Fond funciar. Decizia nr. 1034/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1034/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 7797/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1034/2014
Ședința publică de la 02 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. B. T.
Judecător D. B.
Judecător V. N.
Grefier E. C.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea J. E., împotriva deciziei civile nr. 870 din 03.10.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații J. C. M., J. G. A., J. F. D., C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/91 Gorj, C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/91 Săcelu, A. C., A. R..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că se constată depuse la dosar prin serviciul registratură al instanței la data de 25.11.2014 din partea contestatoarei J. E. note de ședință.
De asemenea se constată depuse la dosar la data de 28.11.2014 din partea intimaților A. C. și A. R. concluzii scrise și cereri prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat s-a constat dosarul în stare de judecată și s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 11.10.2012, sub nr. dosar_, reclamanții J. E., J. C. M., J. G.-A., J. F.-D., au solicitat anularea titlului de proprietate nr._, emis la data de 21.05.2012, pe numele moștenitorilor lui P. O..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că acest titlu a fost eliberat de fostul primar cu acte false, pe numele moștenitorilor P. O., că terenul este liber și la ora actuală făcând parte din proprietatea lui S. Ș., ai cărui moștenitori sunt reclamanții și nu P. O., așa cum a fost eliberat titlul de proprietate.
Au mai arătat reclamanții că P. O. și ulterior moștenitorii acesteia, respectiv A. C. și R., pretind că sunt chitanțe de vânzare-cumpărare de la fostul proprietar P., solicitând admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat ilegal pe terenul lor.
În dovedirea acțiunii formulate, reclamanții au înțeles să se folosească de proba cu acte, depunând în acest sens la dosar copie de pe titlul de proprietate nr._/21.05.2012, procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de_, un plan de încadrare și delimitare a terenului, un tabel nominal cu foștii proprietari cărora li se atribuie la cerere în proprietate teren agricol, hotărârea nr. 477 emisă de Prefectura județului Gorj, decizia civilă nr. 288 din_ pronunțată de Curtea de Apel C., decizia civilă nr. 6691 din_ pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, un act sub semnătură privată încheiat în anul 1950.
Reclamanta J. E. și-a precizat acțiunea, în sensul că o întemeiază pe actele de proprietate de la filele 12, 14 și 15 și înțelege să se judece cu C. locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei Săcelu, județul Gorj, C. Județeană de fond funciar Gorj, precum și cu moștenitoarele autoarei din titlu de proprietate, respectiv A. C. și A. R..
S-a depus la dosar o cerere de intervenție accesorie în apărarea pârâtei A. C., formulată de numitul V. I. I. care, prin încheierea de ședință din 22.01.2013, a fost respinsă în principiu, în temeiul art. 52 C.p.civ. rap. la art. 49 C.p.civ., întrucât titularul nu justifică un interes propriu, născut și actual, distinct de cel al părților pentru care intervine, ca și condiție a promovării oricărei cereri, în împrejurarea în care nu s-a făcut dovada că drepturile sale ar putea fi afectate prin pronunțarea unei hotărâri potrivnice pârâtelor, iar dacă titularul ar urmări doar respectarea unor prevederi legale în litigiul în care intervine nu ar justifica un astfel de interes.
S-a mai depus o cerere de intervenție accesorie în apărarea pârâtelor A. C. și A. R., formulată de numitul D. V. P., care prin încheierea de ședință din 12.02.2013, a fost respinsă în principiu, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile art.49 și urm. C.p.civ., respectiv nu se justifică un interes personal, distinct de cel al părții pentru care intervine, respectiv un drept care i-ar fi afectat prin pronunțarea hotărâri în litigiul dintre părți, având în vedere obiectul cauzei - constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate eliberat pârâtelor.
Prin sentința civilă nr. 528 din data de 26.03.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ , a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții J. E., J. C.-M., J. G.-A. și J. F.-D. împotriva pârâtelor C. L. de Fond Funciar Săcelu, C. Județeană de Fond Funciar Gorj, A. C. și A. R...
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/21.05.2012, pentru suprafața de 1838 mp. identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert. L. I..
Au fost obligate pârâtele A. C. și A. R. la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că titlul atacat a fost emis pe numele moștenitorilor P. O. și privește suprafața de 6481 mp. situat în extravilanul comunei Săcelu, T 31, P 1224, 1325 și 1326.
Totodată, s-a reținut că pentru aceeași suprafață, în baza HCJ Gorj nr. 477/1993, menținută prin sentința civilă nr. 2395/1999 și HCJ nr. 25/1991, anexa 2a, poziția 13, s-a emis procesul-verbal de punere în posesie din 02.04.2012, cu schița aferentă.
În baza acelorași acte arătate mai sus, C. locală de fond funciar Săcelu, a emis adeverința de proprietate nr. 724/29.05.2001, pe numele def. P. O. moșt. A. M., pentru suprafața de 5000 mp, aspect reținut și prin adresa nr. 398/05.02.2009, emisă de Primăria comunei Săcelu.
Că, din cuprinsul deciziei nr. 288/03.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a reținut că, potrivit obiectului cererii respective, astfel cum a fost precizat, reclamanții, aceiași ca cei din cauza de față, au solicitat în principal restituirea în natură a terenului în suprafață totală de 20.674 mp., compus din terenul din pct. „Chiciura V.” individualizat cu vecinătăți și terenul din pct. „Dealul Bolcii”, individualizat cu vecinătățile arătate, susținându-se că pentru această suprafață de teren sunt eliberate titluri de proprietate diverșilor cetățeni, o parte din aceștia realizând construcții sau temelii, iar pentru o parte din teren s-au eliberat titluri de proprietate altor persoane.În subsidiar, s-a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în cazul imposibilității restituirii în natură a terenului.
S-a avut în vedere de către acea instanță, în urma probatoriilor administrate, că reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori testamentari ai autorilor S. I. și Ș., care la rândul lor au fost moștenitorii legali ai autorului Sadovenu Ș. zis B., care a deținut în proprietate anterior preluării de către stat și suprafețele de teren în litigiu solicitate prin notificarea înregistrată sub nr. 104/E/2002 la B. O. C., prin care la pct. 1 s-a solicitat restituirea în natură a celor două suprafețe de teren situate pe teritoriul Stațiunii balneare Băile Săcelu, respectiv pct. „Chiciora V. – Podul Bolcii” și terenul ce traversează plaja Canalul - Apa Blahnița.
