Contestaţie la executare. Decizia nr. 66/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 66/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 79/318/2013*
Cod operator: 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 66
Ședința publică din 22 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. T.
Judecător A. E. S.
Judecător M. A. C.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul -contestator C. M. împotriva sentinței civile nr.6328/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul C. de A. M. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator C. M., lipsă fiind intimatul C. de A. M. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri de depus,s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul părților.
Recurentul-contestator a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare, arătând că pretinsul debit în sumă de 3100 lei a fost achitat în mod eșalonat din sumele pe care le-a primit de la pârâta .-J..
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, contestatorul C. M., în contradictoriu cu intimatul C. de avocat M. C., a formulat contestație la executare, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea formelor de executare din dosarul execuțional nr.178/E/2012 al B.E.J. T. E. C., cu cheltuieli de judecată.
Contestatorul a arătat că pretinsul debit în sumă de 3.100 lei solicitat prin somația nr. 178/06.12.2012 a fost achitat astfel: 600 lei prin chitanța nr. 24/2.09.2011 reprezentând onorariul cuvenit potrivit contractului . nr._/02.09.2011 pentru asistență juridică în dosarul nr._ fond, 1.500 lei prin chitanța nr. 12/15.02.2012 reprezentând onorariul cuvenit potrivit contractului . nr._/02.09.2011 pentru asistență juridică în dosarul nr._ recurs, 1.000 lei prin chitanța nr. 27/18.04.2012 reprezentând onorariul cuvenit potrivit contractului . nr._/04.10.2011 pentru asistență juridică în dosarul nr._ fond.
Contestatorul a precizat că prin sentința nr. 1497/19.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ instanța a redus onorariul de 1000 lei încasat de avocat prin chitanța nr. 27/18.02.2012 la 700 lei. aș încât prin cele trei chitanțe a achitat onorariul de 3.100 lei în loc de 2.800 lei.
În drept, contestatorul nu a indicat niciun temei legal.
În dovedire, contestatorul a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, iar în susținere a depus la dosarul cauzei, în copie, somație, adresă, contracte de asistență juridică, împuterniciri avocațiale, chitanțe, hotărâri judecătorești (filele 6-24)
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, B.E.J. T. E. C. a înaintat în copie certificată dosarul execuțional nr. 178/E/2012 al B.E.J. T. E. C. (filele 30-40).
Prin sentința civilă nr. 1145/08.02.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. a fost admisă contestația la executare, au fost anulate formele de executare întocmite în dosarul nr. 178/E/2012 și s-a dispus restituirea taxei de timbru către contestator, iar prin decizia civilă nr. 1140/29.04.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost admis recursul intimatului, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pe rolul căreia a fost înregistrată sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 6328/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte contestația la executare formulată de către contestatorul C. M. în contradictoriu cu intimatul C. de A. M. C., au fost anulate în parte formele de executare silită întocmite în dosarul execuțional nr.178/E/2012 al B.E.J. T. E. C., până la concurența sumei de 2.500 lei, reprezentând debit, s-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, s-a luat act că intimatul nu a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată și s-a dispus restituirea către contestator a sumei de 38,52 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit art. 399 alin. 1, 2 Cod pr. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar nerespectarea dispozițiilor privind executarea silită însăși sau efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.
În conformitate cu art. 399 alin. 3 Cod pr. civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de către o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Că, în speță, titlurile puse în executare în dosarul execuțional nr. 178/E/2012 al B.E.J. T. E. C. sunt contractele de asistență juridică . nr._/02.09.2011 și . nr._/04.10.2011, titluri executorii conform art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/1995, împotriva cărora legea nu prevede o altă cale de atac, așa încât în cauză se pot invoca și analiza apărări de fond împotriva acestora.
