Fond funciar. Decizia nr. 1374/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1374/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 4611/95/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1374/2013
Ședința publică din 03 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. B.
Judecător C. A. M.
Judecător M. B.
Grefier L. G. C. I.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul reclamant G. A., împotriva deciziei civile nr. 943 din 08.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar Tg.-J. și C. Județeană Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit contestatorul reclamant G. A. reprezentat de avocat G. A. L., intimata C. locală de fond funciar Tg.-J. reprezentată de consilier juridic V. I. și intimata C. Județeană Gorj.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 30.05.2013, contestatorul reclamant G. A. prin apărător a depus la dosar concluzii scrise, după care
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul părților.
Avocat pentru contestatorul reclamant G. A. a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei nr. 943/2013 a Tribunalului Gorj și rejudecarea recursului formulat de reclamant, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata C. locală de fond funciar Tg.-J. a solicitat respingerea contestației în anulare, întrucât în cauză nu este îndeplinită nici una din cerințele prevăzute de disp. art. 317 și 318 C.pr.civ.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
P. cererea adresată Tribunalului Gorj la data de 22.04.2013, contestatorul reclamant G. A. a formulat contestația în anulare împotriva deciziei nr. 943/2013 solicitând anularea acesteia și rejudecarea recursului pe care l-a formulat împotriva sentinței civile nr. 890/2013 a Judecătoriei Tg.-J..
În fapt contestatorul a arătat că prin decizia civilă contestată i-a fost respins recursul pe care l-a declarat împotriva sentinței civile nr. 890/2013 a Judecătoriei Tg.-J., decizia fiind pronunțată de către instanța de recurs cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, întrucât un membru al completului de judecată era incompatibil, iar dezlegarea dată a fost rezultatul unei greșeli materiale întrucât H.C.J. nr. 5507 din 09.07.2010 este nulă pentru faptul că suprafața de 275 mp a făcut obiectul unor hotărâri judecătorești irevocabile și totodată instanța de recurs a omis să cerceteze motivul referitor la legea 247/2005, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura reconstituirii profitând celorlalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire.
Că, în anul 1981 G. N. a fost despăgubit numai pentru casa construcție nu și pentru teren așa cum fals s-a înscris în tabelul întocmit de către Întreprinderea Județeană de gospodărire comunală și locativă Gorj.
În drept contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 317 și 318 C.pr.civ.
Intimata C. locală de fond funciar Tg-J. prin întâmpinarea formulată a solicitat să fie respinsă contestația în anulare, întrucât aceasta nu întrunește nici una din cerințele prevăzute de dispozițiile art. 317 și 318 C.pr.civ..
S-a dispus atașarea dosarelor în care au fost pronunțate sentința civilă nr. 890/2013 a Judecătoriei Tg.-J. și decizia nr. 943/2013 a Tribunalului Gorj.
Analizând contestația de față, tribunalul reține că prin decizia civilă 943 din 08.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant G. A. împotriva sentinței civile nr. 890/01.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, a fost admis recursul formulat de recurenta pârâtă C. locală de fond funciar Tg-J. împotriva aceleiași sentințe care a fost modificată în sensul că a fost respinsă plângerea petentului G. A..
A reținut instanța de recurs că, terenul autorului reclamantului a fost preluat în baza Decretului de expropriere nr.328/10.11.1981, pentru cauză de utilitate publică cu plata de despăgubiri, respectiv autorul reclamantului a primit suma de_ lei, precum și o locuință cu chirie, terenul expropriat aflându-se în intravilanul Municipiului Tg-J..
Ca drept urmare, nu se poate susține că acestui teren îi erau aplicabile pentru restituire dispozițiile Legii 18/1991, așa cum a susținut instanța de fond prin sentința pronunțată.
Existența HCJ nr.110/08.06.1992 și emiterea titlului de proprietate nr._/1996 nu justifică aplicarea în cauză pentru terenul solicitat a dispozițiilor Legii 18/1991, întrucât chiar dacă Hotărârea 110/1992 a fost emisă de C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate, atribuirea suprafeței de 300 mp pentru fiecare persoană din tabelul anexă s-a făcut doar ca urmare a calității de membru al „Ligii Expropriaților din România-Filiala Județeană Gorj”, fără analizarea împrejurărilor preluării terenului și situației juridice a acestuia.