A reținut instanța că terenul în litigiu face parte din fosta proprietate a autoarei Sevastița St. S., respectiv din terenul denumit „Cureaua cea M.” descris în sentința civilă nr. 59/21.02.1927, teren situat între drumul județean Cărbunești – Crasna la Vest și râul Blahnița la Est, ce face parte din terenul care i-a revenit numitei Lt. C. I. P. descris în actul menționat ca făcând parte „tot din restul din cureaua zisă C. M.”, după delimitarea celor 45 ha care au rămas în proprietatea fratelui acesteia Ș. S..
În raport de sentința civilă nr. 59/21.02.1927 coroborată cu actul de vânzare nr. 631/1092 din 30.01.1928 precum și cu actul de garanție ipotecară din 26.03.1930, s-a constatat că o parte din terenul – fosta proprietate a lui Ș. S. era delimitat de Drumul județean Cărbunești – Crasna în partea de Est, respectiv terenul cuprins între hotarul Buzești – la Vest, și șoseaua comunală Cărbunești – Crasna la Est, iar altă parte era situată la celălalt capăt al curelei, respectiv în partea de Est a acesteia.
La individualizarea terenului s-a avut în vedere și sentința civilă nr. 1545/3.12.2001 rămasă definitivă a Judecătoriei Novaci, constatându-se că terenul care i-a revenit lui Ș. S. era situat la Vest de șosea (cca 19 ha) și la Est de șosea, la capătul de Est al curelei (cca 26 ha, diferența până la 45), iar sorei acestuia O. P. i-a revenit terenul cuprins între șosea și terenul situat în capătul de Est al curelei, teren în care se include și terenul în litigiu.
Din conținutul aceluiași raport de expertiză întocmit în apel, rezultă că din amplasamentul terenului situat la N de Pârâul Bolcii, cu suprafața totală de 13.072 mp, are categoria de teren intravilan numai suprafața de 4000 mp, diferența de 9072 mp fiind teren extravilan, iar din amplasamentul situat la Sud de Pârâul Bolcii toată suprafața de teren de 8975 mp (diferența până la_ mp) are categoria de teren intravilan.
În consecință, cu putere de lucru judecat, prin decizia amintită s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 2975 mp, identificat conform schiței anexă nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expert G. M. și s-a acordat reclamanților dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 10.000 mp teren intravilan.
De asemenea, prin HCJ Gorj nr. 4569/16.03.2007, împotriva căreia s-a formulat și plângere de către pârâtele A. C. și A. R., respinsă irevocabil prin sentința civilă nr. 290/27.02.2012 dată în dosarul nr._ ** (fila 201), s-a invalidat cererea formulată de autorul A. P. întrucât nu deținea acte de proprietate, terenul în litigiu fiind situat la răsărit de drumul Tg. Cărbunești-Crasna, iar siliștea de casă ce făcea obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din anul 1957, încheiat între autorul reclamanților de față și autorul pârâtelor, era situată la apus de acest drum.
Cu privire la litigiul de față, din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert L. I., s-a reținut că terenul reclamanților, în suprafață de 2975 mp, restituit în natură acestora potrivit deciziei civile nr. 288/03.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ se suprapune parțial cu terenul cuprins în titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită, pe o suprafață de 1838 mp.
Pentru această suprafață, în raport de înscrisurile analizate mai sus, instanța a apreciat că au devenit incidente dispozițiile art. III alin. 1 lit. a) din Lg. nr. 169/1997, fiind lovit de nulitate absolută parțială titlul de proprietate emis cu nerespectarea dreptului recunoscut reclamanților, în raport chiar de actele primare ce au făcut obiectul controlului instanțelor ce s-au pronunțat anterior, doar pentru această suprafață reclamanții justificând un interes legitim în sensul art. III alin. 2 din Lg. nr. 169/1997, motiv pentru care acțiunea așa cum a fost precizată a fost admisă în parte.
În temeiul art. 274 C.p.civ., instanța a obligat pârâtele A. C. și A. R. la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamante.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs, pârâtele A. C. și A. R., criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, au invocat nelegalitatea sentinței pentru interpretarea greșită a înscrisurilor de la dosar în sensul că instanța de fond nu a luat în considerare hotărârile judecătorești pronunțate anterior, în special sentința civilă 1545/2001 pronunțată de Judecătoria Novaci prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că terenul în litigiu nu face parte din proprietatea autorului reclamantei J. E. – S. I..
Că există la dosar acte din care rezultă că terenul în litigiu a aparținut autoarei pârâtelor, O. P. și nu autorului reclamanților – S. Ș..
Prin concluziile scrise depuse la dosar recurenta A. R., a precizat că titlul său de proprietate a fost eliberat legal pentru suprafața de 6481 m.p., în baza sentinței civile nr. 2395/1999, astfel că nu există motive pentru anularea acestuia mai ales că terenul menționat în titlu nu se suprapune cu terenul restituit reclamanților prin decizia nr.288/2009 pronunțată de Curtea de Apel C.. Acest aspect s-ar fi observat dacă instanța ar fi admis obiecțiunile formulate de pârâte la raportul de expertiză întocmit în cauză care însă, au fost respinse neîntemeiat de către instanță.
Intimata J. E., a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentelor la cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 1605/2013, a Tribunalului Gorj - Secția I civilă, a fost admis recursul declarat de pârâtele A. C. și A. R., casată sentința și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
A reținut tribunalul că instanța a fost investită cu acțiunea privind constatarea nulității titlului de proprietate nr._/21.05.2012, ceea ce presupune verificarea legalității actelor premergătoare eliberate în procedura specială de reconstituire prevăzută de Legea nr. 18/1991 precum și verificarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005 și în acest sens, trebuia să aibă în vedere adresa Comisiei Locale de Fond Funciar Săcelu din care rezultă că la baza emiterii titlului de proprietate ce face obiectul acțiunii au stat HCJ 477/31.05.1993 prin care s-a validat autoarei P. O., suprafața de 0,5 ha. teren și HCJ nr. 25/1991, prin care s-a validat în favoarea aceleași autoare suprafața de 0,24 ha. teren. Titlul de proprietate s-a eliberat numai pentru 0,6481 ha. deoarece din suprafața atribuită s-a constituit dreptul de proprietate, prin titlu, numitului C. E. I., pentru suprafața de 0,1 ha.
