Grăniţuire. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 243/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 6565/318/2011
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 243/2013
Ședința publică din 20 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător M. A. C.
Grefier A. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 13.05.2013 privind judecarea apelului declarat de apelantul pârât V. N. și apelanta intervenientă V. E., împotriva sentinței civile_/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie ;
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin sentința civilă nr._/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S. Sița, domiciliată în Tismana, ., invocată de intervenienta V. E..
A fost admisă în parte acțiunea privind pe reclamanții S. P. și S. Anișoara, domiciliați în Timișoara, ., .. T. și pe pârâtul V. N., domiciliat în Tismana, ..
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta V. E. domiciliată în Tismana, . și s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților S. P. și S. Anișoara și proprietatea intervenientei V. E. și V. N., conform raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză de către expert N. M., pe aliniamentul descris în anexa 1 (schiță) și să-și retragă gardul împrejmuitor pe această linie.
A fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 120 m.p. descrisă în același raport de expertiză –completare, având lungimea de 90,22 m de la drumul comunal până la proprietatea reclamanților și lățimea variabilă de la 0,80 m la drum, 1,25 m ; 0,64m, 0m, la proprietatea reclamanților (anexa 1).
S-a respins cererea din acțiune referitoare la ridicarea construcțiilor pârâtului.
Au fost respinse cererile referitoare la constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.8/2009, nulitatea actului de vânzare –cumpărare nr.2095/2009 și la rectificarea încheierii nr._/2009 emisă de OCPI Gorj, din cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenienta V. E..
A fost obligat pârâtul și intervenienta să plătească în favoarea reclamanților suma de 962 lei reprezentând parte din cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de intervenienta V. E., conform disp.. art. 137 Cpr. civ., potrivit cu care se vor avea în vedere mai întâi excepțiile de procedură și cele de fond care fac inutilă cercetarea fondului, această excepție este întemeiată numai în parte respectiv, numai față de reclamanta S. Sița. În acest sens, s-a reținut că excepția nu se raportează la susținerea în sensul căreia acest teren nu ar fi proprietatea familiei S., ci ar fi proprietate publică a localității Tismana, astfel cum a invocat intervenienta, deoarece, așa cum rezultă din adresa nr. 8593/03.08.2009, emisă de Primăria Orașului Tismana, terenul în litigiu nu face parte din domeniul public sau privat al acestei unități administrativ teritoriale.
Pentru a reține însă că este întemeiată excepția față de S. Sița, instanța a avut în vedere, contractul de vânzare –cumpărare nr.2095/2009 și documentația cadastrală, din care rezultă fără echivoc faptul că terenul în litigiu este proprietatea lui S. P., cumpărător și S. Anișoara (soția cumpărătorului), ca urmare a comunității de bunuri astfel că, aceștia sunt cei care au calitate procesuală față de obiectul litigiului constând în revendicare, grănițuire și obligație de a face.
Față de cele reținute în acest sens, văzând și disp. art. 137 și având în vedere faptul că acțiunea în revendicare și grănițuire sunt acțiuni reale care sunt numai „la îndemâna” titularului dreptului de proprietate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active față de S. Sița și a constatat că aceasta nu are calitate procesuală activă.
Tot ca urmare a obiectului litigiului, în special a cererii de grănițuire, s-a considerat ca fiind întemeiată și cererea de intervenție, intervenienta fiind de fapt proprietara terenului și construcțiilor învecinate, iar nu soțul său – pârâtul și deci numai în contradictoriu și cu aceasta putându-se judeca cererea de grănițuire și ridicare de construcții.
Sub aspectul legii aplicabile în speță, față de data sesizării instanței și disp. art. 6 din N.C.Civ., coroborate cu disp. art. 223 din Lg. 71/2011, privind aplicarea N.C.Civ., instanța a constatat că se aplică în cauză vechiul Cod civil.
În ce privește fondul cererilor ce fac obiectul acțiunii principale, instanța a reținut că proprietățile părților, situate în localitatea Pocruia –Tismana, județul Gorj, se învecinează pe o latură .
S-a mai reținut din probatorii, că părțile și-au construit cu mult timp în urmă garduri care limitează proprietățile, fiind lăsată din proprietatea familiei reclamanților, o uliță de trecere care făcea legătura între drumul comunal și casa reclamanților.