Conform clauzelor contractului . nr._/02.09.2011, s-a stabilit onorariu în cuantum de 600 lei pentru fond în dosarul nr._, 1.500 lei pentru recurs și onorariu de succes în cuantum de 1.000 lei, stipulându-se și că aceste onorarii se vor plăti după ce contestatorul își va ridica banii de la societatea- pârâtă prin executor judecătoresc, iar potrivit clauzelor contractului . nr._/04.10.2011, s-a stabilit onorariu în cuantum de 1.000 lei pentru fond în dosarul nr._ și 1.500 lei pentru recurs, stipulându-se și că aceste onorarii se vor plăti după ce contestatorul își va ridica drepturile salariale de la societatea pârâtă prin executor judecătoresc.
În acest sens, instanța a constatat că au fost depuse la dosarul cauzei de către contestator chitanțele nr. 24/2.09.2011 în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul cuvenit potrivit contractului . nr._/02.09.2011 pentru asistență juridică în dosarul nr._ fond, nr. 12/15.02.2012 în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariul cuvenit potrivit contractului . nr._/02.09.2011 pentru asistență juridică în dosarul nr._ recurs și nr.27/18.04.2012 în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit potrivit contractului . nr._/04.10.2011 pentru asistență juridică în dosarul nr._ fond, în total 3.100 lei.
Totodată, a reținut instanța că intimatul a arătat că a convenit cu contestatorul să depună aceste chitanțe la dosar pentru a obține obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cele două cauze în care fusese angajat ca apărător, susținând totodată că nu primise acești bani, onorariile fiind achitate eșalonat, după cum a recunoscut și contestatorul prin precizare și răspuns la interogatoriu.
În privința onorariului de succes în cuantum de 1.000 lei, a constatat instanța că, prin cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc (fila 31), intimatul-creditor a solicitat executarea silită a celor două contracte de asistență juridică pentru suma de 3.100 lei, care constituie contravaloarea onorariilor stabilite în dosarul nr._ pentru fond și recurs, respectiv în dosarul nr._ pentru fond (sentința nr.1497/19.04.2012 pronunțată în acest dosar fiind rămasă definitivă prin nerecurare), fără a face vreo mențiune cu privire la onorariul de succes, iar coroborând acest aspect cu susținerea intimatului în sensul că a primit în total de la contestator tocmai suma de 1.000 lei, reține instanța că prin cererea de executare silită intimatul creditor nu a înțeles să solicite executarea silită și pentru onorariul de succes, în lipsa manifestării de voință a creditorului în acest sens neputând fi pornită executarea silită pentru această sumă, potrivit art.373 ind. 1 Cod pr. civ.
În ceea ce privește executarea obligației de plată a onorariilor în cuantum de 3.100 lei, a arătat instanța că fiind pretinsă de către contestatorul debitor stingerea obligației prin plată, acesta trebuie să dovedească tocmai faptul efectuării plății, creditorul ce pretinde executarea obligației trebuind să dovedească existența acesteia.
Astfel, s-a arătat de către instanța că, în ceea ce privește pretinsa efectuare a plății prin chitanța nr. 24/2.09.2011 în cuantum de 600 lei, din perspectiva aplicării legii în timp sunt incidente prevederile Codului civil din 1865, al cărui art. 1138 prevede că remiterea voluntară a titlului original făcută de creditor debitorului dă proba liberațiunii, ceea ce înseamnă că remiterea titlului constatator al creanței, care este un înscris sub semnătură privată, în speță chitanța,prezumă absolut liberarea debitorului, neputându-se face dovada contrară, așa încât în ceea ce privește această sumă, s-a reținut că debitorul a făcut proba stingerii obligației prin plată.
În privința pretinsei efectuări a plății prin chitanțele nr. 12/15.02.2012 în cuantum de 1.500 lei, respectiv nr. 27/18.04.2012 în cuantum de 1.000 lei, din perspectiva aplicării legii în timp sunt incidente prevederile noului Cod civil, care prevede la art.1.499 că dovada plății se face cu orice mijloc de probă, dacă legea nu prevede altfel, iar art.1503 stipulează că remiterea voluntară a înscrisului original constatator al creanței, făcută de creditor către debitor, unul din codebitori sau fideiusor, naște prezumția stingerii obligației prin plată, proba contrară revenind celui interesat să dovedească stingerea obligației pe altă cale, așa încât este instituită o prezumție relativă de plată, care poate fi răsturnată prin proba contrară.