Referitor la HCJ nr. 477/1993, aceasta a fost atacată în instanță, cu plângere, de către autorul reclamanților – S. I. iar prin sentința civilă nr. 1545/03.12.2001, pronunțată de Judecătoria Novaci plângerea a fost respinsă reținându-se că în urma partajului succesoral, terenul atribuit autoarei O. P., a revenit în lotul acesteia și nu în lotul lui Ș. S., autorul pârâților. De altfel, și prin decizia civilă nr. 288/03.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. s-a reținut cu putere de lucru judecat că terenul în suprafață de 5.000 mp. reconstituit prin HCJ nr. 477/1993, aparține pârâtei A. C..
Referitor la HCJ nr. 25/1991, aceasta nu se regăsește la dosarul cauzei. Instanța a solicitat-o Comisiei Județene Gorj de Fond Funciar care la rândul ei, a comunicat că hotărârea se află la C. L. Săcelu de Fond Funciar dar instanța nu a mai făcut demersuri pentru a obține și această hotărâre de validare.
A mai reținut că instanța de fond nu a efectuat nici o cercetare judecătorească referitoare la actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, în considerentele sentinței a expus hotărârile pronunțate în litigiile anterioare și singurul motiv pentru care a admis acțiunea reclamanților este acela că, potrivit expertizei efectuate în cauză, terenul în suprafață de 2975 m.p. atribuit reclamanților prin decizii nr. 288/2009 a Curții de Apel C. se suprapune cu terenul cuprins în titlul de proprietate al pârâților, pe suprafața de 1838 mp.
Suprapunerea de terenuri nu constituie prin ea însăși o cauză de nulitate a titlului de proprietate câtă vreme nu s-a verificat și legalitatea emiterii titlului, în raport de procedura de reconstituire în cazul suprapunerii, părțile având posibilitatea ca în cadrul unei acțiuni în revendicare să-și compare titlurile.
Instanța a reținut din concluziile expertizei efectuate în cauză doar împrejurarea că terenurile părților se suprapun dar ignoră răspunsul la obiectivul 4 din raport din care rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului menționat în titlul a cărui nulitate se solicită a se constata, s-a făcut în conformitate cu actele premergătoare pe care expertul le și enumeră.
Având în vedere că singura motivare a instanței pentru admiterea acțiunii a fost aceea a suprapunerii terenurilor, tribunalul a apreciat că prima instanță nu a cercetat fondul cauzei, fapt ce a impus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în raport de dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
S-a dat indicația ca, cu prilejul rejudecării, instanța să aibă în vedere că legalitatea titlului de proprietate se examinează în funcție de condițiile specifice procedurii de reconstituire, în sensul că titlul, ca act final al acestei proceduri, trebuie să corespundă cu actele premergătoare respectiv hotărâri de validare, adeverințe și procese verbale de punere în posesie. De asemenea, trebuie verificate dacă sunt îndeplinite în cauză motivele de nulitate absolută expres prevăzute în dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005.
În rejudecare, în raport de considerentele deciziei de casare, au fost solicitate de la C. locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei Săcelu, județul Gorj, HCJ Gorj nr. 25/1991, precum și actele care au stat la baza emiterii acestei hotărâri.
Cu adresa nr. 5967/9.10.2013, s-a răspuns la cele solicitate, fiind înaintate în xerocopie fila de la registrul agricol pentru perioada anilor 1959-1962, HCJ Gorj nr. 25/1991, tabelul anexă 2a, poziția 80, cererea nr. 2042/06.04.1991.
În ședința publică din data de data de_, pârâta A. C., a depus la dosar note de ședință, ce se află atașate la fila nr. 43, cererea adresată Primăriei comunei Săcelu, județul Gorj, declarația numitei M. E., memoriu, HCJ nr. 25/1991, fila de la registrul agricol pentru perioada anilor 1959-1962, chitanța încheiată la data de_, sentința civilă nr. 1545/2001, a Judecătoriei Novaci, Județul Gorj, decizia nr. 500/13.03.2002, a Tribunalului Gorj - Secția civilă, raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 770/2001, iar în ședința publică din data de 25.11.2013, a depus note scrise, sentința civilă nr. 50/1927, o schiță, rezoluția nr. 526/P/II/2/2000, de neîncepere a urmăririi penale din 23.11.2000, tabelul cu cetățenii care au formulat contestații la Legea nr. 18/1991, hotărârea nr. 477 privind soluționarea contestațiilor referitoare la terenuri situate pe raza comunei Săcelu, Județul Gorj, cererea nr. 637/12.05.1993, formulată de numita P. O., procesul-verbal parțial încheiat la data de_, de Primăria comunei Săcelu și o confirmare de primire.
De asemenea, pârâta a mai depus la dosar copie de pe adresa nr._ din data de 6.11.2013, sentința nr. 746/21.12.2006, dată în dosarul nr. 2532/2005, de Tribunalul Gorj, decizia nr. 659/31 mai 2007 dată în dosarul nr._, al Curții de Apel C., decizia nr. 2115, dată în dosarul nr._, al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 22.11.2013, reclamanta J. E., a depus la dosar note de ședință, solicitând emiterea unei adrese către Primăria comunei Săcelu, Județul Gorj, pentru a comunica dacă suprafața de 0,24 ha validată prin HCJ nr. 25/1991, privește terenul din punctul „Podul Bolcii”, unde a fost pusă în posesie A. M. ca moștenitor a lui P. O. și s-a eliberat titlul de proprietate nr._/21.05.2012.
