Revendicare imobiliară. Decizia nr. 470/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 11008/318/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr. 470
Ședința publică din 18 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător D. F. T.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanții pârâți V. D I. și V. M. împotriva sentinței civile nr.5495 din 11.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta pârâtă V. M., asistată de avocat A. C. și intimatul reclamant P. S., asistat de avocat H. F., lipsind apelantul pârât V. D I. fiind reprezentat de avocat A. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la data de14.10.2013 au fost depuse concluzii scrise de către intimatul reclamant P. S. și chitanța nr.3129/11.10.2013 reprezentând taxa judiciară de timbru de 45 lei și chitanța nr.3130/11.10.2013 reprezentând taxa judiciară de timbru de 45 lei și timbru judiciar de 3 lei. Având în vedere precizarea părților că nu mai au cereri de formulat, constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul:
Avocat A. C., pentru apelanții pârâți V. D I. și V. M., a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii civile promovată de către intimatul reclamant cu obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată. S-a arătat că la interpretarea actelor de proprietate ale părților nu s-a dat preferință părții care a făcut dovada intabulării dreptului său de proprietate în cartea funciară și care face dovada unei lățimi de 16,70 m la drumul județean. S-a menționat că potrivit relațiilor comunicate de către organul local între proprietățile părților nu există suprapunere, astfel încât nu poate fi admisă acțiunea în revendicare.
Avocat H. F., pentru intimatul reclamant P. S., a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanție de fond. A arătat că o eventuală preferabilitate a titlurilor părților s-ar pune în discuție dacă titlurile ar proveni de la același autor, însă nu este cazul în speța de față, în care apelantul pârât opune adeverință de proprietate și proces verbal de punere în posesie eliberate ulterior titlului de proprietate deținut de către intimatul reclamant. A solicitat obligarea apelanților pârâți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fața instanței de apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Tg-J. sub nr._ reclamantul P. T.S. a chemat în judecată pârâtul V. D.I. și V. M. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 130 mp cu vecinătăți: V- DJ 674, E- OS Peșteana, N- V. D. I. și V. D. M., S-rest proprietate, stabilire linie hotar, cu cheltuieli de judecată evaluând terenul la suma de 500 lei.
În motivarea arată că este proprietarul unui teren de 4,0194 ha ce provine de la autoarea P. I. și că de la drumul județean pârâții ocupă teren cu o lățime de un metru și trei metri în adâncime, iar pârâții au ocupat canalul de scurgere a apelor.
Reclamantul a depus la dosar taxa de timbru aferentă cererii, împuternicire avocațială, certificat moștenitor nr.172/2000, titlul de proprietate nr._/1996, proces verbal de punere în posesie din 1996 și schițele aferente, încheierea de carte funciară_/2010, extras de carte funciară, schiță parcelară, contract de întreținere 2238/1997 și plan de amplasament al imobilului.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală, arătând că reclamantul nu le-a trimis nicio notificare sau altă formă de notificare scrisă și explicită și sunt cumpărători de bună credință, dobândind terenul de la C. I. prin contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1499/2006 la Biroul Notarului Public I. N. și D. R., fiind înscris în cartea funciară dosar nr._-_/2006. De asemenea, au respectat lățimea terenului care la drumul județean este de 16,70 m și merge crescător așa cum a reieșit din măsurătorile efectuate de primăria Negomir, iar după ce a primit citația a mers și la cadastru și a constatat că terenurile se învecinează, însă nu se suprapun. Astfel, între părți există gardul reclamatului și între gard și proprietatea pârâților este o distanță de aproximativ 1 m, după care și-au construit un gard provizoriu din plasă de sârmă fără a afecta terenul pe care reclamantul susține că i l-ar fi ocupat, între curțile părților fiind o distanță de aproximativ un metru.
Au depus la dosar, în copie, cărțile de identitate, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1499/12.10.2006 la Biroul Notarului Public I. N. și D. R., plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate.