Că, dispozițiile art. 36 alin. 1 și 5 din Legea 18/1991 au fost greșit reținute de instanță ca temei al constituirii dreptului de proprietate și al admiterii plângerii împotriva HCJ nr. 5507/2010, întrucât terenul a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică și a fost afectat de lucrări de investiții, blocuri de locuințe, căii de acces, parcare auto și spațiu verde.
Chiar dacă terenul nu ar fi fost afectat de astfel de investiții aprobate potrivit legii în intravilanul localității, potrivit art. 36 alin. 6 din Legea 18/1991, atribuirea terenului nu se putea face prin HCJ, ci prin Ordinul Prefectului, la propunerea primăriei, pe baza verificării situației juridice a terenului.
Mai mult, terenul fiind expropriat prin plata de despăgubiri, la restituire s-ar fi impus a se ține seama de despăgubirile primite de autorul expropriat, situație în care erau aplicabile dispozițiile Legii 10/2001, articolul 11.
D. pe calea Legii 10/2001 se permite stabilirea valorii măsurilor reparatorii prin scăderea valorii despăgubirilor primite pentru terenul expropriat, nu și pe calea Legii 18/1991, iar restituirea întregii suprafețe expropriate, fără a se ține seama de valoarea despăgubirilor primite de autor, este ilegală și injustă.
Și cu privire la fondul dreptului critica recurentei pârâte s-a considerat a fi întemeiată.
S-a reținut astfel că sunt greșite susținerile instanței în sensul că suprafața de 275 mp a fost preluată de stat prin expropriere în baza decretului 328/1981, iar restul de 155 mp a fost preluată fără titlu valabil, precum și că anterior exproprierii autorul reclamantului Goza Al.N. a fost proprietarul întregii suprafețe de teren de 430 mp.
Declarația existentă la fila 25 (pe care instanța de fond și-a întemeiat preponderent soluția), fiind o declarație sub semnătură privată ce emană de la autorul reclamantului nu poate avea o forță probantă mai mare decât înscrisurile ce emană de la autorități, anterioare Decretului de Expropriere și întocmite cu ocazia exproprierii, o parte din aceste înscrisuri fiind chiar semnate de însuși autorul reclamantului.
Astfel, din actul de vânzare transcris în registrul de transcripțiuni al fostului Tribunal Gorj sub nr.1386/26 mai 1942 rezultă că G. I. (mama lui G. Al N.) a cumpărat de la P. M. o suprafață de teren lată de 10 m și lungă de 40 m situată în Tg-J., .> La 28.12.1974 G. I. a decedat, iar potrivit certificatului de moștenitor nr.91/1975, masa succesorală era compusă din suprafața de 430 mp, teren situat în Tg-J., . și o casă de locuit cu o cameră, iar moștenirea a fost acceptată de G. G. și G. N. în cote de ½ fiecare.
Potrivit certificatelor nr.5402/23.03.1982 și 6318/06.04.1982 emise de notariatul de Stat Gorj, atât G. N., cât și G. G. dețineau în . suprafață de 215 mp. În fișa imobilului existentă la fila 23 figurează ca proprietar pentru suprafața de 430 mp atât G. Al N., cât și G. Al G., în tabelul anexă la Decretul de Expropriere nr.328/1981 se menționează exproprierea lui G. Al N. pentru suprafața de 215 mp teren, cât și a lui G. Al G. pentru suprafața de 215 mp, iar în tabelul existent la fila 79, pentru plata despăgubirilor pentru terenuri și suprafețe construite, expropriate conform Decretului 328/1981 se reia mențiunea exproprierii suprafeței de 215 mp de la fiecare dintre aceste două persoane, se menționează despăgubirile acordate separat și apar semnăturile persoanelor expropriate, precum și . de identitate.
Ca urmare, declarația existentă la fila 25, prin care G. Al. N., cu ocazia exprimării acordului de expropriere, fără a indica suprafața expropriată, menționează vecinătățile terenului, astfel încât între aceste vecinătăți ar rezulta suprafața de 430 mp nu poate duce la concluzia că tot terenul de 430 mp a fost expropriat doar de la G. Al N., existând dovezi contrare în sensul că s-au expropriat 215 mp de la G. Al G. și 215 mp de la G. Al. N..