În ședința publică din data de 25.11.2013, apărătorul reclamanților a solicitat emiterea unei adrese către C. locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei Săcelu, Județul Gorj, să comunice dacă suprafața de 0,24 ha validată prin HCJ nr. 25/1991, privește terenul din pct. „Podul Bolcii”, unde a fost pusă în posesie A. M., ca moștenitor a lui P. O. și s-a eliberat titlul de proprietate nr._/2012.
Cu adresa nr. 6730/6.12.2013, s-a comunicat faptul că, având în vedere că în registrul agricol al anilor 1959-1962, la poziția numitului P. F. nu figurează punctul „Podul Bolcii”, concluzia este că suprafața de teren de 0,24 ha, nu face obiectul validării prin HCJ nr. 25/1991, fiind înaintată copie de pe poziția de rol a lui P. F..
În ședința publică din data de 9.12.2013, reclamanții prin apărătorul ales au solicitat completarea raportului de expertiză efectuat în primul ciclu de judecată, în sensul de a se preciza dacă titlul de proprietate corespunde cu procesul-verbal de punere în posesie din data de_ și cu adeverința de proprietate nr.724/29.05.2001, cu privire la suprafața de 5000 mp., situată în punctul „ Podul Bolcii” și să stabilească dacă sunt respectate corect vecinătățile și poziționarea terenului în raport de actele menționate, probă încuviințată de către instanță.
Completarea la raportul de expertiză s-a depus la dosar la data de_, fiind atașat la fila nr.117.
Prin sentința civilă nr. 457 din 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ * a fost admisă în parte acțiunea civilă pentru nulitate titlu de proprietate, cu precizarea ulterioară, formulată de reclamanții J. E., J. C.-M., J. G.-A. și J. F.-D., împotriva pârâtelor C. locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei Săcelu, Județul Gorj, C. Județeană Gorj de fond funciar, A. C. și A. R..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/21.05.2012, cu privire la suprafața de 1838 mp teren, identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Au fost obligate pârâtele A. C. și A. R. la 500 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin prezenta acțiune, cu precizarea ulterioară, reclamanții J. E., J. C.-M., J. G.-A. și J. F.-D., au chemat în judecată pe pârâții C. locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei Săcelu, Județul Gorj, C. Județeană Gorj de fond funciar, A. C. și A. R., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/21.05.2012.
Că, din examinarea titlului de proprietate contestat, s-a constatat că acesta a fost emis pe numele moșt. P. O. și privește suprafața de 6481 mp. situat în extravilanul comunei Săcelu, T 31, P 1224, 1325 și 1326.
S-a reținut că pentru aceeași suprafață, în baza HCJ Gorj nr. 477/1993, menținută prin sentința civilă nr. 2395/1999 și HCJ nr. 25/1991, anexa 2a, poziția 13, s-a emis procesul-verbal de punere în posesie din_, cu schița aferentă, acte ce se află atașate la filele nr. 6-7, din dosarul nr._ (primul ciclu procesual).
Conform art. III din Legea nr. 169/1997, pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute se poate obține desființarea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, fiind avute în vedere în principiu, titlurile de proprietate și procesele-verbale de punere în posesie, care au menirea de a stabili faptic amplasamentul terenurilor cuprinse în titlul de proprietate.
Că, potrivit art. III alin. 1 lit. a, din Legea nr. 169/1997, cu modificările intervenite prin Legea nr. 247/2005, sunt lovite de nulitate absolută potrivit legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic civil, actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
În acest sens, în practica judiciară s-a decis că obiectul cererii în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate privește în sine titlul de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie care stabilește amplasamentul efectiv al terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate.
S-a reținut din actele dosarului referitor la terenul în litigiu, că acesta nu figurează în registrul agricol al anilor 1959-1962, la poziția numitului P. F., autorul pârâtelor.
Așadar, în raport de motivele invocate, procedând la verificarea legalității actelor premergătoare eliberate în procedura specială de reconstituire prevăzută de Legea nr. 18/1991, precum și verificarea incidenței în cauză a dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997, modificată prin Legea nr. 247/2005, s-a constatat că, cu privire la litigiul de față, din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert L. I., terenul reclamanților, în suprafață de 2975 mp., restituit în natură acestora potrivit deciziei civile nr. 288/03.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, se suprapune parțial cu terenul cuprins în titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită, pe o suprafață de 1838 mp.
Într-adevăr, suprapunerea de terenuri nu constituie prin ea însăși o cauză de nulitate a titlului de proprietate, însă având în vedere adresele emise de C. locală de fond funciar Săcelu, Județul Gorj, s-a constatat că prin HCJ Gorj nr. 25/1991, au fost validate suprafețele de teren cuprinse în registrul agricol al anilor 1959-1962, iar la poziția numitului P. F., autorul pârâtelor, nu figurează punctul „Podul Bolcii”, edificatoare în acest sens fiind adresa nr. 6730/6.12.2013, ce se află atașată la dosar la fila nr.106, aceste aspecte coroborându-se și cu cele reținute în mod irevocabil de către Curtea de Apel C., prin decizia civilă nr. 288/3.11.2009, ce se află atașată la dosar la fila nr. 130, în care au figurat ca părți, reclamanții din cauza de față, pârâta A. C. și Primăria comunei Săcelu, Județul Gorj.
S-a reținut că expertiza efectuată în cauză și care se află atașată la dosar la fila nr. 173, a concluzionat faptul că, comparând forma și dimensiunile celor două terenuri s-a constatat că terenul din adeverință are lățimea mai mică decât terenul din titlul de proprietate și lungimea terenului mai mare decât în titlul de proprietate. Comparând amplasamentele terenurilor din cele două acte de proprietate și cu amplasamentul terenului din sentința civilă nr. 288/03.01.2009, s-a constatat că titlul de proprietate nr._/21.05.2012, autor P. O., nu corespunde cu procesul-verbal de punere în posesie din_ și adeverința de proprietate nr. 724/29.05.2001, proprietar moșt. A. M. și terenul din titlu se suprapune cu terenul din sentința civilă nr. 288/2009, pe o suprafață de 1838 mp. conform schiței din anexa completare la raport.