Că autorii pârâtului au construit o anexă și gard chiar pe latura pe care se învecinau cu această uliță, iar din raportul de expertiză a rezultat că în ce privește construcția, aceasta ar fi amplasată chiar pe mejdina dintre proprietăți, dar actualmente pârâtul ocupă din terenul reclamanților suprafața de 120m.p. identificată în raportul de expertiză anexa – completare (fila 108), având lungimea de 90,22 m. de la drumul comunal până la proprietatea reclamanților și lățimea variabilă de la 0,80 m la drum la 1, 25 m; 0,64 m și 0 m (la proprietatea reclamanților), conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză (fila 161, identificat pe schiță cu culoarea galben).
Faptul că această uliță reprezintă în întregime terenul familiei S. rezultă din actele prezentate de reclamanți, respectiv, certificatele de moștenitor nr. 3/23.03.2007 și nr. 8/21.08.2009, Act de partaj voluntar nr. 4683/31.08.2009, declarația notarială nr. 149/04.09.2009, Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2095/2009, precum și documentația de înscriere în Cartea Funciară, respectiv, încheierea nr._/2009și nr._/2009,_/2009, extras de carte funciară - nr. cadastral_, precum și planul de amplasament și coroborând aceste acte cu declarațiile martorilor O. V. și C. V., propuși de către reclamanți, precum și cu concluziile raportului de expertiză, a rezultat că terenul ce reprezintă ulița în discuție provine din terenul familiei S..
S-a apreciat în acest sens că declarațiile acestor martori corespund realității deoarece se coroborează cu actele și cu constatările făcute de expert la fața locului, iar martorii cunosc situația terenului deoarece locuiesc de foarte mulți ani (între 30 și 80 de ani), în vecinătatea proprietăților părților, astfel că au cunoștință în mod direct de aceste aspecte.
Spre deosebire de aceste declarații, s-a reținut că depozițiile martorilor propuși de către pârât și intervenientă nu sunt în concordanță cu celelalte probatorii, acestea putând fi apreciate chiar ca fiind subiective, întrucât martorul Novăcianu I., este fostul soț al surorii pârâtului, care în prezent trăiește în concubinaj cu aceasta, având, așadar, legături strânse cu familia pârâtului. De asemenea, în ce privește pe martorul R. A., s-a reținut că acesta locuiește la distanță mare de părți, respectiv, în județul M., și singurele cunoștințe cu privire la ulița în discuție le are ca urmare a faptului că ocazional trecea pe această uliță atunci când mergea în vizită la fratele său și la verișorul său, care erau căsătoriți în localitatea Tismana și, respectiv, Isvarna, uliță pe care trecea pentru a-și scurta drumul. S-a considerat că, această depoziție nu poate să lămurească aspecte legate de proprietatea terenului și nici nu aduce în speță informații la fel de certe și de avizate ca cele ale martorilor care s-au născut și au crescut în imediata vecinătate a acestor proprietăți, folosind din totdeauna această uliță, așa cum este cazul martorului C. V..
Referitor la susținerea pârâtului, în sensul că această uliță ar reprezenta domeniul public al orașului Tismana, întrucât astfel s-a stabilit prin sentința 3381/2010 prin care a fost admisă cererea pârâtului și a intervenientei actuali și obligată familia S. să ridice porțile metalice amplasate pe ulița de acces, proprietate a orașului Tismana, instanța a apreciat că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru autoritatea de lucru judecat invocată ca apărare de către pârât și intervenientă, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 C. civ., privind aceeași cerere, același obiect și aceleași părți, cu aceeași calitate.
De altfel, din considerentele sentinței civile nr. 3381/2010 a rezultat că terenul este proprietatea orașului Tismana, ca urmare a faptului că astfel se reținuse prin sentința civilă nr. 7842/2007 pronunțată la Judecătoria Tg-J., definitivă prin decizia nr. 66/2008 a Tribunalului Gorj, prin care s-a respins apelul împotriva sentinței, sentință prin care a fost respinsă acțiunea familiei S., promovată împotriva pârâților V., prin care se solicita conservarea servituții de trecere pentru această uliță, ca loc de acces spre imobilul proprietatea familiei S., ce a avut la bază pentru a exprima acest punct de vedere, adresa nr. 8371/2007 a Primăriei Tismana, prin care s-a susținut că această uliță este domeniu public.
