Revendicare imobiliară. Decizia nr. 867/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 5061/317/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.867
Ședința publică din 03 octombrie 2014
Completul compus din:
Președinte C. P.
Judecător N. B.
Judecător A. E. S.
Grefier L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul pârât C. M. Ș. împotriva sentinței civile nr.1121/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. F., pentru recurentul pârât C. M. Ș., lipsind recurentul pârât C. M. Ș. și intimatul reclamant P. V..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât C. M. Ș., prin avocat P. F., depune la dosar chitanța nr._/02.10.2014 privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 330 lei, precum și chitanța de plată a onorariului de avocat. Având în vedere precizarea reprezentantului recurentului pârât C. M. Ș. că nu mai are alte cereri de formulat, recursul fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat P. F., pentru recurentul pârât C. M. Ș., a solicitat admiterea recursului conform motivelor invocate în cererea de recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față.
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești sub nr._ reclamantul P. V. a chemat în judecată pârâtul C. M. Ș. solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o fâșie de teren lată de 8 m, ce se întinde din spatele gospodăriei pârâtului în partea de est până în Apa Tunsului la vest, învecinată la nord cu proprietatea pârâtului și la sud cu restul proprietății sale, să ridice gardul din plasă de sârmă pe stâlpi de lemn amplasat pe terenul reclamantului, gard cu care a împrejmuit o porțiune din terenul ocupat pe care a cultivat grădină, iar în caz de refuz să fie autorizat să-l ridice pe cheltuiala pârâtului și să fie obligat pârâtul să ridice fântâna din tuburi de beton și instalație pe care a edificat-o pe cealaltă curea de teren lată de 8 m ce pornește din drumul satului, și în această situație în caz de refuz să fie autorizat să o ridice pe cheltuiala pârâtului, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul unui teren lat de 16 m, teren ce se compune din 2 fâșii de teren, fiecare lată de 8 m, una ce pornește din drumul satului până în apa Tunsului, iar cealaltă lipită de această curea ce pornește din spatele casei pârâtului, tot până în apa Tunsului și moștenește acest teren de peste 40 de ani de la tatăl său, C. P., iar acesta, la rândul său, l-a moștenit de la tatăl său, defunctul M. N. P..
A mai arătat reclamantul că până în urmă cu aproape 7 ani ambele sale curele de teren le-a lăsat în folosință lui C. I., unchiul pârâtului, iar când acesta a decedat pârâtul i-a ocupat fâșia de teren arătată mai sus, crezând și afirmând că acel teren este al unchiului său, cu toate că i-a adus la cunoștință faptul că unchiul său îl folosise în urma unei înțelegeri cu el și că reclamantul este proprietarul acestor terenuri, potrivit actelor de proprietate. În continuare, a arătat reclamantul că pârâtul a împrejmuit cu gard din plasă de sârmă și stâlpi de lemn o porțiune din fâșia de 8 m ce pornește din spatele gospodăriei unde stă pârâtul, teren pe care l-a cultivat cu legume, restul terenului ocupat de pârât având categorie de folosință arabil și fânețe și este exploatat de către pârât.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 480, 1075-1077 cod civil și art.274 Cod procedură civilă.
Prin nota de ședință depusă la data de 04.03.2013 reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că terenul a fost împrejmuit cu gard din plasă de sârmă și stâlpi de lemn de către unchiul pârâtului, defunctul C. I. și tot acesta a edificat și fântâna, iar după decesul acestuia pârâtul a continuat să folosească fără drept aceste terenuri pe care înțelege să le revendice. În cauză a fost administrată proba cu interogatoriul pârâtului C. M. Ș. (fila 35), iar în cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii C. G., Melcioaica E. și L. M. (filele 30-32). A fost încuviințată proba cu expertiza în specialitate topografie, fiind desemnat expertul N. M., care la data de 07.10.2013 a depus raportul de expertiză tehnică.