Că terenurile din cele două acte de proprietate au aceeași vecini la nord, la est și la vest, dar diferiți la sud, iar vecinul de la sud din adeverință nu este specificat și în procesul-verbal de punere în posesie. La fața locului, terenul din adeverința de proprietate nr. 724/29.05.2001, se învecinează la sud cu terenul din sentința civilă nr. 288/03.01.2009, iar terenul din titlul de proprietate nr._/21.05.2012, se învecinează la sud cu C. E M I., suprapunându-se cu o parte din terenul cuprins în sentință, respectiv 1838 mp.
De asemenea, în cuprinsul deciziei civile nr. 288/2009, a Curții de Apel C., ce se află atașată la prezenta cauză, s-a reținut că, potrivit obiectului cererii respective, reclamanții, aceiași ca cei din prezenta cauză, au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață totală de 20.674 mp., compus din terenul din pct.”Chiciura-V.” și pentru terenul din pct. „Dealul Bolcii”, avându-se în vedere că reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori testamentari ai autorilor S. I. și S. Ș., care la rândul lor au fost moștenitori legali ai autorului S. Ș. zis B., care a deținut în proprietate anterior preluării de către stat și suprafața de teren în litigiu.
Astfel, în raport de legislația civilă în vigoare la data eliberării HCJ nr. 25/1991, s-a apreciat că actele de reconstituire realizate în favoarea autorului pârâtelor, sunt lovite de nulitate absolută, în ceea ce privește suprafața de 1838 mp. teren.
În concluzie, având în vedere actele existente la dosar, concluziile expertizei efectuate, s-a apreciat a fi întemeiată în parte acțiunea promovată de reclamanți, motiv pentru care, instanța a dispus admiterea în parte a acesteia și a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/21.05.2012, cu privire la suprafața de 1838 mp teren, identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, fiind obligate pârâtele A. C. și A. R. la 500 lei cheltuieli de judecată față de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtă A. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recurs prin care a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii și menținerea titlului de proprietate nr._/21.05.2012.
Recurenta - pârâtă a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de hotărârile anterioare depuse la dosar cu excepția deciziei civile nr. 288/2009 a Curții de Apel C., hotărâre dată în favoarea reclamanților.
Că în hotărâre se face eronat referire la un alt teren din amplasamentul aflat lângă Poliția comunei Săcelu, la săliștea de casă și la terenul aferent al proprietarului A. P. care nu are nicio legătură cu cauza de față.
A invocat recurenta - pârâtă că deși prin hotărâre judecătorească definitivă nr. 1545/2001 a Judecătoriei Novaci pronunțată în dosarul nr. 770/2001 s-a stabilit că terenul în litigiu nu face parte din terenul lui S. I. a cărui legatar este J. E. în mod cu totul nelegal se atribuie reclamantei o suprafață din acest teren.
Că, în mod părtinitor judecătorul fondului a anulat parțial titlul de proprietate nr._/21.05.2012 și prin constatarea nulității absolute parțiale a acestui titlu de proprietate cu suprafața de 1838 mp se diminuează cei 5000 mp proprietatea sa, pe care o instanță judecătorească anterior i-a recunoscut-o (6481 mp-1838 mp= 4643 mp).
S-a invocat că expertiza dispusă în cauză a fost cerută de instanța de judecată și apreciază că, onorariul pentru expert nu cade în sarcina sa, totodată, învederând că experții în toate rapoartele de expertiză au precizat că terenul în litigiu nu a aparținut familiei S. și cu toate acestea instanța a dispus nulitatea titlului pentru 1838 mp, teren pe care bunicul său l-a cumpărat în anul 1950.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare la motivele de recurs, depunând la dosar doar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală
În ședința publică din 26.09.2014 apărătorul ales al recurentei pârâte a invocat excepția inadmisibilității acțiunii formulată de intimații - reclamanți, apreciind că aceștia au solicitat constatarea unui drept atâta timp cât aveau la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului, respectiv acțiunea în revendicare în cadrul căreia să se compare titlurile de proprietate ale părților, ori în condițiile în care acțiunea în constatare este subsidiară acțiunii în realizarea dreptului este inadmisibilă acțiunea promovată de reclamanți.
Prin decizia nr. 870 din 03.10.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ * s-a respins, ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă A. R. împotriva sentinței civile nr. 457 din 12.05.2014 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimații reclamanți J. E., J. C. M., J. G. A. și J. F. D. și cu intimatele pârâte A. C., C. L. Săcelu pentru Aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
A fost obligată recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, către intimata J. E..
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că prin cererea dedusă judecății, așa cum a fost ulterior precizată, reclamanții J. E., J. C. M., J. G. A. și J. F. D. au învestit instanța de judecată cu o acțiune civilă de fond funciar prin care au solicitat să se constate nulitatea parțială a titlului de proprietate nr._/21.05.2012 emis pe numele autorului P. O..
Tribunalul, a apreciat că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată oral de apărătorul ales al recurentei - pârâte în ședința publică din 26.9.2014 este o excepție de fond, in strânsă legătură cu pretenția dedusă judecății ce a fost analizată în cadrul motivelor de recurs, reținând următoarele cu privire la această excepție:
Excepțiile de fond constituie mijloace de apărare specifice, caracterizate prin trăsături care le apropie și în același timp le deosebesc atât de apărările de fond, cât și de excepțiile de procedură. Prin intermediul lor, pârâtul, fără a contesta direct dreptul invocat de adversarul său, se opune acțiunii acestuia, declarând-o inacceptabilă.
Inadmisibilitatea acțiunii este o excepție de fond dirimantă și absolută, constând în lipsirea totală a reclamantului de posibilitatea de a recurge la acțiunea civilă pe o anumită cale, atunci când legea prevede pentru acea procedură specială condiții suplimentare de exercițiu a acțiunii. Având o arie de manifestare atât de restrânsă, excepția de inadmisibilitate este, practic, admisibilă doar în acele situații în care legea prevede condiții speciale de exercițiu pentru exercitarea acțiunii.