În speță, a reținut instanța că s-a făcut această dovadă contrară, prin aceea că, dacă s-ar fi achitat în mod efectiv aceste sume de bani odată cu eliberarea celor două chitanțe antemenționate, nu ar mai fi avut rost inserarea în contractele de asistență juridică a clauzei potrivit căreia onorariile se vor plăti după ce contestatorul își va ridica drepturile salariale de la societatea pârâtă prin executor judecătoresc, această manifestare de voință legând părțile conform art. 1166 coroborat cu art. 1270 Cod civil, coroborând aceasta și cu recunoașterea implicită făcută de contestator prin precizare și răspuns la întrebarea nr. 7 din interogatoriu, în sensul că a achitat sumele de bani conform clauzelor contractuale, în măsura în care a primit banii cu titlu de drepturi salariale rezultate din litigiile în care a fost angajat intimatul ca apărător.
Totodată, s-a reținut că nu poate fi primită susținerea contestatorului în sensul că a achitat cu titlu de onorariu avocațial suma de 3.100 lei, în loc de 2.800 lei, având în vedere că prin sentința nr. 1497/19.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost redus onorariul avocațial de la suma de 1.000 lei la suma de 700 lei, întrucât, potrivit art. 274 alin.3 Cod pr. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, însă această reducere a onorariului de avocat nu afectează raportul juridic pe care îl are avocatul cu clientul acestuia care datorează onorariul respectiv integral, așa cum s-a stabilit prin contractul de asistență juridică încheiat între părți.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, văzând și disp. art. 379 alin. 1 Cod pr. civ., potrivit cărora nicio urmărire nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât prin formele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 178/E/2012 al B.E.J. T. E. C. s-a urmărit și suma de 600 lei prezumat absolut a fi achitată prin chitanța nr. 24/2.09.2011, instanța a admis în parte contestația la executare și a anulat în parte formele de executare silită întocmite în dosarul execuțional antemenționat, până la concurența sumei ce poate fi executată silit, și anume suma de 2.500 lei reprezentând debit, la care se adaugă cheltuielile de executare reduse în mod corespunzător, potrivit art. 371 alin. ind. 7 Cod pr. civ., respectiv art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000.
În temeiul art.274 Cod pr. civ., instanța a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât acesta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli, luând totodată act că intimatul nu a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art.23 alin. 1 lit. e, alin. 2 teza a doua din Legea 147/1997, instanța a dispus restituirea către contestator a sumei de 38,52 lei, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, proporțional cu admiterea contestației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,recurs prin care a invocat că instanța de fond cu ocazia rejudecării cauzei nu a respectat îndrumările date prin decizia de casare nr.1140/29.04.2013 care erau obligatorii potrivit art.315 Cprciv și nu a completat probatorii în sensul stabilirii cu exactitatea a convenției părților privitor la achitarea tuturor onorariilor convenite prin contractele de asistență juridică ce fac obiectul contestației de față și în consecință nu a constatat că a achitat onorariile conform convenției stabilite în cele două contracte.
Că în mod eronat instanța de fond a apreciat că achitarea eșalonată a onorariului în cuantum de 1500 lei și respectiv 1000 lei potrivit prevederilor contractuale dovedește neachitarea acestora.
A invocat recurentul-contestator că din perspectiva aplicării legii în timp sunt incidente dispozițiile Codului Civil din anul 1865 pentru contractul . nr._/02.09.2011 care are ca obiect onorariile în cuantum de 600 lei pentru fond și 1500 lei pentru recurs și nu chitanța nr.24/02.09.2011 cum consideră în mod eronat instanța de fond și dispozițiile Noului cod civil pentru contractul . nr._/04.10.2011 având ca obiect onorariul în cuantum de 1000 lei.