Cum, reclamantul nu a făcut dovada calității de moștenitor față de G. Al G., i s-a emis deja titlu de proprietate pentru 300 mp, terenul de 215 mp a fost expropriat de la autorul său prin plata de despăgubiri, nu mai este îndreptățit să solicite constituirea dreptului de proprietate și pe altă suprafață de teren.
Raportat la aceleași considerente, s-a arătat că se impune respingerea recursului reclamantului prin care acesta solicita atribuirea suprafeței de 130 mp pe vechiul amplasament și acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât urmare a admiterii recursului pârâtei, plângerea reclamantului a fost respinsă.
Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac în cadrul căreia aceiași instanță își poate retracta propria hotărâre, cazurile de admisibilitate fiind expres menționate de dispozițiile art. 317 și 318 C.pr.civ.. Nefiind o cale de cenzură judiciară contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive în afara celor strict prevăzute de lege și nu este admisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond.
Contestația în anulare se exercită potrivit art. 317 C.pr.civ. împotriva oricăror hotărâri judecătorești irevocabile pentru oricare din următoarele două motive, care nu au putut fi invocate pe căile de atac ordinare: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și atunci când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Potrivit dispozițiilor art. 318 C.pr.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare, în acest caz avându-se în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului pentru verificarea acestora, nefiind necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, noțiunea de greșeală materială nefiind interpretată extensiv pe această cale neputând fi îndreptate eventuale greșeli de judecată.
În speța dedusă judecății prin contestația formulată contestatorul a invocat prevederile art. 317 și 318 C.pr.civ. arătând că au fost încălcate dispozițiile de ordine publică referitoare la competență întrucât un membru al completului de judecată era incompatibil, soțul său fiind consilier în cadrul Primăriei Municipiului Tg.-J., că greșeala materială făcută constă în aceea că nu s-a reținut nulitatea H.C.J. 5597/2010 întrucât pentru suprafața de 275 mp există hotărâri judecătorești irevocabile și totodată nu a fost cercetat motivul de recurs privitor la legea nr. 247/2005.
Observând recursul declarat de către reclamant se reține că acesta a vizat cuantumul cheltuielilor de judecată care i-au fost acordate de către prima instanță precum și neatribuirea suprafeței de 130 mp pe vechiul amplasament și prin admiterea recursului declarat de C. locală de fond funciar Tg.-J. și respingerea recursului declarat de către recurentul reclamant instanța de recurs prin decizia contestată și-a motivat soluția astfel pronunțată raportat la respingerea plângerii petentului, susținerea contestatorului că nu a fost analizat motivul referitor la legea 247/2005, nefiind întemeiată.
De asemenea, invocarea erorii materiale constând în faptul că H.C.J. nr. 5597/2010 este nulă întrucât pentru suprafața de 275 mp există hotărâri judecătorești irevocabile, nu se încadrează în eroarea materială prevăzută de dispozițiile art. 318 C.pr.civ., așa cum s-a mai arătat și anterior erorile materiale vizate de acest text de lege fiind în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite ori contestatorul invocă în cazul de față pretinse greșeli de judecată.
Totodată nu sunt întrunite nici cerințele prevăzute de dispozițiile art. 317 C.pr.civ. privitoare la procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a soluționat pricina și la încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, cu ocazia soluționării recursului contestatorul recurent reclamant fiind reprezentat de avocat ales iar completul care a soluționat recursul a fost legal constituit nefiind încălcată vre-o dispoziție de ordine publică privitoare la competență.
Pentru considerentele mai sus arătate urmează să fie respinsă contestația în anulare promovată de contestatorul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul reclamant G. A., împotriva deciziei civile nr. 943 din 08.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar Tg.-J. și C. Județeană Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.06.2013.
Președinte, N. B. | Judecător, C. A. M. | Judecător, M. B. |
Grefier, L. G. C. I. |
Red. M.B.
Tehnored. L.P.
2 ex./ 05 Iunie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1687/2013. Tribunalul GORJ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 563/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