La data de 21.10.2013 au fost formulate obiecțiuni de către reclamantul P. V., iar instanța a dispus revenirea cu adresă către expert pentru a depune în original raportul de expertiză complet și a răspunde la obiecțiuni. La data de 31.03.2014 a fost depus raportul de expertiză tehnică și planurile de situație cu amplasamentul terenului în litigiu, fotografii și proces verbal. Au fost formulate obiecțiuni de către reclamantul P. V., acestea fiind admise în parte, iar la data de 26.05.2014 a fost depus răspunsul expertului.
La data de 03.06.2014 reclamantul P. V. și-a precizat acțiunea, în sensul că a solicitat să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5407 mp situat în T 7, P 193/1 și 2142 și în T 17, P 2143, 2142, 2142/1, 2146/1, 2147/1, 2150 extravilan, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză și să fie obligat pârâtul să-și ridice gardul din scândură și plasă de sârmă, iar în caz contrar să fie autorizat pe cheltuiala pârâtului să-l ridice.
Prin sentința civilă nr.1121/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea precizată de reclamantul P. V. formulată în contradictoriu cu pârâtul C. M. Ș.. A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului terenul în suprafață totală de 5407 mp, situată pe raza satului Floreșteni, oraș Tg-Cărbunești, județul Gorj, în tarlaua 7, parcelele 193/1 și 2142 (intravilan) și în tarlaua 17, parcelele 2143, 2142, 2145/1, 2146/1, 2147/1 și 2150 (extravilan), învecinat la nord cu pârâtul C. M. Ș., la sud cu pârâtul C. M. Ș., C. A. și C. F., la est cu pârâtul C. M. Ș. și DS Floreșteni și la vest cu pârâtul C. M. Ș..
A fost obligat pârâtul să ridice gardurile de pe terenul în litigiu, respectiv gardul din scândură de pe latura 2-3, cu lungimea de 3,70 m și gardul de scândură de pe latura 3-15, cu lungimea de 7 m, iar în caz de refuz a fost autorizat reclamantul să le ridice pe cheltuiala pârâtului C. M. Ș.. A fost obligat pârâtul C. M. Ș. la plata sumei de 550 lei către reclamant, suma reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că potrivit planului de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de persoana autorizată A. G., terenul în suprafață de 5407 mp revendicat este situat în orașul Tg-Cărbunești, ., tarlaua 7, . tarlaua 17, parcelele 2150, 2142, 2143, 2145/1, 2146/1 și 2147/1. În baza planului de amplasament și delimitare a bunului imobil întocmit de persoana autorizată a fost încheiat procesul verbal-anexa 2, înregistrat sub nr.10.423/28.06.2012 la Primăria Tg-Cărbunești, cu privire la terenul extravilan în suprafață de 4456 mp cu care reclamantul figurează înscris în registrul agricol.
Terenul revendicat de către reclamant a fost individualizat în schița anexa nr.2 a raportului de expertiză tehnică întocmit de către expertul N. M. ca având suprafața de 5407 mp, numărul cadastral_/2012 și vecinătățile: la nord moștenitori C. P. Melcioaica, la est DS Floreșteni, la sud moștenitori C. F. și la vest Ocolul Silvic Tg-Cărbunești, din care 951 mp intravilan în tarlaua 7, parcelele CC 193/1 și A2142 și 4456 mp extravilan, tarlaua 17, parcelele 2143, 2142, 2145/1, 2146/1, 2147/1 și 2150.
A fost identificat și terenul din contractul de întreținere autentificat sub nr.494/07.03.1997 de către Biroul Notarului Public R. I. ca având suprafața de 8419 mp (8414 mp din acte), contractul fiind încheiat între C. I., în calitate de întreținută și C. I. și C. S., soți, în calitate de întreținători, aceștia fiind părinții pârâtului C. M. Ș..
Expertul a concluzionat că există o suprapunere de acte, parțial pentru același teren și că pe terenul în litigiu se află o fântână, o casă veche și o fundație de beton proprietatea pârâtului iar ulterior, în răspunsul la obiecțiuni, a precizat că cele două construcții se află pe o porțiune de teren pe care nu există suprapunere nici de acte și nici fizic, terenul fiind situat în intravilan, tarlaua, ..
