de loc pe care îl deținea din vale de drum reprezentând diferența de la Registrul Agricol, 0,20 ha pe care l-a înstrăinat reclamantului la data de 22 ianuarie 1994 pentru prețul de 200 mii lei.
Pentru aceste suprafețe de teren reclamantul a fost pus în posesie de către CLFF Iormănești la data de 29.10.1996 iar la data de 17 martie 1997 CJFF Gorj i-a emis reclamantului titlul de proprietate nr._, fiind astfel prezumat proprietar al acestor terenuri.
Cât timp reclamantul Ț. I. a fost prezumat proprietar al acestor suprafețe de teren în temeiul titlului de proprietate sus enunțat, a apreciat instanța că nu exista nici un interes născut al acestuia personal și direct de a acționa împotriva autoarei P. C E. sau împotriva moștenitoarei sale pârâta S. P., în vederea îndeplinirii obligației de a transmite în mod legal proprietatea către reclamant asupra terenurilor menționate în înscrisurile sub semnătură privată indicate mai sus, respectiv încheierea vânzării cumpărării în formă autentică.
Interesul reclamantului de a acționa și implicit dreptul acestuia la acțiune s-a născut la momentul la care sentința civilă nr. 825/06.04.2010 a judecătoriei Motru și prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate de mai sus, respectiv 24 iunie 2010 când Tribunalul Gorj a pronunțat decizia nr.1544/24.06.2010(filele 8-13).
A mai avut în vedere instanța și împrejurarea că reclamantul Ț. I. a fost în posesia terenurilor, aspect care rezultă și din cererea reconvențională a pârâtei depusă la primul termen de judecată și din certificatul fiscal nr.907/23.03.2011 stat la fila 25 din dosarul nr._, precum și faptul că în dosarul nr._ soluționat prin sent. civ. nr.1322/11.05.2011, pârâta s-a opus acțiunii reclamantului și nici nu a făcut vreun demers în vederea obținerii titlului de proprietate deși calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren menționate în înscrisurile sub semnătură privată a fost recunoscută autoarei P. C E. decedată la 10.04.2008, terenurile fiindu-i validate acesteia din urmă prin HCJ nr. 80/2002 .
Reținând că dreptul reclamantului la acțiune s-a născut la data de 24.06.2010, s-a considerat că prezenta acțiune introdusă la data de 05.07.2011 a fost formulată în termenul de trei ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958 .
Cât privește fondul cauzei, instanța a reținut că între autoarea P. C E. și reclamantul Ț. I. au intervenit succesiv trei convenții având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra mai multor suprafețe de teren, convenții care deși sunt nule ca și contracte de vânzare cumpărare, prin care să se transmită proprietatea terenurilor de la autoare la reclamant datorită lipsei formei autentice, ele valorează totuși antecontracte de vânzare - cumpărare, conferind pentru părțile contractante obligația de a încheia în viitor contractul în forma prevăzută de lege.
Au stipulat părțile expres în cuprinsul antecontractelor menționate că în cazul în care vreuna dintre părți denunță unilateral contractul (,, vrea să se întoarcă din vorbă,,) să o despăgubească pe cealaltă parte cu de 15 ori valoarea respectivă potrivit înscrisului sub semnătură privată din 8 mai 1993, de 50 de ori valoarea respectivă potrivit înscrisului sub semnătură privată din 22.01.1994 și de 100 de ori valoarea respectivă potrivit înscrisului sub semnătură privată din 2 mai 1995.
Coroborând răspunsul procuratorului la interogatoriu cu depozițiile martorilor R. M. care a fost prezentă la întocmirea înscrisurilor sub semnătură privată din 22.01.1994, semnând în calitate de martor și întocmind înscrisul sub semnătură privată din 02.05.1995 și B. M. care a participat la întocmirea înscrisului sub semnătură privată din 08.05.1993, semnând în calitate de martor ambii martori precizând că înscrisul s-a întocmit în câte două exemplare, că fiecare din părțile cocontractante a primit un exemplar, instanța a considerat că înscrisurile sub semnătură privată întrunesc cerințele art. 1179 din Codul Civil.
Prin întâmpinare, pârâta a susținut că nu s-a făcut dovada denunțării unilaterale a contractului de către reclamant, însă o asemenea apărare nu a fost primită, întrucât toate manifestările de voință ale pârâtei S. P., moștenitoarea autoarei P. C. E. au fost în sensul că terenurile ce au format obiectul antecontractelor de vânzare – cumpărare să nu devină proprietatea reclamantului, ci proprietatea sa.