O cerere (acțiune civilă) poate fi respinsă ca inadmisibilă atunci când pentru soluționarea acesteia există deschisă o altă cale procesuală, derogatorie de la dispozițiile de drept comun. Astfel, o acțiune poate fi inadmisibilă atunci când pentru folosirea acelei căi procesuale legiuitorul impune condiții suplimentare speciale de exercițiu a dreptului la acțiune, pe lângă condițiile generale:afirmarea unui drept legal și actual, calitatea procesuală, justificarea unui interes, capacitatea procesuală, etc.
Analizând excepția față de acțiunea la care s-a raportat –constatare nulitate absolută titlu de proprietate-instanța a constatat că aceasta se soluționează conform procedurii obișnuite, cale procesuală care nu presupune însă îndeplinirea nici unei condiții de exercițiu speciale și suplimentare.
Astfel, reclamanții au investit instanța cu o acțiune în constatarea nulității unui act emis în baza legilor fondului funciar, temeiul de drept invocat fiind art. III din Legea 169/1997, iar în cauză nu este vorba de o acțiune în constarea existenței unui drept bazată pe dispozițiile art. 111 C.pr.civ.,
Faptul că reclamanții au intentat prezenta cerere de chemare în judecată având ca obiect nulitatea titlului de proprietate eliberat pârâtelor și nu au promovat o acțiune civilă în revendicare în care să se compare titlurile părților astfel cum a susținut apărătorul recurentei-pârâte nu înseamnă că această acțiune este inadmisibilă, în condițiile în care Legea nr. 169/1997 prin art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea legii fondului funciar nr. 18/1991, a instituit în favoarea persoanelor care justifică un interes legitim posibilitatea promovării unor acțiunii în nulitatea actelor de reconstituire emise în procedura specială a fondului funciar.
Față de aceste considerente, excepția formulată apare ca neîntemeiată și instanța a respins excepția inadmisibilității.
Pe fond, observând actele dosarului, s-a constatat că titlul contestat a fost emis pe numele moștenitoarei P. O. și privește suprafața de 6481 mp situată în extravilanul comunei Săcelu, Tarlaua 31, Parcelele 1224, 1325 și 1326.
Conform actelor înaintate de C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Săcelu prin adresele nr. 5967/09.10.2013 aflată la fila 33 din dosar, în baza cererii de reconstituire nr. 2042/06.04.1991, s-a validat autoarei recurentei- pârâte P. O. suprafața de 0,74 ha din care 0,50 ha prin HCJ nr. 477/31.05.1993 și 0,24 ha prin HCJ nr. 25/1991.
Din această suprafață validată s-a constituit numitului C. EM I. suprafața de 1000 mp prin titlul de proprietate nr._/28.12.1993.
S-a reținut că autorul reclamanților S. I. a contestat în contradictoriu cu P. O. HCJ nr. 477/1993 și prin sentința civilă nr. 1543/03.12.2001 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr. 770/2001, definitivă prin decizia nr. 500/13.03.2002 a Tribunalului Gorj a fost respinsă plângerea formulată de S. I., reținându-se că terenul în litigiu de 5000 mp au revenit în urma partajului, conform sentinței civile nr. 59/1927 a Tribunalului numitei O. P. și nu fratelui său, Ș. S., și ulterior în anul 1950 a fost înstrăinat de O. P. lui P. F., antecesorul intimatei A. M..
În baza HCJ nr. 471/1993 s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 724/29.05.2001 pentru suprafața de 5000 mp pe numele lui A. M. în calitate de moștenitoare a autoarei P. O., procesul - verbal de punere în posesie din 29.05.2001 și titlul de proprietate nr._/21.05.2012.
De menționat că pentru aceeași suprafață de teren a fost emis un proces - verbal de punere în posesie și anterior emiterii adeverinței provizorii nr. 724/2001, respectiv la data de 07.01.1994, iar ulterior la data de 02.04.2012, înainte de emiterea titlului de proprietate contestat s-a emis un alt proces - verbal de punere în posesie pentru aceeași suprafață de teren.
Totodată s-a reținut că prin adresa nr. 6730/6.12.2013, ce se află atașată la dosar la fila nr. 106 din dosarul de fond C. locală de fonf funciar a comunicat instanței că prin HCJ Gorj nr. 25/1991, au fost validate suprafețele de teren cuprinse în registrul agricol al anilor 1959-1962, iar la poziția numitului P. F., iar autorul pârâtelor, nu figurează cu teren în punctul „Podul Bolcii” și în consecință suprafața de 0,24 ha nu face obiectul validării prin acest HCJ.
Intimații - reclamanți au invocat ca motiv de nulitate că terenul în litigiu a aparținut autorului lor I. S. și le-a fost restituit acestora prin decizia Curții de Apel C. nr. 288/03.11.2009, pronunțată în dosarul nr._
În considerentele deciziei nr. 288/03.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a reținut că, potrivit obiectului cererii respective, astfel cum a fost precizat, reclamanții, aceiași ca cei din cauza de față, au solicitat în principal restituirea în natură a terenului în suprafață totală de 20.674 mp., compus din terenul din pct. „Chiciura V.” individualizat cu vecinătăți și terenul din pct. „Dealul Bolcii”, individualizat cu vecinătățile arătate, susținându-se că pentru această suprafață de teren sunt eliberate titluri de proprietate diverșilor cetățeni, o parte din aceștia realizând construcții sau temelii, iar pentru o parte din teren s-au eliberat titluri de proprietate altor persoane. În subsidiar, s-a solicitat acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în cazul imposibilității restituirii în natură a terenului.
În urma probatoriilor administrate, instanța a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori testamentari ai autorilor S. I. și Ș., care la rândul lor au fost moștenitorii legali ai autorului S. Ș. zis B., autor care a deținut în proprietate anterior preluării de către stat și suprafețele de teren în litigiu solicitate prin notificarea înregistrată sub nr. 104/E/2002 la B. O. C., în care la pct. 1 s-a solicitat restituirea în natură a celor două suprafețe de teren situate pe teritoriul Stațiunii balneare Băile Săcelu, respectiv pct. „Chiciora V. – Podul Bolcii” și terenul ce traversează plaja Canalul - Apa Blahnița.