În răspunsul la obiecțiuni expertul a menționat că terenul este împrejmuit parțial cu gard, astfel: latura 1-2 pe lungime de 3,02 m fiind neîmprejmuită; pe latura 2-3 pe lungimea de 3,70 m fiind gard de scândură (zona sudică a fântânii), iar pe lungimea de 29,57 m nu este împrejmuire (la spatele casei vecinului sudic moștenitori C. F.) și pe latura 3-15 (anexa 2) pe lungime de 7 m fiind împrejmuit cu gard de scândură, pe lungimea de 9,00 m fiind neîmprejmuit.
Reclamantul a precizat că moștenește terenul de peste 40 de ani de la tatăl său, C. P., iar acesta, la rândul său, l-a moștenit de la tatăl său, M. N.P., din actul de vânzare din 3 ianuarie 1902 rezultând că F. M. N. P. a cumpărat un teren de patru stânjeni, lung din apa Cioieniței la răsărit, până în apa Tunsului la apus, învecinat la nord cu P. C. Melcioaica și la sud cu M. N. P.. Tot reclamantul a menționat că ambele sale curele de teren le-a lăsat în folosință lui C. I., unchiul pârâtului, iar când acesta a decedat pârâtul i-a ocupat fâșia de teren revendicată.
S-a reținut că din declarațiile martorilor rezultă că pârâtul este nepotul lui C. I., iar acesta folosește terenul revendicat de reclamant, la interogatoriul luat în instanță pârâtul declarând că a împrejmuit în anul 2011 cu gard din plasă de sârmă și stâlpi din lemn terenul lat de 8 m învecinat la est cu terenul său curți construcții și la vest cu apa Tunsului.
S-a concluzionat de către instanța de fond că acțiunea în revendicare este un mijloc de apărare în justiție a dreptului de proprietate privată și reprezintă acțiunea aflată la îndemâna proprietarului bunului împotriva posesorului sau împotriva altei persoane care deține bunul respectiv fără drept (art. 563 și următoarele din Noul Cod civil). De asemeni, proprietatea era definită și de art.480 din vechiul Cod civil ca fiind „dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege”. Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale acțiunii în revendicare, acțiune prin care proprietarul care a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
Față de considerentele expuse, instanța a admis acțiunea precizată de reclamantul P. V. și a obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului terenul în suprafață totală de 5407 mp, situat pe raza satului Floreșteni, oraș Tg-Cărbunești, județul Gorj, în tarlaua 7, parcelele 193/1 și 2142 (intravilan) și în tarlaua 17, parcelele 2143, 2142, 2145/1, 2146/1, 2147/1 și 2150 (extravilan) și învecinat la nord moștenitori C. P. Melcioaica, la est DS Floreșteni, la sud moștenitori C. F. și la vest Ocolul Silvic Tg-Cărbunești, din care 951 mp intravilan în tarlaua 7, parcelele CC 193/1 și A2142 și 4456 mp extravilan, tarlaua 17, parcelele 2143, 2142, 2145/1, 2146/1, 2147/1 și 2150.
În baza art.1073-1075 din vechiul Cod civil, instanța a obligat pârâtul să ridice gardurile de pe terenul în litigiu, respectiv gardul din scândură de pe latura 2-3 cu lungimea de 3,70 m și gardul de scândură de pe latura 3-15 cu lungimea de 7 m, iar în caz de refuz a fost autorizat reclamantul să le ridice pe cheltuiala pârâtului.
În temeiul art. 274 din codul de procedură civilă de la 1865, instanța a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 550 lei, suma constând în taxă judiciară de timbru și onorariu de expert.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs recurentul pârât C. M. Ș., solicitând admiterea recursului, în principal casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriului concludent, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii civile promovate de către reclamant, cu obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 261 C.pr.civ. în sensul că nu cuprinde toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, fiind respinsă proba cu interogatoriul ținut reclamantului P. V. pentru a se dovedi reaua credință a acestuia din urmă, care știa că în anul 1981 terenul în litigiu a fost vândut de autorul reclamantului către C. I.,unchiul recurentului pârât. Această stare de fapt a fost probată cu înscrisul datat 16.02.1981 prin care se confirma că terenul a fost înstrăinat în schimbul sumei de 14.000 lei, înscris care se află depus la dosarul cauzei.