Instanța a apreciat că nici în raport de această hotărâre judecătorească nu se poate reține autoritatea de lucru judecat invocată de pârâții intervenienți, deoarece, ca și în cazul sentinței nr. 3381/2010, nici în cazul s.c. 7842/2007 nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1201 C.civ, nefiind vorba despre același obiect și aceeași cauză.
De asemenea, s-a apreciat că nu poate fi vorba nici de o autoritate de lucru judecat in rem, deoarece de la pronunțarea sentinței civile nr. 7842/2007 și a deciziei nr. 66/2008 și până la momentul promovării prezentei acțiuni s-a schimbat situația, chiar Primăria Orașului Tismana având o altă poziție cu privire la acest teren.
Astfel, ulterior, respectiv, prin adresa nr. 8593/03.08.2009 emisă de Primăria Orașului Tismana (fila 87) s-a precizat că terenul în litigiu, respectiv, ulița, nu face parte din categoria bunurilor ce alcătuiesc domeniul public sau privat al orașului Tismana.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că la dosar nu există nici un act din care să rezulte că în prezent terenul ce reprezintă ulița în discuție, se află în proprietatea altor persoane, ci, dimpotrivă, există dovezi, inclusiv măsurători de specialitate efectuate de către expert, din care rezultă cu certitudine că acest teren se regăsește în actele de proprietate ale reclamanților, instanța a apreciat ca fiind întemeiată acțiunea în revendicare.
S-a avut în vedere faptul că potrivit art. 10.din Statutul orașului Tismana, (disponibil în programul de legislație) „a) Potrivit legii, patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale este alcatuit din bunurile mobile si imobile aflate în proprietatea publica si în proprietatea privata ale acesteia, precum si drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial.
b) Domeniul public al orasului Tismana cuprinde:
- Strazi, poduri, podete, pasaje, piete publice, targuri si oboare publice, stadion si zonele de agrement; Sistemele de alimentare cu apa si de de canalizare; Cimitirele orasenesti, statuile si monumentele (daca nu sunt declarate de interes national); Terenuri si cladiri în care îsi desfasoara activitatea institutiile publice de interes local; Adaposturi de protectie civila.
c) Domeniul privat al orasului Tismana este alcatuit din bunuri aflate în proprietatea orasului si care nu fac parte din domeniul public. Domeniul privat este supus dispozitiilor de drept comun daca prin lege nu se prevede altfel.
Astfel, s-a constatat că între bunurile din domeniul public al orașului Tismana nu este înscrisă nici o uliță, iar în ce privește faptul că prin decizia nr. 66/2008 s-a apreciat că această uliță este domeniul public, deoarece este cuprinsă în HG973/2002, drumul fiind înscris în registrul cadastral tarlaua 35, . apreciat că, de vreme ce ulterior acestei hotărâri Primăria Tismana a comunicat că terenul nu face parte din domeniul public sau privat al orașului Tismana, iar reclamantul și-a înscris fără opreliști dreptul său de proprietate pentru terenul din tarlaua 35, . situația terenului în discuție s-a schimbat după multiplele modificări intervenite asupra HG 973/2002, acest act normativ fiind modificat inclusiv după anul 2008, fiind modificat, prin HG 1213/2011, chiar acest domeniu, prevăzându-se, prin HG 1213/2011, art.17 modificări ,”La anexa nr. 64 "Inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului Tismana":
a) se abrogă pozițiile nr. 127, 131, 184, 200, 224 și 225;
b) după poziția nr. 232 se introduc 6 noi poziții, pozițiile nr. 233-238, potrivit anexei nr. 12.”
Față de cele expuse și având în vedere că la dosar nu s-a făcut dovada că terenul se află în baza vreunui act normative inclus în domeniul public sau privat al orașului Tismana, chiar unitatea administrative teritorială susținând că nu este înscris în acest inventar, față de modificările legislative intervenite asupra HG 973/2002, după pronunțare hotărârilor judecătorești invocate, instanța a apreciat că, dat fiind că din probele mai sus analizate rezultă că ulița a fost lăsată ca loc de trecere din terenul familiei S., și se regăsește în actele de proprietate ale acestora, există dovada certă a faptului că acest teren este în prezent proprietatea reclamanților.