Totodată s-a reținut că terenul în litigiu face parte din fosta proprietate a autoarei Sevastița St. S., respectiv din terenul denumit „Cureaua cea M.” descris în sentința civilă nr. 59/21.02.1927, teren situat între Drumul județean Cărbunești – Crasna la Vest și râul Blahnița la Est, ce face parte din terenul care i-a revenit numitului Lt. C. I. P. descris în actul menționat ca făcând parte „tot din restul din cureaua zisă C. M.”, după delimitarea celor 45 ha care au rămas în proprietatea fratelui acesteia Ș. S..
În raport de sentința civilă nr. 59/21.02.1927 coroborată cu actul de vânzare nr. 631/1092 din 30.01.1928, precum și cu actul de garanție ipotecară din 26.03.1930, s-a constatat că o parte din terenul – fosta proprietate a lui Ș. S. era delimitat de Drumul județean Cărbunești – Crasna în partea de Est, respectiv terenul cuprins între hotarul Buzești – la Vest, și șoseaua comunală Cărbunești – Crasna la Est, iar altă parte era situată la celălalt capăt al curelei, respectiv în partea de Est a acesteia.
La individualizarea terenului s-a avut în vedere și sentința civilă nr. 1545/3.12.2001 rămasă definitivă a Judecătoriei Novaci, constatându-se că terenul care i-a revenit lui Ș. S. era situat la Vest de șosea (cca 19 ha) și la Est de șosea, la capătul de Est al curelei (cca 26 ha, diferența până la 45) iar surorii acestuia O. P. i-a revenit terenul cuprins între șosea și terenul situat în capătul de Est al curelei, teren în care se include și terenul în litigiu.
Din conținutul aceluiași raport de expertiză întocmit în apel, instanța a reținut că din amplasamentul terenului situat la N de Pârâul Bolcii, cu suprafața totală de_ mp, are categoria de teren intravilan numai suprafața de 4000 mp, diferența de 9072 mp fiind teren extravilan, iar din amplasamentul situat la Sud de Pârâul Bolcii toată suprafața de teren de 8975 mp (diferența până la_ mp) are categoria de teren intravilan.
Totodată s-a reținut că pe amplasamentul situat la sud de Pârâul Bolcii au fost eliberate acte de proprietate pentru suprafața de 6000 mp din care numitului C. E:M.I. pentru 1000 mp intravilan și pârâtei A. M.,autoarea recurentei A. R. adeverința de proprietate nr. 724/29.05.2001 pentru 5000 teren intravilan, precizându-se că pentru diferența de 2795 mp teren intravilan nu au fost emise acte de proprietate, conform Schiței din anexa nr. 2 a raportului de expertiză efectuat de expert G. M..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata pârâtă din cauza de față A. C., invocând că instanța de apel a încălcat dispozițiile legale prin restituirea către reclamanții J. a terenului în suprafață de 2975 mp,întrucât pentru suprafața respectivă reconstituit dreptul de proprietate în baza Lg 18/1991 altor persoane fiind emise și acte de punere în posesie, respectiv procesul-verbal din 07 ianuarie 1994 .
Prin decizia nr. 6691/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâta A. C. reținându-se că instanța de apel, pe baza probelor administrate în cauză –expertiză tehnică topografică și înscrisuri a reținut că terenul de 2975 mp intravilan este liber, nu a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar .
Totodată s-a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar s-a făcut pentru diferența de teren intravilan identificat de expert, în suprafață de 10.000mp, numai pentru această suprafață fiind emise cinci titluri de proprietate pe numele altor persoane,,fiecare pentru câte 1000mp și adeverința de proprietate nr. 724/29.05.2001 pentru 5000 teren intravilan pe numele autoarei recurente A. M..
În consecință, cu putere de lucru judecat, prin sentință judecătorească definitivă și irevocabilă pronunțată în contradictoriu și pârâta A. C. s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 2975 mp, identificat conform schiței anexă nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expert G. M.
Sub acesta aspect critica recurentei-pârâte în sensul că terenul în litigiu nu a aparținut autorului reclamanților Ș. S. zis B.,,ci surorii acestuia O. P. nu poate fii reținută în condițiile în care prin decizia menționată a fost dezlegată irevocabil problema de drept referitoare la îndreptățirea reclamanților la restituirea suprafeței de teren în litigiu,în calitate de moștenitori testamentari ai autorilor S. I. și Ș., care la rândul lor au fost moștenitorii legali ai autorului Sadovenu Ș. zis B., cel de la care provine terenul restituit în natură reclamanților.
Astfel, dezlegarea problemei de drept referitoare la autorul de la care provine această suprafață de teren se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă. E. vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
S-a reține altfel că efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești.
Cum prezumția lucrului judecat are caracter absolut, s-a apreciat că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat, iar întrucât prezumția de lucru judecat are caracter absolut față de părți, recurenta nu mai poate să pretindă în prezentul litigiu stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat definitiv în litigiul anterior.
În speța de față, transpunând în teren titlul de proprietate nr._/21.05.2012, actele care au stat la baza emiterii acestuia, respectiv adeverința de proprietate nr. 724/29.05.2001, procesele –verbale de punere în posesie emise la data de 07.01.1994, la data de 29.05.2001 și ulterior la data de 02.04.2012, precum și decizia nr. 288/03.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel C., expertul desemnat a concluzionat că terenul reclamanților, în suprafață de 2975 mp, restituit în natură acestora potrivit deciziei civile nr. 288/03.11.2009, pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ se suprapune parțial cu terenul cuprins în titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită, pe o suprafață de 1838 mp.
Comparând forma și dimensiunile terenului din titlul de proprietate cu terenul din adeverință provizorie nr. 724/29.05.2001 și procesele –verbale de punere în posesie emise la data de 07.01.1994, la data de 29.05.2001 s-a constatat că în actele primare emise pârâtelor Anoica lățimea terenului este mai mică decât cea menționată în titlul de proprietate și lungimea terenului mai mare decât în titlul de proprietate, amplasamentul terenului din titlul de proprietate contestat ,prin modificarea acestor dimensiuni fiind cu totul altul.