S-a mai menționat că expertiza întocmită în cauză concluzionează că nu există suprapunere între terenurile deținute de părți, cu atât mai mult cu cât recurentul pârât nu a prezentat un titlu de proprietate pentru suprafața revendicată, singurul act doveditor fiind procesul verbal înregistrat la primărie la data de 28.06.2012.
Nu se poate reține buna credință a reclamantului în condițiile în care acesta știe că terenul în litigiu a fost înstrăinat în urmă cu 30 de ani de către autorii săi, chiar reclamantul P. V. având calitatea de martor în înscrisul sub semnătură privată încheiat de autori. Atitudinea reclamantului este oscilantă, menționând mai întâi că unchiul său a lăsat terenul în folosința lui C. I., care a edificat o fântână pe această suprafață, iar ulterior revine cu o altă precizare, în sensul că moștenește terenul de peste 40 de ani. Această folosință a terenului de către C. I. este confirmată de faptul că P. V. a promovat acțiunea în revendicare după decesul părinților săi și ai lui C. I., având cunoștință despre contractul de întreținere încheiat de C. I. în favoarea părinților lui C. M. Ș., și anume C. I. și C. S..
Recurentul pârât a depus la dosar în copie înscrisul intitulat ,,Chitanță” încheiat în anul 1981 între soții C. și C. D I. și sentința civilă nr.1381/12.05.2011 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ .
Deși legal citat, intimatul reclamant P. V. nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul de față, tribunalul reține că acesta critică sentința instanței de fond în ceea ce privește probatoriul administrat în cauză, dar și interpretarea acestui probatoriu, urmând să verifice temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma acestor critici.
Astfel, tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg-Cărbunești reclamantul P. V. a chemat în judecată pârâtul C. M. Ș. solicitând ca prin sentința ce va pronunța să fie obligat acesta din urmă să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie două suprafețe de teren având lățimea de 8 m fiecare, care încep din spatele gospodăriei pârâtului în partea de est și merg până în apa Tunsului la vest, învecinate cu proprietățile părților, precum și obligarea pârâtului la ridicarea construcțiilor și lucrărilor de pe acest teren, ulterior suprafața revendicată fiind precizată la 5407 mp.
Fiind vorba despre o acțiune civilă în revendicare instanța era ținută să verifice, în limitele prevăzute de dispozițiile art.555-557 Cod civil, dacă reclamantul (care a promovat cererea de chemare în judecată) are calitatea de proprietar asupra terenului revendicat și, pe de altă parte, dacă pârâtul chemat în judecată exercită asupra bunului o ocupațiune fără drept. Probatoriul administrat în cauză și reprezentat de depozițiile martorilor audiați, precum și lucrările de specialitate întocmite au atestat aspectul, confirmat de altfel și de către pârâtul chemat în judecată, că terenul revendicat este ocupat de către pârâtul C. M. Ș., pe acest teren fiind edificate o . lucrări de persoana care îl folosește și de familia sa.
În ceea ce privește însă dovada dreptului de proprietate, instanța de fond nu a administrat probatorii care să confirme această calitate a reclamantului P. V. pentru terenul revendicat, apreciind că suprafața în litigiu a fost moștenită de peste 40 de ani de la autorii săi (deși această posesie neîntreruptă nu rezultă din probele administrate în dosar) și că terenul este identificat în actul de vânzare cumpărare din data de 03.01.1902 prin care F. M. N P. a cumpărat un teren de 4 stânjeni lung din apa Cioeniței la răsărit și mergând până în apa Tunsului la apus, învecinată la N-cu P. C. Melcioaica și la S cu M. N P..