Astfel, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ pârâta S. P. a solicitat Judecătoriei Motru să constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis reclamantului pentru terenurile din punctele toponimice ,,Zăvoiul lui I.,,, Valea Tărânii,, și ,,La Boghicești,, pentru că ceste terenuri ,,nu erau proprietatea sa,,, a reclamantului .
Pentru că pârâta S. P., moștenitoare a autoarei P. C E. a denunțat unilateral antecontractele de vânzare cumpărare întocmite de autoarea sa P. C E. cu reclamantul și a negat dreptul acestuia de a dobândi întocmai executarea obligației asumate de autoarea P. C E., în temeiul convenției accesorii a apreciat instanța că reclamantul este îndreptățit a fi despăgubit așa cum părțile s-au înțeles.
Apărările expuse de către pârâtă prin concluzii scrise și care vizează consimțământul viciat al autoarei P. C E., la momentul întocmirii înscrisurilor sub semnătură privată cu motivarea că ar fi avut un handicap mintal nu a fost primită de către instanță, certificatul de încadrare în grad de handicap depus la dosarul cauzei fiind emis la data de 31.01.2007, la mai mult de 10 ani de la întocmirea ultimului înscris sub semnătură privată și nici unul dintre cei doi martori audiați în cauză nu au relevat în depozițiile lor că la momentul întocmirii actelor sub semnătură privată autoarea P. C E. ar fi avut deficiențe mintale, martora R. M. precizând instanței că suma de bani primită de aceasta drept preț al unuia dintre terenurile înstrăinate urma să fie folosită de către autoare pentru refacerea gardului din fața casei.
Nu a fost primită nici susținerea pârâtei că pe această cale reclamantul a urmărit să se îmbogățească fără justă cauză, deoarece la baza pretențiilor reclamantului a stat o convenție, consemnată în fiecare din cele trei înscrisuri sub semnătură privată și care este obligatorie potrivit art. 969 din Cod Civil, nestând în căderea judecătorului să procedeze la diminuarea pretențiilor reclamantului câtă vreme executarea obligațiilor principale nu au fost executate nici măcar în parte, fiind denunțate unilateral ( art.1070 Cod Civil).
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta S. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că instanța de fond nu și-a exercitat rolul activo potrivit art.129 și art.130 c.pr.civ.
A arătat apelanta că în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, deoarece înscrisurile sub semnătură privată au fost întocmite în anul 1993 ,respectiv 1994 și 1995, astfel că acțiunea reclamantului era prescrisă, fiind promovată cu mult peste termenul de 3 ani de la data încheierii actelor sub semnătură privată.
Că, în mod nelegal a fost admisă acțiunea reclamantului, deoarece ea nu se află în posesia unui titlu de proprietate, titlul fiindu-i emis reclamantului de către comisiile de fond funciar, iar prin sentința civilă nr. 825/2010 a Judecătoriei Motru, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia tribunalului nr. 1544/2010 titlul a fost anulat, reținându-se că persoana îndreptățită la reconstituire pentru terenurile în cauză este autoarea P. E. ( mama apelantei ).
A mai susținut apelanta că împrejurarea că autoarea sa a încheiat cu reclamantul chitanțe sub semnătură privată prin care s-au înțeles asupra înstrăinării terenului nu poate fi interpretată decât în sensul că între părți s-a stabilit obligația încheierii în viitor a actelor în formă autentică și numai după obținerea titlului de proprietate de către promitentul vânzător poate fi analizată îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru înstrăinare .
O altă critică adusă sentinței a constat în aceea că instanța de fond nu a ținut seama de principiul îmbogățirii fără just temei, întrucât intimatul reclamant a cules uzufructul aferent terenurilor din cele trei chitanțe de la data încheierii acestora și că nejustificat i-a fost respinsă cererea de probatorii solicitată și anume proba cu martorii prezenți la încheierea actelor sub semnătură privată, apreciind apelanta că trebuiau audiați toți martorii semnatari ai chitanțelor.
A mai arătat apelanta că mama sa P. E. a decedat în 2008, iar reclamantul cât aceasta a fost în viață, nu a avut nici o pretenție și nu a acționat-o în judecată, pretenții având după decesul acesteia, acționând-o în judecată în prezenta cauză pe apelanta pârâtă.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligată, apelanta a arătat că în mod greșit a fost obligată la plata acestora, întrucât nu se află în culpă procesuală.