Astfel, în completarea la raportul de expertiză efectuată în cauză de expert L. I. (filele 180-184 ) s-a menționat clar că amplasamentul terenului din titlul de proprietate nr._/21.05.2012 nu corespunde cu amplasamentul terenului din adeverință provizorie nr. 724/29.05.2001 și procesul –verbal de punere în posesie emis la data de 29.05.2001, aspect ce reiese foarte clar și din schița anexă al această completare la raportul de expertiză.
Acesta este de fapt motivul care a generat litigiul de față întrucât cu ocazia emiterii titlului de proprietate nr._/21.05.2012 nu a fost respectat amplasamentul suprafeței de 5000 mp reconstituită inițial autoarei pârâtelor A. M., în calitate de moștenitoare a autoarei P. O., amplasament care a fost avut în vedere și de expertul G. M. care a efectuat expertiza în dosarul în care s-a pronunțat decizia civilă nr 288/03.11.2009 a Curții de Apel C., expertiză în care a fost transpus terenul din adeverință provizorie nr. 724/29.05.2001.
În aceste condiții susținerea recurentei-pârâte în sensul că nu s-a avut în vedere hotărâre judecătorească definitivă nr. 1545/2001 a Judecătoriei Novaci pronunțată în dosarul nr. 770/2001 și că prin constatarea nulității absolute parțiale a acestui titlu de proprietate cu suprafața de 1838 mp se diminuează suprafața de 5000 mp proprietatea sa, pe care o instanță judecătorească anterior i-a recunoscut-o nu poate fi reținută, întrucât nulitatea titlului de proprietate eliberat pârâtelor s-a constatat pentru nerespectarea amplasamentului stabilit prin acest act de proprietate.
Astfel, din întreaga economie a Legii 18/1991 republicată (art.8 - 11), așa cum a fost modificată prin Legea 247/2005, cât și cea din reglementările ulterioare (art. 33 - 37 din Regulamentul de aplicare a Legii fondului funciar) a rezultat că, în materie, se aplică o procedură specială de control judecătoresc a actelor administrative, emise de comisiile de aplicare a Legii 18/1991.
În cadrul acestei proceduri se înfăptuiește atât activitatea de emitere a titlului de proprietate cât și procedura de modificare, de înlocuire sau desființare, după caz, a titlului de proprietate emis atunci când nu există concordanță cu cele hotărâte de comisii sau instanța de judecată, fie datorită unei erori, fie datorită abuzului sau relei credințe, atât în privința titularilor drepturilor, cât și în privința terților care se consideră vătămați prin titlul de proprietate emis.
Titlul de proprietate ca act final se eliberează de comisiile județene pe baza actelor premergătoare, întocmite de comisiile locale de fond funciar și potrivit dispozițiilor art. 53 din legea 18/1991 republicată, acest titlu trebuie să corespundă întocmai actelor provizorii de proprietate.
În speța de față, raportat la dispozițiile menționate s-a reținut că titlul de proprietate nr._/21.05.2012 nu corespunde cu adeverință provizorie nr. 724/29.05.2001 tocmai datorită faptului că nu a fost respectat amplasamentul stabilit inițial pentru suprafața de 5000 mp prin adeverință provizorie nr. 724/29.05.2001și procesele –verbale de punere în posesie emise la data de 07.01.1994, la data de 29.05.2001 și astfel s-a ajuns ca suprafața de 1838 mp menționată în titlul de proprietate contestat să se suprapună cu terenul restituit reclamanților în baza Lg nr. 10/2001 prin decizia civilă nr. 288/03.11.2009, pronunțată a Curții de Apel C..
Așadar, corect instanța de judecată în raport de dispozițiile art. III din Legea 169/1997, temei invocat de reclamanți în formularea acțiunii, a reținut că se impune a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/21.05.2012, cu privire la suprafața de 1838 mp teren, identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Față de considerentele expuse s-a reținut că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii, nefiind incidente în cauză vreunul din motivele de casare sau modificare, așa cum sunt reglementate în art. 304 C.pr.civ. și în consecință, în temeiul art. 312 alin 1 se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - pârâtă A. R..
În baza art. 274 Cod proc civ reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte a fost obligată la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, către intimata J. E., reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea J. E..
În motivarea contestației a arătat că prin decizia nr. 870 din 03.10.2014, prin care a fost obligată recurenta A. R. și C. la cheltuieli de judecată în valoare de numai 500 lei.
A solicitat să se analizeze, că s-au dat cheltuieli de judecată la fond și pentru 800 lei, cheltuieli neanulate – constând tot în expertize și onorariu avocat, solicitând instanței să se pronunțe în totalitate cu privire la cheltuielile de judecată, dacă au fost acordate conform legii.
Analizând contestația în anulare formulată de contestatoare, tribunalul constată că aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Conform art. 317 Cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
- Când procedura de chemare a părți pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legi;
- Când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
La alineatul 2 al aceluiași articol se arată că, cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Conform art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din dispozițiile legale sus citate se desprinde ideea că motivele pentru care se poate formula o contestație în anulare sunt limitativ prevăzute de lege, iar din analiza motivelor prezentei contestații în anulare nu reiese că cele susținute s-ar circumscrie vreunui motiv arătat mai sus.
Contestatoarea, în formularea cererii sale nu a invocat nici un temei legal, însă din motivarea contestației în anulare reiese că aceasta este nemulțumită de modalitatea în care instanța de recurs s-ar fi pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată.
Omisiunea acordării cheltuielilor de judecată sau acordarea acestora într-un alt cuantum decât cel solicitat de parte nu poate fi echivalată cu omisiunea de a cerceta un motiv de recurs,deci nu poate forma obiect al contestației în anulare, în acest caz partea având posibilitatea să solicite cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 317 și urm Cod procedură civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea J. E., împotriva deciziei civile nr. 870 din 03.10.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații J. C. M., J. G. A., J. F. D., C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/91 Gorj, C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/91 Săcelu, A. C., A. R..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 Decembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, R. B. T. | Judecător, D. B. | Judecător, V. N. |
Grefier, E. C. |
Red. R.T./Tehn. C.I.L.
2ex/ 04 Decembrie 2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 990/2014. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 715/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