Instanța de fond nu a analizat în nici un fel susținerile pârâtului chemat în judecată că terenul revendicat în dosarul de față a făcut obiectul convenției încheiate în anul 1981 între C. A E. și C. Gh.A., pe de o parte, în calitate de împrumutați, și C. D I., în calitate de împrumutător. Potrivit acestui înscris, soții C. au împrumutat de la C. D.I. suma de 14.000 lei, stipulând clauza că, în situația în care până la data de 15.04.1981 împrumutul nu este restituit, C. D I. să intre în proprietatea terenului învecinat la sud cu drumul pe o distanță de 80 m, cu C. Gh.F. și în continuare cu Melcioaica D., până la hotarul Brătuii și în partea de nord învecinat cu C. I. pe distanța de 80 m și în continuare cu P. M.. Această susținere a pârâtului chemat în judecată (care este moștenitorul autorului C. D I.) este confirmată și de depozițiile tuturor martorilor audiați în cauză, martori care relatează că terenul în litigiu a fost folosit de către C. D I., acesta edificând fântână și gard împrejmuitor pe teren, practic ocupațiunea terenului de peste 40 de ani de către familia pârâtului chemat în judecată fiind susținută de probatoriul administrat în cauză.
Instanța de fond nu a analizat în nici un mod aceste susțineri ale pârâtului C. M. Ș. și a conchis că suprafața deținută în proprietate de către reclamantul P. V. este aceea identificată de lucrarea de specialitate întocmită în cauză (în baza procesului verbal din anul 2012 încheiat de primărie), în care au fost stabilite suprafețele de teren ocupate efectiv de către părți și indicate de acestea, fără a se măsura, după cum s-a arătat, suprafața de teren care a făcut obiectul înscrisului sub semnătură privată din anul 1981.
De asemenea, nu a fost analizată nici susținerile pârâtului chemat în judecată legate de faptul că familia lui C. M. Ș. stăpânește terenul revendicat încă din anul 1981 și că reclamantul P. V. a avut cunoștință despre înstrăinarea terenului de către familia C. (aspect susținut de faptul că în înscrisul sub semnătură privată din anul 1981 reclamantul figurează la poziția a–II-a la rubrica martori), fiind utilă în cauză proba cu interogatoriul reclamantului solicitată de către pârâtul chemat în judecată, pentru a lămuri tocmai această situație.
Tribunalul apreciază, pe cale de consecință, ca fiind întemeiate criticile invocate de către recurentul pârât cu privire la sentința instanței de fond, căci aceasta nu a administrat un probatoriu concludent, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că nu s-a analizat cu prioritate dacă reclamantul a făcut dovada calității sale de proprietar pentru terenul în litigiu, în condițiile în care ocupațiunea terenului de peste 40 de ani este confirmată chiar de către pârât și susținută de martorii audiați de judecătorie, dar această ocupațiune se susține a fi întemeiată pe calitatea sa de proprietar născută din actul încheiat în anul 1981 de autorii părților.
În consecință, apreciind că instanța de fond a pronunțat o sentință fără a analiza în raport de dispozițiile legale aplicabile, și anume Capitolul 1 din Titlul II din Codul civil în vigoare la momentul promovării acțiunii civile de față, în baza art.312 alin.5 C.pr.civ. raportat la art.304 C.pr.civ. va fi admis recursul de față, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării instanța va verifica în mod prioritar dacă reclamantul P. V. face dovada calității sale de proprietar în condițiile legii pentru terenul revendicat și, de asemenea, dacă ocupațiunea terenului exercitată și recunoscută de pârâtul chemat în judecată este fără drept, făcând în acest sens verificări și cu privire la efectele actului sub semnătură privată încheiat în anul 1981 între autorii părților și dacă terenul descris în acest act este același cu terenul în litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât C. M. Ș. împotriva sentinței civile nr.1121/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant P. V., având ca obiect revendicare imobiliară.
Casează sentința civilă nr.1121/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr._ și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 octombrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. P. | Judecător, N. B. | Judecător, A. E. S. |
Grefier, L. P. |
Red. NB
j.f. A. A.
ex. 3/SL/03.11.2014
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1933/2014. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 473/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