Prin precizările ulterioare și completările la apelul formulat, apelanta a arătat că nu a denunțat unilateral antecontractele de vânzare cumpărare întocmite de mama sa și nu i-a negat reclamantului dreptul de a deveni proprietar al acestora, acțiunea în constatarea vânzării cumpărării promovată de către intimatul reclamant fiind respinsă pentru prematuritate, apelantei nefiindu-i încă eliberat titlul de proprietate pentru suprafețele în cauză; că și acțiunea de față formulată de reclamant este prematur introdusă, iar pentru lipsa titlului nici nu are calitate procesuală în cauză.
Cu privire la suma pe care a fost obligată să o achite intimatului reclamant, a arătat că este prea mare, neputându-se acorda o sumă mai mare decât cea înscrisă în chitanțe, iar actualizarea cu indicele de inflație a sumelor achitate pentru terenuri ar însemna o dublă sancțiune asupra căreia părțile nu au convenit, nefiind stipulată în înscrisul sub semnătură privată.
Prin decizia civilă nr.278 din 18 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S. Paulia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâta S. P., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.9496/10.10.2012 Curtea de Apel C. a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 278/18.06.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj și a trimis cauza spre rejudecare, în apel, la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că, în speță, nu a existat nicio dezbatere contradictorie cu privire la expertiza extrajudiciară pe care reclamantul și-a întemeiat pretențiile, aceasta fiind preluată de către instanță, fără ca pârâta să aibă posibilitatea să se pronunțe asupra admisibilității acestei probe, eventual să formuleze obiecțiuni cu privire la conținutul raportului de expertiză și a modului de stabilire a cuantumului sumei pretinse.
Reținându-se în mod automat suma invocată de reclamant și rezultată practic din înmulțirea unor cifre cu indicele prețurilor de consum pe anumite perioade, fără a exista nici măcar un raport de expertiză contabilă ce îndeplinește condițiile prevăzute de OG 2/2000, instanța a încălcat principiul contradictorialității părților, dispozițiile legale privind încuviințarea și administrarea probelor, precum și dreptul pârâtei la un proces echitabil, cu toate componentele lui, impus inclusiv de art.6 din CEDO.
Procedând în acest mod, instanța nu a intrat practic în cercetarea fondului cauzei, cu privire la modul de determinare a cuantumului și întinderii sumei pretinse de reclamant, fiind incidente dispoz.art.312 alin.5 cod procedură civilă.
S-a dat îndrumarea ca, în rejudecare, instanța să administreze probatorii, cu respectarea principiului contradictorialității, pentru a stabili în mod corect întinderea sumei pretinse de reclamant.
De asemenea, având în vedere susținerea pârâtei, necontestată de către intimatul reclamant privind existența și a altor moștenitori ai autoarei P. C.E., în persoana numiților C. A. și P. C., va analiza calitatea procesuală pasivă a acestora, în raport de obiectul și cauza acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de fond, respectiv despăgubiri pentru nerespectarea antecontractelor de vânzare terenuri, antecontracte încheiate de numita P. C.E., care a decedat anterior introducerii acțiunii la instanța de fond .
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._ și s-a dispus citarea părților.
Referitor la îndrumarea dată prin decizia de casare privind stabilirea corectă a cadrului procesual, tribunalul a avut în vedere precizarea intimatului reclamant Ț. I., în sensul că nu înțelege să se judece cu ceilalți moștenitori ai autoarei P. E., ci doar cu pârâta S. P., deoarece numai aceasta l-a acționat în judecată cu scopul anulării titlului său de proprietate, astfel că este singura răspunzătoare de prejudiciul cauza reclamantului prin denunțarea unilaterală a antecontractelor încheiate de reclamant cu autoarea.
Față de această precizare, tribunalul va da eficiență principiului disponibilității potrivit căruia părțile au dreptul de a determina cadrul procesual cu privire la obiectul cererii și participanții la proces, instanța neputând să depășească limitele învestirii.
De asemenea, în raport de dispozițiile art.315 alin.1 Cprciv., dar și față de cele prevăzute de art.295 Cprciv.,tribunalul a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, ambele părți fiind de acord cu administrarea acestei probe.
În ședința publică din data de 21.01.2013 s-a stabilit ca obiectiv al expertizei indexarea cu indicele de inflație a sumelor prevăzute în chitanțele sub semnătură privată încheiate la data de 08.05.1993, 22.01.1994 și 02.05.1995, la care se adaugă clauza penală prevăzută în aceste înscrisuri pe perioada 24.06.2010 până la zi.
A fost numit expertul contabil C. E. cu onorariul de 600 lei, care a întocmit și a depus la dosar raportul de expertiză contabilă, asupra cărora părțile nu au formulat obiecțiuni.