În speță nu se poate reține nici apărarea intervenientei privind dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui teren prin uzucapiune, nefiind dovedit acest mod de dobândire a dreptului de proprietate, intervenienta și pârâtul renunțând la probatoriile încuviințate pentru acest aspect.
Instanța a apreciat ca fiind întemeiată și cererea privind grănițuirea celor două proprietăți, având în vedere că acestea sunt învecinate și că există neînțelegeri cu privire la amplasamentul liniei de hotar întrucât potrivit dispozițiilor art. 584 C. civ., „orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa;….”, astfel că, odată îndeplinită condiția de vecinătate a celor două proprietății, acțiunea este admisibilă și, din moment ce părțile nu au stabilit această linie prin bună înțelegere, acțiunea este și întemeiată.
Instanța a considerat că raportul de expertiză a răspuns obiectivelor fixate și, prin urmare, linia de hotar este cea stabilită prin această lucrarea de specialitate efectuată în baza măsurătorilor de specialitate, respectiv, linia stabilită pe aliniamentul descris în anexa 1 din raportul de expertiză (schiță, fila 161), urmând a fi inclus în proprietatea reclamanților și terenul de 120 m.p. ocupat în prezent de pârât și marcat pe schiță cu culoarea galben.
Cu privire la cererea reclamanților referitoare la ridicarea construcțiilor pârâtului, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, deoarece din raportul de expertiză, pct. 3 a rezultat că în ce privește construcția anexă (bucătărie) această clădire are peretele din spate, chiar pe mejdina terenului în litigiu și nu este, așadar, construită pe terenul reclamanților. Este adevărat că din lucrarea de specialitate rezultă că proiecția streșinii acestei construcții cade pe terenul reclamanților, dar această chestiune este una de servitute de cădere, cerere cu care instanța nu a fost investită, astfel, față de disp. art. 129 pct. 6 C. pr.civ, se va pronunța numai asupra a ceea ce s-a cerut.
Cu privire la cererile referitoare la constatarea nulității absolute parțiale a Certificatului de Moștenitor nr. 8/2009 și a actului de vânzare cumpărare nr. 2095/2009 precum și la rectificarea încheierii nr._/2009 emisă de O.C.P.I. Gorj, din cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta V. E., instanța a apreciat că acestea nu sunt întemeiate. S-a reținut din motivarea cererii de intervenție că nulitatea acestor acte se referă la faptul că acest teren nu aparținea familiei S., deci vânzătorului, și respectiv, autorului acestuia, ci era domeniu public al orașului Tismana. Având în vedere că, așa cum am arătat anterior, acest teren nu face parte din domeniul public sau privat al Orașului Tismana, ci se regăsește în actele de proprietate ale reclamanților, instanța a apreciat neîntemeiată cererea privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor și a actului de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, s-a reținut că în speță nu s-a făcut această dovadă și nu s-au invocat alte cauze de nulitate a acestor acte care, se reține că îndeplinesc condițiile de validitate prev. de art. 948 C civ.
În ce privește încheierea de carte funciară nr._/2009 s-a reținut, de asemenea, că aceasta este emisă cu respectarea normelor legale în materie, respectiv, a dispozițiilor din L 7/1996, republicată, dreptul înscris fiind în concordanță cu actul de proprietate al reclamanților cumpărători, respectiv, contractul de vânzare cumpărare nr. 2095/2009.
Cu privire la cheltuielile de judecată s-au avut în vedere disp. art. 274 și art. 276 C. pr.civ, precum și disp. art. 584 C. civ., potrivit cărora cheltuielile grănițuirii se vor face în mod egal de către părți, astfel că instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată, a avut în vedere cererile admise și, după caz, respinse în cauză, precum și actele doveditoare pentru aceste cheltuieli, pârâtul și intervenienta fiind obligați să plătească reclamanților o parte din cheltuielile de judecată, respectiv, taxă de timbru echivalentă cererilor admise, parțial-onorariu expert, restul cheltuielilor avansate de reclamanți urmând a fi suportate de aceștia, în concordanță cu obligația de suportare parțială a cheltuielilor privind grănițuirea, precum și raportat la cererea privind obligația de a face, care a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtul V. N. și intervenienta V. E., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul de a fi respinsă acțiunea reclamanților și admisă cererea de intervenție în interes propriu, invocându-se dispozițiile art. 282 – 298 C.pr.civ.