Totodată, a invocat că nu a solicitat restituirea sumei de 300 lei cu care a fost micșorat onorariul de 1000 lei prin sentința civilă nr.1497/19.04.2012.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cprcv.
Intimatul nu a formulat întâmpinare la motivele de recurs.
Reanalizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și dispozițiile legale formulate, tribunalul constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății contestatorul C. M. a învestit instanța de judecată cu o contestație la executare prin care a solicitat să se dispună anularea formelor de executare întocmite de B. T. E. C. în dosarul nr.178/E/2012 la solicitarea creditorului C. de A. M. C..
Prin sentința recurată a fost admisă în parte contestația la executare formulată de C. M., anulate în parte formele de executare silită întocmite în dosarul nr.178/E/2012 al B. T. E. C. până la concurența sumei de 2500 lei reprezentând debit.
Observând actele dosarului, se constată că la data de 13.11.2012 la solicitarea creditorului M. C. s-a formulat la B. T. E. C. dosarul de executare nr.178/E/2012
Prin încheierea nr.4444/15.11.2012 a Judecătoriei Tg-J. a fost admisă cererea formulată de B. T. E. C. și s-a încuviințat executarea silită a dispozițiilor din titlul executoriu reprezentate de contractele de asistență juridică . nr._/02.09.2011 și . nr._/04.10.2011 încheiate de creditorul C. de A. M. C. cu debitorul C. M..
La data de 03.12.2012 s-a întocmit de executorul judecătoresc procesul-verbal privind cheltuielile de executare în cuantum de 673 lei și la data de 06.12.2012 s-a emis somația nr. 176/2012 prin care a fost somat debitorul C. M. să achite suma de 3100 lei reprezentând debit conform titlului executoriu plus 673 lei cheltuieli de executare.
În speță, titlurile puse în executare în dosarul nr.178/E/2012 al B. T. E. C. sunt contractele de asistență juridică . nr._/02.09.2011 și . nr._/04.10.2011, titluri executorii care conform art.30 alin.3 din Legea 51/1995 nu se prevede o altă cale de atac, astfel încât în raport de dispozițiile art.399 alin.3 Cod proc civ se pot invoca apărări de fond împotriva acestora.
Conform clauzelor contractului . nr._/02.09.2011, s-a stabilit onorariu în cuantum de 600 lei pentru fond în dosarul nr._, 1.500 lei pentru recurs și onorariu de succes în cuantum de 1.000 lei, stipulându-se și că aceste onorarii se vor plăti după ce contestatorul își va ridica banii de la societatea pârâtă prin executor judecătoresc, iar potrivit clauzelor contractului . nr._/04.10.2011, s-a stabilit onorariu în cuantum de 1.000 lei pentru fond în dosarul nr._ și 1.500 lei pentru recurs, stipulându-se și că aceste onorarii se vor plăti după ce contestatorul își va ridica drepturile salariale de la societatea pârâtă prin executor judecătoresc.
În acest sens, instanța de fond a constatat că au fost depuse la dosarul cauzei de către contestator chitanțele nr.. 24/2.09.2011 în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul cuvenit potrivit contractului . nr._/02.09.2011 pentru asistență juridică în dosarul nr._ fond, nr. 12/15.02.2012 în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariul cuvenit potrivit contractului . nr._/02.09.2011 pentru asistență juridică în dosarul nr._ recurs și nr.27/18.04.2012 în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariul cuvenit potrivit contractului . nr._/04.10.2011 pentru asistență juridică în dosarul nr._ fond, în total 3.100 lei.