Reexaminând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în motivele de apel, tribunalul constată și reține următoarele:
Critica apelantei referitoare la greșita respingere a excepției privind prescrierea dreptului material la acțiune este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, termen care, potrivit art.3 din același decret, este de 3 ani.
Potrivit dispozițiilor art.7 din Decretul nr. 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de acere executarea silită.
În speță, dreptul la acțiune al reclamantului s-a născut la momentul în care sentința civilă nr.825/06.04.2010 a Judecătoriei Motru prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului său de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie, a rămas definitivă, respectiv la 24.06.2010 când s-a pronunțat decizia nr.1544/2010 a Tribunalului Gorj.
Așadar, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție și nu data încheierii înscrisurilor sub semnătură privată, cum susține apelanta, se constată că prima instanță a respins în mod corect excepția prescripției.
Motivul de apel referitor la faptul că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantului, deoarece pârâta nu se află în posesia unui titlu de proprietate, iar în lipsa acestuia nu se puteau perfecta actele de vânzare cumpărare în formă autentică este nefondat și străin de natura pricinii deoarece temeiul acțiunii reclamantului îl reprezintă denunțarea unilaterală a antecontractelor și încălcarea dispozițiilor art. 969 cod civil privind respectarea convențiilor.
Critica referitoare la împrejurarea că instanța nu a ținut seama de principiul îmbogățirii fără just temei al reclamantului, prin faptul că acesta a cules și uzufructul de pe terenurile menționate în cele trei chitanțe, este de asemenea, nefondată, deoarece prejudiciul creat reclamantului se datorează denunțării unilaterale a antecontractului și desființării titlului său de proprietate, iar cu privire la uzufruct, aceste susțineri au făcut obiectul cererii reconvenționale formulată de pârâtă pe care însă aceasta nu a mai timbrat-o.
Este întemeiată critica referitoare la suma pe care pârâta a fost obligată să o achite reclamantului.
Prin clauza penală inserată în cuprinsul fiecărui antecontract de vânzare cumpărare, părțile au determinat anticipat echivalentul prejudiciului suferit de către una din părți ca urmarea denunțării unilaterale a convenției de către cealaltă parte. Astfel, părțile au stipulat că în cazul în care vreuna din părți „vrea să se întoarcă din vorbă”, să o despăgubească pe cealaltă cu de 15 ori valoarea respectivă potrivit înscrisului sub semnătură privată din 08.05.1993, de 50 de ori valoarea respectivă potrivit înscrisului sub semnătură privată din data de 22.01.1994 și de 100 de ori valoarea respectivă potrivit înscrisului sub semnătură privată din data de 02.05.1995.
Având în vedere că valabilitatea celor trei antecontracte de vânzare cumpărare a fost dovedită cu depozițiile martorilor participanți la semnarea acestora, iar viciul de consimțământ al autoarei P. E., invocat de pârâtă, nu a fost probat, precum și faptul că s-a făcut dovada denunțării unilaterale a acordului de voință al părților prin acțiunea introdusă de pârâtă, având ca obiect anularea titlului de proprietate eliberat reclamantului pentru terenurile menționate drept antecontracte, instanța de fond a reținut corect că acțiunea în pretenții formulată de reclamant, este întemeiată.
Referitor la cuantumul despăgubirilor datorate de pârâtă, expertiza contabilă întocmită în apel a propus două variante de calcul, însă varianta a II-a răspunde obiectivului stabilit de instanță, în sensul că sumele menționate în cele trei antecontracte, la care se adaugă clauza penală, se actualizează cu indicele de inflație pe perioada 24.06._13, suma rezultată fiind de 3643,3 lei.
În consecință, pentru considerentele arătate, în baza art.296 Cpr.civ., se va admite apelul pârâtei și se va schima sentința instanței de fond, în sensul că va fi admisă în parte acțiunea și va fi obligată pârâta să-i plătească reclamantului cu titlu de despăgubiri civile, suma de 3643,3 lei, în loc de 169.750 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.274 Cpciv, va fi obligat intimatul la 1600 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul expert și onorariul avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă S. P. împotriva sentinței civile nr. 74 din data de 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, după casarea deciziei civile nr. 278/18.06.2012 și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Schimbă sentința în sensul că admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să plătească reclamantului Ț. I. suma de 3643,3 lei în loc de 169.750 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul reclamant la 1600 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta pârâtă S. P..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 13 mai 2013.
Președinte, M. A. C. | Judecător, M. T. | |
Grefier, A. P. |
Red. Jud. M.C. /tehn.E.C.
Jud fond V. B.
23 Mai 2013/4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1625/2013. Tribunalul GORJ | Grăniţuire. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