În cauză au fost administrate proba cu expertiză tehnică de specialitate topografie, lucrarea fiind întocmită de către expert Carlaonț I. și proba cu înscrisuri, respectiv adresa nr.3/5186/27.05.2013 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj prin care se comunică extrase de carte funciară pentru informare, cerere de înscriere înregistrată sub nr.513/22.11.2006, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5314/21.09.2006, cerere de înscriere înregistrată sub nr._/20.07.2006, titlul de proprietate nr.181/14.01.2004, încheiere de legalizare copie nr.3911/08.06.2006, plan de situație, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, cerere de înscriere înregistrată sub nr._/19.10.2006, cerere de înscriere înregistrată sub nr._/19.10.2006, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1499/12.10.2006, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, titlul de proprietate nr._/12 iulie 2002, titlul de proprietate nr._/12 iulie 2002, schița parcelelor, încheierea de legalizare copie nr.6029/24 august 2006, act de partaj voluntar autentificat în data de 21.12.2004 la Biroul Notarului Public C. P., cerere de recepție și înscriere înregistrată sub nr._/27.09.2010, contract de întreținere autentificat sub nr.2238/21.02.1997, plan de încadrare în zonă a imobilului, plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, fișa corpului de proprietate, plan de amplasament și delimitare a imobilului, tabel de mișcare parcelară fișă imobil cu număr cadastral_, proces verbal de înmânare din 22.05.2013 din dosarul nr._, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/27.12.2000, încheierea de legalizare copie arhivă_/20.11.2009, certificat moștenitor nr.172/27.12.2000, încheiere de legalizare copie arhivă nr.4307/26.04.2004, încheiere de legalizare copie nr.9145/03 iulie 2008, titlurile de proprietate nr._/05.11.1996, proces verbal de punere în posesie din iunie 1996, proces verbal de punere în posesie din 17.06.2002 și raportul de expertiză efectuat de expertul asistent Toacsen I..
Prin sentința civilă nr.5495 din 11.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea cu precizarea ulterioară formulată de reclamantul P. T.S. împotriva pârâților V. D.I. și V. M., fiind obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie teren în suprafață de 110 mp învecinat la nord cu teren pârâți, la est cu teren pârâți, la vest cu drum județean și la sud cu teren reclamant, teren în suprafață de 2 mp învecinat la nord și la est cu teren pentru care există suprapunere de acte și ocupat de pârâți, la vest cu drumul județean, la sud cu terenul reclamantului și terenul în suprafață de 26 mp învecinat la nord cu teren pârâți, la vest cu teren pentru care există suprapunere de acte și ocupat de pârâți, la est cu teren reclamant și la sud cu terenul reclamantului conform expertizei și schițelor anexă 3. A fost stabilită linia de hotar între proprietățile părților astfel încât să fie respectată lățimea terenului reclamantului pe toată lungimea sa de 32 m cu respectarea suprafețelor revendicate de reclamant și descrise anterior în suprafață totală de 138 mp în proprietatea reclamantului.
Au fost compensate cheltuielile de judecată și obligați pârâții la plata sumei de 546,6 lei către reclamant, suma reprezentând diferență cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că potrivit art.563 C.civ proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, hotărârea judecătorească favorabilă fiindu-i opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor.
S-a arătat că reclamantul deține mai multe suprafețe de teren, printre care și cel înscris în contractul de întreținere autentificat sub nr.2238/21.02.1997 la Biroul Notarului Public T. I., iar creditoarea întreținerii, P. I., a dobândit aceste terenuri în baza Legii 18/1991 eliberându-i-se titlul de proprietate nr._/1996 transcris sub nr.1765/1997 la Judecătoria Tg-J.. Acest teren conform procesului verbal de punere în posesie din 1996 și schiței aferente, are o lățime de 32 m pe toată lungimea sa, de la drumul județean 674B și pădurea Ocolului Silvic Peșteana.
Pârâții au cumpărat teren de la vânzătorul C. I. în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1499/12.10.2006, teren ce fusese reconstituit tot în baza Legii 18/1991 prin eliberarea titlului de proprietate nr._/1996 cu lățime de 14 m la drumul județean 674 B și o lățime de 15 m la limita cu pădurea Ocolului Silvic Peșteana. Ulterior, se mai eliberează vânzătorului o adeverință de proprietate nr.2254/2006 și proces verbal de punere în posesie pentru o suprafață de 628 mp, învecinat în partea de sud cu P. I., vecin care se regăsește tot în partea de sud și în titlul de proprietate menționat anterior.