Intimatul a arătat că a convenit cu contestatorul să depună aceste chitanțe la dosar pentru a obține obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cele două cauze în care fusese angajat ca apărător, susținând totodată că nu primise acești bani, onorariile fiind achitate eșalonat, după cum a recunoscut și contestatorul prin precizare și răspuns la interogatoriu ,arătând că a achitat banii în măsura în care a primit drepturile salariale,
Intimatul-creditor a solicitat executarea silită a celor două contracte de asistență juridică pentru suma de 3.100 lei, care constituie contravaloarea onorariilor stabilite în dosarul nr._ pentru fond și recurs, respectiv în dosarul nr._ pentru fond (sentința nr.1497/19.04.2012 pronunțată în acest dosar fiind rămasă definitivă prin nerecurare), fără a face vreo mențiune cu privire la onorariul de succes, iar coroborând acest aspect cu susținerea intimatului în sensul că a primit în total de la contestator tocmai suma de 1.000 lei, corect a reținut instanța că prin cererea de executare silită intimatul creditor nu a înțeles să solicite executarea silită și pentru onorariul de succes, în lipsa manifestării de voință a creditorului în acest sens neputând fi pornită executarea silită pentru această sumă, potrivit art.373 ind. 1 Cod pr. civ.
În cauză, recurentul- contestator a invocat executarea obligației de plată a onorariilor în cuantum de 3100 lei, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că recurentul --contestator în acest caz trebuie să dovedească tocmai faptul efectuării plății.
În ceea ce privește pretinsa efectuare a plății prin chitanța nr. 24/2.09.2011 în cuantum de 600 lei,corect instanța a reținut că debitorul –contestator a făcut proba stingerii obligației prin plată,în raport de dispozițiile art. 1138 din Codul civil din 1865 în conformitate cu care remiterea voluntară a titlului original făcută de creditor debitorului dă proba liberațiunii, ceea ce înseamnă că remiterea titlului constatator al creanței, care este un înscris sub semnătură privată, în speță chitanța,prezumă absolut liberarea debitorului, neputându-se face dovada contrară.
În privința pretinsei efectuări a plății prin chitanțele nr. 12/15.02.2012 în cuantum de 1.500 lei, respectiv nr.27/18.04.2012 în cuantum de 1.000 lei în mod corect instanța a reținut în raport de dispozițiile art.1.499 și art.1503 din Noul Cod civil că nu s-a făcut de creditor dovada achitării acestor sume în condițiile în care în contractele de asistență juridică a fost înserată clauza potrivit căreia onorariile se vor plăti după ce contestatorul își va ridica drepturile salariale de la societatea pârâtă prin executor judecătoresc, clauză care se coroborează cu recunoașterea implicită făcută de contestator prin precizare și răspuns la întrebarea nr. 7 din interogatoriu ținut de instanță .
Ori,dacă s-ar fi achitat în mod efectiv aceste sume de bani odată cu eliberarea celor două chitanțe antemenționate, nu ar mai fi avut rost inserarea în contractele de asistență juridică a clauzei potrivit căreia onorariile se vor plăti după ce contestatorul își va ridica drepturile salariale de la societatea pârâtă prin executor judecătoresc.
Sub acest aspect criticile recurentului în sensul că achitat eșalonat suma ce a făcut obiectul executării silite sunt nefondate.
Sunt nefondate și criticile privind nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor art.315 Cod proc civ că, întrucât în rejudecare, instanța de fond s-a conformat indicațiilor obligatorii din decizia de casare în sensul că a procedat la interogarea părților din litigiu, având în vedere că recurentul contestator nu a solicitat alte probe în afară de înscrisurile depuse la dosar.
Față de considerentele expuse se reține că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, o corectă stabilire a stării de fapt în raport de actele de proprietate depuse la dosar, nefiind incidente în cauză vreunul din motivele de casare sau modificare, așa cum sunt reglementate în art. 304 C.pr.civ. și în consecință în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., urmează să fie respins ca nefondat recursul declarat de recurentul -contestator C. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul -contestator C. M. împotriva sentinței civile nr.6328/23.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul C. de A. M. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. F. T. | Judecător, A. E. S. | Judecător, M. A. C. |
Grefier, C. B. |
Red. jud.A.S./tehn.E.C
Jud. fond A.B. P.
17 februarie 2014/2 ex.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 223/2014.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 553/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