Au arătat că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamanților întrucât aceștia nu au calitate procesuală activă în cauză, întrucât terenul pe care l-au solicitat nu le aparține acesta făcând parte din domeniul public al orașului Tismana, deci inalienabil, imprescriptibil și insesizabil.
Că, apartenența suprafeței în litigiu la domeniul public a rezultat irevocabil din hotărârile pronunțate în litigiile purtate anterior între părții care au făcut obiectul sentințelor nr. 7842 pronunțată în dosarul 3344/2007, 3381 pronunțată în dosarul nr._/2008 și 2842/2007 ale Judecătoriei Tg-J..
Au mai arătat apelanții că au devenit proprietari asupra imobilelor în cauză prin uzucapiune stăpânindu-le de peste 30 de ani, posesia exercitată de-a lungul timpului fiind una utilă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, iar obiecțiunile pe care le-au făcut la raportul de expertiză greșit s-au respins întrucât expertul nu a avut în vedere și nu a ținut cont de hotărârile judecătorești care au fost anterior pronunțate în cauză.
În apel a fost respinsă cererea privind completarea probelor prin efectuarea unei alte expertize apreciindu-se că expertiza efectuată la instanța de fond este completă răspunzând la toate obiectivele fixate de către instanță.
Date fiind însă comunicările contradictorii ale Primăriei Tismana făcute prin adresele emise în litigiile purtate anterior între părți cu privire la natura juridică a terenului cu destinația „ uliță”, s-au solicitat relații de la această entitate cu privire la acest teren, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr. 3712 din 12.04.2013.
Tribunalul analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei prin prisma criticilor formulate apreciază ca fiind neîntemeiat apelul pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Critica apelanților privitoare la lipsa calității procesuale active a reclamanților pe considerentul că terenul cerut de aceștia face parte din domeniul public nu este fondată din actele de la dosar, respectiv adresele comunicate de către Primăria Tismana instanței de fond, cât și instanței de apel, rezultând că suprafața în cauză nu este inclusă în domeniul public s-au privat al acesteia.
Chiar dacă au existat litigii anterioare cu privire la ulița în cauză este de reținut că ulterior soluționării acestor litigii situația s-a schimbat HG nr. 973/2002 suferind modificării după anul 2008 prin HG 1213/2011, terenul în cauză așa cum a comunicat însăși Primăria Tismana instanței nemaifiind inclus în inventarul aparținând domeniului public sau privat al localității Tismana.
Mai mult rezultă în urma identificării terenului prin raportul de expertă efectuat în cauză, precum și din depozițiile martorilor audiați că, ulița a fost lăsată ca loc de trecere din terenul familiei S. regăsindu-se în actele de proprietate ale acestei familii fapt ce a făcut posibilă înscrierea dreptului de proprietate pentru această suprafață din tarlaua 35, .> Nu este întemeiată nici critica privind dobândirea proprietății asupra terenului în litigiu prin uzucapiune neexistând din partea apelanților probatorii cu care să dovedească această susținere și mai mult însăși susținerea apelanților că terenul în cauză a aparținut și ar aparține domeniului public se contrazice cu afirmația acestora că au stăpânit această porțiune peste 30 de ani.
Așa cum s-a arătat rezultând din lucrările de la dosar că terenul în litigiu aparține intimaților reclamanți regăsindu-se în actele de proprietate ale acestora, urmează ca apelul declarat de pârât și intervenientă să fie respins ca nefundat.
Văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă urmează ca apelul pârâtului și intervenientei să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât V. N. și apelanta intervenientă V. E., ambii domiciliați în localitatea Tismana, ., împotriva sentinței civile_/18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._ .
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Mai 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. B. | Judecător, M. A. C. | |
Grefier, A. P. |
Red. M.B. /Tehn. C.I.L.
8ex/20.06.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 74/2013. Tribunalul GORJ | Partaj judiciar. Decizia nr. 1983/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