Conform identificării terenurilor în funcție de actele fiecărei părți, expertul topograf a concluzionat că în actele emise în anul 2006 vânzătorului pârâților era deja inclus teren în titlul de proprietate nr._/1996, astfel existând o suprapunere de acte pentru un teren în suprafață de 110 mp ocupat de pârâți, teren ce se regăsește atât în titlul de proprietate al vânzătorului reclamantul, cât și în contractul de vânzare-cumpărare al pârâților. Instanța a reținut că această suprapunere s-a datorat eliberării ulterioare a adeverinței și procesului verbal de punere în posesie din 2006 pe numele vânzătorului pârâților, deși terenul se reconstituise în favoarea lui P. I. (creditoarea întreținerii) încă din 1996. S-a mai identificat prin raportul de expertiză faptul că pârâții ocupă începând de la drumul județean o suprafață de 2 mp și 26 mp, terenuri care se regăsesc doar în actele de proprietate ale reclamantului transcrise în cartea funciară încă din anul 1997, contractul de întreținere fiind înscris în cartea funciară în 08.11.2010, astfel nerespectându-se lățimea terenului de 32 m ce ar trebui să o posede reclamantul.
Având în vedere întreg probatoriu administrat în cauză s-a apreciat că, deși pârâții au cumpărat teren în anul 2006, suprapunerea de 110 mp face parte din suprafața de 628 mp cumpărată de aceștia pentru care nu s-a eliberat titlul de proprietate și pe care au dobândit-o pe riscul lor cu privire la lipsa titlului vânzătorului, clauză stipulată în contractul de vânzare-cumpărare.
Instanța a apreciat că actele de proprietate cele mai bine caracterizate sunt ale reclamantului și în baza art.563 C.civ. a admis acțiunea cu precizarea ulterioară, a admis capătul de cerere privind revendicarea și a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 110 mp.
În ceea ce privește capătul de cerere în grănițuire, s-a menționat că grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine urmărindu-se determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul și potrivit art.560 și art.561 din noul cod civil coroborat cu art.6 alin6 din noul cod civil, orice persoană poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Grănițuirea este admisibilă chiar dacă există între proprietăți semne exterioare, ori de câte ori acestea nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească atât timp cât există controverse și chiar dacă linia de hotar ar fi aceeași, acțiunea în grănițuire este admisibilă tocmai pentru a curma controversa existentă.
Dreptul la acțiune bazat pe dispozițiile art.584 C.civ.(art.560 noul cod civil coroborat cu art.6 alin.6 C.civil) circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție sau pe cale amiabilă, restabilirea hotarului care separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile, iar într-o astfel de acțiune instanța nu are a se pronunța asupra existenței dreptului de proprietate (în întregul său) ci asupra formei terenului care intră în litigiu și al cărui contur trebuie fixat prin linia hotarului despărțitor determinat prin semne vizibile.
Având în vedere că părțile au terenuri învecinate iar reclamantului i s-a admis capătul de cerere privind revendicarea unei suprafețe totale de 138 mp, instanța a admis capătul de cerere privind grănițuirea și a stabilit linia de hotar dintre proprietăți astfel încât să fie respectată lățimea terenului reclamantului pe toată lungimea sa de 32 m cu respectarea suprafețelor revendicate de reclamant și descrise anterior în suprafață totală de 138 mp în proprietatea reclamantului.
Văzând și dispozițiile art.274 C.p,c potrivit cărora cel ce cade în pretenții va fi obligat la cerere la plata cheltuielilor de judecată, coroborat cu art.560 c.civ (art.584 c.civ.) potrivit cărora cheltuielile ocazionate cu grănițuirea vor fi suportate în mod egal, dar și cu art.276 C., instanța a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâții la plata sumei de 546,6 lei către reclamant, suma reprezentând diferență cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții V. D.I. și V. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că părțile au dobândit terenul prin act autentic, actul ce privește terenul respectiv emană din titlul de proprietate nr._/1996 și anume contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1499/2005 la Biroul Notarului Public I. a fost transcris în anul 2006, pe când actul ce aparține reclamantului, și anume contractul de întreținere, a fost transcris în cartea funciară în anul 2010.
A mai arătat că terenul a fost înscris în CF înainte ca reclamantul să-și înscrie terenul său, susținând că actele care sunt mai bine caracterizate sunt ale acestora, dat fiind faptul că în cauză există și adeverința de proprietate nr.2254/2006 cu proces verbal de punere în posesie pentru o suprafață de 628 mp.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul reclamant P. S. a solicitat respingerea apelului formulat de pârâți, arătând că în fapt critica apelanților vizează doar faptul că actele sunt mai bine caracterizate, invocând și faptul că au dobândit terenul în baza unui titlu de proprietate. A menționat că în realitate terenul în litigiu a fost dobândit de către apelanții pârâți de la o persoană ce nu deținea pentru acesta un titlu de proprietate, ci doar o adeverință de proprietate. De asemenea, adeverința de proprietate invocată de către apelanți este emisă pro causa, tocmai pentru a justifica dobândirea suprafeței în litigiu despre care expertul menționează că pe harta cadastrală veche din 1986 era teren arabil fără construcții și pe care se afla un șanț natural de scurgere. În ceea ce privește suprapunerea terenurilor, acesta este evidentă și a fost subliniată nu doar de către expertul desemnat de instanță, ci și de către expertul asistent.
Analizând apelul de față, tribunalul reține că prin sentința civilă nr.5495/11.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă în revendicare promovată de reclamantul P. T.S. împotriva pârâților V. D I. și V. M., stabilindu-se linia de hotar dintre proprietățile părților și fiind obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 110 mp pentru care s-a reținut că există ocupațiunea celor doi pârâți, iar actele de proprietate ale părților se suprapun. Instanța a reținut, pentru a analiza calitatea proprietar asupra terenului revendicat, aspectul că reclamantul P. S. deține un titlu de prorpietate emis în procedura Legii 18/1991 pentru suprafața revendicată, în condițiile în care pârâții justifică ocupațiunea pe un contract de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică și la baza căruia a stat adeverința de proprietate și proces verbal de punere în posesie eliberate în procedura Legii 18/1991 și în această situație singurul care face dovada dreptului de proprietate în condițiile prevăzute de dreptul comun este titularul titlului de prorpietate nr._/1996, și anume P. S..
Tribunalul apreciază că, fiind învestită cu o acțiune civilă în revendicare având ca obiect o suprafață de teren care face obiectul legii 18/1991, instanța de fond a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor acestei legi și a deciziei pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în anul 1997, prin care s-a statuat că pentru terenurile care fac obiectul Legii 18/1991 dovada dreptului de proprietate se poate realiza exclusiv cu titlul de prorpietate, ca act final eliberat în procedura Legii 18/1991, o eventuală adeverință de proprietate sau proces verbal de punere în posesie nefăcând dovada dreptului de proprietate în condițiile legii. Apreciind astfel că titlul de proprietate al reclamantului este mai caracterizat și actul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică deținut de către pârâți nu face dovada dreptului de proprietate în condițiile în care autorul pârâților nu deținea titlu de prorpietate eliberat în procedura Legii 18/1991 pentru terenul revendicat, tribunalul reține că în mod corect a fost soluționat capătul de cerere în revendicare și în raport de stabilirea limitelor proprietăților părților în considerarea titlului de proprietate nr._/1996, linia de hotar dintre proprietăți a fost, de asemenea, corect trasată de raportul de expertiză întocmit în cauză.
În acest context nu sunt întemeiate motivele de apel invocate de apelanții pârâți și referitoare al faptul că aceștia din urmă și-au intabulat dreptul de proprietate în cartea funciară anterior intimatului reclamant și că în acest mod titlul apelanților pârâți este mai bine caracterizat deoarece, după cum s-a arătat, pentru terenurile care fac obiectul Legii 18/1991 (speța de față ) dovada dreptului de proprietate se realizează cu titlul de proprietate eliberat în procedura Legii 18/1991 și numai după ce se administrează această probă se poate vorbi despre intabularea titlului în cartea funciară. Simpla intabulare în cartea funciară a unui act autentic prin care s-a transmis dreptul de prorpietate asupra unui teren pentru care nu se emisese în favoarea vânzătorului titlu de proprietate în procedura Legii 18/1991 nu face dovada dreptului de proprietate în mod absolut, astfel încât nu se poate vorbi despre calitatea apelanților pârâți pentru terenul în litigiu.
În condițiile în care, potrivit art.295 C.pr.civ. instanța de apel este ținută să verifice soluția primei instanțe numai în limitele cererii de apel, iar în apelul de față criticile s-au rezumat exclusiv la capătul de cerere în revendicare și acestea au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, în baza art.295 și art.296 C.pr.civ. va fi respins ca nefondat apelul de față.
În baza art.274 C.pr.civ. vor fi obligați apelanții pârâți la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul reclamant, suma reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța de la fila 18 din dosarul de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanții pârâți V. D I. și V. M., domiciliați în comuna Negomir, . împotriva sentinței civile nr.5495/11.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul reclamant P. S., domiciliat în Tg-J., ., cartier Primăverii, jud.Gorj.
Obligă apelanții pârâți V. D I. și V. M. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul reclamant P. S..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de astăzi, 18.10.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, D. F. T. | |
Grefier, E. C. |
Red N.B.
Jud. fond L.C.
Thn. ./19.11.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 563/2013. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
